Partea 2 - VOLUMUL 2 - Normativ NP-015-97/1997 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora - Indicativ NP-015-97
M.Of. 0
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 1997
PARTEA 2:VOLUMUL 2
CUPRINS VOLUMUL 2 V. CERINŢE privind proiectarea clădirilor spitaliceşti conform prevederii Legea 10/1995 V.1. Rezistenţă şi stabilitate Anexa V.1. Documente conexe V.2. Siguranţa în exploatare Anexa V.2. Documente conexe V.3. Siguranţa la foc Anexa V.3. Documente conexe V.4. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului V.4.(A) Igiena mediului interior V.4.(A).1. Mediul higrotermic Anexa V.4.(A).1. Documente conexe V.4.(A).2. Igiena aerului Anexa V.4.(A).2. Documente conexe V.4.(A).3. Igiena finisajelor V.4.(A).4. Igiena vizuală Anexa I.4.(A).4. Documente conexe V.4.(A).5. Igiena auditivă V.4.(B) Igiena apei Anexa V.4.(B). Documente conexe Anexa V.4.(C) Documente conexe V.4.(C) Igiena evacuării reziduurilor lichide V.4.(D) Igiena evacuării reziduurilor solide V.4.(E). Protecţia mediului Anexa V.4. Documente conexe V.5. Izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie Anexa V.5. Documente conexe V.6. Protecţia împotriva zgomotului Anexa V.6. Documente conexe |
V. CERINŢE privind proiectarea clădirilor spitaliceşti conform prevederi Legea 10/1995 CONSIDERENTE GENERALE Cele şase cerinţe, obligatoriu a fi menţinute pe întreaga durată de existenţă a clădirii, conform prevederilor Legii 10/1995 sunt următoarele: 1. Rezistenţă şi stabilitate 2. Siguranţa în exploatare 3. Siguranţa la foc 4. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului 5. Izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie 6. Protecţia la zgomot Categoriile de utilizatori ale căror cerinţe, privind funcţionalitatea, calitatea şi siguranţa construcţiilor şi instalaţiilor, trebuie soluţionate cu prioritate, sunt în ordine: - pacienţii (cu prioritate specială cei cu afecţiuni grave) - personalul medical (cu prioritate, cei implicaţi direct în activităţi medicale cu grad ridicat de risc pentru bolnavi) - personalul paramedical ce desfăşoară activităţi tehnologice sau tehnice periculoase. Riscurile avute în vedere în cazul clădirilor spitaliceşti sunt: a. generale - comune tuturor clădirilor civile b. specifice spitalelor - rezultate din: - aglomerare de persoane cu capacităţi fizice şi psihice diminuate - aglomerare de persoane purtătoare de infecţii microbiene, concomitent cu concentrarea de activităţi (acte medicale) care comportă manipulări ale germenilor patogeni cu risc de proliferare şi răspândire - aglomerare de tehnologii, echipamente, instalaţii, cu potenţial de producere a accidentelor. Prezentul normativ se referă, în principal, la cerinţele utilizatorilor raportate la riscurile specifice spitalelor. |
CAPITOLUL V:CERINŢE privind proiectarea clădirilor spitaliceşti conform prevederi Legea 10/1995
SUBCAPITOLUL 1:V.1. REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE
SECŢIUNEA 1:V.1.1. Considerente generale
1.V.1.1.1. Construcţiile destinate spitalelor trebuie să asigure satisfacerea exigenţelor utilizatorilor pe întreaga durată de serviciu în condiţiile unei exploatări normale. De asemenea, spitalele fiind construcţii de importanţă vitală pentru societate, ele trebuie să se menţină în stare de funcţionare integrală în timpul cutremurelor sau ale altor calamităţi naturale. Pentru realizarea acestor deziderate este necesar ca încărcările susceptibile de a acţiona asupra clădirii în timpul execuţiei şi pe întreaga durată de exploatare să nu se producă nici unul din următoarele evenimente:
a)prăbuşirea totală sau parţială a clădirii;
b)deformări de mărime inadmisibilă ale elementelor structurale care să provoace avarierea elementelor nestructurale ale clădirii, a instalaţiilor sau a aparaturii medicale;
c)avarii ale construcţiei rezultând din accidente tehnice.
2.V.1.1.2. Asigurarea unei comportări adecvate a clădirilor spitaliceşti în raport cu cerinţa de rezistenţă şi stabilitate se va urmări în toate etapele de realizare a investiţiei (iniţiere, proiectare, execuţie), precum şi pe parcursul exploatării acestora (analiza comportării timp).
3.V.1.1.3. Spitalele vor fi proiectate şi realizate astfel încât să fie satisfăcută cerinţa de rezistenţă şi stabilitate atât pentru terenul de amplasament şi pentru ansamblul clădirii, cât şi pentru fiecare din părţile componente ale acesteia:
- infrastructura de rezistenţă (fundaţii directe, fundaţii indirecte, ziduri de sprijin, pereţii şi planşeele subsolurilor, etc.);
- suprastructura de rezistenţă (elemente şi subansambluri structurale verticale şi orizontale);
- elemente nestructurale (de închidere, compartimentare, învelitori pe şarpantă, tavane suspendate etc.);
- instalaţii aferente clădirii şi elemente de susţinere ale acestora;
- elemente de pozare fundaţii, susţinere şi fixare ale echipamentelor electromecanice şi ale aparaturii tehnico-medicale.
4.V.1.1.4. Cerinţa de "rezistenţă şi stabilitate" va fi satisfăcută, cu o probabilitate acceptabilă, pe timpul unei durate de exploatare raţională a clădirii din punct de vedere economic, respectiv tehnico-funcţional.
5.V.1.1.5. Satisfacerea cerinţei de "rezistenţă şi stabilitate" se va asigura în toate cazurile de solicitare a clădirii, în afară de situaţiile unor solicitări cu probabilitate de producere deosebit de mică şi care, din acest motiv, nu au fost avute în vedere la proiectare, precum şi de cazurile în care se produc erori umane grave în fazele de concepţie, execuţie şi utilizare ale clădirii.
6.V.1.1.6. Semnificaţia termenilor utilizaţi în definirea cerinţei de "rezistenţă şi stabilitate" este:
a)Prin "încărcări susceptibile de a acţiona asupra clădirii" se înţeleg acţiunile şi efectele unor solicitări care, pe durata de existenţă a clădirii, supun elementele de construcţie la eforturi unitare care pot provoca deformaţii, degradări în timp sau avarii ale acestora.
Acţiunile pot fi:
- cu caracter permanent: încărcări gravitaţionale, sarcini utile, vibraţii etc.;
- cu caracter temporar, dar periodic: încărcări în zăpadă, presiunea vântului, seisme;
- cu caracter excepţional: inundaţii, explozii, incendii.
b)Prin "prăbuşire" se înţelege una din diferitele forme de cedare a construcţiei pentru care se definesc stările limită ultime.
c)Prin "deformaţii de mărime inadmisibilă" se înţelege deformarea sau fisurarea clădirii sau a unei părţi a acesteia sau care atrage anularea ipotezelor făcute pentru a determina stabilitatea, rezistenţa mecanică sau aptitudinea de exploatare a clădirii sau a unor părţi ale acesteia sau acelea care antrenează o reducere importantă a durabilităţii clădirii.
d)Prin "avarii rezultând din accidente tehnice" se înţeleg distrugeri parţiale ale elementelor sau subansamblelor construcţiei, provocate de elemente accidentale: o explozie, o încărcare excepţională, sau o consecinţă a unei erori umane şi care ar fi putut fi evitate sau limitate.
SECŢIUNEA 2:V.1.2. EXIGENŢE DE PERFORMANŢĂ CORESPUNZĂTOARE CERINŢEI DE REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE
I.Cerinţei de "rezistenţă şi stabilitate" îi corespund următoarele exigenţe de performanţă pentru clădirea în ansamblu şi pentru părţile sale componente:
1.V.1.2.1. Rezistenţa
Rezistenţa unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din eforturile interioare într-o secţiune sau într-un element de construcţie, aşa cum acestea rezultă din proprietăţile geometrice şi mecanice ale materialului şi terenului de fundare, inclusiv din efectul degradării în timp a acestor proprietăţi.
2.V.1.2.2. Stabilitate
Stabilitatea unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din:
- deplasarea de ansamblu (de corp rigid),
- efectele de ordinul II datorate deformabilităţii structurii în ansamblu,
- flambajul sau valoarea unor elemente componente.
3.V.1.2.3. Ductilitate
Ductilitatea unei clădiri presupune aptitudinea de deformare postelastică a elementelor şi subansamblelor structurale, deformaţii specifice, rotiri fără reducerea capacităţii de rezistenţă în cazul acţiunilor statice şi fără pierderea capacităţii de absorbţie a energiei (în cazul acţiunilor dinamice inclusiv cele seismice).
4.V.1.2.4. Rigiditate
Rigiditatea unei clădiri presupune:
- limitarea deplasărilor şi deformaţiilor produse de acţiuni statice, dinamice, seismice;
- limitarea fisurării, în cazul elementelor de beton, beton armat şi beton precomprimat.
5.V.1.2.5. Durabilitate
Durabilitatea unei clădiri se referă la:
- satisfacerea exigenţelor de performanţă de la V.1.2.1. - V.1.2.4. pe toată durata de exploatare a clădirii;
- limitarea deteriorării premature a materialelor şi părţilor de construcţie datorită proceselor fizice, chimice şi biologice.
SECŢIUNEA 3:V.1.3. PRINCIPII ŞI METODE PENTRU VERIFICAREA SATISFACERII CERINŢEI DE "REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE"
1.V.1.3.1. Verificarea satisfacerii cerinţei de "rezistenţă şi stabilitate" se face, în general, în raport cu stările limită, care se definesc în conformitate cu STAS 10100/0-75 şi se împart în două categorii:
a)stări limită ultime (care se referă la exigenţele de performanţă şi stabilitate, rezistenţă şi ductilitate);
b)stări limită ale exploatării normale (care se referă la exigenţa de performanţă de rigiditate).
2.V.1.3.2. Verificarea satisfacerii cerinţei de "rezistenţă şi stabilitate" pe baza conceptului de stări limită presupune stabilirea unor modele de calcul corespunzătoare care includ toţi factorii susceptibili de a interveni. Modelele de calcul vor fi suficient de precise pentru a estima comportarea clădirii în ansamblu şi a părţilor sale componente.
3.V.1.3.3. În raport cu stările limită ultime, structurile de rezistenţă ale clădirilor se proiectează şi se execută cu un grad de asigurare corespunzător, diferenţiat după natura cerinţelor şi cu acceptarea producerii unor eventuale avarii locale.
Aceste cerinţe sunt:
a)Structura în ansamblu precum şi părţile ei componente nu trebuie să se prăbuşească sau să sufere avarii importante în timpul execuţiei şi pe toată durata exploatării normate.
b)Accidentele în exploatare (explozii, etc.) pot produce avarii locale, dar în nici un caz nu trebuie să provoace degradări în lanţ, care să conducă la consecinţe disproporţionate faţă de cauza iniţială.
c)În timpul exploatării trebuie efectuate inspecţiile periodice care să indice lucrările de întreţinere şi reparaţii pentru a se evita degradarea elementelor structurale produse de acţiuni directe defavorabile sau funcţionarea defectuoasă a instalaţiilor şi echipamentelor (protecţia împotriva coroziunii, a infiltraţiilor de lichide, etc.).
În general, avariile grave pot fi evitate cu menţinerea probabilităţii la un nivel acceptabil, prin respectarea nivelelor de performanţă prevăzute pentru proiectare cap. V.1.5.5.
4.V.1.3.4. În cazul în care metodele de calcul prevăzute în prescripţii se dovedesc a fi insuficiente sau nu sunt aplicabile într-o anumită situaţie concretă, verificarea satisfacerii cerinţei de "rezistenţă şi stabilitate" se poate face şi prin încercări. Desfăşurarea încercărilor şi interpretarea rezultatelor se va face pe baza reglementărilor tehnice specifice.
5.V.1.3.5. Pentru clădirile spitaliceşti, respectarea cerinţei se asigură şi prin măsuri specifice referitoare la:
- concepţia generală şi de detaliu a clădirii, calitatea execuţiei şi executarea lucrărilor de întreţinere necesare;
- proprietăţile, performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de construcţie.
6.V.1.3.6. Asigurarea durabilităţii implică măsuri de protecţie corespunzătoare la acţiunile agenţilor fizici, chimici şi biologici din mediul înconjurător natural şi de exploatare.
SECŢIUNEA 4:V.1.4. FACTORI CARE INTERVIN LA VERIFICAREA SATISFACERII CERINŢEI ESENŢIALE PE BAZA CONCEPTULUI DE STĂRI LIMITĂ
(1)Factorii care intervin la verificarea satisfacerii cerinţei pe baza conceptului de stări limită sunt:
1.acţiunile agenţilor mecanici,
2.influenţele mediului natural,
3.proprietăţile materialelor.
4.proprietăţile terenului de fundare.
5.geometria structurii în ansamblu şi geometria elementelor de construcţii.
6.metodele de calcul.
(2)_
1.V.1.4.1. Acţiunile agenţilor mecanici
Pentru calculul spitalelor se consideră acţiunile încărcărilor permanente şi de exploatare (utile).
Clasificarea şi gruparea acţiunilor, intensitatea acestora precum şi ale coeficienţilor de siguranţă asociaţi sunt normate (STAS 10101/0A/1/2/2A1).
Încărcările date de echipamente şi instalaţii speciale se vor evalua ţinând cont de cerinţele furnizorilor acestora.
2.V.1.4.2. Influenţa mediului natural
Încărcările din vânt, zăpadă şi temperatura exterioară precum şi coeficienţii de siguranţă asociaţi sunt normaţi (10101/20/21/23/23A).
Încărcările seismice convenţionale se vor considera conform prevederilor normativului P 100 şi ale precizărilor de la V.1.6.2.
3.V.1.4.3. Proprietăţile materialelor
3.1.V.1.4.3.1. Proprietăţile de rezistenţă şi de deformaţie ale materialelor se definesc conform principiilor prevăzute în standardul de verificare a siguranţei construcţiilor (STAS 10101/0).
3.2.V.1.4.3.2. Valorile caracteristice, coeficienţii de siguranţă pentru principalele materiale de construcţii şi valorile de calcul ale rezistenţei acestora sunt prevăzute în prescripţiile referitoare la proiectarea elementelor de construcţii (beton, oţel, zidărie, lemn).
Pentru alte materiale de construcţii tradiţionale (sticlă, piatră, ipsos etc.) valorile caracteristice sunt prevăzute în standardele produselor respective: STAS 10107/0, STAS 10108/0/1/2, STAS 10104, STAS 856.
Pentru materiale de construcţii care nu sunt standardizate, valorile caracteristice se vor stabili prin agrementele tehnice eliberate de laboratoarele abilitate.
4.V.1.4.4. Proprietăţile terenurilor de fundare
4.1.V.1.4.4.1. Proprietăţile terenului de fundare se vor stabili prin cercetare geologică - tehnică şi geotehnică în conformitate şi cu celelalte reglementări tehnice specifice.
4.2.V.1.4.4.2. Caracteristicile fizico-mecanice ale pământurilor se stabilesc conform prevederilor standardizate.
4.3.V.1.4.4.3. Valorile normate şi valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice ale terenurilor de fundare se stabilesc conform reglementărilor tehnice prevăzute pentru diferite tipuri de pământuri.
5.V.1.4.5. Geometria structurii în ansamblu
5.1.V.1.4.5.1. Parametrii geometrici ai structurii în ansamblul ei şi cei ai clementelor de structura se vor încadra în sistemul de toleranţe standardizat (clasele de precizie şi valorile toleranţelor) în funcţie de dimensiunile respective.
5.2.V.1.4.5.2. Elementele structurale de construcţie care trebuie să satisfacă cerinţa de "rezistentă şi stabilitate" se vor încadra în sistemele de toleranţe prevăzute prin reglementările specifice.
5.3.V.1.4.5.3. Elementele care nu sunt standardizate se vor încadra în sistemul de toleranţe prevăzut în agrementele tehnice respective.
6.V.1.4.6. Metodele de calcul
6.1.V.1.4.6.1. Pentru spitale se folosesc, de regulă, aceleaşi metode de calcul ca şi pentru toate celelalte construcţii civile şi industriale.
6.2.V.1.4.6.2. Pentru calculul structurilor din beton armat se va ţine seama de prevederile reglementărilor tehnice specifice acestora.
6.3.V.1.4.6.3. Pentru elementele de structură din beton armat, beton precomprimat, beton cu armătura rigidă, oţel şi zidărie precum şi pentru terenul de fundare, metodele de calcul sunt bazate pe conceptul de stare limită.
Pentru elementele de structură din lemn, metoda de calcul este bazată pe conceptul de rezistenţe admisibile. Pentru acestea se pot folosi şi metode bazate pe conceptul de stare limită, în măsura în care sunt acceptate de standardele internaţionale. Pentru elementele din aceste materiale, principiile de bază ale metodelor de calcul sunt standardizate.
SECŢIUNEA 5:V.1.5. CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ
1.V.1.5.1. Pentru spitale verificarea satisfacerii cerinţei de rezistenţă şi stabilitate se face cu criteriile sau parametrii de performanţă folosiţi pentru toate clădirile civile şi industriale precum şi cu criteriile specifice din prezenta reglementare.
2.V.1.5.2. Nivelurile de performanţă asociate satisfacerii cerinţei de rezistentă şi stabilitate sunt cele corespunzătoare construcţiilor din clasa de importanţa I conform STAS 10100/0.
3.V.1.5.3. Protecţia antiseismică globală a spitalelor trebuie să limiteze avariile elementelor structurale şi nestructurale astfel ca să se asigure activitatea normala în timpul şi după producerea unui cutremur de intensitate corespunzătoare celui avut în vedere la proiectare.
Spitalele, din punct de vedere al protecţiei antiseismice, sunt considerate construcţii de importanţă vitală pentru societate - clasa I de importanţă conform normativ P 100 însă alcătuite şi dimensionate pentru intensitatea unui seism cu o perioada de revenire de 200 ani.
4.V.1.5.4. Pentru pereţii interiori neportanţi se stabilesc următoarele criterii şi niveluri de performanţă:
a)deformaţiile normale ale planului peretelui sub încărcările de exploatare nu trebuie să depăşească valoarea de 5 mm:
b)deformarea instantanee normală a planului peretelui. într-un punct situat în centrul unui element de perete, datorită rezemării unei persoane - max. 5 mm:
c)deformaţia remanentă provocată de încărcările de exploatare nu trebuie să fie mai mare de 10% din deformaţia instantanee normală pe planul pereţilor.
