Capitolul 7 - INSTALAŢII ELECTRICE SPECIALE - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
CAPITOLUL 7:INSTALAŢII ELECTRICE SPECIALE
SUBCAPITOLUL 1:7.1. Instalaţii electrice în încăperi cu cadă de baie sau duş
SECŢIUNEA 1:7.1.1. Domeniul de aplicare
Prescripţiile particulare ale acestui capitol se aplică instalaţiilor electrice din încăperi cu cadă de baie fixă (cadă de baie) sau duş şi zonelor învecinate, conform recomandărilor standardului SR HD 60364 -7 - 701. Prescripţiile se aplică şi cabinelor prefabricate cu cadă de baie sau duş, pentru care se va consulta şi standardul SR EN 60335 - 2 - 105. Prescripţiile nu se aplică pentru încăperi cu cadă de baie sau duş pentru tratament medical şi nici pentru duşurile de urgenţă utilizate în industrie sau laboratoare.
SECŢIUNEA 2:7.1.2. Descrierea volumelor
(1)Pentru aplicarea acestor prescripţii trebuie luate în considerare volumele descrise mai jos.
Pentru cabinele prefabricate cu cadă de baie sau duş, volumele sunt aplicabile în situaţia când cada de baie sau duşul sunt pregătite a fi utilizate.
(2)_
1.Volumul 0 este zona din interiorul căzii de baie sau al bazinului duşului (fig. 7.1.1).
Pentru duşuri fără bazin, înălţimea volumului 0 este de 10 cm şi mărimea suprafeţei sale este aceeaşi cu suprafaţa orizontală a volumului 1 (fig. 7.1.2).
2.Volumul 1 este limitat de:
a)nivelul finisat al pardoselii şi plafonul orizontal corespunzător poziţiei celei mai înalte a capului de duş fix sau a dispozitivului de pulverizare a apei sau de planul orizontal situat la 225 cm deasupra nivelului finisat al pardoselii; se va adopta varianta ce corespunde distanţei celei mai mari dintre acestea;
b)suprafaţa verticală:
- care circumscrie cada de baie sau bazinul duşului (fig. 7.1.1);
- la o distanţă de 120 cm de capul de duş fixat pe un perete sau pe un plafon, pentru duşuri fără bazin (fig. 7.1.2).
Volumul 1 nu trebuie să includă volumul 0.
Volumul situat sub cada de baie sau bazinul duşului se consideră că aparţine volumului 1.
3.Volumul 2 este limitat de:
a)nivelul finisat al pardoselii şi planul orizontal corespunzător poziţiei celei mai înalte a capului duşului fix sau a dispozitivului de pulverizare a apei sau de planul orizontal situat la 225 cm deasupra nivelului finisat al pardoselii;
b)suprafaţa verticală exterioară la limita volumului 1 şi de suprafaţa verticală paralelă la o distanţă de 60 cm de marginea volumului 1 (fig. 7.1.1).
(3)Pentru duşurile fără bazin, nu există volumul 2, dar este asigurat un volum 1 mărit prin dimensiunea pe orizontală de 120 cm (fig. 7.1.2).
Plafoanele orizontale sau înclinate, pereţii cu sau fără ferestre, uşile, pardoselile şi pereţii ficşi pot limita dimensiunile încăperilor cu cadă de baie sau duş, precum şi a volumelor lor. Dacă dimensiunile definite de pereţii ficşi sunt mai mici decât dimensiunile volumelor corespunzătoare, de exemplu pereţii despărţitori cu o înălţime mai mică de 225 cm, trebuie să fie luată în considerare distanţa minimă pe verticală şi orizontală (fig. 7.1.1, 7.1.2).
Pentru echipamentele electrice aflate pe pereţi sau pe plafoanele care limitează volumele specificate şi care fac parte din suprafaţa peretelui sau a plafonului, se aplică prescripţiile pentru volumul respectiv.
SECŢIUNEA 3:7.1.3. Protecţia împotriva şocurilor electrice
(1)7.1.3.1. Sunt interzise măsurile care asigură o protecţie de bază (împotriva atingerilor directe) conform subcap. 4.1: obstacole şi amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere.
De asemenea sunt interzise măsurile tehnice de protecţie în caz de defect (atingerilor indirecte) conform subcap. 4.1: amplasamente care nu sunt conductoare şi protecţie prin legătură echipotenţială locală care nu este legată la pământ.
(2)7.1.3.2. Protecţia prin separare electrică trebuie să fie utilizată numai pentru circuite care alimentează un singur receptor sau o singură priză de curent.
(3)7.1.3.3. Protecţia împotriva şocurilor electrice poate fi realizată prin utilizarea tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP).
Unde se foloseşte TFJS şi TFJP, protecţia de bază (împotriva atingerii directe) în volumele 0, 1 şi 2 trebuie să fie asigurată pentru toate echipamentele electrice prin:
- bariere sau carcase care asigură un grad de protecţie cel puţin IP XX B sau IP 2X, sau prin
- izolaţia capabilă să reziste la tensiunea de încercare de 500 V c.a. valoare efectivă, timp de 1 min.
(4)7.1.3.4. Protecţia suplimentară se va asigura prin utilizarea de dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) şi prin utilizarea legăturilor echipotenţiale suplimentare.
(5)7.1.3.5. În încăperile cu cadă de baie sau duş trebuie să se asigure protecţia tuturor circuitelor cu unul sau mai multe dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) cu un curent nominal care să nu depăşească 30 mA.
Utilizarea unui astfel de dispozitiv DDR nu este necesară pentru circuitele:
- care folosesc ca măsură de protecţie "separarea electrică", dacă orice circuit alimentează un singur receptor;
- care folosesc ca măsură de protecţie "tensiunea foarte joasă TFJS şi TFJP".
(6)7.1.3.6. Legătura echipotenţială suplimentară poate fi montată în exteriorul sau în interiorul încăperii cu cadă de baie sau duş, de preferat în apropierea punctului de intrare al elementelor conductoare exterioare accesibile în aceste încăperi. Secţiunea conductoarelor acestei legături echipotenţiale locale trebuie să fie conform subcap. 5.5.
Exemple de posibile elemente conductoare exterioare:
- părţile metalice ale sistemelor de alimentare cu apă şi ale sistemelor de ape uzate;
- părţile metalice ale sistemelor de încălzire şi ale sistemelor de condiţionare a aerului;
- părţile metalice ale sistemelor de alimentare cu gaz;
- elementele metalice accesibile ale structurii.
Conductele din metal cu manta din plastic nu este necesar să fie conectate la legătura echipotenţială locală suplimentară, cu condiţia să nu fie accesibile în încăpere, chiar dacă acestea sunt conectate la elemente conductoare accesibile nelegate la pământ.
În cazurile în care o clădire nu are o legătură echipotenţială principală, următoarele elemente conductoare exterioare care intră într-o încăpere cu cadă de baie sau duş trebuie să facă parte dintr-o legătură echipotenţială suplimentară:
- părţi metalice ale sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi ale sistemelor de ape uzate;
- părţi metalice ale sistemelor de încălzire şi ale sistemelor de condiţionare a aerului;
- părţi metalice ale sistemelor de alimentare cu gaz.
SECŢIUNEA 4:7.1.4. Alegerea şi montarea echipamentului electric
(1)7.1.4.1. Echipamentul electric specificat la subcap. 7.1.4.3. şi 7.1.4.4. trebuie să aibă cel puţin următoarele grade de protecţie:
- în volumul 0: IPX7
- în volumul 1: IPX4
- în volumul 2: IPX4
Această prevedere nu se aplică prizelor pentru aparatele de ras conform recomandărilor din SR EN 61558 - 2 - 5, instalate în volumul 2 şi unde stropirea directă de la duşuri este puţin probabilă. Echipamentul electric supus jeturilor de apă (ex. la băile publice, în scop de curăţat), trebuie să aibă un grad de protecţie de cel puţin IPX 5.
(2)7.1.4.2. Sisteme de pozare
a)Sistemele de pozare care alimentează echipamentul electric din volumele 0, 1 sau 2 şi sunt montate pe pereţii care limitează aceste volume trebuie să fie montate fie pe perete, fie înglobate în perete la o adâncime de minim 5 cm.
Sistemele de pozare care alimentează receptoare utilizate în volumul 1 trebuie să fie montate:
- fie pe un traseu vertical pe deasupra, fie pe un traseu pe orizontală prin perete, prin spatele aparatului, când echipamentul este fixat pe perete deasupra căzii de baie (de ex. aparatele pentru încălzirea apei);