5.V.1.5.5. Acceleraţia vibraţiilor clădirii sau a uneia din părţile sale componenţe sub acţiunea încărcărilor seismice se limitează, în funcţie de frecventă, după cum urmează:
a)acceleraţia verticală (a) în m/s2 în funcţie de frecvenţa (f)
f = 1-4 Hz | a = 10-0,5 |
f = 4-8 Hz | a = 5 x 10-3 - 10-2 |
f = 8-10 Hz | a = 6.25 x f x 104 |
b)acceleraţia verticală (a) în funcţie de frecvenţa (f), cu condiţia ca viteza unghiulară de torsiune a clădirii să fie mai mare de 0.012 rad/s.
f < 1 Hz | a = 0,1 |
f = 1-2 Hz | a = 3,6 x 10-3 |
f = 2-100 Hz | a = 1,8 x f x 10-3 |
6.V.1.5.6. Variaţia vitezei de mişcare a ascensorului nu va depăşi valorile:
- acceleraţia | 1.2 m/s2 |
- deceleraţia | 9,81 m/s2 |
SECŢIUNEA 6:V.1.6. REGULI DE PROIECTARE
Prezentele instrucţiuni stabilesc prevederi de proiectare specifice construcţiilor de spitale, completate fală de cele cuprinse în prescripţiile cu caracter general valabile pentru construcţiile civile şi industriale.
La proiectarea antiseismică a spitalelor se vor aplica prevederile prescripţiei "Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social culturale, agrozootehnice şi industriale" - indicativ P 100, completate şi sau modificate, după caz, cu prevederile cuprinse în prezentul normativ. Prezentele prescripţii au caracter minimal şi nu sunt limitative.
1.V.1.6.1. Principii pentru proiectarea structurilor
1.1.V.1.6.1.1. În proiectarea antiseismică bazată pe aplicarea prevederilor din prezentul normativ se admite că, sub acţiunea cutremurelor avute în vedere la proiectare (definite prin acceleraţiile maxime ale terenului aşa cum rezulta din harta de macrozonare din normativul P 100) construcţia poate suferi:
a)La elementele structurii de rezistenţă: degradări locale, limitate ca amploare, în zone cu deformaţii postelastice asociate mecanismului de plastificare urmărit a se realiza prin proiectare, în care accesul pentru reparaţii este facil, care nu pun în pericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante şi care nu pot genera întreruperi de funcţionare;
b)La elementele nestructurale pe care sunt fixate instalaţii şi echipamente scumpe şi cu rol esenţial în funcţiunea spitalului: degradări locale, limitate ca amplasare, accesibile reparaţiilor, care nu pun în pericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante şi care nu pot genera întreruperi în funcţionare;
c)La celelalte elemente nestructurale: degradări mai extinse, dar care nu pun în pericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante şi care nu pot genera întreruperi de funcţionare.
1.2.V.1.6.1.2. Legăturile dintre structura clădirii şi elementele nestructurale sau instalaţiile şi echipamentele esenţiale pentru funcţionarea spitalului, trebuie să fie capabile să preia fără degradări eforturile generate de deformaţiile clădirii induse de acţiunea seismică.
1.3.V.1.6.1.3. Infrastructura şi fundaţiile spitalelor se vor asigura fără avarii semnificative pentru capacitatea maximă a suprastructurii.
1.4.V.1.6.1.4. Pentru orice tip de structură şi pentru zona de amplasament deformaţiile maxime relative de nivel - "rmax", provocate de acţiunea seismică, vor fi cel mult:
rmax = r/He = 0,0035 conform normativului P 100.
2.V.1.6.2. Calculul de ansamblu al structurilor la acţiunea seismică
2.1.V.1.6.2.1. Calculul antiseismic se va face în conformitate cu normativul P 100 cu precizarea că la stabilirea încărcărilor seismice pentru calculul de ansamblu al structurii spitalelor, coeficientul de importanţă se va considera alpha = 1,75.
2.2.V.1.6.2.2. Se recomandă ca structurile de rezistenţă ale construcţiilor de spital cu mai mult de 2 niveluri şi amplasate în zona seismelor de calcul A-B să fie calculate prin cel puţin una dintre metodele de calcul de complexitate superioară prezentate în Normativul P 100.
3.V.1.6.3. Alcătuirea de detaliu a structurilor de rezistenţă
3.1.V.1.6.3.1. Infrastructura
V.1.6.3.1.1.Infrastructura construcţiilor pentru spitale, care include fundaţiile şi subsolul, va constitui un sistem spaţial capabil să transmită la teren încărcările verticale şi orizontale de calcul, în limitele eforturilor unitare de calcul ale terenului şi ale deformaţiilor compatibile cu condiţiile de exploatare normală a clădirilor.
Infrastructura se va concepe ca o cutie rigidă alcătuită din fundaţii, pereţii subsolului, placa pardoselii subsolului şi planşeului peste subsol. Infrastructura rigidă se recomandă şi la clădirile cu subsol cu regim mic şi mediu de înălţime, în general pentru toate tipurile de clădiri cu subsol. Se prevede obligatoriu în cazul terenurilor slabe, sensibile la umezire sau contractile şi în zonele seismice A-C.
V.1.6.3.1.2.Proiectarea infrastructurilor pentru spitale se va face numai pe baza unui studiu geotehnic întocmit de o unitate de specialitate atestată. Se va evita amplasarea spitalelor în zone cu teren instabil (maluri, râpe, teren mlăştinos, nisipuri lichefiabile, teren inundabil, teren cu tasări mari).
V.1.6.3.1.3.În cazul terenurilor dificile, în faza de proiectare, se vor lua măsuri necesare, după caz, pentru:
- stabilizare, consolidare, epuismente, terasamente;
- aducerea caracteristicilor de rezistenţă şi deformabilitate ale terenului la nivelul cerinţelor (compactare, vibrare, silicatizare, etc.);
- drenare, colectare şi evacuare a apelor de suprafaţă sau pluviale.
V.1.6.3.1.4.Fundaţiile vor trebui proiectate şi executate astfel încât să respecte următoarele exigenţe:
- Fundarea se va face pe straturi de teren compacte şi omogene; de regulă caracteristicile terenului la nivelul de fundare vor fi uniforme pe toată suprafaţa clădirii. În cazul în care amplasamentul prezintă discontinuităţi de structură a solului, construcţia va fi plasată integral pe una din părţile omogene.
- Se va asigura transmiterea cât mai uniformă a încărcărilor la teren.
- Nu se va depăşi capacitatea portantă a terenului în nici o zonă a fundaţiei.
- Adâncimea de fundare să fie cel puţin adâncimea limită de îngheţ.
- Se va asigura protecţia armăturii şi betonului contra factorilor agresivi din sol.
V.1.6.3.1.5.Pentru infrastructură se recomandă următoarele materiale şi soluţii constructive;
- Fundaţiile vor fi prevăzute din beton simplu şi/sau beton armat sau alte materiale atunci când sunt impuse prin cerinţe deosebite.
- Pentru construcţiile etajate, dimensionarea elementelor infrastructurii la acţiunea seismică de calcul va fi făcută astfel încât starea limită de rezistenţă a acestora şi a terenului să nu poată fi atinsă înainte de atingerea stării limită de rezistenţă a structurii.
- Pentru clădirile cu structura în cadre şi cu subsol se vor prevedea fundaţii continue sub pereţii subsolului, stâlpii fiind plasaţi la intersecţia pereţilor cel puţin în 50 % din rigiditatea şi rezistenţa pereţilor de subsol).
- Pentru structurile în cadre fără subsol, toate fundaţiile stâlpilor vor fi legate printr-o reţea bidirecţională de grinzi de fundaţie. Reţeaua de grinzi de fundaţie poate fi redusă la 50 % din numărul stâlpilor în cazul construcţiilor amplasate în zonele de intensitate seismică D-F sau în cazul construcţiilor fundate pe teren foarte bun (teren stâncos, pietrişuri compacte, etc.): în aceste cazuri este obligatorie prevederea grinzilor de fundaţie (socluri armate) pe conturul clădirii şi realizarea la nivelul pardoselii parterului a unei placi din beton armat legată cu stâlpii.
- Subsolul rigid va fi alcătuit din pereţi de beton armat pe contur şi în interior, pentru rigidizare şi compartimentare. Pereţii subsolului se vor dispune obligatoriu în prelungirea diafragmelor suprastructurii.
- Infrastructura rigidă va rezema obligatoriu pe fundaţii continue sau pe radier.
- Pentru clădiri până la 3 niveluri (P+2) cu structura în cadre, amplasate în zone seismice D-F, şi care au teren de fundare foarte bun, se admit subsoluri cu pereţi numai pe contur şi în interior cu stâlpi.
- În cazul în care construcţiile sunt amplasate pe terenuri dificile de fundare se vor respecta, după caz, prevederile de alcătuire generală şi detaliere constructivă din normativele P7, P70 sau C 160 (piloţi - în cazul fundaţiilor indirecte).
- Pentru situaţiile în care sunt necesare lucrări de îmbunătăţire a terenului, acestea vor fi realizate numai pe baza unui proiect verificat conform prevederilor HGR 731/1991. Prin proiect se va justifica alegerea soluţiei de fundare (consolidare a terenului sau fundare indirectă).
3.2.V.1.6.3.2. Stâlpi
V.1.6.3.2.1.Stâlpii trebuie proiectaţi astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi speciale:
- să fie înzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistentă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate:
- să fie capabil să preia eforturi suplimentare care apar ca urmare a cedării unui element structural (altor elemente structurale) situat în vecinătate:
- să fie astfel concepuţi încât în cazul depăşirii accidentale a caracteristicilor de rezistenţă ale unuia din ei, sa transmită elementelor structurale învecinate eforturi suplimentare care apar:
- să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi a acesteia în cazul cedării accidentale a unui stâlp:
- deformaţiile lor să fie limitate pentru a nu se produce distrugerea sau avarierea semnificativa a elementelor nestructurale şi/sau a echipamentelor şi instalaţiilor adiacente.
V.1.6.3.2.2.La dimensionare se vor avea în vedere şi următoarele condiţii:
- asigurarea unei rigidităţi suficiente pentru satisfacerea prevederilor care limitează deformaţiile provocate de seisme:
- limitarea la valori corespunzătoare a eforturilor axiale de compresiune, pentru asigurarea unui răspuns ductil al stâlpului solicitat de încărcări seismice:
- protecţia stâlpilor împotriva inducerii în ei de către acţiuni seismice de intensitate ridicată a unor deformaţii mari în domeniul postelastic, prin dirijarea producerii articulaţiilor plastice cu prioritate în grinzi şi în secţiunile de la baza pereţilor structurali.
3.3.V.1.6.3.3. Grinzi
Grinzile trebuie proiectate astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi speciale:
- sa fie înzestrate cu caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate.
- să fie apte să preia eforturile suplimentare generale de o eventuală cedare a altor elemente structurale (grinzi, zone de placă, etc.) situate în vecinătate.
- să fie capabile să transmită elementelor structurale învecinate eforturile suplimentare care apar în caz de depăşire accidentală a caracteristicilor de rezistenţă pentru una din ele.
- să constituie elemente structurale în care se produc cu prioritate plastificări, înainte ca acestea să ia naştere în elemente verticale pe care reazemă, în cazul apariţiei unor eforturi mari din cutremur şi să se plastifice înaintea elementelor verticale adiacente pe măsură ce eforturile se măresc.
- să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi importante din ea în cazul cedării accidentale a unei grinzi.
Deformaţiile grinzilor vor fi limitate la valori acceptabile pentru a nu se produce distrugerea sau avarierea semnificativă a elementelor nestructurale şi sau a echipamentelor şi instalaţiilor adiacente. Grinzile vor fi înzestrate cu capacităţi corespunzătoare de ductilitate.
3.4.V.1.6.3.4. Pereţi structurali
V.1.6.3.4.1.Pereţii structurali trebuie proiectaţi astfel încât sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi speciale:
- să fie înzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate.
- să fie apţi să preia în condiţii favorabile, întreaga încărcare seismică orizontală care acţionează asupra structurii sau a unei părţi semnificative din ea, inclusiv eforturile suplimentare generate de torsiunea de ansamblu a clădirii.
- să asigure întregului ansamblu structural caracteristici de rigiditate suficiente pentru satisfacerea condiţiilor de deformabilitate impuse.
- să poată prelua eforturile suplimentare care apar ca urmare a cedării altor elemente structurale situate în vecinătatea lor.
- să nu se producă avarierea gravă sau prăbuşirea clădirii, respectiv a unei părţi importante din ea, în cazul cedării accidentale a unui perete structural.
V.1.6.3.4.2.La dimensionarea pereţilor structurali se va ţine seama de următoarele condiţii:
- numărul pereţilor, forma şi dimensiunile secţiunilor transversale ale acestora, precum şi poziţiile lor în plan vor asigura:
- caracteristici de rigiditate cu valori apropiate pe cele două direcţii principale ale ansamblului structural:
- limitarea imensităţii eforturilor unitare axiale, normale şi de lunecare, pentru a obţine un răspuns seismic ductil al peretelui în cauza şi. respectiv, pentru a micşora probabilitatea cedărilor casante provocate de acţiunea forţei tăietoare; realizarea unei rigidităţi corespunzătoare a ansamblului structural la torsiunea generală, prin dispunerea de pereţi structurali pe contur sau în colţuri;
- evitarea producerii fenomenului de pierdere a stabilităţii laterale; (voalare)
- producerile de deformaţii plastice sub acţiunea încărcărilor seismice de mare intensitate va fi dirijată în zone ale pereţilor prestabilite prin proiect, în acord cu mecanismele structurale de plastificare dorite (de regulă, în grinzile de cuplare a montanţilor diafragmelor cu goluri şi în secţiunile de la baza pereţilor la primul nivel deformabil al structurii);
- în cazul pereţilor de zidărie, va fi evitată producerea de striviri locale ale acestora din interacţiunea lor cu stâlpii şi grinzile adiacente.
3.5.V.1.6.3.5. Plăci
Plăcile trebuie proiectate astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale specifice:
- să posede caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate, atât faţă de încărcările orizontale; în legătură cu încărcările orizontale, şi în primul rând cu cele seismice, se face precizarea că plăcile, împreună cu grinzile şi centurile, trebuie să constituie elemente de mare rigiditate în planul lor, cu rol determinant în mobilizarea celorlalte elemente structurale (pereţi şi stâlpi) la preluarea acestor încărcări şi la redistribuirea eforturilor între elementele verticale suprasolicitate şi cele mai puţin încărcate;
- să transmită în condiţii avantajoase, încărcările verticale şi orizontale la elementele structurale pe care reazemă (grinzi, stâlpi şi pereţi structurali);
- să poată prelua eforturile suplimentare generate de cedarea unui element structural adiacent;
- să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi importante din ea, în cazul cedării accidentale a unei zone de placă;
Dimensionarea şi modul de alcătuire al plăcilor structurale vor avea în vedere asigurarea nivelelor normate de protecţie fonică şi, după caz, protecţia termică a spaţiilor pe care le delimitează.
SUBCAPITOLUL 11:ANEXA V.1.(A) - DOCUMENTE CONEXE
STAS 10101/0A | - Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale. |
STAS 10101/2 | - Acţiuni în construcţii, încărcări datorate procesului de exploatare. |
STAS 10101/2A1 | - Acţiuni în construcţii, încărcări tehnologice din exploatare pentru construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. |
STAS 10101/20 | - Acţiuni în construcţii, încărcări date de vânt. |
STAS 10101/21 | - Acţiuni în construcţii. Acţiuni date de zăpadă |
STAS 10101/23 | - Acţiuni în construcţii, încărcări date de temperatura exterioară. |
STAS 10101/23A | - Acţiuni în construcţii, încărcări date de temperaturi exterioare în construcţii civile şi industriale. |
STAS 10101/0 | - Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor. |
STAS 10107/0 | - Construcţii civile şi industriale, alcătuirea elementelor structurale de beton, beton armat şi beton precomprimat. |
STAS 10108/0,1,2 | - Construcţii civile, industriale şi agricole. Construcţii din oţel. |
STAS 10109/1 | - Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor. |
STAS 10104 | - Construcţii din zidărie. Prevederi fundamentale pentru calculul elementelor structurale. |
STAS 856 | - Construcţii de lemn. Prescripţii pentru proiectare. |
STAS 1242/1 | - Teren de fundare. Principii generale de cercetare. |
STAS 1243 | - Teren de fundare. Clasificarea şi identificarea pământurilor. |
STAS 3300/1 | - Teren de fundare. Principii generale de calcul. |
STAS 3300/2 | - Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe. |
STAS 8600 | - Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice Sistem de toleranţe. |
P 100 | - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale. |
P 2 | - Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie. |
P 85 | - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilor cu structură din diafragme de beton. |
SUBCAPITOLUL 2:V.2. SIGURANŢA ÎN EXPLOATARE
(1)Cerinţa de siguranţă în exploatare implică la protecţia utilizatorilor clădirilor spitaliceşti împotriva riscului de accidentare în timpul exploatării clădirii precum şi în timpul utilizării spaţiului imediat înconjurător, respectiv:
A.Siguranţa cu privire la circulaţia pedestră.
B.Siguranţa cu privire la circulaţia cu mijloace de transport mecanizate
C.Siguranţa cu privire la riscuri provenite din instalaţii.
D.Siguranţa cu privire la lucrările de întreţinere
E.Securitate cu privire la intruziuni şi efracţii
(2)Zonele avute în vedere:
- spaţiul public din imediata vecinătate a incintei, inclusiv accesele în incintă (pentru cerinţa A; C; E).
- incinta clădirii, inclusiv zonele de acces în clădire (pentru cerinţa A; C; E).
- spaţiul interior al clădirii (pentru cerinţa A; B; C; D; E).
(3)OBSERVAŢIE:
La proiectarea spitalelor din punct de vedere al cerinţei de "siguranţa în exploatare " se va ţine cont şi de prevederile cuprinse în "Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare".
SECŢIUNEA 2:V.2.(A). SIGURANŢA CU PRIVIRE LA CIRCULAŢIA PEDESTRĂ
- implică la protecţia utilizatorilor împotriva riscului de accidentare în timpul desfăşurării activităţii, sau deplasării pedestre atât în interiorul clădirii (pe orizontală şi verticală) cât şi în exteriorul clădirii (spaţiul public din imediata vecinătate şi incinta clădirii).
CRITERII, PARAMETRI ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ
1.V.2.(A).1. Siguranţa cu privire la circulaţia exterioară clădirii
1.1.V.2.(A).1.1. Circulaţia în cadrul incintei
a)circulaţia carosabilă se va rezolva separat de cea pietonală.
b)în cazul incintelor spitaliceşti mari, sau a celor cu organizarea pavilionară, carosabilele de acces la intrarea principală, la parcaje şi la intrarea serviciului de urgenţă, vor fi prevăzute cu trotuare (pavate, înălţate faţă de carosabil, având bordura teşită).
c)pentru accesul de urgenţă (cazul spitalelor cu sector de urgenţă important) se va prevedea alee carosabilă distinctă (inclusiv pietonală) cât mai scurtă şi liberă de orice obstacol.
d)denivelările de pe traseele de circulaţii (carosabilă şi pietonală) mai mari de 2,5 cm, vor fi preluate prin pante de max. 8%.
e)locurile periculoase din punct de vedere al circulaţiei, vor fi asigurate împotriva accidentării şi vor fi semnalizate vizibil.
f)pe traseele de circulaţie din jurul clădirilor, la ieşirea din clădire, în zonele cu potenţial de accidentare, precum şi la punctele de alimentare cu apă vor fi prevăzute instalaţii de iluminate.
1.2.V.2.(A).1.2. Condiţii de parcare
a)parcajele pentru personalul spitalului se vor rezolva fie suprateran (amplasate grupat în zona de intrare în incintă), fie subteran (în cazul în care spitalul nu permite altă rezolvare) astfel amenajate încât să nu afecteze circulaţia pietonală.
OBSERVAŢIE:
Se recomandă ca zona de parcare pentru autoturismele vizitatorilor, studenţilor, aparţinătorilor, etc., să fie organizată în afara incintei.
2.V.2.(A).2. Siguranţa cu privire la accese
2.1.V.2.(A).2.1. Criterii de rezolvare şi diferenţiere
(1)V.2.(A).2.1.1. Accesele în incintă vor fi strict limitate ca număr şi cu posibilitate de control, în vederea asigurării condiţiilor speciale de igienă, intimitate şi linişte, corespunzătoare specificului spitalicesc.
OBSERVAŢIE:
1.Se recomandă închiderea perimetrală a incintei şi practicarea unui acces unic controlat.
2.În cazul incintelor spitaliceşti mari sau a celor care găzduiesc mai multe unităţi sanitare, administrate distinct (2-3 spitale autonome, sau spital + policlinică, sau spitale cu importante activităţi de învăţământ şi/sau cercetare), se pot practica unul sau două accese suplimentare, funcţie de situaţia concretă.
3.În cazul spitalelor cu sector important de urgenţe medicale, se va asigura un acces distinct pentru autosalvări, cât mai aproape de accesul corespunzător din clădire.
Dacă se utilizează transportul cu helicopterul se va prevedea o pistă de aterizare nu departe de accesul respectiv în clădire, legată de acesta prin alee carosabilă + pietonală.
(2)V.2.(A).2.1.2. Accesele în clădire se vor diferenţia în funcţie de următoarele criterii de:
a)igienă şi asepsie
- accese curate (internare bolnavi, sector urgenţă)
- accese neutre (personal medical, pacienţi ambulatori, vizitatori, aparţinători, studenţi, cercetători, aprovizionare farmacie, aparatură medicală)
- accese murdare (aprovizionare cu alimente, prosectură, staţii şi centrale termice, ateliere şi depozite gospodăreşti, platformă deşeuri)
b)tipul de intervenţie medicală
- acces consultaţii
- acces internări
- acces urgenţe (asigurat cu spaţiu de intrare acoperit şi închis lateral parţial - pentru descărcare ambulante)
c)categoriile de utilizatori
- accese persoane - bolnavi
- personal medical şi paramedical
- studenţi, cercetări
- vizitatori, aparţinători
- accese produse
- produse farmaceutice şi de uz medical
- alimente
- echipamente şi materiale de întreţinere
- combustibili
- deşeuri
- accese speciale
- cadavre
- animale pentru cercetare
- substanţe radioactive
- butelii de oxigen şi fluide medicinale
d)profilul medical
- acces secţii pentru adulţi
- acces pediatrie
- acces maternitate
- acces bolnavi contagioşi
Este obligatoriu ca accesele diferenţiate funcţie de profilul medical să fie distincte între ele.
OBSERVAŢIE:
1.Numărul de accese în clădire şi modul de cuplare a acestora este dependent de mărimea şi profilul spitalului, de structura medicală şi organizarea pe sectoare a acestuia, de compatibilitatea dintre fluxuri, de soluţia arhitectural-funcţională adoptată (monobloc, pavilionar, ansamblu de clădiri articulate, dezvoltare pe mai multe sau mai puţine niveluri etc.) precum şi particularităţile amplasamentului.
2.Este necesar a se analiza şi a se stabili echilibrul just între necesitatea diferenţierii funcţionale a acceselor şi necesitatea evitării intrărilor necontrolate în spital.
2.2.V.2.(A).2.2. Condiţii de conformare
a)accesul unic în incintă va avea porţi distincte pentru pietoni şi autovehicule.
b)dimensionarea acceselor în clădiri se va face ţinându-se cont atât de necesităţile procesului medical cât şi de cele privind evacuarea în caz de incendiu, alegându-se ca soluţie cea mai severă.
c)accesele în clădire pentru bolnavii ce nu se pot deplasa singuri se vor rezolva cu uşi în două canate, fără praguri având lăţimea liberă:
l = min. 1,10 m (targa, cărucior)
l = min. 1,40 m (brancardă cu aparatură ataşată)
d)podestele de intrare în clădiri vor avea dimensiunea:
- min. 1,50 x 1,50 m (pentru relaţii complete cărucior handicapat)
e)accesul pe podestul de intrare se va asigura inclusiv prin intermediul unei rampe cu:
l = min. 1,20 m liber
panta - max. 8 %
f)accesul la urgenţă, carosabilul pentru autosalvări va fi rezolvat încât să fie adus la cota pardoselii interioare (denivelările vor fi preluate prin pante de max. 8 %).
g)accesele în holuri şi săli de aşteptare vor fi prevăzute cu Windfanguri.
h)accesele pentru servicii tehnice şi aprovizionare se vor dimensiona de la caz la caz, funcţie de cerinţele tehnologice.
3.V.2.(A).3. Siguranţa în timpul deplasării şi activităţilor curente la interiorul clădirilor
3.1.V.2.(A).3.1. Măsuri de siguranţă generală
Pentru siguranţa pacienţilor spitalului, persoane cu capacităţile fizice diminuate de boală se vor asigura, prin conceptul de organizare funcţională generală, următoarele cerinţe:
a)se va evita interferarea principalelor trasee de circulaţie (inclusiv a holurilor de aşteptare) utilizate de bolnavii spitalizaţi cu acele fluxuri de persoane şi materiale care prin specificul lor funcţional pot crea situaţii de risc, cum ar fi:
- fluxurile de mare viteză proprii serviciului de urgenţă sau legăturii acestuia cu blocul operator central (în cazurile când serviciul de urgenţă nu are săli de operaţie proprii)
- fluxurile relativ aglomerate proprii sectorului de învăţământ (amfiteatre, săli de cursuri) sau sectorului de consultaţii pentru pacienţi (ambulatori)
- fluxurile de aprovizionare, cele cu manipulări importante de materiale sau cu densitate mare de mijloace de transport pe roţi (cărucioare, tărgi)
OBSERVAŢIE:
Cerinţele de mut sus devin cu atât mai stricte cu cât categoria de pacienţi este mai sensibilă privind expunerea la factori de risc (din categoria celor de mai sus), cum ar fi: copii bolnavi, adulţi grav bolnavi din sediile de terapie intensivă, gravide, arşi sau mari traumatizaţi în accidente. Pentru aceştia se va asigura, pe cât posibil, comasarea funcţiunilor de diagnostic-tratament adresate lor, în imediata apropiere a secţiei de paturi, pentru a nu mai fi necesară deplasarea pe circulaţiile comune ale spitalului.
b)se interzice ca circulaţiile comune, pe care se deplasează în mod curent pacienţii, să traverseze servicii sau compartimente în care activităţile specifice presupun degajări de noxe, manipulări de substanţe nocive, risc de infectare sau iradiere. Astfel de servicii sunt laboratoarele clinice, prosectura şi laboratorul de anatomie patologică, unităţile nucleare cu surse închise sau deschise, secţiile de bolnavi infecţioşi, compartimentele în care este necesară menţinerea unor condiţii stricte de igienă, asepsie, sterilitate, cum ar fi: blocul operator, blocul de naşteri, farmacie, secţiile de terapie intensivă, arşi, nou-născuţi, pediatrie.
c)sistemul general de circulaţii orizontale (coridoare, holuri) trebuie să fie cât mai compact pentru scurtarea distanţelor de parcurs ale bolnavilor şi personalului de îngrijire, trebuie să faciliteze o orientare uşoară la interiorul clădirii şi trebuie să asigure condiţii de deplasare favorabile şi sigure atât pentru persoane pe picioare cât şi pentru cele ce se deplasează cu diferite mijloace de transport pe roţi - cărucioare, tărgi, paturi
- traseele trebuie să fie drepte, fără accidente volumetrice pe parcurs (îngustări, decroşuri, cotituri bruşte şi intersecţii fără vizibilitate, praguri sau denivelări)
- traseele de circulaţie vor fi marcate cu semnale grafice vizibile indicând direcţiile de parcurs spre diferitele compartimente şi localizarea acestora.
d)sistemul de organizare a circulaţiilor la interiorul clădirilor spitaliceşti va asigura accesul operativ al forţelor de intervenţie în caz de incendiu, precum şi evacuarea utilizatorilor în condiţii de siguranţă.
3.2.V.2.(A).3.2. Dimensionarea căilor de circulaţie
Căile de circulaţie în încăperile în care se desfăşoară diverse activităţi se dimensionează în funcţie de necesităţile funcţionale, de prescripţii tehnologice privind aparatura şi echipamentele, de tipul şi gabaritele mijloacelor de transport, de modul de mobilare, de numărul şi categoriile de utilizatori.
(1)V.2.(A).3.2.1. Lăţimea liberă a spaţiilor de circulaţie în salonul de bolnavi va asigura: accesul cu targa până la patul bolnavului (paralel cu acesta) deplasarea cu scaunul pe rotile (pentru minim unul din paturi), manevrarea şi scoaterea din salon a patului (cu roţi şi fără roţi).
a)paturile se vor dispune perpendicular pe peretele la care se adosează şi vor fi libere pe ambele laturi pentru a permite manevrarea bolnavului de către personalul de îngrijire.
b)distanţa liberă între două paturi paralele va fi:
- min. 0,70 m - în saloane obişnuite pentru adulţi (acces cu targa).
- min. 0,90 m - în saloane pentru bolnavii ce se deplasează cu scaunul rulant.
- min. 1,20 m - în saloane de terapie intensivă (acces la aparatura medicală).
c)distanţa liberă între capul patului şi perete (aşezarea paturilor pe un front) va fi:
- min. 1,20 m - paturi obişnuite
- min. 1,35 m - paturi rulante
distanţa liberă între capetele paturilor (aşezarea paturilor pe două fronturi) va fi:
- min. 1,40 m - paturi obişnuite
- min. 1,50 m - paturi rulante
(2)V.2.(A).3.2.2. Lăţimea liberă a spaţiilor de circulaţie în toate încăperile în care au acces pacienţii va fi asigurată corespunzător situaţiei concrete, astfel:
a)pentru pacienţi în scaun rulant
- min. 0,90 m - deplasare în linie dreaptă
- min. 1,00 m - întoarcere în unghi drept
- min. 1,50 m - spaţiu pentru manevră
b)pentru pacienţi pe târnă
- min. 0,70 m - deplasare în linie dreaptă
- min. 1,80 m - întoarcere în unghi drept
- min. 2,20 m - spaţiu pentru manevră
(3)V.2.(A).3.2.3. Lăţimea coridoarelor se va stabili în funcţie de destinaţia acestora, respectiv funcţie de categoria utilizatorilor, fluxurile de persoane şi materiale, mijloace de transport, modul de soluţionare a zonelor de staţionare şi aşteptare, determinant fiind criteriul cel mai sever.
a)lăţimea liberă a coridoarelor principale în unităţile de îngrijire diagnostic şi tratament va fi:
- min. 2,20 m - transport targa
- min. 2,40 m - transport pat cu rotile
b)lăţimea liberă a coridoarelor cu zone de aşteptare de-a lungul pereţilor va fi:
- min. 2,40 m - aşteptare pe o latură
- min. 3,50 m - aşteptare pe două laturi
- lăţimea liberă a coridoarelor ce constituie şi căi de evacuare va fi stabilită şi funcţie de prevederile normativului de protecţie contra incendiilor.
OBSERVAŢIE:
1.Se recomandă ca zonele de aşteptare pentru pacienţi să fie soluţionate în buzunare laterale traseului de circulaţie propriu-zisă, pe cât posibil luminate natural, asigurându-se astfel şi iluminarea coridorului.
2.Zonele de aşteptare pentru bolnavii grav se vor amplasa în spaţii închise faţă de coridor şi faţă de celelalte zone de aşteptare.
(4)V.2.(A).3.2.4. Înălţimea liberă a încăperilor va fi stabilită funcţie de cubajul de aer necesar, condiţionările tehnologice (gabarite, aparatură, trasee, instalaţii) precum şi asigurarea iluminatului natural în profunzimea încăperilor, dar:
- min. 2,40 m - pe căile de circulaţie principale;
- min. 2,80 m - în saloanele de bolnavi şi toate celelalte spaţii în care se desfăşoară activităţi medicale.
(5)V.2.(A).3.2.5. Gabaritele uşilor se stabilesc în funcţie de destinaţia încăperii respectiv funcţie de categoriile de utilizatori, gabaritele aparaturii, utilajelor şi mobilierului, tipul mijloacelor de transport, precum şi funcţie de poziţia uşii în sistemul căilor de evacuare.
a)înălţimea liberă a uşilor curente va fi:
- min. 2,04 m
b)lăţimea liberă a uşilor va fi:
- min. 1,05 m - la saloane bolnavi;
- min. 1,40 m - la săli operaţii şi trasee pe care se deplasează bolnavi pe targă;
- min. 0,90 m - la spaţiile de diagnostic-tratament;
- min. 0,70 m - la grupuri sanitare pentru pacienţi valizi;
- min. 0,80 m - la grupuri sanitare pentru persoane handicapate.
c)pe căile de evacuare, dimensiunile uşilor se vor stabili conform normativului de protecţie contra incendiilor.
3.3.V.2.(A).3.3. Modul de soluţionare a elementelor de construcţie şi dotare fixă pe căile de circulaţie
(1)V.2.(A).3.3.1. Condiţii de rezolvare a uşilor
a)pe traseele de circulaţie ale pacienţilor uşile vor fi vizibile, având înscrisuri privind destinaţia încăperilor, vor avea sisteme de acţionare simple, fără risc de blocare şi nu vor avea praguri;
b)prin modul de amplasare sau sensul de deschidere, uşile nu vor limita sau împiedica circulaţia, nu vor lovi persoanele care circulă sau îşi desfăşoară activitatea, nu se vor ciocni între ele la deschiderea consecutivă.
c)uşile batante precum şi uşile amplasate transversal pe traseele de circulaţie vor avea geam la înălţimea corespunzătoare ochilor.
OBSERVAŢIE
Nu se recomandă uşi cu geam pe toată înălţimea pe traseele de circulaţie a pacienţilor pe targă sau în scaun rulant. În cazul în care se utilizează astfel de uşi, partea inferioară a acestora se va proteja cu bare sau grile.
d)uşile amplasate pe căile de evacuare şi adiacent acestora sau cele care închid spaţii cu pericol de incendiu sau explozie vor respecta prevederile din normativul de protecţie contra incendiului.
e)uşile care închid încăperi în care se utilizează surse de radiaţii se vor ecrana corespunzător şi vor purta marcaje sau semnalizări de atenţionare (conform cu prevederile "Normativului republican de lucru cu radiaţii nucleare").
f)uşile care închid spaţii în care se lucrează cu substanţe ce degajă noxe, vor avea prevăzute sisteme de etanşare şi vor purta marcaje de atenţionare sau de interzicere a accesului, după caz;
g)uşile culisante sau componentele culisante ale ghişeelor de relaţii cu publicul (pacienţii) vor fi asigurate împotriva ieşirii din ghidaje.
(2)V.2.(A).3.3.2. Condiţii de rezolvare a pardoselilor
a)să aibă suprafaţa plană, netedă dar antiderapantă;
b)să fie la acelaşi nivel pe tot etajul; eventualele denivelări survenite din cerinţe tehnologice proprii unor servicii se vor prelua prin pante de maxim 8%;
c)să fie realizate din materiale rezistente la uzură, care nu produc: praf şi scame prin erodare, care nu se deformează sub acţiunea greutăţilor sau şocurilor mecanice şi ale căror îmbinări sau rosturi de montaj nu crează pericol de agăţare sau împiedicare;
d)să fie lavabile (hidrofuge) uşor de întreţinut, să permită realizarea de reparaţii în mod rapid, simplu, comod;
e)să fie aseptice şi să nu reţină praful în încăperile în care se cer condiţii de igienă şi asepsie mai severe.
f)să nu producă scântei la lovire şi să nu aibă potenţial de încărcare electrostatică în încăperi în care se pot produce amestecuri explozibile în aer;
g)să fie rezistente la acţiuni chimice ale substanţelor utilizate în spital (dezinfectanţi, reactivi, medicamente, chimicale de laborator);
h)să fie incombustibile în încăperile în care se lucrează cu flacără liberă, materiale incandescente sau cu temperatură ridicată;
i)să fie prevăzute cu pante de scurgere şi sifoane în încăperile unde tipul de activitate presupune acumulări de apă pe pardoseală;
j)să aibă coeficient de conductibilitate termică şi electrică scăzut.
(3)V.2.(A).3.3.3. Condiţii de rezolvare a pereţilor
a)pereţii laterali căilor de circulaţie vor fi plani, netezi (fără asperităţi şi profile ornamentale); nu se vor prezenta bavuri, muchii tăioase sau alte surse de rănire;
b)se vor evita soluţiile constructive care induc deplanări (grinzi secundare, stâlpi şi sâmburi ieşiţi din planul pereţilor);
c)se vor evita ghene de instalaţii ieşite din planul pereţilor;
d)suprafeţele vitrate vor fi rezolvate prin pană la înălţimea de cca. 1,00 m (din materiale rezistente la lovire).
4.V.2.(A).4. Siguranţa cu privire la schimbare de nivel (galerii, balcoane, şarpante, ferestre, uşi - ferestre)
4.1.V.2.(A).4.1. Condiţii de rezolvare
a)diferenţele de nivel sub 3 trepte vor fi rezolvate prin plan înclinat, cu pante de max. 8%.
4.2.V.2.(A).4.2.Măsuri de protecţie
a)la denivelări mai mari de 0,30 m se prevăd balustrade (parapete) de protecţie, alcătuite conform STAS 6131.
- înălţimea curentă h = 0,90 m;
b)ferestrele fără parapet sau cu parapet sub 0,90 m şi uşile - ferestre aflate la mai mult de 0,50 m faţă de sol, vor fi asigurate cu balustrade de protecţie conform prevederilor STAS 6131 ("h" recomandat = 1,00 m);
c)ferestrele de la pediatrie şi neuropsihiatrie vor fi prevăzute cu grile sau alte sisteme de protecţie.
5.V.2.(A).5. Siguranţa cu privire la deplasarea pe scări şi rampe
5.1.V.2.(A).5.1. Condiţii de rezolvare
a)dimensiuni trepte şi contratrepte:
- h = max. 16,5 cm;
- l = min. 28 cm, cu condiţia:
- 2 h + l = 62-64 cm;
b)lăţime rampă scară şi podeşte (pe traseele bolnavilor):
- în general l = min 1,20 m (impus de necesităţi persoane handicapate cu dificultăţi de mers);
- pentru transportul persoanelor cu targa:
-- scări l = min. 1,40 cm;
-- podeste l = min. 2,20 m;
c)treptele vor fi astfel conformate încât să nu existe pericol de accidentare prin agăţare cu vârful piciorului;
d)finisajul scărilor va fi realizat din materiale antiderapante
e)toate treptele unei scări vor avea aceleaşi dimensiuni;
f)înălţimea liberă de trecere, de la nasul treptei pe linia de flux şi înălţimea liberă de trecere pe sub scară:
- h = min. 2.40 m;
g)nu se vor utiliza scări cu trepte balansate pe căile de evacuare.