- fie pe verticală pornind de la sol sau pe orizontală prin peretele adiacent, când echipamentul este amplasat în spaţiul de sub cada de baie.
b)Toate sistemele de pozare pentru celelalte circuite înglobate, inclusiv accesoriile lor, aflate în pereţi sau în pereţii despărţitori care limitează un volum 0, 1 sau 2 trebuie să fie montate la cel puţin 5 cm adâncime (în suprafaţa peretelui care limitează volumul).
c)Dacă "a sau b" nu sunt îndeplinite, sistemele de pozare pot fi montate dacă:
- protecţia în caz de defect (la atingere indirectă) se realizează prin una dintre măsurile de protecţie TFJS sau TFJP, fie prin separarea electrică sau protecţie suplimentară prin echipare cu DDR cu un curent diferenţial rezidual care nu depăşeşte 30 mA; astfel de circuite trebuie să conţină un conductor de protecţie, sau
- cablurile sau conductoarele care au încorporat un înveliş metalic legat la pământ conform prescripţiilor pentru conductor de protecţie al circuitului respectiv, sau cablurile sau conductoarele sunt în jgheaburi de cabluri sau tuburi legate la pământ care corespund prescripţiilor pentru conductor de protecţie, sau este utilizată o izolaţie concentrică, sau
- cablurile sau conductoarele echipate cu o protecţie mecanică, de ex. tub metalic, care să prevină penetrarea cablului de cuie, şuruburi, burghie şi similar.
(3)7.1.4.3. Montarea aparatelor de comutaţie, de comandă şi a accesoriilor
Aparatele de comutaţie, de comandă şi accesoriile pot fi instalate astfel:
- în volumul 0: nici unul;
- în volumul 1: doze şi dispozitive de fixare pentru alimentarea receptoarelor, permise în volumele 0 şi 1, conform art. 7.1.5;
- accesorii ale circuitelor protejate prin TFJS sau TFJP cu o tensiune nominală care nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă, inclusiv prizele de curent; sursa de alimentare trebuie instalată în afara volumelor 0 şi 1;
- în volumul 2: accesorii, altele decât prizele de curent;
- accesorii ale circuitelor TFJS sau TFJP, inclusiv prizele de curent; sursa de alimentare trebuie instalată în afara volumelor 0 şi 1;
- alimentare pentru aparatele de ras conform recomandărilor SR EN 61558-2-5;
- accesorii, inclusiv prizele de curent pentru echipamentul de semnalizare şi de comunicaţie, dacă acest echipament este TFJS sau TFJP.
Pentru montarea aparatelor de comutaţie, de comandă şi a accesoriilor, se aplică prevederile art. 7.1.4.2 b.
SECŢIUNEA 5:7.1.5. Receptoare electrice
(1)În volumul 0, receptoarele nu pot fi instalate decât dacă:
- sunt în conformitate cu standardul corespunzător şi sunt indicate pentru utilizare în acest volum prin instrucţiunile de utilizare şi de montare ale fabricantului;
- sunt fixe şi conectate în mod permanent şi
- sunt pentru TFJS sau TFJP cu o tensiune nominală care nu depăşeşte 12 V tensiune alternativă sau 30 V tensiune continuă.
(2)În volumul 1, trebuie instalate numai receptoare fixe şi conectate permanent. Echipamentul trebuie să fie indicat pentru instalare în volumul 1 potrivit instrucţiunilor de utilizare şi de montare ale fabricantului.
Astfel de receptoare electrice sunt:
- căzile de baie cu jeturi;
- pompele pentru duşuri;
- echipamente TFJS sau TFJP cu o tensiune nominală care nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă, sau 60 V tensiune continuă;
- echipament de ventilaţie;
- stative de uscat prosoape;
- aparate de încălzire a apei;
- corpuri de iluminat.
SECŢIUNEA 6:7.1.6. Sisteme de încălzire electrică a pardoselii
Pentru sistemele de încălzire electrică a pardoselii se vor utiliza numai cabluri de încălzire sau filme de încălzire flexibile, care să corespundă standardelor de produs. Acestea pot fi montate numai dacă au o manta metalică sau o carcasă metalică sau o grilă metalică cu ochiuri fine care să fie conectate la conductorul de protecţie al circuitului de alimentare, cu excepţia cazului în care sistemul de încălzire al pardoselii este alimentat cu TFJS.
Pentru sistemele de încălzire electrică ale pardoselii este interzisă măsura de protecţie prin "separare electrică".
Fig. 7.1.1. Dimensiunile volumelor în incinte cu cadă de baie sau duş cu bazin
Fig. 7.1.2. Dimensiunile volumelor 0 şi 1 în încăperi cu duş fără bazin
Toate dimensiunile sunt în cm
SUBCAPITOLUL 2:7.2. Instalaţii electrice pentru piscine şi alte bazine
SECŢIUNEA 1:7.2.1. Domeniul de aplicare
Prevederile particulare din acest capitol se aplică instalaţiilor electrice ale bazinelor piscinelor, bazinelor fântânilor şi bazinelor de igienizare şi volumelor înconjurătoare acestor bazine şi sunt întocmite conform recomandărilor din SR HD 384.7.702.S2. Aceste prevederi nu se aplică piscinelor cuprinse în standardul de produs şi piscinelor utilizate în scopuri medicale.
Bazinul unei fântâni este conceput a nu fi ocupat de persoane şi nu poate fi accesibil acestora decât prin utilizarea unei scări sau a unor mijloace similare.
SECŢIUNEA 2:7.2.2. Clasificarea influenţelor externe. Descrierea volumelor
(1)Pentru aplicarea prezentelor prevederi trebuie luate în considerare 3 volume descrise mai jos şi prezentate ca exemple în fig. 7.2.1, 7.2.2; 7.2.3 şi 7.2.4.
(2)Volumul 0 conţine interiorul bazinului şi include deschiderile din pereţi şi planşee, bazinele pentru curăţarea picioarelor şi jeturile sau căderile de apă de pe pereţi şi spaţiul de sub acesta.
(3)Volumul 1 este limitat de:
- volumul 0;
- un plan vertical la 2 m de la marginea bazinului;
- planul orizontal situat la 2,5 m deasupra pardoselii sau suprafeţei care poate fi ocupată de persoane.
Când piscina conţine platforme pentru sărituri, trambuline, bloc-startere, tobogane sau alte elemente structurale ce pot fi ocupate de persoane, volumul 1 cuprinde şi volumul limitat de:
- un plan vertical situat la 1,5 m de platformele pentru sărituri, trambuline, bloc-startere, tobogane sau alte componente cum ar fi sculpturi accesibile sau bazine decorative;
- un plan orizontal situat la 2,5 m deasupra celei mai înalte suprafeţe ce poate fi ocupată de persoane.
(4)Volumul 2 este limitat de:
- un plan vertical exterior volumului 1 şi un plan paralel situat la 1,5 m faţă de primul;
- planşeul sau suprafaţa ce poate fi ocupată de persoane;
- planul orizontal situat la 2,5 m deasupra pardoselii sau suprafeţei care poate fi ocupată de persoane.
(5)Pentru fântâni şi piscine mici nu există volumul 2.
Volumele 1 şi 2 pot fi limitate prin pereţi ficşi despărţitori cu o înălţime minimă de 2,5 m.
SECŢIUNEA 3:7.2.3. Protecţia împotriva şocurilor electrice
(1)7.2.3.1. Sunt interzise măsurile de protecţie de bază (împotriva atingerii directe) realizate prin obstacole şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere.
De asemenea, sunt interzise măsurile de protecţie la defect (împotriva atingerilor indirecte) prin amplasarea în mediu neconductor şi prin legături echipotenţiale locale nelegate la pământ.
(2)7.2.3.2. Protecţia împotriva şocurilor electrice poate fi realizată prin utilizarea tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP).
Unde se foloseşte tensiunea foarte joasă de securitate TFJS, indiferent de tensiunea nominală, protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) trebuie asigurată prin:
- bariere sau carcase care prezintă un grad de protecţie de cel puţin IP XX B conform SR EN 60529 sau
- izolaţia care poate suporta o tensiune alternativă de încercare de 500 V în valoare efectivă, timp de 1 minut.
(3)7.2.3.3. Protecţia în caz de defect (împotriva atingerii indirecte) se va realiza prin legături echipotenţiale suplimentare.