5.2.V.2.(A).5.2. Măsuri de protecţie
a)scările vor avea mâna curentă (fixată pe parapet sau pe perete) pe o singură parte, în cazul rampelor cu 1-3 fluxuri şi pe ambele părţi în cazul celor mai late.
b)spre partea liberă a rampei sau podestului, scările vor fi prevăzute cu balustradă având h curent - 0,90 m (şi conform prevederi STAS 6131);
c)balustrada trebuie astfel alcătuită încât să nu permită căderea sau trecerea copiilor dintr-o parte în alta (cazul secţiei de pediatrie).
- fără elemente orizontale sau elemente decorative cu potenţial de căţărare (între 0,12 şi 0,60 m de la partea inferioară);
- cu distanţa între montanţi max. 10 cm;
d)mâna curentă va fi astfel conformată încât să fie uşor cuprinsă cu mâna (Phimax 4-5 cm) şi să nu prezinte nici un risc de agăţare sau rănire;
e)scările vor fi corespunzător luminate, fără a produce fenomenul de orbire.
6.V.2.(A).6. Siguranţa cu privire la iluminarea artificială
6.1.V.2.(A).6.1. Iluminare medie pentru iluminatul de siguranţă
a)pentru continuarea lucrului
- în general - 10% din iluminatul normal;
- în încăperile blocului operator - 80% din iluminatul normal;
- la câmpul de operaţie - egal cu iluminatul normal.
b)pentru evacuare
- min. 2 lx;
c)pentru zona supraveghere în timpul nopţii (în zona patului)
- min. 5 lx - încăperi adulţi;
- min. 20 lx - salon sugari, nou născuţi;
d)pentru veghe (orientare)
- cabinet consultaţii, tratamente intensive
- min. 2 lx.
6.2.V.2.(A).6.2. Iluminarea medie pentru iluminatul normal pe căile de circulaţie orizontală şi verticală
a)holuri, coridoare, scări:
- 200 lx - ziua;
- 50 lx - noaptea;
b)holurile şi coridoarele din blocul operator:
- 300 lx - ziua;
- 100 lx - noaptea;
MENŢIUNE:
Raportul între nivelurile de iluminare medie dintre două încăperi alăturate trebuie să fie min 0.1 (Emed.1/Emed.2 > = 1/10).
6.3.V.2.(A).6.3. Factorul de uniformitate (E min/E max) pentru iluminatul de siguranţă
a)pentru evacuare şi circulaţie 1/40 (la nivelul suprafeţei de circulaţie - în axul acesteia);
b)pentru continuarea lucrului 1/2-1/4 (la nivelul suprafeţei de lucru).
6.4.V.2.(A).6.4. Iluminarea medie pentru iluminatul normal al spaţiilor exterioare
- min. 10 lx
6.5.V.2.(A).6.5. Continuitatea serviciului
a)duratele maxime de întrerupere în alimentare (conform cap. III.4.14.1) trebuie să fie:
- pentru receptoare de categoria 0 (bloc operator, bloc naşteri, terapie intensivă) - sub 0,15 secunde
- pentru receptoare de categoria I (iluminatul de siguranţă, centrala termică, staţia de hidrofor, staţia de oxigen, staţia de frig prosectură, unul dintre ascensoare).
-- sub 1 minut
- pentru receptoare categoria II (restul încăperilor ce nu au fost menţionate la categoria 0 şi I).
-- sub 4 ore (dacă alimentarea se face din post de transformare propriu)
-- sub 8 ore (dacă alimentarea se face din reţeaua de 0,4 kV a furnizorului)
b)alimentarea cu energie electrică se asigură din SEN (sistemul energetic naţional) pentru receptoarele de categoria II-a, prin grup electrogen cu pornire automată (conform cal. III.2.4.3) pentru receptoarele de categoria I-a şi prin baterii de acumulatoare pentru receptoarele de categoria 0.
SECŢIUNEA 3:V.2.(B). SIGURANŢA CIRCULAŢIEI CU MIJLOACE DE TRANSPORT MECANIZATE
SUBSECŢIUNEA 1:
Siguranţa circulaţiei cu mijloace de transport mecanizate implică protecţia utilizatorilor împotriva riscului de accidentare în timpul deplasării cu ascensorul.
Transportul pe verticală a categoriilor de utilizatori luaţi în considerare se face cu ascensoare diversificate ca mărime, capacitate de transport, viteza.
Spitalele se vor dota, începând cu două nivele, cu ascensoare de spital (alcătuite conform prevederi STAS 2455) şi cu ascensoare obişnuite (alcătuite conform prevederi STAS 2453).
Determinarea numărului şi tipului de ascensoare se va face astfel încât să se asigure fluenţa circulaţiei, timpul de aşteptare şi de parcurs trebuie să corespundă specificului spitalului, fără a perturba desfăşurare activităţilor medicale sau a celor paramedicale.
În afara ascensoarelor pentru persoane, spitalele se dotează cu ascensoare pentru materiale destinate unor transporturi specializate, după caz (transportul alimentelor, aprovizionarea farmaciei etc.).
SUBSECŢIUNEA 2:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ
1.V.2.(B).1. Siguranţa cu privire la deplasarea ascensoarelor pentru spitale
1.1.V.2.(B).1.1. Condiţii de conformare şi funcţionare
a)dimensiunile cabinei vor fi:
- min. 2,20 m lăţime
- min. 2,70 m adâncime
b)dimensiunile uşilor vor fi:
- min. 1,40 m lăţime liberă
- min. 2,05 înălţime liberă.
c)uşile vor fi glisate cu deschidere - închidere automată
d)dimensiunile platformei de acces în faţa ascensorului vor fi:
- min. 2,50 x 3,30 - grupare pe un front
- min. 2,50 x 540 - grupare pe două fronturi
e)viteza de deplasare va fi:
- max. 0,5 m/sec
f)diferenţa de nivel între cabină şi palier va fi:
- max. 2,5 cm
g)finisajul cabinei va fi rezistent la şocuri, uşor de spălat şi dezinfectat şi nu va prezenta muchii tăioase, proeminente sau profile ce pot constitui o potenţială sursă de rănire.
OBSERVAŢIE:
Numărul de ascensoare se va calcula funcţie de structura medicală a paturilor, considerându-se un indice minim necesar de 1 ascensor/120 paturi cu condiţia ca orice spital, indiferent de capacitate, să fie dotat cu minim 2 ascensoare.
1.2.V.2.(B).1.2. Măsuri de protecţie
a)la interiorul cabinei se va prevedea o mână curentă de protecţie la h = 0.90 m
b)pentru caz de emergenţă va fi prevăzut buton de alarmare şi iluminat de siguranţă.
2.V.2.(B).2. Siguranţa cu privire la deplasarea cu ascensoarele de persoane (inclusiv persoane handicapate)
Se vor respecta prevederile normativului CE 1-95 cu următoarele precizări suplimentare pentru persoane handicapate:
a)platforma de acces din faţa ascensorului va fi de:
- min. 1,50 x 2,40 m - ascensoare grupate pe un front
- min. 1.50 x 3,30 m - ascensoare grupate pe două fronturi
b)butoanele de acţionare vor fi prevăzute la h max. = 1,20 m
SECŢIUNEA 4:V.2.(C). SIGURANŢA CU PRIVIRE LA RISCURI PROVENITE DIN INSTALAŢII
SUBSECŢIUNEA 1:
Siguranţa cu privire la instalaţii implică asigurarea protecţiei utilizatorilor împotriva riscului de accidentare provocat de posibila funcţionare defectuoasă a instalaţiilor sau de eventualul contact cu diverse elemente ale acestora.
Toate instalaţiile din clădirile spitaliceşti vor trebui concepute şi executate în aşa fel încât toţi utilizatorii şi în special bolnavii să fie protejaţi faţă de riscuri pentru sănătatea şi viaţa lor, ţinând seama şi de faptul că bolnavii, bătrânii şi copiii pot face gesturi necontrolate şi manevrări greşite în utilizarea instalaţiilor. O cerinţă obligatorie este respectarea întocmai a prevederilor normativelor specifice diferitelor tipuri de instalaţii.
Se vor respecta şi prevederile cuprinse în "Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în utilizare" CE 1-95 (cap. 2.3.) cu condiţionările specifice clădirilor spitaliceşti, precizate mai jos.
SUBSECŢIUNEA 2:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ
1.V.2.(C).1. Protecţia împotriva riscului de electrocutare
a)alimentarea cu energie electrică a diferitelor echipamente şi aparate medicale se va face cu respectarea condiţiilor de montaj indicate de furnizor (eventual cu adaptarea acestora pentru a se conforma reglementărilor în vigoare, dacă normele româneşti sunt mai severe).
b)tablourile electrice cu aparatele de comutare, siguranţă şi control, vor fi astfel amplasate şi asigurate încât să nu permită accesul la ele,decât pentru personalul instruit în utilizarea lor.
c)pentru fiecare echipament şi utilaj care poate prezenta riscuri la manevrarea greşită se vor afişa instrucţiuni de utilizare.
d)cablajele care leagă componente ale aparaturii medicale, aflate la distanţă între ele, se vor amplasa în canale sau ghene de cable protejate cu capace şi măşti, evitându-se desfăşurarea lor liberă pe pardoseală sau pe pereţi, până la h = 2,20 m.
2.V.2.(C).2. Protecţie împotriva riscului de arsură sau opărire
a)agenţii termici utilizaţi în spitale pentru încălzire, ventilaţie, climatizare vor fi de natura să nu producă panică sau accidente în caz de defecţiune sau avariere (nu se va utiliza apa fierbinte).
b)instalaţiile de apă fierbinte sau abur pentru uz tehnologic-medical vor avea elementele componente (conducte şi echipamente) amplasate în spaţii şi pe trasee protejate (ghene închise) inaccesibile pentru persoanele neinstruite
- materialele de închidere a ghenelor vor asigura o etanşare şi o rezistenţă termică corespunzătoare;
- conductele vor fi izolate termic.
c)în spaţiile tehnice (staţii, centrale, subsoluri sau canale vizitabile) conductele termice se vor semnaliza prin simboluri şi culori distincte.
d)pentru instalaţiile şi aparatele din laboratoare şi spaţiile tehnico-medicale care pot provoca arsuri sau opărire, se vor respecta prevederile normelor de protecţia muncii în sectorul sanitar.
3.V.2.(C).3. Protecţia împotriva riscului de explozie
a)toate instalaţiile, recipienţii şi echipamentele pentru agenţi termici sub presiune vor fi prevăzute cu dispozitive de siguranţă pentru cazul când presiunea se ridică peste parametrii nominali (supape de siguranţă, elemente de automatizare, etc.)
b)toate instalaţiile şi echipamentele care utilizează apa cu temperaturi peste 114°C vor respecta prescripţiile tehnice ISCIR şi vor fi autorizate de acesta la punerea în funcţiune.
c)dimensionarea şi amplasarea rezervoarelor de carburanţi şi combustibili pentru centralele termice vor fi conforme cu prevederile normativului P 118 şi I-13 privind protecţia la explozie.
d)proiectarea instalaţiilor de gaze naturale (gaz metan) se va face cu respectarea normativului specific atât în ce priveşte componentele instalaţiei propriu-zise cât şi în ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile în care acestea sunt amplasate (panouri de explozie dirijată, rezistenţa pereţilor şi planşeelor. guri de aerisire, cubaj de aer, etc.).
e)pentru instalaţiile de oxigen şi fluide medicinale, ce utilizează butelii şi recipienţi sub presiune, se vor respecta normele ISCIR, prevederile din P 118 şi prevederile din normativele Ministerului Sănătăţii referitoare la modul de utilizare şi măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei muncii.
f)instalaţiile electrice în blocul operator şi spaţiile pentru anestezic se vor plasa la înălţimea de peste 1,00 m de la pardoseală, iar masa de operaţie şi restul de mobilier şi aparatura medicală se vor conecta la reţeaua de împământare pentru a preveni riscul producerii de scântei în zona de deasupra pardoselii unde se pot acumula gaze de narcoză care ar putea exploda.
În acelaşi scop se prevede şi ventilarea - climatizarea corespunzătoare a spaţiilor cu exhaustoare şi de la partea inferioară a încăperilor.
g)la bateriile de acumulatori şi redresori pentru alimentarea electrică de siguranţă se vor lua măsuri corespunzătoare de conformare geometrică a spaţiilor şi aerisire naturală permanentă pentru a preveni riscul acumulatorilor de hidrogen.
4.V.2.(C).4. Protecţia împotriva riscului de intoxicare
a)instalaţiile de ventilare (canalele) ce asigură evacuarea degajărilor de substanţe nocive de la hotele de exhaustare, nişe şi boxe vor fi individuale, vor evita străbaterea de încăperi în care se pot afla bolnavi (la etajele superioare), vor avea ventilatoarele de evacuare amplasate la capătul dinspre exterior al instalaţiei pentru a menţine canalele de evacuare în subpresiune.
b)materialele din care se execută componentele instalaţiilor de evacuare a aerului vor fi protejate la acţiunea degradantă a substanţelor chimice evacuate pentru ca eventualele defecţiuni produse instalaţiei să nu o transforme în sursa de noxe pentru spaţiile prin care trece.
c)instalaţiile de evacuare a aerului viciat cu substanţe toxice vor fi monitorizate pentru supravegherea permanentă a stării lor de funcţionare.
5.V.2.(C).5. Protecţia împotriva riscului de contaminare sau otrăvire
a)aparatura medicală de investigare şi tratament ce foloseşte radiaţii penetrante trebuie să fie izolată din punct de vedere al iradierii faţă de încăperile din jur, în funcţie de caracteristicile sursei de radiaţie, natura radiaţiei şi puterea fascicolului.
b)pentru protecţia împotriva riscului de contaminare se vor respecta şi prevederile cuprinse în "Norme republicane la radioprotecţie" şi "Norme republicane de securitate nucleară".
6.V.2.(C).6. Protecţia împotriva descărcărilor atmosferice
- se va asigura la clădiri spitaliceşti cu minim 75 paturi, în conformitate cu prevederi Normativ I-20.
7.V.2.(C).7. Protecţia cu privire la exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor
- va fi asigurată conform prevederi "Norme de protecţia muncii în sectorul sanitar" - cap. III.
SECŢIUNEA 5:V.2.(D). SIGURANŢA CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE
Se vor respecta prevederi cuprinse în "Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în utilizare" - cod CE 1/95 (cap. 2.4) şi prevederi specifice lucrărilor de întreţinere din clădiri spitaliceşti, cuprinse în "Norme de protecţie a muncii în sectorul sanitar".
SECŢIUNEA 6:V.2.(E). SECURITATEA LA INTRUZIUNI ŞI EFRACŢII
1.V.2.(E).1. Pe lângă prevederile cuprinse în "Normativul privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare" cod CE 1/95 (cap. 2.5) pentru clădirile spitaliceşti este necesară asigurarea unor măsuri suplimentare de securitate împotriva efracţiei pentru unele sectoare, compartimente şi încăperi, după cum urmează:
a)spaţii de lucru şi depozite în care se afla materiale sau substanţe periculoase (otrăvitoare, inflamabile, explozibile, narcotice, surse radioactive, culturi de bacterii şi viruşi).
b)spaţii cu aparatura medicală de înaltă performanţă (majoritatea cabinetelor din sectoarele de investigaţii şi tratamente speciale).
c)compartimente în care trebuie menţinute condiţii deosebite de sterilitate sau asepsie (bănci de sânge sau ţesuturi, laborator de produse sterile, bloc operator, biberonerie. sterilizare).
d)spaţii tehnice şi staţii a căror avariere poate pune în pericol bolnavii sau alte categorii de utilizatori ai spitalului (staţia de oxigen, tablourile electrice, staţia de apă sterilă, sistemele de control automat ale funcţionării instalaţiilor).
Măsurile de protecţie la efracţie a spaţiilor enumerate mai sus vor fi:
- prevederea de uşi solide şi sisteme de încuiere fiabile
- protejarea ferestrelor cu grile sau obloane
- prevederea de sisteme de alarmare
În incintele şi clădirile spitaliceşti sunt necesare măsuri speciale împotriva intruziunii insectelor şi rozătoarelor care pot deveni un vehicul pentru transmiterea infecţiilor între diferitele sectoare ale spitalului, dar şi intre spital şi populaţia din zonă. Printre măsurile ce trebuie avute în vedere la proiectare şi execuţie, cele mai importante sunt:
- etanşarea conductelor şi cablelor la trecerea prin pereţi şi planşee.
- prevederea de materiale de construcţie şi de finisare care să permită încuibarea insectelor.
- ghenele pentru trasee de conducte şi cable să fie închise etanş, dar în caz de necesitate să fie accesibile acţiunilor de salubrizare.
- tunelurile şi galeriile de instalaţii, subsolurile tehnice să fie finisate corespunzător menţinerii curăţeniei, să aibă instalaţii de evacuare a apelor accidentale, să permită inspecţia şi întreprinderea acţiunilor de dezinsecţie şi deratizare.
SUBCAPITOLUL 21:ANEXA V.2. - DOCUMENTE CONEXE
STAS 12400-1,2 | - Performanţe în construcţii. (Mod de exprimare al performantelor) |
CE - 1/95 | - Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare |
C 239 | - Normativ pentru adaptarea construcţiilor de locuit, a construcţiilor şi locurilor publice la cerinţele persoanelor handicapate |
Normativ departamental | Proiectarea spitalelor generale |
N-425 | - Norme de protecţia muncii în sectorul sanitar |
Norme | - Prevenirea şi stingerea incendiilor pentru ramura Ministerului Sănătăţii. |
P - 118 | - Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului. |
N - 133 | - Norme republicane de securitate nucleară. |
I - 7 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V. |
ID 17 | - Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie |
I - 20 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de protecţie contra trăsnetului. |
I - 5 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire |
I - 6 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale. |
I - 13 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire. |
I - 9 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare. |
C - 31 | - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea, instalarea, exploatarea şi verificarea cazanelor de abur de joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă |
C - 37 | - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, şi încercarea în vederea amenajării supapelor de siguranţă destinată echipării cazanelor şi recipientelor sub presiune |
C - 4 | - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea şi verificarea recipientelor metalice stabile sub presiune. |
PE - 204 | - Instrucţiuni privind exploatarea şi întreţinerea punctelor termice |
PE - 216 | - Regulament de exploatare tehnică a instalaţiilor de cazane. |
I - 25 | - Instrucţiuni tehnice pentru efectuarea încercărilor hidraulice şi pneumatice la recipiente |
STAS 2965 | - Scări - prescripţii generale de proiectare. |
STAS 6131 | - Înălţimi de siguranţă şi alcătuirea parapetelor. |
STAS 2453 | - Ascensoare pentru persoane |
STAS 2455 | - Ascensoare pentru spitale |
P 92 | - Normativ privind dotarea cu ascensoare a clădirilor de locuit, social-culturale şi administrative. |
SUBCAPITOLUL 3:V.3. SIGURANŢA LA FOC
Cerinţa de calitate a construcţiilor, privind siguranţa la foc, în cazul unităţilor spitaliceşti, impune ca soluţiile adoptate prin proiectare şi menţinute în exploatare, să asigure. în caz de incendiu, următoarele:
- proiecţia utilizatorilor (bolnavi, personal medical, vizitatori, aparţinători) ţinând seama de starea lor de sănătate precum şi riscul de incendiu;
- limitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale:
- împiedicarea extinderii incendiului la vecinătăţi:
- prevenirea avariilor la construcţii şi instalaţii învecinate, în cazul prăbuşirii clădirii incendiate;
- protecţia echipelor de intervenţie şi a serviciilor mobile de pompieri care acţionează pentru stingerea incendiilor, evacuarea ocupanţilor şi a bunurilor materiale.