Toate părţile conductoare din volumele 0, 1 şi 2 trebuie legate între ele prin conductoare de echipotenţializare şi apoi la conductorul de protecţie al maselor echipamentelor amplasate în aceste volume.
Legătura la conductorul de protecţie poate fi realizată în imediata apropiere a amplasamentului, de ex. într-un tablou de distribuţie.
(4)7.2.3.4. Măsuri de protecţie împotriva şocurilor electrice specifice fiecărui volum.
1.7.2.3.4.1. Volumele 0 şi 1
Cu excepţia fântânilor menţionate la 7.2.3.4.2 şi cu excepţiile menţionate la 7.2.4.3, în volumele 0 şi 1 este admisă numai protecţia prin utilizarea tensiunii foarte joasă (TFJS), tensiunea nominală nedepăşind 12 V tensiune alternativă, sau 30 V tensiune continuă, sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2.
Echipamentele destinate funcţionării în interiorul bazinelor (volum 0), numai în lipsa persoanelor, trebuie să asigure protecţia la şoc electric prin una din următoarele metode:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de TFJS poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este protejat printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) cu un curent diferenţial rezidual nominal In care nu depăşeşte 30 mA;
- întreruperea automată a alimentării utilizând un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In de cel mult 30 mA;
- separarea electrică; sursa de separare electrică alimentând un singur echipament electric şi fiind amplasată în exteriorul volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de separare electrică poate fi amplasată în volumul 2 dacă circuitul său de alimentare este protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In de cel mult 30 mA.
Prizele de curent ale circuitelor de alimentare ale acestor echipamente şi dispozitivul lor de comandă trebuie prevăzute cu o plăcuţă de avertizare care să prevină utilizatorul că aceste echipamente pot fi utilizate numai dacă în piscină nu se află persoane.
2.7.2.3.4.2. Volumele 0 şi 1 pentru fântâni.
În volumele 0 şi 1 pentru fântâni trebuie luată una sau mai multe măsuri de protecţie:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0 şi 1;
- întreruperea automată a alimentării utilizând un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In care nu depăşeşte 30 mA;
- separarea electrică; sursa de separare electrică alimentând numai un singur echipament electric şi fiind amplasată în afara volumelor 0 şi 1.
3.7.2.3.4.3. Volumul 2
Trebuie folosite una sau mai multe din următoarele măsuri de protecţie:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de TFJS poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual In care nu depăşeşte 30 mA;
- întreruperea automată a alimentării utilizând un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In care nu depăşeşte 30 mA;
- separarea electrică; sursa de separare alimentând un singur echipament electric şi fiind amplasată în exteriorul volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de separare electrică poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este protejat printr-un dispozitiv DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In de cel mult 30 mA.
SECŢIUNEA 4:7.2.4. Alegerea şi montarea echipamentelor electrice
(1)7.2.4.1. Influenţe externe
Echipamentele electrice trebuie să aibă cel puţin următoarele grade de protecţie conform SR EN 60529:
- volumul 0: IP X 8;
- volumul 1: IP X 4; IP X 5, acolo unde se folosesc jeturi de apă pentru curăţare;
- volumul 2: IP X 2, pentru amplasament în interiorul clădirilor; IP X 4, pentru amplasament în exteriorul clădirilor; IP X 5, acolo unde jeturile de apă se folosesc pentru curăţare.
(2)7.2.4.2. Sisteme de pozare
Regulile se aplică la sisteme de pozare aparentă şi sisteme de pozare îngropate în pereţi, tavane sau în planşee la o adâncime de cel mult 5 cm.
În volumele 0, 1 şi 2 toate mantalele metalice sau capacele metalice ale sistemelor de pozare trebuie conectate la legătura echipotenţială suplimentară. De preferinţă, cablurile se vor monta în tuburi de protecţie din material electroizolant.
În volumele 0 şi 1 sistemele de pozare trebuie limitate numai la cele necesare alimentării echipamentelor în aceste volume.
Pentru fântâni trebuie satisfăcute următoarele condiţii suplimentare:
a)cablurile pentru echipamentul electric din volumul 0 trebuie instalate cât mai departe de marginea bazinului şi trebuie fixate pe cel mai scurt traseu posibil către echipamentul electric din volumul 0.
b)în volumul 1, cablurile trebuie prevăzute cu o protecţie mecanică corespunzătoare.
Cablurile trebuie să corespundă SR HD 22.16, dar trebuie utilizate dacă producătorul declară că acestea corespund unei imersări permanente.
Este interzisă montarea dozelor în volumele 0 şi 1; în cazul circuitelor TFJS dozele pot fi montate în volumul 1.
(3)7.2.4.3. Aparataj (de comutaţie şi comandă)
În volumele 0 şi 1 nu este permisă instalarea niciunui aparat, inclusiv prize de curent.
În volumul 2 este permisă instalarea prizelor de curent electric şi întrerupătoarelor numai dacă se adoptă una din următoarele măsuri:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2; sursa de TFJS poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In care nu depăşeşte 30 mA;
- întreruperea automată a alimentării utilizând un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In care nu depăşeşte 30 mA;
- separarea electrică; sursa de separare alimentând un singur receptor electric şi fiind amplasată în exteriorul volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de separare electrică poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In care nu depăşeşte 30 mA.
Pentru piscine mici, care nu au volumul 2, unde nu este posibil să se amplaseze prize de curent şi întreruptoare în afara volumului 1, este permisă amplasarea în volumul 1 a prizelor de curent şi întreruptoarelor, de preferat nemetalice, dacă acestea sunt amplasate în afara zonelor de accesibilitate (125 cm) de la limita volumului 0 şi la cel puţin 0,3 m deasupra planşeului şi trebuie să se adopte una din următoarele măsuri:
- utilizarea TFJS cu o tensiune nominală de max. 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă, sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0 şi 1; sau
- întreruperea automată a alimentării, utilizând un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In de max. 30 mA;
- separarea electrică individuală, sursa de separare electrică fiind amplasată în exteriorul volumelor 0 şi 1.
(4)7.2.4.4. Alte echipamente
1.7.2.4.4.1. Echipamente electrice specifice piscinelor
În volumele 0 şi 1 pot fi instalate numai echipamente electrice fixe special concepute pentru a fi utilizate în piscine, ţinând seama de prevederile de la 7.2.4.4.2 şi 7.2.4.4.4.
Aparatele destinate a funcţiona numai când persoanele se găsesc în afara volumului 0, pot funcţiona în toate volumele dacă sunt alimentate prin circuite protejate conform 7.2.3.4.
Elementele de încălzire electrică îngropate în pardoseală pot fi instalate numai dacă:
- sunt utilizate TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de TFJS poate fi amplasată în volumul 2 dacă circuitul său de alimentare este protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 30 mA sau
- sunt acoperite cu un grilaj metalic îngropat sau să aibă un înveliş metalic legat la pământ şi la legătura echipotenţială suplimentară menţionată la pct. 7.2.3.3, respectând condiţia ca circuitele lor de alimentare să fie protejate, în plus, printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal care să nu depăşească 30 mA.
2.7.2.4.4.2. Corpuri de iluminat subacvatice pentru piscine
Corpurile de iluminat amplasate în apă sau în contact cu apa trebuie să fie montate şi executate conform cu SR EN 60598-2-18.
Corpurile de iluminat subacvatice amplasate în spatele unor hublouri etanşe şi alimentate prin partea din spate trebuie să fie conforme cu secţiunea respectivă din SR EN 60598 şi trebuie să fie instalate încât să nu se producă niciun contact (intenţionat sau nu), între părţile conductoare expuse ale corpului de iluminat subacvatic şi orice parte conductoare a hubloului.
3.7.2.4.4.3. Echipamente electrice specifice fântânilor
Echipamentul electric din volumele 0 şi 1 trebuie protejat mecanic, de exemplu, prin utilizarea sticlei armate sau utilizarea unui grilaj care să nu poată fi îndepărtat decât cu ajutorul unei scule.
Corpurile de iluminat din volumele 0 şi 1 trebuie să fie montate şi construite în conformitate cu recomandările din SR EN 60598-2-18.
Pompele electrice trebuie să corespundă prescripţiilor din SR EN 60335-2-41.
Dacă se aplică drept măsură de protecţie întreruperea automată a alimentării, atunci trebuie utilizat numai echipament de clasa I de izolaţie.
4.7.2.4.4.4. Prevederi speciale pentru instalarea echipamentelor electrice în volumul 1 al piscinelor şi altor bazine.
Echipamentele fixe concepute a fi utilizate în piscine şi în alte bazine (de ex. grupuri de filtrare, dispozitive pentru producerea unor jeturi sau curenţi de apă) alimentate la joasă tensiune, alta decât TFJS cu o tensiune alternativă nominală de max. 12 V sau continuă de 30 V sunt permise în volumul 1, cu condiţia respectării următoarelor prescripţii:
a)echipamentul trebuie amplasat într-o carcasă (furnizată de producător) care să asigure cel puţin o clasă de izolaţie II sau echivalentă şi să asigure o protecţie de securitate medie împotriva şocurilor mecanice;
b)echipamentul trebuie să fie accesibil numai prin intermediul unei trape (sau a unei uşi) cu ajutorul unei chei sau unei scule. Deschiderea trapei (uşii) trebuie să deconecteze toate conductoarele sub tensiune.
Cablul de alimentare şi întreruptorul principal trebuie astfel instalate încât să asigure o izolaţie de clasă II sau echivalentă;
c)circuitul de alimentare trebuie să respecte una din următoarele măsuri:
- utilizarea TFJS cu o tensiune alternativa nominală de max. 25 V sau continuă de 60 V;
- sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2; DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal In care nu depăşeşte 30 mA;
- separare electrică; sursa de separare alimentând un singur echipament electric şi fiind amplasată în exteriorul volumelor 0, 1 şi 2.
Pentru piscine mici, amplasarea corpurilor de iluminat în volumul 1 este permisă dacă acestea sunt amplasate în afara zonei de accesibilitate la atingerea (1,25 m) şi sunt prevăzute una din următoarele metode:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0 şi 1;
- DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 30 mA;
- separare electrică; sursa de separare electrică fiind amplasată în exteriorul volumelor 0 şi 1.
În plus, corpurile de iluminat trebuie să aibă o carcasă care să asigure o clasă de izolaţie II sau echivalentă şi să asigure o protecţie de severitate medie la şocuri mecanice.
Fig. 7.2.1. Dimensiunile volumelor pentru bazinele piscinelor şi bazinelor de igienizare
Fig. 7.2.2. Dimensiunile volumelor pentru bazinele situate deasupra solului
Fig. 7.2.3. Exemple de dimensiuni ale volumelor (în plan) cu pereţi ficşi despărţitori cu o înălţime de cel puţin 2,5 m
Fig. 7.2.4. Exemple de determinare a volumelor unei fântâni.
SUBCAPITOLUL 3:7.3. Instalaţii electrice pentru încăperi şi cabine prevăzute cu încălzitoare pentru saune
(1)_
1.7.3.1. Prevederile speciale ale acestui capitol se aplică cabinelor de saună instalate pe un loc fix şi încăperilor unde este instalat încălzitorul pentru saună sau elementele acestuia, caz în care întreaga încăpere este considerată saună.
Prevederile acestui subcapitol respectă recomandările din SR HD 60364-7-703. Prevederile nu se aplică cabinelor de saună prefabricate.
2.7.3.2. În cadrul acestor încăperi şi cabine se definesc următoarele volume, conform fig. 7.3.1.:
2.1.Volumul 1: volumul care conţine încălzitorul saunei, limitat de pardoseală, de partea rece a izolaţiei termice a tavanului şi de o suprafaţă a cărei generatoare este o verticală în jurul încălzitorului la o distanţă de 0,5 m de suprafaţa acestuia. Dacă încălzitorul este la mai puţin de 0,5 m de un perete, volumul 1 este limitat de partea rece a izolaţiei termice a acestui perete.
2.2.Volumul 2: volumul exterior volumului 1, limitat de pardoseală, partea rece a izolaţiei termice a pereţilor şi de un plan orizontal situat la 1,0 m deasupra pardoselii.
2.3.Volumul 3: volumul exterior volumului 1, limitat de partea rece a izolaţiei termice a plafonului şi a pereţilor şi de o suprafaţă orizontală situată la 1,0 m deasupra pardoselii.
3.7.3.3. Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) trebuie realizată prin următoarele măsuri:
- bariere sau carcase care asigură un grad de protecţie de cel puţin IP XXB sau IP2X, sau printr-o izolaţie care poate suporta o încercare dielectrică la 500 V tensiune alternativă valoare efectivă, timp de 1 minut.
4.7.3.4. Nu sunt admise măsurile pentru protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) prin obstacole şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere.
5.7.3.5. Nu sunt admise măsurile tehnice de protecţie la defect (împotriva atingerilor indirecte) prin amplasamente neconductoare şi prin legături echipotenţiale suplimentare nelegate la pământ.
6.7.3.6. Pentru toate circuitele saunei cu excepţia celui de încălzire al saunei trebuie realizată o protecţie suplimentară prin utilizarea unuia sau mai multor dispozitive de protecţie de curent diferenţial rezidual cu curent nominal care nu depăşeşte 30 mA.
(2)Alegerea şi instalarea echipamentelor
7.7.3.7. Echipamentul electric trebuie să prezinte cel puţin gradul de protecţie IP 24.
Dacă se prevede curăţirea cu jet de apă, echipamentul trebuie să prezinte cel puţin gradul de protecţie IP55.
8.7.3.8. În volumul 1, trebuie instalat numai echipamentul pentru încălzirea saunei.
În volumul 3 echipamentele trebuie să suporte o temperatură de 125°C, iar sistemele de pozare trebuie să fie rezistente la o temperatură de 170°C.
9.7.3.9. Este recomandabil ca sistemele de pozare să fie instalate în afara volumelor, de exemplu pe peretele rece al izolaţiei termice. Dacă sistemele de pozare sunt instalate în volumele 1 sau 3, de exemplu pe suprafaţa caldă a izolaţiei termice, ele trebuie să fie rezistente la o temperatură de 170°C.
10.7.3.10. Aparatajul de comandă care face parte din încălzitorul saunei sau alte echipamente fixe instalate în volumul 2 pot fi amplasate în saună sau în cabină conform instrucţiunilor producătorului. Alte echipamente de comandă (de exemplu pentru lumină) trebuie instalate în afara saunei sau a cabinelor.
Este interzisă montarea prizelor de curent în zona care conţine încălzitorul pentru saună.
Fig. 7.3.1. Volumele încăperii sau cabinei cu încălzitoare pentru saune.
SUBCAPITOLUL 4:7.4. Instalaţii electrice pentru şantiere de construcţii şi de demolare
(1)_
1.7.4.1. Prescripţiile particulare pentru instalaţiile electrice ce se prevăd pentru şantierele de construcţii şi de demolare respectă recomandările prevăzute în SR HD 60364-7-704 şi SR CEI 61200-704.
2.7.4.2. Prevederile specifice din prezentul capitol completează dispoziţiile generale şi se aplică instalaţiilor electrice temporare pentru şantiere de construcţii şi de demolare pe perioada activităţilor de construcţie şi de demolare, incluzând (de exemplu):
- lucrări de construcţie pentru clădiri noi;
- reparare, modificare, extindere sau demolare a clădirilor existente sau părţi ale clădirilor existente;