Concretizarea cerinţelor utilizatorilor în ceea ce priveşte siguranţa la foc se va face funcţie de situaţia concretă determinata de condiţiile specifice existente, corelată cu performanţele clădirii referitoare la siguranţa la foc.
Condiţiile specifice existente, vizează atât evacuarea dificilă a persoanelor din clădirea spitalului (bolnavi greu deplasabili sau care nu se pot deplasa singuri) cât şi menţinerea fără întrerupere a activităţii blocului operator.
Condiţiile performante specifice şi cuantificarea acestora, pentru fiecare caz concret, va fi stabilit de către proiectantul de investiţie pe baza scenariilor de siguranţă la foc elaborate conform reglementărilor de specialitate (conform Anexa V.3.).
SECŢIUNEA 2:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANTA privind:
1.V.3.1. Riscuri de izbucnire a incendiilor
1.1.V.3.1.1. Riscurile de izbucnire a incendiilor în clădirile spitaliceşti trebuie reduse. în condiţiile asigurării funcţionalităţii, prin limitarea surselor potenţiale de aprindere, a materialelor şi substanţelor combustibile. încadrarea încăperilor şi a spaţiilor din construcţiile spitaliceşti în nivelurile de risc, are în vedere activitatea desfăşurată, densitatea sarcinii termice şi alcătuirea constructivă.
1.2.V.3.1.2. Încăperile şi spaţiile clădirilor spitaliceşti se încadrează în următoarele niveluri de risc:
- risc obişnuit (densitatea sarcinii termice mai mică de 420 Mj/mp) cuprinzând majoritatea spaţiilor destinate bolnavilor, respectiv: saloane, cabinete consultaţii, spaţii destinate tratamentelor, săli operaţie etc.
- risc mediu (densitatea sarcinii termice cuprinsă intre 420 şi 840 Mj/mp) cuprinzând. în principal. încăperi şi spaţii tehnice, cum ar fi: centrale de ventilaţie, laboratoare, bucătării etc.
- risc mare în care sunt cuprinse încăperi şi spaţii cu densitatea sarcinii termice peste 840 Mj/mp (depozite, arhive ele).
OBSERVAŢIE:
Densitatea sarcinii termice va fi calculată, de la caz la caz, funcţie de situaţia concretă conform prevederilor STAS 10903/2.
1.3.V.3.1.3. Este interzisă folosirea sau depozitarea lichidelor şi gazelor combustibile în alte locuri decât cele special amenajate şi fără respectarea măsurilor de prevenire şi stingere specifice pentru cantităţi limitate.
2.V.3.2. Asigurarea protecţiei utilizatorilor prin stabilirea intervalelor de timp
- care să permită corelarea acţiunilor de intervenţie şi salvare, cu dezvoltarea incendiului.
2.1.V.3.2.1. Timpul de alarmare a utilizatorilor
Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia diferă în funcţie de sistemele utilizate (automate sau comandate de om)
- în cazul echipării cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor:
max. 30 secunde
- în cazul neechipării cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor:
max. 60 secunde.
2.2.V.3.2.2. Timpul de alertare a serviciilor de pompieri
Intervalul de timp dintre momentul semnalizării incendiului (alarmare) şi cel al alertării serviciilor de pompieri depinde de sistemul utilizat:
- sisteme automate de alertare:
max. 30 secunde
- sisteme manuale de alertare:
max. 2 minute.
2.3.V.3.2.3. Timpul de supravieţuire a utilizatorilor
Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi limita menţinerii în viaţă în spaţiile destinate activităţilor medicale se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, dar:
- min. 20 minute - în construcţiile ce au grad I-II rezistenţă la foc
2.4.V.3.2.4. Timpul de evacuare a utilizatorilor
Intervalul de timp dintre alarmarea utilizatorilor şi evacuarea acestora în exterior sau în spaţii special amenajate, se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii şi lungimea maximă a căii de evacuare, considerând că deplasarea pe orizontală a persoanelor bolnave se face în cca. 0,05 m/sec.
Grad de rezist. la foc al constr. | Lungime maximă a căii de evacuare (metrii) | Timp de evac. maxim (secunde) | ||
în două dir. (2) | într-o singură dir. (1) | (-2) | (-1) | |
I-II | 30 | 20 | 600 | 400 |
2.5.V.3.2.5. Timpul de localizare şi stingere a incendiilor
Intervalul de timp dintre alarmare şi momentul punerii sub control şi stingerii incendiului este funcţie de echiparea şi dotarea cu mijloace de stingere, precum şi de timpul de alertare al forţelor de intervenţie
- max. 60 minute
2.6.V.3.2.6. Timpul de propagare la clădirile învecinate
Se ia în considerare în cazul spitalelor pavilionare (în cazul spitalelor monobloc, distanţele cerute de condiţiile urbanistice asigură o protecţie suficientă la propagarea focului)
- min. 30 minute
3.V.3.3. Asigurarea performantelor construcţiei şi a principalelor ei părţi componente
(comportarea la foc a construcţiilor)
3.1.V.3.3.1. Timpul de incendiere totală (flash-over)
Intervalul de timp dintre momentul alarmării şi momentul generalizării combustiei la toate elementele şi materialele din clădire trebuie să fie de cel puţin două ori timpul de supravieţuire
- min. 40 minute la construcţii de grad I-II rezistenţă la foc
3.2.V.3.3.2. Etanşeitatea la aer a construcţiei
Volumul de aer ce intră în interiorul clădirii, când tâmplăria exterioară (uşi, ferestre) este în poziţie închisă, precum şi cel care iese din clădire, datorită diferenţei de presiune, trebuie controlat şi redus cât mai mult posibil
- max. 1 schimb aer/oră.
3.3.V.3.3.3. Compartimentarea antifoc a construcţiei
Aria compartimentelor antifoc trebuie să fie realizată în limitele admise, în corelare cu gradul de rezistenţă la foc şi numărul de niveluri, conform reglementărilor specifice.
3.4.V.3.3.4. Limita de rezistenţă la foc a elementelor de construcţie ce delimitează sau separă spaţii ale clădirii
a)elemente ce delimitează compartimentele antifoc
- pereţi antifoc realizaţi din materiale incombustibile (clasa Co) cu limita de rezistenţă la foc 3 ore - 7 ore, în funcţie de densitatea sarcinii termice din compartimente;
b)elemente de separare din cadrul compartimentelor de incendiu sunt:
- pereţii despărţitori ai diferitelor spaţii funcţionale au limite de rezistenţă la foc şi clase de combustibilitate normate, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, destinaţia spaţiului respectiv şi rolul elementelor de separare, potrivit reglementărilor.
3.5.V.3.3.5. Limita de rezistenţă la foc a faţadelor şi acoperişului (elemente neportante)
În funcţie de gradul de rezistenţă la foc asigurat, limita de rezistenţă la foc a pereţilor exteriori neportanţi este:
- min. 15 minute (Co) - grad I rezistenţă la foc;
- min. 15 minute (C2) - grad II rezistenţă la foc
Acoperişurile se alcătuiesc şi se realizează conform condiţiilor corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc al construcţiei.
3.6.V.3.3.6. Rezistenţa la foc a structurii portante
Structura portantă a construcţiei, funcţie de gradul de rezistenţă la foc trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc:
Tip element | Grad de rezistenţă la foc | ||
I | II | ||
stâlpi, coloane, pereţi portanţi | nivel curent | Co 2 h 30' | Co 2 h |
ultim nivel | Co 1 h 30' | Co 1 h | |
grinzi, planşee-niv. curent acoperiş terasă | Co 1 h | Co 45' | |
grinzi planşee peste subsol | Co 1 h 30' | Co 1 h | |
3.7.V.3.3.7. Durata de siguranţă a refugiilor
Intervalul de timp în care este asigurată supravieţuirea în spaţiile special amenajate, indiferent de modul în care evoluează incendiul, trebuie să fie cel puţin egal cu timpul de supravieţuire:
- min. 20 minute - grad I-II rezistenţă la foc.
3.8.V.3.3.8. Existenţa şi condiţiile performante ale dispozitivelor de detectare şi alarmare
Echiparea şi dotarea cu dispozitive de detectare şi alarmare se face conform reglementărilor de specialitate astfel încât să se poată asigura timpul de alarmare stabilit (cap. V.3.2.1.).
3.9.V.3.3.9. Existenţa şi condiţiile performante ale sistemului de alertare în caz de incendiu
Pentru anunţarea serviciilor mobile de pompieri, în caz de incendiu, se asigură mijloacele corespunzătoare funcţie de fiecare situaţie concretă, astfel încât să se asigure timpul de alertare stabilit (cap. V.3.2.2.).
3.10.V.3.3.10. Condiţiile performante ale dispozitivelor de evacuare a fumului
Limitarea propagării fumului în încăperi, coridoare, scări trebuie asigurată prin realizarea unor elemente despărţitoare corespunzătoare (pereţi, planşee) şi prevederea dispozitivelor de evacuare a fumului, corespunzător reglementărilor specifice.
3.11.V.3.3.11. Existenţa şi condiţiile performante ale sistemelor automate de stingere a incendiilor
Necesitatea sistemelor automate de stingere se stabileşte în funcţie de riscurile de incendiu, combustibilitatea materialelor şi valoarea aparaturii utilizate respectându-se prevederile normelor tehnice în vigoare.
Se va asigura declanşarea şi funcţionarea corespunzătoare, a sistemelor cu debitele, intensităţile, presiunile şi timpul de funcţionare normate funcţie de necesităţile concrete.
3.12.V.3.3.12. Asigurarea duratei de siguranţă şi capacitatea căilor de evacuare
Asigurarea intervalului de timp în care căile de evacuare pot fi utilizate în condiţii de siguranţă, se realizează, potrivit reglementărilor, în funcţie de capacitatea maximă simultană, tipul de construcţie şi modul de rezolvare a căii de evacuare (în două direcţii, respectiv intr-o singură direcţie).
- min. 900 respectiv 600 sec. - gr. I-II.
Capacitatea căilor de evacuare "C" (50 persoane flux) va asigura trecerea numărului de fluxuri determinate prin calcul (Număr fluxuri "F" = Număr persoane."N"/Capacitate evac. "C").
În orice condiţii căile de evacuare (coridoare) nu vor avea lăţimea mai mică de 2,20 m pentru transportul persoanelor cu targa, sau 1,40 m pentru transportul în braţe al copiilor preşcolari, uşile de pe căile de evacuare având lăţimea minimă de 1,00 m.
3.13.V.3.3.13. Timpul de siguranţă privind funcţionarea ascensoarelor de intervenţie
In clădirile înalte, cel puţin unul din ascensoarele prevăzute, se vor amenaja corespunzător asigurării operaţiunilor de stingere, având o capacitate de transport de 3-5 servanţi cu echipamentul respectiv.
Timpul de funcţionare în siguranţă, al ascensoarelor de intervenţie, trebuie să fie cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului.
3.14.V.3.3.14. Asigurarea condiţiilor pentru accesul autovehiculelor de intervenţie
Construcţiile pentru spitale vor avea asigurate accese carosabile, corespunzător dimensionate şi alcătuite, care să permită accesul uşor al autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor, cel puţin la două faţade ale clădirii.
3.15.V.3.3.15. Echiparea şi dotarea construcţiei cu mijloace fixe şi mobile de intervenţie
Construcţiile se vor echipa şi dota cu mijloace de intervenţie conform reglementărilor specifice, în funcţie de tipul construcţiei şi densitatea sarcinii termice.
Se vor prevedea, după caz, stingătoare, hidranţi interiori şi exteriori de incendiu, coloane uscate, instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor etc., potrivit necesităţilor.
3.16.V.3.3.16. Asigurarea traseelor pentru accesul personalului serviciilor mobile de pompieri
Traseele de intervenţie trebuie să fie marcate corespunzător pentru a fi uşor de recunoscut, cât mai scurte şi amenajate astfel încât să se asigure protecţia forţelor care acţionează pentru stingere şi salvare.
4.V.3.4. Performantele elementelor şi materialelor de construcţie
4.1.V.3.4.1. Combustibilitatea elementelor, respectiv a materialelor componente
În clădirile spitaliceşti se vor utiliza materiale având clasa de combustibilitate admisă de normele specifice, în corelare cu gradul de rezistenţă la foc, respectiv clasa Co - pentru principalele elemente constructive.
4.2.V.3.4.2. Contribuţia la evoluţia incendiului
- este apreciată prin densitatea sarcinii termice corespunzătoare spaţiului respectiv şi se evaluează funcţie de situaţia concretă (totalitatea materialelor şi substanţelor combustibile, fixe şi mobile existente pe suprafaţa considerată) conform prevederilor STAS 10903/2.
Se vor asigura măsuri de protecţie corespunzătoare, stabilite prin reglementările tehnice.
Se recomandă ca densitatea sarcinii termice în încăperile destinate bolnavilor să nu depăşească 420 Mj/mp.
4.3.V.3.4.3. Propagarea flăcărilor pe suprafaţa elementelor de construcţie combustibile
Alcătuirea elementelor va fi astfel rezolvată încât incendiul să nu se propage cu uşurinţă. Propagarea flăcărilor pe suprafaţa elementelor de construcţie trebuie să fie de maximul 45 cm în 10 minute.
4.4.V.3.4.4. Nivelul admisibil de degajare a fumului şi gazelor toxice
Se vor utiliza elemente şi materiale combustibile astfel încât prin inflamarea acestora să nu se degaje cantităţi mari de fum şi gaze toxice care să pericliteze sănătatea utilizatorilor. Se vor lua măsuri corespunzătoare de evacuare a fumului şi gazelor toxice.
4.5.V.3.4.5. Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei
- va fi stabilit în funcţie de combustibilitatea şi limita de rezistenţă la foc a principalelor elemente de construcţie folosite, potrivit reglementărilor. Pentru spitale (respectiv clădirile în care se află bolnavi şi se desfăşoară activităţi medicale) se vor utiliza construcţii de gradul I sau II rezistenţă la foc.
4.6.V.3.4.6. Etanşeitatea la propagarea fumului şi a flăcărilor
Intervalul de timp în care un element de separare împiedică trecerea fumului şi a flăcărilor, dintr-o încăpere în alta se stabileşte corespunzător destinaţiei acestuia, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc stabilit, conform normelor specifice (vezi cap. V.3.3.3.-3.3.6.).
4.7.V.3.4.7. Durata de stingere a incendiilor
Intervalul de timp până când focul este stins complet trebuie să se înscrie în limitele rezistenţei la foc a elementelor structurale (maxim performanţa elementului cel mai puţin rezistent - planşeul în situaţia cea mai defavorabilă). - max. 1 oră - grad I-II rezistenţă la foc.
5.V.3.5. Intervenţia pentru stingere
5.1.V.3.5.1. Timpul de începere a intervenţiei
Intervalul de timp dintre momentul alertării şi cel al începerii acţiunii de intervenţie la locul incendiului, depinde de echiparea cu instalaţii de semnalizare şi alertare, de distanta la care se află unitatea de intervenţie de dotarea acestora, precum şi de operativitatea echipelor respective.
Se va stabili, pentru fiecare situaţie concretă, prin elaborarea de scenarii de siguranţă.
5.2.V.3.5.2. Durata intervenţiei
Timpul în care incendiul este oprit depinde de suma tuturor intervalelor de timp necesare începerii şi desfăşurării procesului de stingere.
SUBCAPITOLUL 31:ANEXA V.3. - DOCUMENTE CONEXE
Decret 290-1977 | - Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectare şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor |
P 118 | - Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului |
Ordin 381/1219 | - Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor - HG - 1994 completare la NC - 1977 |
HG 51 - 1992 | - Privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor |
Norme C 58 | - Norme tehnice privind ignifugarea materialelor combustibile din lemn şi textile utilizate în construcţii |
Normativ I - 5 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare |
Normativ I - 6 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale |
Normativ I - 7 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu tensiunea până la 1000 V.c.a şi 1500 V.c.c |
Normativ I - 9 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare |
Normativ I - 13 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire |
Normativ I - 18 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de telecomunicaţii |
Normativ I - 20 | - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de protecţie contra trăsnetului în construcţii |
STAS 1478 | - Construcţii civile şi industriale. Alimentarea interioară cu apă. Prescripţii fundamentale |
STAS 6168 | - Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Scări de intervenţie şi salvare |
STAS 6647 | - Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Elemente pentru protecţia golurilor |
STAS 6793 | - Lucrări de zidărie. Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale. |
STAS 8844 | - Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Uşi batante pe scările de evacuare. Prescripţii constructive împotriva trecerii fumului |
STAS 297/1.2 | - Indicatoare de securitate. Culori şi forme. Condiţii generale |
STAS 10903 | - Calculul sarcinii termice în construcţii |
STAS 2965 | - Scări interioare în construcţii |
STAS 3081 | - Utilaje de stins incendii. Cutii metalice pentru hidranţi interiori |
STAS 4918 | - Utilaje de stins incendii. Stingător portativ cu praf şi CO2 |
STAS 9752 | - Utilaje de stins incendii. Stingător cu dioxid de carbon |
SUBCAPITOLUL 4:V.4. IGIENA, SĂNĂTATEA OAMENILOR, REFACEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
(1)Cerinţa de igienă, sănătate şi protecţie a mediului implică conceperea şi realizarea spaţiilor precum şi a părţilor componente astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor, urmărindu-se în acelaşi timp şi protecţia mediului înconjurător.
(2)În cazul clădirilor spitaliceşti, această cerinţă este de importanţă vitală şi se asigură atât din faza de proiectare cât şi din faza de exploatare a clădirii. Necesităţile utilizatorilor, în cazul acestei grupe de cerinţe, se referă la:
A.Igiena mediului interior
B.Igiena apei
C.Igiena evacuării reziduurilor lichide
D.Igiena evacuării reziduurilor solide
E.Protecţia mediului
SECŢIUNEA 1:V.4.(A). IGIENA MEDIULUI INTERIOR
Se referă la:
1.Mediul higrotermic
2.Igiena aerului
3.Igiena finisajelor
4.Igiena vizuală
5.Igiena auditivă
SUBSECŢIUNEA 1:V.4.(A).1. Mediul higrotermic
Crearea unui mediu higrotermic minim admisibil, implică asigurarea unei ambianţe termice corespunzătoare atât în regim de iama cât şi în regim de vară.