- lucrări de inginerie (reglări, parametrizaţi);
- lucrări de terasamente.
Dispoziţiile nu se aplică instalaţiilor din amplasamentele administrative ale şantierelor (birouri, vestiare, cantine, dormitoare etc.) unde se aplică prevederile generale din capitolele anterioare. De asemenea, cerinţele nu vizează instalaţii în care este implicat echipament de natură similară cu cel utilizat în exploatări miniere de suprafaţă. Prevederile se aplică instalaţiilor fixe sau mobile.
(2)Alimentarea cu energie electrică
3.7.4.3. La alimentarea cu energie electrică a şantierului se va ţine seama de soluţia stabilită pentru construcţia definitivă, evitându-se pe cât posibil, alimentarea provizorie.
4.7.4.4. În cazul în care pentru alimentarea cu energie electrică a şantierului se utilizează posturi de transformare provizorii, se recomandă ca acestea să fie amplasate pe cât posibil în centrele de greutate al consumului dat de receptoarele de energie electrică.
5.7.4.5. De regulă, în şantiere se prevăd următoarele sisteme de distribuţie a energiei electrice:
a)instalaţia este direct conectată la reţeaua de alimentare pentru intermediul unui tablou general de distribuţie ("ansamblu de aparataj de joasă tensiune " - AUS);
b)instalaţia este conectată la reţeaua de alimentare prin intermediul unui tablou general AUS, care alimentează tablouri secundare AUS la care se racordează echipamente fixe, mobile şi portabile.
6.7.4.6. Tabloul general de distribuţie AUS cuprinde pe lângă prevederile din 5.3.3.35 şi următoarele:
- în reţelele TT şi TN-S, un DDR cu întârziere montat pe circuitul de alimentare şi dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor;
- în reţelele TN-C, dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor;
- în reţelele IT, un dispozitiv de control permanent al izolaţiei şi dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor.
7.7.4.7. Tabloul secundar de distribuţie AUS pentru echipamente fixe vor fi echipate identic conform prevederilor 7.4.6.
8.7.4.8. Tabloul secundar de distribuţie AUS pentru aparate mobile şi portabile cuprinde dispozitive diferenţiale de 30 mA, fără întârziere şi dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor.
(3)Protecţia împotriva şocurilor electrice
(31)Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe)
9.7.4.9. Următoarele măsuri pentru protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) sunt recomandate a fi aplicate:
- izolarea părţilor active;
- bariere sau carcase.
Utilizarea de obstacole care ar proteja numai împotriva atingerilor directe întâmplătoare cu părţile active nu este admisă decât în cazurile în care nu pot fi utilizate alte măsuri de protecţie, şi numai pentru o durată foarte scurtă.
Amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere nu este admisă decât pentru linii aeriene care traversează şantierul.
(4)Protecţia în caz de defect (împotriva atingerilor indirecte)
(41)Măsura de protecţie prin întreruperea automată a alimentării
10.7.4.10. În instalaţiile de şantier se vor utiliza de preferinţă reţelele TT şi TN-S.
11.7.4.11. În reţeaua TN-C se admite în partea fixă a instalaţiei electrice şi anume între alimentarea instalaţiei şi ansamblul general de aparataj (AUS).
12.7.4.12. Se admite utilizarea reţelei IT dacă este necesar să se evite întreruperea la primul defect de punere la pământ în special pentru o parte a instalaţiei, de exemplu alimentarea pompelor de evacuare a apei sau alimentarea ventilatoarelor de aerisire.
Această alimentare se va alege luând în considerare dezavantajele ei datorate condiţiilor impuse privind controlul permanent al izolaţiei în vederea detectării rapide a primului defect.
13.7.4.13. Alimentarea cu tensiune redusă, când tensiunea cea mai mare nu depăşeşte 110 V tensiune alternativa între faze (65 V între fază şi neutru legat la pământ, în circuite trifazate, 55 V între fază şi neutru legat la pământ, în circuite monofazate), trebuie să îndeplinească condiţiile pentru reţeaua TN în care:
- punctul neutru al secundarului transformatorului sau generatorului trebuie legat la pământ, şi
- prizele de curent nu trebuie să fie interşanjabile cu prizele de curent prevăzute pentru alte tensiuni.
Aceasta poate fi utilă în special acolo unde sunt prevăzute condiţii severe de funcţionare sau de mediu şi unde TFJP şi TFJS nu sunt utilizabile.
(5)Protecţia fără întreruperea alimentării
14.7.4.14. Protecţia prin utilizarea echipamentelor de clasa II sau prin izolaţie echivalentă se referă la construcţia echipamentelor şi este recomandată pentru utilajele portabile. Aceste echipamente trebuie să aibă protecţia mecanică IPX4 dacă sunt utilizate în amplasamente în care sunt prezente frecvent picături de apă.
15.7.4.15. Amplasamentele neconductoare nu sunt admise ca măsură tehnică de protecţie.
16.7.4.16. Legături echipotenţiale locale nelegate la pământ nu sunt admise ca măsură tehnică de protecţie.
17.7.4.17. Măsura de protecţie prin separare electrică a circuitelor este limitată la alimentarea unui singur receptor prin intermediul unui transformator şi a unui cablu flexibil.
18.7.4.18. Măsura de protecţie prin utilizarea tensiunii foarte joasă TFJS şi TFJP se aplică în special în cazurile când condiţiile de lucru sunt severe (exemplu în incinte electroconductoare de mici dimensiuni pentru alimentarea uneltelor portabile, pentru echipamentul de şlefuire utilizat în mediu umed sau pentru încălzirea betonului).
19.7.4.19. La receptoarele mobile şi portabile se aplică măsurile recomandate în SR HD 60364-4-41, SR EN 60745 (pe părţi) şi SR EN 61029 (pe părţi) cu următoarele precizări: utilajele portabile folosite în mediu sau procese umede (ex. maşini de frecat mozaic, vibratoare pentru beton, maşini de curăţat parchetul etc.) se alimentează la o tensiune redusă de protecţie de cel mult 24 V, conform prevederilor STAS 2612 şi subcap. 4.1. Se admit tensiuni de lucru mai mari de 24 V în cazul în care se aplică măsurile de protecţie "separarea de protecţie" sau "izolaţie întărită", conform recomandărilor din SR HD 60364-4-41 şi prevederile din subcap. 4.1.
20.7.4.20. Protecţia împotriva supracurenţilor este asigurată prin dispozitive de întrerupere automată (disjunctoare sau microîntreruptoare) montate în interiorul unui ansamblu AUS.
21.7.4.21. Toate circuitele trebuie să fie protejate împotriva suprasarcinilor. Este permis ca circuitele care alimentează echipamente pentru ridicare comandate manual să nu fie protejate împotriva suprasarcinilor.
22.7.4.22. Tablourile de distribuţie AUS trebuie echipate cu aparataj cu capacitate de rupere a curenţilor de scurtcircuit bazată pe curentul de scurtcircuit prezumat la sursa de alimentare.
23.7.4.23. Circuitele care alimentează prize de curent având curentul nominal până la 32 A inclusiv şi alte circuite care alimentează echipamentul electric portabil având curent nominal până la 32 A inclusiv trebuie protejate prin una din următoarele metode:
- dispozitive de curent diferenţial rezidual având curent nominal de funcţionare de maxim 30 mA;
- tensiune foarte joasă asigurată prin TFJS şi TFJP;
- separare electrică, fiecare priză de curent şi echipament electric portabil fiind alimentate printr-un transformator individual de separare sau prin înfăşurări separate ale unui transformator de separare.
24.7.4.24. Pentru circuitele care alimentează prize de curent cu un curent nominal mai mare de 32 A trebuie utilizate dispozitive de curent diferenţial rezidual care au un curent diferenţial rezidual nominal de maxim 500 mA.
25.7.4.25. Condiţiile minimale de influenţe externe care pot fi întâlnite pe şantiere sunt următoarele:

AA

temperatura ambiantă:

-5°C...+40°C

(AA4)

AD

prezenţa apei:

proiecţie de apă

(AD4)

AE

prezenţa corpurilor străine:

foarte mică

(AE3)

AG

şocuri mecanice:

mari

(AG3)

AH

vibraţii:

medii

(AH2)

BA

competenţa persoanelor:

obişnuite, în general instruite

(BA1) (BA4)

calificate pentru manevrări în exploatare

(BA5)

BC

contactul persoanelor cu potenţialul pământului:

frecvent

(BC3)

continuu în incinte electroconductoare de mici dimensiuni (cuve, goluri tehnice)

(BC4)

26.7.4.26. Echipamentul electric de pe şantiere este supus la condiţii foarte severe şi trebuie să poată suporta solicitările respective.
Echipamentul utilizat în instalaţiile de pe şantiere trebuie ales şi montat astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii:
- flexibilitate, care permite utilizarea succesivă pe şantiere diferite;
- uşurinţa reamplasării componentelor;
- montare, transport şi depozitare uşoare;
- robusteţe;
- securitate corespunzătoare.
27.7.4.27. Accesul în funcţionare normală trebuie să fie prevăzut astfel încât lucrările să fie executate de persoane cu competenţe corespunzătoare:
- manevre simple, de către persoane obişnuite (BA1);
- celelalte manevre, fără acces la părţile active, de către persoane instruite (BA4);
- lucrări şi manevre la părţile active, numai de către persoane calificate (BA5).
28.7.4.28. În instalaţiile de pe şantiere se pot produce şocuri mecanice importante (AG3).
Protecţia sistemelor de pozare este asigurată prin:
- alegerea unor sisteme de pozare cu caracteristici mecanice corespunzătoare;
- amplasamente care protejează sistemele de pozare la şocuri;
- o protecţie mecanică suplimentară în pasajele pietonale sau ale vehiculelor.
29.7.4.29. În incinta şantierelor, reţelele electrice de joasă tensiune trebuie executate pe cât posibil în soluţia definitivă.
Se recomandă ca executarea reţelelor de joasă tensiune să se facă în cabluri.
Atunci când se utilizează cabluri flexibile se recomandă ca acestea să fie de tipul celor recomandate de SR HD 22, iar cablurile rigide trebuie să aibă o rezistenţă mecanică echivalentă.
În cazul în care nu se pot utiliza cabluri, reţelele de joasă tensiune se vor executa aerian cu conductoare torsadate, respectându-se prevederile din normativul PE106.
Se va evita utilizarea conductoarelor neizolate în incinta şantierelor cu excepţia celor pentru instalaţiile de ridicat şi transportat şi pentru instalaţiile de protecţie împotriva şocurilor electrice.
30.7.4.30. Toate echipamentele electrice utilizate trebuie să aibă gradul de protecţie minim IP44.
31.7.4.31. Reţeaua generală a conductoarelor principale de legare la pământ de protecţie se realizează buclat în toate cazurile în care acest lucru este posibil.
32.7.4.32. Prizele de pământ şi conductoarele de protecţie pentru legare la pământ de pe şantiere se execută cu prioritate utilizându-se elementele metalice naturale existente (structura metalică a construcţiei, conductele metalice, armătura betonului etc.) cu respectarea condiţiilor din subcap. 5.5. Receptoarele mai îndepărtate de clădirea a cărei construcţie metalică este utilizată drept priză naturală, trebuie legate la aceasta printr-un conductor de protecţie care însoţeşte reţeaua de alimentare, asigurându-se astfel continuitatea reţelei generale a conductoarelor de protecţie de pe şantier.
33.7.4.33. Carcasele şi elementele de susţinere metalice ale echipamentelor electrice şi toate conductoarele de protecţie locale se leagă la reţeaua generală de protecţie. Dacă există mai multe reţele generale de protecţie, acestea se leagă între ele în cel puţin două puncte diferite.
34.7.4.34. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ şi rezistenţa conductoarelor de protecţie până la receptor trebuie să fie de maximum 4 , respectându-se condiţia de deconectare în caz de defect din subcap. 4.1.
35.7.4.35. Reţeaua generală de protecţie care se execută ramificat, se leagă la toate capetele de linie şi la punctele de ramificaţie la câte o priză de pământ fixă de 10 .
Rezistenţa ansamblului trebuie să fie de maxim 4 .
Lungimea conductorului de protecţie între două prize de pământ fixe sau de la oricare dintre receptoarele electrice până la cea mai apropiată priză, se admite să fie de cel mult 200 m, în cazul conductoarelor de cupru şi de cel mult 150 m în cazul celor din oţel. Dacă aceste lungimi (sau distanţe) sunt mai mari, se intercalează prize de pământ suplimentare astfel încât lungimile, respectiv distanţele specificate mai sus să fie respectate.
36.7.4.36. La şantierele cu suprafaţă redusă de teren, unde spaţiul nu permite executarea de prize de pământ concentrate de 4 pentru reţeaua de protecţie, electrozii prizei se distribuie de-a lungul traseului reţelei, numărul lor alegându-se astfel încât să se realizeze în ansamblu o rezistenţă de maximum 4 .
Pe şantiere se admit şi prize de pământ complexe, constituite din electrozi verticali şi orizontali. La priza de pământ orizontală din apropierea liniei aeriene se leagă un număr suficient de electrozi verticali astfel încât rezistenţa totală maximă să fie de 4 .
Se admite ca o priză de pământ orizontală îngropată în imediata apropiere a stâlpilor liniei aeriene şi care urmează traseul acesteia să fie utilizată pentru protecţie. În acest caz, la fiecare stâlp se prevede o ramificaţie la care se leagă bornele de protecţie ale utilajelor şi cele ale tablourilor de distribuţie.
37.7.4.37. Alimentarea receptoarelor prin linii aeriene se face conform PE 106.
38.7.4.38. Reţeaua conductelor de protecţie pe şantiere se execută conform subcap. 5.5.
39.7.4.39. Conductoarele de protecţie pentru legarea la pământ a echipamentelor supuse la deplasări frecvente sau vibraţii, trebuie să fie flexibile.
40.7.4.40. La utilajele alimentate prin cabluri flexibile din cupru într-o reţea TT, se admite utilizarea unui singur conductor de legare la pământ cu condiţia utilizării ca măsură suplimentară a mijloacelor individuale de protecţie.
SUBCAPITOLUL 5:7.5. Instalaţii electrice pentru construcţii agroindustriale şi agrozootehnice
SECŢIUNEA 1:
(1)7.5.1. Prescripţiile speciale din acest capitol se aplică instalaţiilor electrice fixe interioare şi exterioare construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice şi la alte amplasamente care aparţin acestora şi sunt în conformitate cu recomandările din SR HD 60364 - 7 - 705.
1.Construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice cuprind:
- grajduri pentru animale (bovine, porci, cai, oi, capre) şi clădiri pentru păsări, inclusiv anexele (de exemplu locurile unde se prepară şi se depozitează hrana, spaţiile pentru maşinile de muls, încăperile pentru depozitarea laptelui etc.);
- hambare, antrepozite şi depozite pentru fân, paie şi nutreţuri, îngrăşăminte, cereale, cartofi, sfeclă, zarzavaturi, fructe, plante ornamentale, carburanţi, sere;