Se admite ca aceste condiţii să nu fie satisfăcute o zi pe an iama şi 3 zile pe an vara.
Asigurarea mediului higrotermic trebuie corelată cu asigurarea calităţii aerului şi optimizarea consumurilor energetice.
CRITERII, PARAMETRI ŞI NIVELURI DE PERFORMANTĂ privind
1.1.V.4.(A).1.1. Asigurarea ambianţei higrotermice
(1)V.4.(A).1.1.1. Temperatura ambianţei "ta"
(măsurată în centrul încăperii la 1,5 m de la pardoseală, cu termometru cu glob), funcţie de destinaţia încăperii, trebuie să fie:
- în perioada rece
-- conform STAS 1907/2 şi conform tabel 1 (anexa la cap. V.4.(A).2)
- în perioada caldă
-- max. 26°C - pentru o viteză relativă a aerului de 0,275 m/s
OBSERVAŢIE:
1.Temperatura, în perioada de vară, poate fi mai mare de 26°C (dar max. 28°C cu condiţia creşterii vitezei aerului cu 0.275 m/s pentru 1°C (dar max. 0.45 m/s).
2.Temperatura ambiantă se consideră stabilă şi uniformă dacă valorile măsurate corespund valorilor necesare spaţiului respectiv (conform V.4.(A).1.1.1. cu o abatere de max. 1°C). Se admite în mod excepţional o abatere de max. 2°C, dacă ponderea abaterilor nu depăşeşte 10% din totalul măsurătorilor.
(2)V.4.(A).1.1.2. Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior (conform N.P.200)
- în regim de iarnă ATi < = 1.0
- în regim de vară ATi < = 3.0
(3)V.4.(A).1.1.3. Viteza relativă medie a aerului
- în perioada de iarnă
-- max. 0.15 m/s
- în perioada de vară (ta = 26°C)
-- max. 0.275 m/s
OBSERVAŢIE:
Se admit viteze ale aerului mai mari de 0.275 m/s dacă se impun tehnologic (sala de operaţie - curent laminar) dar max. 0.45 m/s.
(4)V.4.(A).1.1.4. Umiditatea relativă a aerului (UR) va fi corelată cu temperatura ambianţei ("ta")
- conform V.4.(A).1.1.1.) şi funcţie de destinaţia încăperilor va avea valorile corespunzătoare necesităţilor, conform Tabel 1 (anexa la cap. V.4.(A).2.)
- în general, pentru unităţile funcţionale cu regim normal de umiditate (saloane, cabinete de consultaţii, etc.).
UR = 30-60%
- pentru afecţiuni speciale reumatism poliarticular
UR = 30-35% (ta = 30-32°C) arşi grav
UR = 60-85% (ta = 30-32°C)
OBSERVAŢIE:
Pentru afecţiunile speciale, condiţiile de microclimat trebuie precizate prin tema de proiectare.
(5)V.4.(A).1.1.5. Asimetria temperaturii radiante
(conform STAS 13.149) calculată în raport cu un plan vertical situat în zona ocupată, la 0.6 m de pardoseală.
- datorită ferestrelor sau altor suprafeţe reci
max. 10°C
- datorită unui planşeu încălzit
max. 5°C
(6)V.4.(A).1.1.6. Diferenţa de temperatură pe verticală între nivelul capului şi al gleznelor (pentru o persoană în picioare sau pentru o persoană şezând) - conform STAS 13.149.
max. 3°C
(7)V.4.(A).1.1.7. Cantitatea de căldură transmisă de picior la pardoseală (senzaţia de rece cald) conform STAS 6472/10.
- în timp de un minut Q1 < = 4.103J/m2
- în timp de 10 minute Q10 < = 200.103J/m2
- temperatura minimă pe suprafaţa pardoselii trebuie să fie conform prevederii STAS 6472/3 şi nu trebuie să depăşească 26°C.
(8)V.4.(A).1.1.8. Numărul schimburilor de aer
- se stabileşte în funcţie de bilanţurile termoenergetice ale degajărilor de umiditate şi al necesităţilor privind existenţa agenţilor patogeni (vezi cap. V.4.(A).2. Igiena aerului).
(9)V.4.(A).1.1.9. Indicele global de confort "PMV"
- (conform STAS 13.149) reprezintă opţiunea medie previzibilă a unui grup numeros de persoane asupra senzaţiei termice produse de un anumit mediu. Rezultă din bilanţul termic al corpului uman şi trebuie să se încadreze între valorile: -0.5 < PMV < 0.5.
SUBSECŢIUNEA 11:ANEXA V.4.(A).1. - DOCUMENTE CONEXE
STAS 1907/1,2 | - Calculul necesarului de căldură. |
STAS 6472/3 | - Calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirii. |
I - 5 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare. |
Norme | - Protecţia muncii în sectorul sanitar |
NP 200 | - Instrucţiuni tehnice provizorii pentru proiectarea la stabilitate termică a elementelor de închidere a clădirilor. |
STAS 13149 | - Fizica construcţiilor. Ambiente termice moderate. Determinarea indicilor PMV şi PPD şi niveluri de performanţă pentru ambiante. |
Documente interpretative CEE - nov. 93 | - Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător |
SUBSECŢIUNEA 2:V.4.(A).2. IGIENA AERULUI
- Cerinţa privind igiena aerului implică asigurarea în spaţiile spitaliceşti ai acelor parametri de calitate ai aerului care favorizează vindecarea oamenilor bolnavi şi împiedică periclitarea stării de sănătate a utilizatorilor unităţilor spitaliceşti de către eventualii agenţi poluanţi şi contaminaţi purtaţi de aer, specifică activităţilor desfăşurate (germeni patogeni, particule de suspensie, mirosuri dezagreabile, emanaţii nocive, contaminanţi radioactivi, etc.).
- În unităţile spitaliceşti natura activităţilor în anumite spaţii impune utilizarea de instalaţii de ventilare şi respectiv climatizare, ca unică soluţie de asigurare a parametrilor de calitate ai aerului consideraţi necesari.
- Prin alcătuire, caracteristici constructive, calitate a materialelor utilizate, dotare cu echipamente de tratare a aerului şi cu aparatură de automatizare, prin performanţele funcţionale atribuite, sistemele de ventilare climatizare vor corespunde cerinţelor de realizare în spaţiile servite a nivelurilor impuse pentru parametrii de microclimat şi pentru lipsa germenilor patogeni şi/sau a altor tipuri de nocivităţi, cu asigurarea unor circulaţii de aer controlate între spaţii, fără afectarea în mod negativ peste limitele normate a calităţii aerului din mediul exterior şi în condiţii de funcţionare-exploatare cât mai economică.
- Încăperile cu specific strict spitalicesc se cuprind în 4 clase de încăperi determinate de pretenţiile de asepsie care corespund naturii activităţilor cărora le sunt destinate: sunt stabilite pentru fiecare clasă niveluri limită pentru concentraţia volumetrică de germeni (N) care indică numărul de unităţi specifice de germeni la unitatea de volum (germ/m3).
- conform tabel 1 (anexat la prezentul capitol V.4.(A).2.)
clasa I-a N < = 10 germ/m3
clasa II-a N < = 200 germ/m3
clasa III-a N < = 500 germ/m3
clasa IV-a N < = 500 germ/m3
MENŢIUNE:
- În tabel sunt specificate clasele de asepsie în care se încadrează principalele compartimente funcţionale ale unei unităţi spitaliceşti. - Pentru funcţiuni ce nu sunt menţionate în tabel, apartenenţa la una dintre cele 4 clase va fi specificată de beneficiar prin tema de proiectare.
- In spaţiile cu pretenţii ridicate de asepsie - clasa I şi II, se utilizează instalaţii de tratare a aerului care funcţionează numai cu aer exterior, ca măsură considerată necesară împotriva răspândirii şi dezvoltării infecţiilor intraspitaliceşti cu germeni aeropurtaţi: se consideră posibilă utilizarea recirculării aerului la nivelul unei încăperi în cadrul unui sistem tip "curent laminar" cu viteze de min. 0,35 m/s cu filtrare fină la aspiraţia din încăpere şi cu filtrare absolută în suprafaţa de introducere a aerului.
- În spaţiile cu pretenţii mai scăzute de asepsie - clasa III-a, care utilizează sisteme de ventilare-climatizare, este permisă recircularea aerului fie la nivelul fiecărei încăperi prin unităţi locale de climatizare, fie în comun pe grupe de încăperi, compatibile d.p.d.v. al funcţiunilor şi exigenţelor, servite fiind de câte un singur sistem centralizat; se vor asigura debitele minime necesare de aer proaspăt şi celelalte cerinţe privitoare la condiţiile de igienă.
- Igiena aerului interior depinde în mod esenţial de controlarea circulaţiei aerului între spaţiile unităţilor spitaliceşti; circulaţia aerului trebuie să aibă loc numai de la spaţii cu cerinţe mai ridicate de asepsie spre cele cu cerinţe mai scăzute şi/sau cu pericol de poluare-contaminare mai ridicat. În cazul utilizării de sisteme de ventilare-climatizare circulaţia aerului este dirijată prin bilanţuri de debite de aer - de introducere şi de evacuare - reglate corespunzător şi prin presiuni diferenţiale controlate între spaţii adiacente.
- Sistemele de ventilare-climatizare se dotează cu filtre de aer având sarcini precise în ceea ce priveşte asigurarea nivelurilor de curăţenie a spaţiilor servite, dar şi a interiorului instalaţiilor (tubulatura, echipamente de tratare aer, etc.) sarcinile atribuite filtrelor le determină performanţele funcţionale necesare şi locurile de amplasare în cadrul instalaţiilor.
CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ privind:
V.4.(A).2.1.Asigurarea calităţii aerului prin utilizarea instalaţiilor de ventilare-climatizare:
V.4.(A).2.1.1.Debit de aer proaspăt
(se exprimă în schimburi volumetrice orare sau în debit orar pe persoană).
Nivelul minim de debit de aer proaspăt (de introducere) reprezintă nivelul considerat insuficient, în funcţie de destinaţia funcţională a încăperii, diminuării concentraţiei de germeni şi/sau de alte nocivităţi aeropurtate sub limitele maxime admisibile.
- în tabelul 1 (anexat la prezentul cap. V.4.(A).2.)
V.4.(A).2.1.2.Debit de aer (se exprimă în schimburi volumetrice orare sau în debit orar de evacuare pe obiect sanitar)
Nivelul minim de debit de aer - indicat, fie de introducere (încăperi de suprapresiune), fie de evacuare (încăperi în depresiune), reprezintă nivelul considerat suficient (în funcţie de destinaţia funcţională a încăperii) asigurării unei intensităţi a circulaţiei aerului şi deci unei spălări cu aer tratat, care să permită obţinerea şi uniformizarea condiţiilor impuse pentru microclimat şi pentru puritatea aerului.
Conform tabel 1 (anexat la prez. cap. V.4.(A).2.)
- pentru încăperi clase I şi II (climatizare fără recirculare) debit aer-debit aer proaspăt > = deb.min.aer proaspăt
- pentru încăperi clasa III şi IV
-- ventilare (fără recirculare)
debit aer-debit aer proaspăt/deb.min.aer proaspăt
-- climatizare (cu recirculare) debit aer > deb.min.aer proaspăt
V.4.(A).2.1.3.Nivel de filtrare
(se exprimă ca reţinere procentuală a particulelor în suspensie în aer - cu indicarea metodei de testare folosite).
Condiţiile de puritate a aerului în încăperile unităţilor spitaliceşti implică un nivel de filtrare adecvat, ceea ce determină numărul de trepte de filtrare, performanţele funcţionale ale filtrelor şi locul de amplasare al fiecărei trepte de filtrare în cadrul instalaţiilor.
Se utilizează 3 tipuri de filtre:
- filtre brute (prefiltre) - filtre clasa EU 3 şi EU 4
(grad reţinere 80-95% conform test gravimetric ASHRAE)
-- se utilizează pentru filtrare treapta l-a
- filtre fine - filtre clasa EU 7 şi EU 8
(grad reţinere 80-95% conform test opacimetric ASHRAE)
-- se utilizează pentru filtrare treapta II-a
- filtre absolute - filtre clasa EU 10 - EU 12
(grad reţinere 98-99.97% conform test DOP Mil. Std. 282)
-- se utilizează pentru filtrare treapta III-a
MENŢIUNE:
Utilizarea într-un sistem de tratare a aerului a unui filtru de clasă superioară implică, pentru a-l proteja de colmatări grosiere, echiparea sistemului în amonte cu filtre de clasă inferioară. Filtrele treapta I-a se montează în amonte de echipamentele de tratarea centralei aerului pentru a le proteja de colmatare; filtrele treapta II-a se montează imediat în avalul ventilatoarelor de introducere a aerului pentru a menţine curate tronsoanele de distribuţie a aerului; filtrele treapta III-a se montează cât mai aproape sau chiar în gurile de introducere a aerului în încăperile servite pentru a evita riscul apariţiei de focare de contaminare în aval. Supravegherea stării funcţionale a filtrelor şi semnalarea colmatării în vederea înlocuirii celulelor filtrante se realizează prin controlul presiunilor diferenţiale amonte-aval şi au un loc important în cadrul lucrărilor de întreţinere-exploatare.
În tabelul I (anexat la prez. cap. VA. (A). 2.) este indicat numărul necesar de trepte de filtrare: pentru 3 trepte de filtrare se înţeleg treptele I, II şi III, pentru 2 trepte de filtrare se înţeleg treptele I şi II, pentru 1 treapta de filtrare se înţelege treapta I).
V.4.(A).2.1.4.Nivel de presiune diferenţială între spaţii adiacente
Valoarea presiunii diferenţiale dintre încăperi alăturate astfel încât să se realizeze o circulaţie controlată a aerului (de la încăperi cu cerinţe mai ridicate la încăperi cu cerinţe mai scăzute d.p.d.v. al absenţei agenţilor patogeni).
Nivelul de presiune diferenţială determină debitele de scurgere de aer între respectivele încăperi, prin deschiderile existente între ele. Spaţiile mai curate vor fi în suprapresiune faţă de cele mai puţin curate.
Nivelul presiunii diferenţiale între spaţiile adiacente, în cadrul încăperilor din clasa I şi II va fi de max. 10-20 Pa.
MENŢIUNE:
Menţinerea în permanenţă, în mod controlat, a condiţiilor de presiune diferenţială, pe ansamblul spaţiilor servite de instalaţiile de ventilare, necesită monitorizarea stărilor de colmatare a filtrelor şi reglarea automată a caracteristicilor funcţionale (debit, presiune) ale unităţilor de vehiculare a aerului, pentru menţinerea unor regimuri constante de debite de aer.
V.4.(A).2.2.Asigurarea unor concentraţii maxim admisibile de substanţe poluante
- provenite din materiale de construcţii, instalaţii tehnice, inclusiv aparate de ardere, surse exterioare, sol. etc.
- pentru valori maxim admisibile de concentraţii ale substanţelor poluante din încăperile unităţilor spitaliceşti, se vor respecta prevederi "Normativ de protecţia muncii în sectorul sanitar" şi "Normativ privind puritatea aerului în încăperi cu diverse destinaţii" (în curs de editare - INCERC).
- în vederea evitării contaminării aerului peste limitele admise (ca rezultat al manipulării unor surse radioactive deschise, în scopuri medicale - ionizare, suspensii de pulberi, substanţe volatile radioactive) se vor respecta prevederi "Norme republicane de securitate nucleară - Regim de lucru cu surse de radiaţii nucleare" - tab. 2.
SUBSECŢIUNEA 21:V.4.(A).2. - DOCUMENTE CONEXE
STAS 10813 | - Puritatea aerului. Determinarea pulberilor în suspensie. |
STAS 11322 | - Puritatea aerului. Determinarea pulberilor în suspensie. |
STAS 12051 | - Aer. Determinarea conţinutului de radon 222. |
STAS 9081 | - Poluarea aerului. |
STAS 12574 | - Aer din zone protejate. Condiţii de calitate. |
STAS 1238/1 | - Ventilare mecanică. Debitul de aer proaspăt. |
Normativ în curs de editare (INCERC) | - Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii în funcţie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vară. |
Norme - 84 | - Protecţia muncii în sectorul sanitar. |
DIN 1946 - fila 4 | - Ventilaţii în instituţii spitaliceşti. Documente interpretative |
CEE - nov. 93 | - Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător. |
SUBSECŢIUNEA 3:V.4.(A).3. IGIENA FINISAJELOR
Cerinţa privind igiena finisajelor implică asigurarea calităţii suprafeţelor interioare ale elementelor delimitatoare astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor.
CRITERII, PARAMETRI ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ privind
V.4.(A).3.1.Asigurarea calităţii finisajelor
Finisajele încăperilor în care staţionează şi se deplasează bolnavi sau în care se desfăşoară activităţi medicale vor fi:
- lavabile
- rezistente la dezinfectanţi
- rezistente la decontaminări radioactive (după caz)
- fără asperităţi care să reţină praful
- bactericide (în spaţiile aseptice)
- negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne în suspensie în aer
- rezistente la acţiunea acizilor (în laboratoare şi camere de tratament)
- se admit materiale de finisaj care prin alcătuirea lor, sau modul de punere în operă, pot favoriza dezvoltarea de organisme parazite (gândaci, acarieni, mucegaiuri) sau substanţe nocive ce pot periclita sănătatea oamenilor.
V.4.(A).3.2.Asigurarea calităţii finisajelor
Finisajele pentru elementele de instalaţii vor fi rezistente la acţiunile fizico-mecanice ale agenţilor externi (şocuri, frecare, etc.) şi la acţiunile chimice provocate de solvenţi, detergenţi, dezinfectante, lichide sau vapori ai acestora. La finisarea spaţiilor cu cerinţe severe de asepsie se va evita utilizarea materialelor care, prin punerea în afară prezintă rosturi, adâncituri sau colţuri dificil de curăţat.
Finisarea spaţiilor din laboratoarele de medicină nucleară în care se lucrează cu surse deschise (izotopi) vor respecta prevederile Normativului Republican de Securitate Nucleară.
SUBSECŢIUNEA 4:V.4.(A).4. IGIENA VIZUALĂ
Cerinţa privind igiena vizuală implică asigurarea cantităţii şi calităţii luminii (naturale şi artificiale) astfel încât utilizatorii spaţiilor respective să-şi poată desfăşura activităţile specifice în condiţii de igienă şi sănătate.
Menţiune:
Aspecte legate de iluminatul de siguranţă al încăperilor sunt prezentate la cap. V.2(A). (Siguranţa circulaţiei pedestre).
CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ cu privire la:
V.4.(A).4.1.Asigurarea iluminatului natural
V.4.(A).4.1.1.Raport arie ferestre - arie pardoseli
- săli operaţie, naştere, laboratoare tratamente, pansamente | 1/3 - 1/4 |
- saloane alăptare, farmacii, saloane sugari, nou-născuţi | 1/4 - 1/5 |
- cabinete consultaţii, saloane bolnavi | 1/4 - 1/6 |
- spaţii de lucru, pregătire sterilizare, bucătării, spălătorii | 1/5 - 1/8 |
- camere şi săli de aşteptare, cameră gardă personal, tratament Roentgen, fizioterapie | 1/6 - 1/7 |
OBSERVAŢIE:
- În cazul construcţiilor spitaliceşti se recomandă ca toate încăperile în care au acces bolnavii să beneficieze de lumina naturală.