- clădiri în care se prepară produse agricole şi horticole pentru comercializare (prin uscare, fierbere, presare, tăiere, procesarea cărnii etc.).
2.Locuinţele şi alte amplasamente care aparţin construcţiilor agroindustrale şi agrozootehnice (birouri, spaţii comune, hangare, ateliere, garaje, magazine) sunt clădiri care sunt conectate din punct de vedere electric la acestea fie prin conductoarele de protecţie ale aceleiaşi instalaţii sau prin părţi conductoare externe care pot să inducă tensiuni electrice periculoase.
3.În construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice poate fi realizată creşterea intensivă a animalelor. În acest caz este necesară utilizarea sistemelor automatizate pentru asigurarea vieţii, cum ar fi cele utilizate pentru ventilaţie, hrănire şi aer condiţionat.
SECŢIUNEA 2:
(1)7.5.2. Protecţia împotriva şocurilor electrice se realizează prin următoarele măsuri:
- întreruperea/deconectarea automată a alimentării;
- utilizarea tensiunii foarte joasă asigurată prin TFJS şi TFJP;
- utilizarea legăturii echipotenţiale, ca măsură de protecţie suplimentară.
1.7.5.2.1. Măsuri de protecţie pentru întreruperea/deconectarea automată a alimentării.
În circuite, indiferent de sistemul de legare la pământ, trebuie prevăzute următoarele dispozitive de întrerupere/deconectare:
- un DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal In nu depăşeşte 30 mA, în circuitele finale care alimentează prizele de curent al căror curent nominal nu depăşeşte 32 A;
- un DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal In nu depăşeşte 100 mA, în circuitele finale care alimentează prizele de curent al căror curent nominal este mai mare de 32 A;
- un DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal In nu depăşeşte 300 mA, în toate celelalte circuite.
În cazul în care este necesară asigurarea continuităţii funcţionării se recomandă ca DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal In nu depăşeşte 300 mA, să fie de tip S sau cu temporizare.
Această protecţie este utilă şi pentru protecţia împotriva incendiului.
În cazul în care instalaţia electrică este conectată la o reţea TN, conductorul neutru şi conductorul de protecţie trebuie să fie separate în aval de originea instalaţiei. Această prevedere se aplică atât locuinţelor şi altor amplasamente care aparţin construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice.
2.7.5.2.2. Măsura de protecţie prin utilizarea tensiunii foarte joasă asigurată prin TFJS şi TFJP.
În cazul în care se aplică măsura de protecţie prin TFJS sau TFJP, indiferent de tensiunea nominală, protecţia de bază (protecţia împotriva atingerilor directe) trebuie asigurată prin următoarele măsuri:
- bariere sau carcase care asigură un grad de protecţie cel puţin IP XXB sau IP2X, sau
- izolaţia care să ţină la o tensiune alternativă de încercare de 500 V valoare efectivă, timp de 1 minut.
3.7.5.2.3. Protecţia suplimentară prin utilizarea legăturii echipotenţiale
În amplasamentele prevăzute pentru adăpostirea animalelor toate părţile conductoare accesibile şi părţile conductoare externe instalaţiei care pot fi atinse de animale trebuie conectate printr-o legătură echipotenţială suplimentară. Acolo unde se află un grătar metalic în pardoseală/podea acesta trebuie inclus în legătura echipotenţială a spaţiului respectiv (a se vedea figurile 7.5.1...7.5.4).
Din această legătură trebuie să facă parte şi părţile conductoare externe instalaţiei care se află în/pe podea (armătura betonului sau armătura bazinului pentru colectarea bălegarului), precum şi pardoseala din elemente prefabricate din beton (fig. 7.5.3).
Legătura echipotenţială, cât şi grătarele metalice (dacă există) trebuie să fie protejate durabil la coroziune şi solicitări mecanice.
SECŢIUNEA 3:7.5.3. Protecţia împotriva efectelor termice
Protecţia împotriva efectelor termice se realizează, în principal, prin măsuri de protecţie împotriva incendiului.
Aparatele electrice de încălzire utilizate pentru clădirile în care are loc reproducerea şi creşterea intensivă a animalelor trebuie să corespundă recomandărilor din SR CEI 60335-2-71 şi trebuie fixate într-o poziţie corespunzătoare pentru a evita riscul de arsuri pentru animale şi riscul apariţiei unui incendiu prin aprinderea materialelor combustibile.
Aparatele de încălzire prin radiaţii trebuie instalate la o distanţă de cel puţin 0,5 m de animale şi de materialele combustibile, în afară de cazul în care furnizorul acestora a indicat în instrucţiunile de utilizare o distanţă mai mare.
Pentru protecţia împotriva incendiului trebuie instalate dispozitive DDR cu curent diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 300 mA. DDR trebuie să întrerupă toate conductoarele active.
În amplasamentele care prezintă risc de incendiu, conductoarele circuitelor alimentate de la o sursă de tensiune foarte joasă trebuie protejate pentru bariere sau mantale (carcase, tuburi) care să asigure un grad de protecţie IPXXD sau IP4X, sau în plus faţă de izolaţia lor de bază printr-o manta (carcasă) din material electroizolant (de exemplu, cablurile tip HO7RN-F sau similare, pentru utilizare în exterior, sunt corespunzătoare pentru această condiţie).
SECŢIUNEA 4:7.5.4. Protecţia împotriva supratensiunilor şi a perturbaţiilor electromagnetice
Atunci când se utilizează echipamente electronice se recomandă să se prevadă măsuri de protecţie împotriva trăsnetului conform cap. 6 şi împotriva supratensiunilor conform subcap. 4.4.
SECŢIUNEA 5:7.5.5. Alegerea şi montarea echipamentelor
(1)7.5.5.1. Reguli generale privind condiţiile de funcţionare, influenţe externe, accesibilitate, identificare.
În construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice echipamentele electrice trebuie să aibă gradul de protecţie minim IP44, atunci când se utilizează în condiţii normale. În cazul în care nu este disponibil un echipament cu gradul de protecţie minim IP44, acesta poate fi amplasat într-o carcasă care să asigure gradul de protecţie IP44.
Prizele de curent electric nu trebuie instalate pe materiale combustibile.
Acolo unde condiţiile de influenţe externe sunt superioare condiţiilor AD4, AE3 şi/sau AG1, prizele trebuie prevăzute cu protecţie corespunzătoare.
Protecţia mecanică poate fi asigurată şi prin utilizarea de carcase suplimentare sau prin instalare în nişe prevăzute în construcţia clădirii.
Aceste prescripţii nu se aplică pentru locuinţe, birouri, magazine şi pentru locuri/spaţii în care condiţiile de influenţe externe sunt asemănătoare şi aparţin construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice.
În prezenţa substanţelor corozive (de exemplu, în depozitele de lapte sau în grajduri), echipamentele electrice trebuie protejate în mod corespunzător.