- Laboratoarele trebuie protejate împotriva razelor solare printr-o orientare corespunzătoare şi prin elemente de umbrire, dar fără utilizarea sticlei colorate.
- Coridoarele vor beneficia de lumină naturală directă (prin buzunare laterale) sau indirectă (prin uşile încăperilor ce le mărginesc).
V.4.(A).4.2.Asigurarea iluminatului artificial
V.4.(A).4.2.1.Nivel de iluminare pentru iluminatul normal al încăperilor (valori minime)
- conform tab. E1 anexat
V.4.(A).4.2.2.Evitarea sau limitarea orbirii
- orbire directă
-- se vor lua măsuri de ecranare a lămpilor şi de dispunere corespunzătoare a acestora
- orbire prin contact sau reflexie
-- se vor alege finisaje cu factori de reflexie corespunzători
-- corpurile de iluminat se vor dispune corespunzător cerinţelor specifice încăperilor
Se vor respecta prevederile STAS 6646/1,3.
Nr. crt. | Tipul încăperii1) | Iluminarea nominală lx | Culoarea luminii | Observaţii | |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
1. | Încăperi bolnavi | - iluminat - iluminat pentru lectură - iluminat pentru consultaţii - iluminat pentru supraveghere - iluminat de veghe (orientare) | 100 200 300 5 2 | alb | Măsuri pentru evitarea orbirii pacienţilor |
2. | Salon pentru sugari sau nou-născuţi | - iluminat general - iluminat pentru supraveghere - iluminat pentru consultaţie | 300 20 300 | alb | Iluminat general în locurile de îngrijire sugari, min 160 lx |
3. | Cabinete pentru consultaţii tratamente obişnuite | - iluminat general | 500 | alb de lux | - |
4. | Cabinete pentru consultaţii şi tratamente speciale: - pentru investigaţii endoscopice | - iluminat general pentru perioada de investigaţie urologie rectoscopie ginecologie - iluminat general pentru pregătire | 500 50 50 550 | alb de lux | După caz, comutabil sau reglabil pentru obţinerea iluminării mai reduse |
- pentru investigaţii oftalmologice | - iluminat general pentru perioada de investigaţie refractometrie schiascopie oftalmologie oftalmometrie perimetrie adaptometrie | 500 50 50 50 50 5 5 | alb, alb de lux | După caz. comutabil sau reglabil pentru obţinerea iluminării mai reduse | |
- pentru investigaţii Roentgen | - iluminat general - lucru cu monitoare | 500 20 | alb, alb | După caz, comutabil sau reglabil pentru obţinerea iluminării mai reduse | |
- pentru consultaţii stomatologice | - iluminat iluminat cavitate bucală iluminatul câmpului înconjurător | 500 8000 | alb alb | Lampa scialitică cu posibilităţi de reglare a iluminării şi direcţionării luminii | |
- pentru consultaţii dermatologice | - iluminat general | 500 | alb alb de lux | R, 90 | |
5. | Cabinete pentru consultaţii şi tratamente intensive | - iluminatul general - iluminat general în zona paturilor - iluminat pentru consult în zona paturilor - iluminat de supraveghere | 100 300 1000 20 | alb | Măsuri pentru evitarea orbirii pacienţilor |
6. | Săli de operaţie | - iluminat general - iluminat pentru câmpul de operaţie - iluminat pentru câmpul înconjurător al mesei de operaţie | 1000 - - | alb | vezi pct. III.4.2.2.2. |
7. | Anexe ale sălii de operaţie | - iluminat general pentru: vestiare spălătorii încăperi precedând intrarea în sala de operaţii încăperi la ieşirea din sala de operaţii depozit de instrumente depozit pentru elemente sterile depozit cu dispozitive de sterilizare săli de reanimare, iluminat pentru trezire | 500 500 500 500 500 500 500 100 | alb sau alb de lux alb | Măsuri pentru evitarea orbirii pacienţilor |
8. | Sala de terapie. Băi medicinale, gimnastica medicală, masaje | - iluminat general | 300 | alb | |
9. | Săli de dializă | - iluminat general în sală - iluminat general în zona paturilor | 100 500 | Măsuri pentru evitarea orbirii pacienţilor | |
10. | Laboratoare Farmacii | - iluminat general - iluminat pentru verificarea culorii | 500 1000 | alb alb de lux | |
11. | Camere de serviciu pentru medici, asistente medicale | - iluminat general - iluminat pentru solicitări vizuale intense | 300 500 | alb cald alb | După caz, iluminat local, pentru zona umplerea seringilor sortarea medicamentelor, etc. |
12. | Săli de disecţie | - iluminat general - iluminat local pentru masa de lucru | 1000 5000 | alb | - |
13. | Coridoare, scări | - zona de saloane bolnavi ziua noaptea - zona cu săli de operaţii ziua noaptea | 200 50 300 100 | alb sau alb cald alb | Clasa de calitate 2 Clasa de calitate 2 |
14. | Toalete. încăperi cu activităţi murdare | - toalete - băi orientare spre saloane - încăperi cu activităţi murdare | 200 100 300 | alb, alb cald alb alb, alb cald | Clasa de calitate 2 Clasa de calitate 2 |
NOTĂ: x) încăperile sunt încadrate în clasa de calitate 1, cu excepţia celor pentru care la coloana "Observaţii" clasa de calitate este 2.
SUBSECŢIUNEA 41:ANEXA V.(A).4. - DOCUMENTE CONEXE
STAS 8313 | - Iluminatul în clădiri şi în spaţii exterioare, la clădiri civile şi industriale |
STAS 6621 | - Iluminatul natural al încăperilor la clădiri civile şi industriale. |
STAS 6646/1 | - Iluminatul artificial. Condiţii generale pentru iluminat în clădiri civile. |
STAS 6646-3 | - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminat în clădiri civile. |
PE - 136 | - Normativ pentru folosirea energiei electrice la iluminatul artificial în utilizări casnice. |
Documente interpretative CEE - nov 93 | - Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător. |
Norme | - Protecţia muncii în sectorul sanitar. |
SUBSECŢIUNEA 5:V.4.(A).5. IGIENA AUDITIVĂ
Cerinţa privind igiena auditivă se referă la conceperea şi realizarea spaţiilor interioare ale spitalelor astfel încât zgomotul perturbator perceput de utilizatori să fie menţinut la un nivel ce nu le poate afecta sănătatea.
Igiena auditivă se referă la condiţiile interioare de zgomot, respectiv la ambianţa acustică interioară.
Performanţele corespunzătoare asigurării ambianţei acustice interioare, sunt tratate la cap. V.6. "Protecţia împotriva zgomotului".
SECŢIUNEA 2:V.4.(B). IGIENA APEI
SUBSECŢIUNEA 0:
Cerinţa privind igiena apei se referă la condiţiile privind distribuţia apei într-un debit suficient şi la satisfacerea criteriilor de puritate necesare apei potabile. Apa necesară alimentării instalaţiilor din clădiri trebuie să aibă o anumită calitate exprimată prin ansamblul proprietăţilor sale fizice, chimice, bacteriologice, organoleptice, etc.
SUBSECŢIUNEA 1:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cu privire la:
1.V.4.(B).1. Asigurarea calităţii apei (potabilitatea)
- se va realiza conform prevederii STAS 1342
OBSERVAŢIE:
Verificarea îndeplinirii condiţiilor de calitate a potabilităţii apei se face de către centrele de medicină preventivă.
2.V.4.(B).2. Asigurarea debitului de apă la punctul de consum
- se va realiza conform prevederii STAS 1478 (punctele de consum tehnologic vor fi stabilite conform cerinţelor de funcţionare a echipamentelor).
3.V.4.(B).3. Asigurarea cantităţii de apă potabilă necesară (|/pat/zi)
3.1.V.4.(B).3.1. Necesar curent pentru:
- igiena bolnavilor | 240 |
- igiena personalului | 40 |
- igiena lenjeriei | 110 |
- preparare hrană igienă bloc alimentar | 100 |
- igiena spaţiilor, mobilierului, obiectelor sanitare | 40 |
- preparare apa sterila pentru spălare chirurgicală, apă distilată, spălare şi dezinfecţie instrumentare | 25 |
- utilizări tehnologice | 20 |
- igienizare platformă, gunoi, recipiente colectare reziduuri, crematoriu şi anexe | 10-15 |
- întreţinere căi acces, spaţii exterioare, zone de protecţie sanitară | 10 |
- necesităţi grup gospodăresc (bucătării, spălătorii) | 25-30 |
- pierderi de apă în reţeaua de distribuţie | - cca. 10% |
TOTAL | cca. 700 l/pat/zi |
3.2.V.4.(B).3.2. Necesar în perioadele de deficit sau întrerupere a alimentării cu apă - min. 500 l/pat/zi timp de 12 ore
3.3.V.4.(B).3.3. Necesar pentru sectoarele de recuperare medicală balneo-fizico-terapeutică - 130 l/procedură (om afara consumului precizat mai sus)
ATENŢIE!
Nu se admite utilizarea apei nepotabile în spitale.
SECŢIUNEA 21:ANEXA V.4.2. - DOCUMENTE CONEXE
STAS 6322 | - Apă potabilă. Determinarea culorii |
STAS 6323 | - Apă potabilă. Determinarea turbidităţii. |
STAS 6324 | - Apă potabilă. Determinarea temperaturii, mirosului şi gustului. |
STAS 6325 | - Apă potabilă. Determinarea PH-ului. |
STAS 6329 | - Apă potabilă. Analiza biologică. |
STAS 3001 | - Apă. Analiza bacteriologică. |
STAS 1342 | - Apă potabilă. |
STAS 3026 | - Apă potabilă. Determinarea durităţii. |
STAS 3002 | - Apă potabilă. Determinarea substanţelor organice. |
STAS 12650 | - Apă potabilă. Determinarea conţinutului de pesticide |
Documente interpretative CEE - nov.93 | - Igiena, sănătate şi mediul înconjurător. |
Norme | - Protecţia muncii în sectorul sanitar. |
SECŢIUNEA 3:V.4.(C). IGIENA EVACUĂRII REZIDUURILOR LICHIDE
SUBSECŢIUNEA 0:
Cerinţa privind igiena evacuării reziduurilor lichide, implică asigurarea unui sistem corespunzător de eliminare a acestora astfel încât să nu prezinte surse potenţiale de contaminare a mediului, să nu emită mirosuri dezagreabile, să nu prezinte posibilitatea scurgerilor exterioare şi să nu prezinte riscul de contact cu sistemul de alimentare cu apă.
Reziduurile lichide din spitale sunt:
- apele uzate menajere obişnuite (de la grupurile sanitare) - cap. III.5.1.5.1.
- apele uzate menajere cu nisip, pământ şi grăsimi (de la spălătorii şi bucătării) - cap. III.5.1.5.2.
- apele uzate radioactive (de la laboratoarele de medicină nucleară) - cap. III.5.1.8.
- apele contaminate cu agenţi patogeni (din secţii de boli infecţioase şi laboratoare de bacteriologic).
- apele pluviale cap. III..5.1.6.
SUBSECŢIUNEA 1:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ cu privire la:
1.V.4.(C).1. Asigurarea evitării poluării solului, apelor subterane, sau a aerului
1.1.V.4.(C).1.1. Condiţii de rezolvare a evacuărilor
- apele uzate din unităţile spitaliceşti se evacuează exclusiv prin reţeaua de canalizare.
- lipsa unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai în cazul staţionarelor rurale sau unele aşezăminte de post-cură, situaţie în care unităţile sanitare respective vor fi prevăzute cu instalaţii proprii de colectare, tratare şi evacuare a apei uzate, astfel executate încât să nu provoace poluarea solului, apelor sau a aerului.
- apele uzate vor fi colectate prin reţele interioare separate şi evacuate în reţeaua de canalizare a incintei, după tratarea prealabilă a celor cu conţinut de grăsimi, nisip, pământ, sau substanţe nocive (chimice, biologice, radioactive) - vezi cap. III.5.1.7.
1.2.V.4.(C).1.2. Condiţiile de calitate a apelor uzate
- apele uzate evacuate în reţelele de canalizare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în Normativ C 90.
1.3.V.4.(C).1.3. Condiţiile de calitate a conductelor de canalizare
- să reziste la sarcinile mecanice sau de altă natură la care sunt supuse.
- să fie impermeabile.
- să fie rezistente la agresivitatea apelor uzate transportate.
- să aibă o rugozitate cât mai redusă.
- să respecte cotele de montaj pentru a se evita colmatarea.
2.V.4.(C).2. Asigurarea evitării emisiei de mirosuri dezagreabile
2.1.V.4.(C).2.1. Condiţii de rezolvare
- se vor lua măsuri de etanşeitate a căminelor de racord şi de vizitare din imediata vecinătate a clădirilor spitaliceşti
- se va asigura o diluţie corespunzătoare a apelor uzate - racordurile dintre reţeaua de canalizare pluvială din incinta spitalului şi gurile de scurgere ale reţelei vor fi sifonate pentru a se evita ieşirea mirosurilor din canalizare.
3.V.4.(C).3. Evitarea interconexiunii dintre apele uzate şi apa potabilă
- se asigură prin rezolvarea corectă a sistemelor de canalizare şi alimentare cu apă, conform prevederii STAS 8591/1
SECŢIUNEA 31:ANEXA V.4.(C) - DOCUMENTE CONEXE
STAS 1795 | - Canalizare interioară. |
STAS 1846 | - Canalizări exterioare. Debite. Prescripţii de proiectare. |
STAS 3051 | - Sisteme de canalizări. Canale ale reţelelor exterioare. Prescripţii de proiectare. |
STAS 2448 | - Canalizări. Cămine de vizitare. Prescripţii de proiectare. |
STAS 6701 | - Canalizări. Guri de scurgere cu sifon şi depozit |
STAS 10859 | - Canalizări. Staţii de epurare a apelor uzate provenite din centrele populate. |
STAS 12278 | - Canalizări. Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare a centrelor populate. |
STAS 12594 | - Canalizări. Staţii de pompare. |
Documente interpretative CEE - nov 93 | - Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător. |
SECŢIUNEA 4:V.4.(D). IGIENA EVACUĂRII REZIDUURILOR SOLIDE
SUBSECŢIUNEA 0:
Cerinţa privind igiena evacuării reziduurilor solide din spitale, implică asigurarea unităţilor spitaliceşti cu sisteme corespunzătoare de colectare, depozitare şi evacuare a acestora astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena oamenilor, eliminând totodată riscul de poluare a aerului, apei şi solului.
Deşeurile solide din spitale sunt:
1.deşeuri reciclabile (neinfectate)
- hârtie, ambalaje din carton
- ambalaje din sticlă
- metal
2.deşeuri nereciclabile
- gunoaie menajere (de la bucătărie, biberonerie, oficiile alimentare din secţiile medicale)
- deşeuri medicale curente (vată, tifon, şervete, produse biologice, deşeuri laborator)
- deşeuri medicale contaminate radioactiv
SUBSECŢIUNEA 1:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ
1.V.4.(D).1. Asigurarea colectării, depozitării şi evacuării deşeurilor solide în condiţii de igienă
Se colectează şi se depozitează distinct, după natura materialelor, după ce au fost asigurate condiţiile de reciclare (spălare, preambalare) la locul lor de provenienţa.
- se depozitează pe platforme speciale, într-un spaţiu izolat.
1.1.V.4.(D).1.1. Deşeurile reciclabile
- se colectează şi se depozitează distinct după natura materialelor, după ce au fost asigurate condiţiile de reciclare (spălare, preambalare) la locul lor de provenienţă.
- se depozitează pe platforme speciale. într-un spaţiu izolat.
1.2.V.4.(D).1.2. Deşeurile nereciclabile
V.4.(D).1.2.1.Gunoaiele menajere
- se colectează la sursă şi se transportă în recipiente închise (pubele) sau în saci de polietilenă închişi etanş
- se depozitează într-o încăpere specializată, amplasată pe platforma de deşeuri, prevăzută cu instalaţii de apă şi canalizare pentru menţinerea igienei atât a spaţiului cât şi a recipienţilor.
V.4.(D).1.2.2.Deşeurile medicale curente
(provin din activităţile medicale, prezintă potenţial infecţios)
- trebuie colectate în ambalaje etanşe, transportate şi depozitate în condiţii de maximă siguranţă d.p.d.v. al igienei pentru a împiedica contaminarea directă sau indirectă (prin intermediul insectelor sau rozătoarelor) a personalului sau a populaţiei.
- se tratează cu substanţe dezinfectante şi/sau se ard în crematorii (vezi cap. III.10.2.2.).
V.4.(D).1.2.3.Deşeurile solide contaminate radioactiv
(provin de la laboratorul de medicină nucleară)
- se colectează şi se depozitează separat de celelalte deşeuri din spital, într-un depozit amplasat în cadrul laboratorului, ecranat şi ventilat corespunzător.
a.deşeurile puternic radioactive
- se colectează în recipiente speciale închise ermetic şi ecranate.
- se depozitează temporar în depozitul spitalului, până la preluarea lor de către unitatea teritorială specializată în tratarea deşeurilor.
b.deşeurile slab radioactive
- se colectează în recipiente port-deşeu.
- se depozitează în depozitul laboratorului şi se dezactivează prin staţionare pe durata de timp calculată, în funcţie de perioada de înjumătăţire a surselor radioactive utilizate.
Depozitele pentru deşeurile solide radioactive sunt parte integrantă a unităţii nucleare şi se conformează prescripţiilor tehnice şi de autorizare prevăzute de "Normativul republican de securitate nucleară".
OBSERVAŢIE:
Având în vedere că până la ora actuală nu există reglementări specifice cu privire la evacuarea reziduurilor solide din unităţile spitaliceşti, se recomandă ca în etapa de proiectare a unui spital, proiectantul să consulte Ministerul Sănătăţii, prin experţii acreditaţi, asupra recomandărilor existente pe plan mondial la data proiectării.
SECŢIUNEA 5:V.4.(E). REFACEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
SUBSECŢIUNEA 0:
Cerinţa privind refacerea şi protecţia mediului implică conceperea şi realizarea unităţilor spitaliceşti astfel încât pe toată durata de viaţă (execuţie, exploatare, postutilizare) să nu afecteze în nici un fel, echilibrul ecologic şi să nu dăuneze sănătăţii, liniştii sau stării de confort a oamenilor prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţi umane.
SUBSECŢIUNEA 1:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ
1.V.4.(E).1. Asigurarea evitării poluării aerului exterior
1.1.V.4.(E).1.1. Concentraţiile maxim admisibile pentru potenţialii poluanţi emişi în atmosferă ca urmare a activităţilor spitaliceşti vor avea valori corespunzătoare conform prevederii STAS 10574.
1.2.V.4.(E).1.2. Măsuri preventive
- limitarea emisiilor de poluanţi conţinute în gazele de ardere provenite din centrala termică şi crematoriu (dacă este cazul) prin controlul arderii sau dimensionarea coşului de fum, în vederea realizării dispersiei acestora în atmosferă.
- filtrarea aerului evacuat şi contaminat cu germeni patogeni prin utilizarea sistemelor specifice de purificare.
- evacuarea cu diluţie în atmosferă a aerului purtător de noxe, sau provenit din instalaţiile de ventilare climatizare, ţinând cont de zonele populate şi de direcţia vântului dominant.
- se vor respecta cu stricteţe regulile de amplasare privitoare la poziţiile relative dintre prizele de aer proaspăt şi gurile de evacuare.
2.V.4.(E).2. Asigurarea evitării poluării solului şi apei
2.1.V.4.(E).2.1. Măsuri de prevenire
- apele uzate provenite de la unităţile spitaliceşti se vor evacua numai prin sisteme (reţete) proprii de canalizare, ce trebuie să respecte condiţiile prevăzute la cap. V.4.(C).1.3.
- înainte de deversarea în sistemele publice de canalizare, apele uzate evacuate din unităţile spitaliceşti vor suferi operaţiuni de neutralizare şi tratare în funcţie de natura poluanţilor continui (vezi cap. III.5.2.2.2.).
- apele uzate evacuate în sistemele publice de canalizare vor trebui să îndeplinească obligatoriu prevederile Normativ C 90.
SECŢIUNEA 51:ANEXA V.4.(E). - DOCUMENTE CONEXE
Legea 137/95 | - Legea protecţiei mediului. |
Legea 5/1989 | - Legea privind protecţia şi asigurarea calităţii apelor. |
Legea 3/1978 | - Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei. |
Decret 466-1979 | - Decret privind regimul produselor şi substanţe toxice. |
Decret 414/1979 | - Decret privind stabilirea valorilor limită admisibile principalelor substanţe poluante din apele uzate. |
Ordinul 462/1993 | - Condiţii tehnice privind protecţia atmosferei. |
STAS 10574 | - Aer din zonele protejate. Condiţii de calitate. |
STAS 10331 | - Puritatea aerului. Principii şi reguli generale de supraveghere a calităţii aerului. |
STAS 10194 | - Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de bioxid de sulf. |
STAS 10329 | - Puritatea aerului. Determinarea bioxidului de azot. |
SUBCAPITOLUL 5:V.5. IZOLAREA TERMICĂ, HIDROFUGĂ ŞI ECONOMIA DE ENERGIE
Cerinţa privind izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie se referă la asigurarea unei conformări generale şi de detaliu a clădirii astfel încât pierderile energetice să fie minime iar consumurile de energie în vederea obţinerii unui confort minim admisibil să fie cât mai limitate.
SECŢIUNEA 1:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ
1.V.5.1. Asigurarea performanţelor higrotermice ale elementelor perimetrale astfel încât pierderile de căldură să fie cât mai reduse, respectiv:
1.1.V.5.1.1. Rezistenţa termică specifică necesară (Ros) a elementelor de închidere trebuie să fie mai mare sau egala cu rezistenta minima necesară la transfer termic (Ronec.) calculate conform STAS 6472/3.
1.2.V.5.1.2. Diferenţa de temperatură (DeltaTi) dintre faţa interioară a elementelor de închidere şi aerul interior (conf. STAS 6472/3) să fie de maxim.
Temperatura interioară | Umiditatea relativă | Diferenţa de temperatură "DeltaTi" (K) | ||
pereţi | acoperiş | pardoseli | ||
18°C | 60% | 4 | 3 | 2 |
22°C | 50% | 6 | 4,5 | 3 |
2.V.5.2. Evitarea apariţiei condensului se obţine prin:
2.1.V.5.2.1. Temperatura pe suprafaţa interioară (Tsi) să aibă în orice punct, o valoare peste temperatura punctului de rouă stabilită conform STAS 6472/3 în funcţie de umiditatea relativă a aerului interior.
2.2.V.5.2.2. Umiditatea materialelor componente ca urmare a condensării vaporilor de apă în perioadele reci, să nu depăşească valorile normate conf. STAS 6472/4 (în vederea eliminării riscului de apariţie a coloniilor de agenţi patogeni).
2.3.V.5.2.3. Cantitatea de apă provenită din condensarea vaporilor, din masa elementului de închidere, în perioada rece să fie mai mică decât cantitatea de apă evaporată în perioada caldă (conform STAS 6472-4), (ma < mv).
3.V.5.3. Asigurarea economiei de energie într-o clădire spitalicească priveşte principalele modalităţi de utilizare a energiei în condiţii determinate de amplasare (condiţii exterioare), de utilizare funcţională (cerinţe interioare) şi de dotare tehnică (posibilităţi de realizare) şi anume: încălzire, ventilare şi tratare a aerului cu sau fără răcire sau controlul umidităţii şi preparare a apei calde de consum. Economia obţinută din energia consumată în special pentru încălzire în sezonul rece, dar şi pentru răcire în sezonul cald, implică conceperea şi realizarea construcţiilor spitaliceşti şi în special a elementelor de închidere cu o bună izolare termică, cu o corectă orientare, dimensionare şi dotare a elementelor vitrate şi cu o scăzută permeabilitate la aer.
Consumurile de energie pentru ventilare şi tratare specială a aerului depind de tipul, structura şi gradul de dotare al spitalului, în special intervenind dimensionarea dar şi echiparea cu instalaţii specifice a sectoarelor chirurgical, ATI, etc., factori importanţi sunt debitele de aer proaspăt vehiculate, condiţiile de stare a aerului dorite la interior faţă de condiţiile de stare a aerului exterior, duratele de funcţionare, etc. consumurile de energie pentru prepararea apei calde menajere depind de tipul, structura şi gradul de dotare al spitalului.
3.1.V.5.3.1. Coeficientul global de izolare termică al clădirii "G1" trebuie să fie inferior valorii corespunzătoare la referinţa "G1 ref" [W/m3h], determinaţi conform "Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică, la clădiri cu alte destinaţii decât cea de locuit".
Valorile coeficienţilor de control "a-e" (rezistenţe termice normate) necesare pentru calculul coeficientului global de referinţă (G1 ref.) sunt următoarele:
zona climatică | I | II | III |
a | 1.30 | 1.40 | 1.50 |
b | 2.75 | 3.00 | 3.25 |
c | 1.50 | 1.60 | 1.70 |
d | 1.30 | 1.30 | 1.30 |
c | 0.40 | 0.50 | 0.50 |
în care:
a = pereţi exteriori
b = planşeu de la ultimul nivel
c = planşeu de peste subsol
d = soclu
e = elemente vitrate
3.2.V.5.3.2. Necesarul specific global de căldură pentru încălzire al clădirii "G" trebuie să fie inferior valorii corespunzătoare de referinţă "G1 ref." [W/m3K].
3.3.V.5.3.3. Consumul anual global de căldură pentru încălzirea clădirii
Qi.an = G Ntimitoi 24/1000 - V [Kwh/an]
în care:
G = are semnificaţia de mai sus
Ntimitoi = numărul de grade zile; se determină funcţie de temperatura exterioară de începere/sfârşire a perioadei de încălzire (toi) şi de temperatura interioară medie pentru încălzire (timi)
V = volumul construit la care se referă G şi Qi.an
3.4.V.5.3.4. Consumul anual global de căldură pentru ventilare (mecanică).
- constituie o sumă de consumuri specifice (timv, tov, nv, Etarv) diverselor aplicaţii,
în care:
Lp - debit de aer proaspăt pentru tipul de aplicaţie [m3/h]
Ntimvtov - număr de grade zile pentru temperaturi exterioare de începere/sfârşire a consumului (tov) şi temperatura interioară medie în respectiva aplicaţie (timv).
nv - durata zilnică de funcţionare în respectiva aplicaţie [h/zi]
dv - durata de funcţionare în perioada de încălzire [%]
Etarv - eficienţa recuperării de căldură utilizate.
3.5.V.5.3.5. Consumul anual global de energie pentru umidificare
- constituie o sumă de consumuri specifice (timv, tov, nv, Etarv) diverselor aplicaţii cu umiditate controlată, în care semnificaţiile sunt cele anterioare pentru aplicaţiile în cauză: Etarl - randamentul recuperării căldurii latente (dacă este cazul).
3.6.V.5.3.6. Consumul anual global de energie pentru răcire - dezumidificare
- formula dă un nivel aproximativ al consumurilor de energie electrică pentru aplicaţiile cu aer proaspăt 100% (Lp1) şi pentru aplicaţiile cu aer proaspăt parţial (Lp2) în care:
Lp1, Lp2 - debite de aer proaspăt [m3/h]
Dr1, Dr2 - durate de răcire [zile/an] cu procente de funcţionare - dr1, dr2
Etar1, Etar2 - durate zilnice de funcţionare [h/zi]
Etar.rl, Etar.r2 - eficiente de recuperare de căldură totală
C = 1,6-2 în funcţie de zona climatică
3.7.V.5.3.7. Consumul anual global de căldură pentru preparare apă caldă menajeră
Qacm.an aproximativ = 3500P până la 7000P [KWh/an] funcţie de tipul, structura şi dotarea spitalului, valorile mari corespund spitalelor ce au consumuri specifice ridicate de a.c.m. - (secţii de chirurgie, obstetrică, boli nervoase, etc.), în care
P = număr de paturi de spitalizare.
OBSERVAŢII:
- Consumurile de căldură sunt calculate la instalaţiile de utilizare.
- Spitalele fiind mari consumatoare de energie, prin proiectarea şi exploatarea instalaţiilor termice se impun măsuri de limitare a consumurilor energetice care în principal se referă la:
-- eficienţa sistemelor adoptate şi performanţele energetice ale elementelor utilizate (randamente, consumuri specifice etc.).
-- măsuri de recuperare a energiei şi utilizarea acesteia ca sursă secundară de căldură cum ar fi recuperarea de energie termică din gazele arse provenite de la centrala termică, recuperarea unei părţi din căldura aerului de evacuare din instalaţiile de ventilare, producerea aburului de joasă presiune din condensul de medie presiune, utilizarea condensului provenit din instalaţia de abur pentru preîncălzirea apei de adaos sau prepararea apei calde de consum.
-- introducerea circuitelor separate de încălzire pe zone ce beneficiază de acelaşi regim termic, sistem de cedare a căldurii şi programe de funcţionare.
-- sporirea gradului de automatizare al instalaţiilor atunci când acestea contribuie efectiv la realizarea economiei de energie în exploatare, corelat cu aplicarea unor regimuri economice de exploatare funcţie de condiţiile climatice, categoria clădirii spitaliceşti, felul ocupării, programe de lucru etc.
-- izolarea termică a conductelor pentru diverşi agenţi termici şi a canalelor de aer cald şi rece.
-- utilizarea în măsura posibilităţilor a surselor neconvenţionale de căldură.
-- contorizarea energiei termice.
SUBCAPITOLUL 51:ANEXA V.5. - DOCUMENTE CONEXE
STAS 6472/2 | - Fizica construcţiilor. Higrotermia. Parametrii climatici exteriori. |
STAS 6472/3 | - Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirii. |
STAS 6472/4 | - Fizica construcţiilor. Termotehnica. Comportarea elementelor de construcţie la difuzia vaporilor de apă. Prescripţii de calcul |
STAS 6472/6 | - Fizica construcţiilor. Higrotermia elementelor de construcţii cu punţi termice. |
STAS 6472/7 | - Fizica construcţiilor Termotehnica. Calculul permeabilităţii la aer a elementelor şi materialelor de construcţii. |
STAS 4389 | - Instalaţii de încălzire. Numărul anual grade-zile. |
STAS 9791 | - Rosturi la faţadele clădirilor executate cu panouri mari prefabricate. Clasificare, terminologie şi principii generale de proiectare. |
NP 200 | - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea la stabilitate termică, a elementelor de închidere a clădirilor. |
Prescripţii tehnice în curs de editare (INCERC) | - Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică la clădiri cu altă destinaţie decât cea de locuit. |
C - 107 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice |
C - 112 | - Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii. |
STAS 6472/10 | - Fizica construcţiilor. Termotehnica. Transferul termic la contactul cu pardoseala. Clasificarea şi metoda de determinare. |
STAS 13149 | - Fizica construcţiilor. Ambianţe termice moderate. Determinarea indicilor PMV, PPD şi nivele de performanţă pentru ambianţe. |
STAS 1907/1 | - Instalaţii de încălzire. Calculul necesarului de căldură. Prescripţii de calcul. |
Reglementări în curs de editare (INCERC) | - Normativ privind igiena compoziţiei aerului la clădiri cu diverse destinaţii în regim de iarnă-vară. |
P 68 | - Normativ privind gradul de protecţie termică a clădirilor şi de reducere a consumului de energie pentru încălzire. |
Documente interpretative CEE - nov. 1993 | - Economia de energie şi izolare termică. |
SUBCAPITOLUL 6:V.6. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI
Cerinţa privind protecţia împotriva zgomotului implică conformarea spaţiilor, respectiv a elementelor lor delimitatoare astfel încât zgomotul provenit din exteriorul clădirii sau din camerele alăturate perceput de către ocupanţii clădirii, să se păstreze la un nivel corespunzător condiţiilor în care sănătatea acestora să nu fie periclitată, asigurându-se totodată în interiorul spaţiilor o ambianţă acustică minim acceptabilă.
SECŢIUNEA 1:CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ cu privire la:
1.V.6.1. Asigurarea ambianţei acustice în interiorul încăperilor cu specific medical
1.1.V.6.1.1. Nivel de zgomot echivalent interior (limite admisibile) datorat unor surse de zgomot exterioare unităţilor funcţionale:
- 30 dB(A) +/- 5 dB(A)
-- în plus ziua
-- în minus noaptea
MENŢIUNE:
În cazul spaţiilor ce necesită instalaţii de ventilare şi/sau climatizare (tratarea aerului) se admite ca nivelul de zgomot interior să fie depăşit cu încă max. 5 unităţi faţă de cel menţionat mai sus (a se vedea Tab. 1 cap. V.4.(A).1.
1.2.V.6.1.2. Măsuri de asigurare a ambianţei acustice
- amplasarea unităţilor spitaliceşti în zone fără vecinătăţi producătoare de zgomot sau vibraţii.
- gruparea în cadrul unităţilor spitaliceşti a compartimentelor cu activităţi similare.
- separarea spaţiilor cu cerinţe deosebite d.p.d.v. al confortului acustic, de spaţiile producătoare de zgomot (spaţii gospodăreşti şi spaţii tehnico-utilitare).
- evitarea alăturării bateriei de ascensoare de încăperile destinate bolnavilor spitalizaţi.
- pentru cazul în care nu este posibilă îndepărtarea încăperilor cu activităţi producătoare de zgomot, se vor lua măsuri corespunzătoare de prevenire sau atenuare a zgomotului prin:
-- prevederea de echipamente dinamice (pompe ventilatoare, compresoare) cu nivel de zgomot scăzut, în funcţionare.
-- măsuri constructive de atenuare a zgomotelor sau vibraţiilor produse de unele surse locale (aparate sau utilaje) conform prevederilor STAS 8048/1.
-- izolarea corespunzătoare a elementelor despărţitoare, conform prevederi "Instrucţiuni tehnice C 125".
-- limitarea vitezelor de vehiculare a fluidelor în elementele instalaţiilor utilitare, termice, de ventilaţie, sanitare etc.
2.V.6.2. Asigurarea izolării acustice a spaţiilor la zgomot aerian - pe orizontală (valori maxim admisibile)
2.1.V.6.2.1. Indicele de izolare al peretelui exterior la:
- saloane (inclusiv de terapie intensivă), cabinete de consultaţii, săli de operaţii şi anexe ale acestora.
Ifa(Efu) = 26(-26) dB
2.2.V.6.2.2. Indicele de izolare a peretelui interior la:
- saloane 1-2 paturi
-- faţă de saloanele adiacente
Ia(Ea) = 56(+4) dB
--- faţă de coridoare
Ia(Ea) = 59(+7) dB
- saloane cu peste trei paturi şi saloane de terapie intensivă
-- faţă de saloane adiacente şi cabinete de consultaţii
Ia(Ea) = 51(-1) dB
-- faţă de coridoare
Ia(Ea) = 56(+4) dB
- săli de operaţii (în sectorul urgenţe)
--faţă de saloane adiacente, cabinete consultaţii, terapie intensivă
Ia(Ea) = 46(-6) dB
-- faţă de coridoare
Ia(Ea) = 51(-1) dB
- cabinete consultaţii
-- faţă de saloane adiacente
Ia(Ea) = 46(-4) dB
-- faţă de coridoare
Ia(Ea) = 51(-1) dB
3.V.6.3. Asigurarea izolării acustice a spaţiilor la zgomot aerian şi de impact pe verticală (valori maxim admisibile conform STAS 6156).
3.1.V.6.3.1. Indicele de izolare al planşeului la:
- saloane 1-2 paturi
-- faţă de saloane adiacente, cabinete consultaţii
Ia(Ea) = 56(+4) dB
Ii(Ei) = 60(0) dB
-- faţă de coridoare, birouri (după caz)
Ia(Ea) = 59(+7) dB
Ii(Ei) = 53(+7) dB
-- faţă de exteriorul clădirii
Ia(Ea) = 51(-1)dB
Ii(Ei) =57(+3)dB
- saloane cu peste 3 paturi şi saloane terapie intensivă
-- faţă de saloane adiacente
Ia(Ea) = 51(-1)dB
Ii(Ei) = 60(0)dB
-- faţă de cabinete de consultaţii
Ia(Ea) = 51(-1)dB
Ii(Ei) = 57(+3)dB
-- faţă de săli de operaţii şi anexe ale acestora
Ia(Ea) = 56(+4)dB
Ii(Ei) = 57(+3)dB
-- faţă de coridoare, birouri (după caz)
Ia(Ea) = 56(+4)dB
Ii(Ei) = 53(+7)dB
- săli de operaţii inclusiv anexe
-- faţă de saloane adiacente şi cabinete de consultaţii
Ia(Ea) = 46(-6)dB
Ii(Ei) = 57(+3)dB
-- faţă de exteriorul clădirii
Ia(Ea) = 51(-1)dB
Ii(Ei) = 57(+3)dB
-- faţă de coridoare, birouri
Ia(Ea) = 51(-1)dB
Ii(Ei) = 57(+3)dB
- cabinete de consultaţii
-- faţă de saloane adiacente
Ia(Ea) = 46(-6)dB
Ii(Ei) = 60(0)dB
-- faţă de exteriorul clădirii
Ia(Ea) = 51(-1)dB
Ii(Ei) = 57(+3)dB
-- faţă de coridoare, birouri (după caz)
Ia(Ea) = 51(-1)dB
Ii(Ei) = 57(+3)dB
SUBCAPITOLUL 61:ANEXA V.6. - DOCUMENTE CONEXE
STAS 10009 | - Acustica în construcţii. Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot. |
STAS 6156 | - Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limite admisibile şi parametrii de izolare acustică. |
P 122 | - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică la clădiri social-culturale. |
C 125 | - Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonică a clădirilor |
Documente interpretative CEE - nov. 93 | - Protecţia la zgomot. |
Publicat în Broşura cu numărul 0 din data de 22 ianuarie 1997