În general, echipamentul electric nu trebuie să fie accesibil pentru animale. În particular, echipamentul electric accesibil pentru animale, cum ar fi cel din utilajele pentru hrănire sau din bazinele pentru adăpare, trebuie să fie construite în mod adecvat şi instalate astfel încât să fie evitată deteriorarea de către animale, cât şi să fie redus la minim riscul de rănire a animalelor.
La terminarea lucrărilor şi punerea în funcţiune trebuie predată utilizatorului instalaţiei următoarea documentaţie:
- planul detaliat al amplasării echipamentelor electrice;
- traseele tuturor cablurilor de distribuţie;
- schema monofilară de distribuţie;
- schema legăturilor de echipotenţializare.
(2)7.5.5.2. Sisteme de pozare
În amplasamentele accesibile animalelor şi în care animalele sunt închise sistemele de pozare trebuie să fie inaccesibile animalelor şi să fie protejate corespunzător împotriva deteriorărilor mecanice.
Conductoarele liniilor electrice aeriene trebuie să fie izolate.
Reţelele electrice exterioare aferente construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice, unde vehiculele şi maşinile agricole mobile fac manevre, trebuie realizate cu cabluri pozate astfel:
- în pământ, la o adâncime de 0,6 m, cu o protecţie mecanică suplimentară. Tuburile de protecţie suplimentară trebuie să reziste la comprimarea cu o forţă de 450 N şi la impact în conformitate cu recomandările din SR EN 50086-2-4/A1;
- în pământ arabil sau cultivat, la o adâncime de cel puţin 1 m;
- suspendat, la o înălţime de cel puţin 6 m.
Se preferă instalarea cablurilor în pământ. Cablurile care alimentează tablourile de distribuţie trebuie să fie protejate împotriva deteriorărilor mecanice, de exemplu, prin îngroparea în pământ sau prin instalarea în jgheaburi sau tuburi prefabricate, separate ferm.
Aceste prescripţii trebuie să se aplice şi la locuinţele şi la alte spaţii care aparţin construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice. O atenţie deosebită se va acorda protecţiei la rozătoare.
Pentru amplasamentele unde sunt ţinute animalele, condiţiile de influenţe externe trebuie clasificate AF4, iar tuburile trebuie să fie protejate împotriva coroziunii corespunzător cel puţin clasei 2 (medie) pentru utilizare în interior şi clasei 4 (ridicată) pentru utilizare în exterior, conform cu recomandările din SR EN 61386-21.
Pentru amplasamentele unde sistemele de pozare pot fi expuse la impact şi la şocuri mecanice din cauza vehiculelor şi maşinilor agricole în deplasare, condiţiile de influenţe externe trebuie să fie clasificate AG3:
- tuburile trebuie să aibă un grad de protecţie la comprimare corespunzător cel puţin clasei 4 (ridicată) conform SR EN 61386 - 21;
- sistemele de tuburi şi jgheaburi pentru cabluri trebuie să aibă un grad de protecţie împotriva şocurilor considerat ca "ridicat" conform recomandărilor din SR EN 50085.
(3)7.5.5.3. Separare, comutare/întrerupere şi comandă
Instalaţia electrică a fiecărei clădiri sau a unei părţi dintr-o clădire trebuie să fie separată printr-un singur dispozitiv de separare conform subcap 5.3.4.
Dispozitivele de separare se prevăd pentru toate conductoarele active şi conductorul neutru, chiar şi pentru circuitele care se utilizează ocazional, de exemplu, în timpul recoltărilor.
Dispozitivele de separare şi comutaţie, cât şi dispozitivele de oprire de urgenţă sau de comutaţie de urgenţă nu trebuie montate în locuri accesibile animalelor sau în nicio poziţie în care poate fi împiedicat accesul la ele de către animale, fără să provoace panică în rândul animalelor.
(4)7.5.5.4. Conductoare de echipotenţializare de protecţie suplimentară
Conductoarele de echipotenţializare de protecţie suplimentară trebuie să fie protejate împotriva deteriorărilor mecanice şi coroziunii şi trebuie să fie alese astfel încât să se evite efectele electrolitice.
De exemplu, pot fi utilizate următoarele materiale:
- benzi din oţel galvanizat la cald cu dimensiunile 30 mm x 3 mm;
- tije rotunde din oţel galvanizat la cald cu diametrul de cel puţin 8 mm;
- conductoare din cupru cu secţiunea minimă de 4 mm2.
Pot fi utilizate şi alte materiale corespunzătoare.
(5)7.5.5.5. Alte echipamente
1.Prizele de curent utilizate în construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice trebuie să fie conforme cu recomandările din:
- SR EN 60309-1, sau
- SR EN 60309-2, dacă este necesară interschimbabilitatea, sau
- când curentul nominal nu depăşeşte 20 A.
2.Corpuri de iluminat şi instalaţii de iluminat
Corpurile de iluminat trebuie să fie conforme cu standardul de părţi SR EN 60598-2 şi trebuie alese în funcţie de gradul de protecţie şi de temperatura suprafeţei ţinând seama de condiţiile de mediu ambiant şi de locurile de instalare (de exemplu, IP54, cu marcarea adecvată pentru temperatură F pentru montare pe material combustibil).
În zonele în care există risc de incendiu, cât şi pericol de aprindere a depunerilor de praf trebuie utilizate numai corpuri de iluminat cu marcarea D conform SR EN 60598-2-24 şi corpuri de iluminat cu temperatura suprafeţei limitată. Trebuie instalate numai corpuri de iluminat care sunt marcate cu D şi care corespund gradului de protecţie IP54.
Corpurile de iluminat trebuie montate în zonele unde există o distanţă suficient de mare faţă de materialele combustibile, luând în considerare depozitarea mărfurilor şi alte procese de lucru periculoase. Distanţele de securitate şi temperaturile suprafeţei corpului de iluminat sunt precizate în instrucţiunile de montaj ale fabricantului şi în subcap. 4.2. Poziţiile întreruptorului (aprins/stins) corpurilor de iluminat instalate în zonele de depozitare a paielor sau fânului sau în zone similare, trebuie să fie uşor de identificat.
3.Serviciile de securitate trebuie instalate numai dacă sunt cerute de proprietarul instalaţiei sau de autorităţi.
4.Sistemele de automatizare necesare vieţii pentru creşterea intensivă a animalelor trebuie să ţină seama de următoarele prescripţii:
a)când nu este asigurată alimentarea cu hrană, apă, aer şi alimentarea instalaţiei de iluminat pentru animale, în caz de defect în alimentarea cu energie electrică, trebuie prevăzută o sursă sigură de alimentare alternativă sau de rezervă sau de siguranţă; trebuie prevăzute circuite separate numai pentru alimentarea echipamentelor de ventilaţie şi de iluminat;
b)trebuie asigurată selectivitatea protecţiei circuitelor principale de alimentare a sistemului de ventilaţie pentru supracurent şi/sau scurtcircuit monofazat;
c)dacă într-o instalaţie este necesar să funcţioneze o ventilaţie electrică trebuie asigurată una din următoarele condiţii:
- o sursă de rezervă pentru întregul sistem de ventilaţie, care să fie verificată periodic în conformitate cu instrucţiunile fabricantului;
- supravegherea temperaturii şi tensiunii de alimentare şi dispozitive care să transmită semnale optice şi acustice care pot fi sesizate de utilizator şi care trebuie să funcţioneze şi în cazul întreruperii alimentării normale.
5.Aparatele electrice de încălzire trebuie să fie prevăzute cu indicarea optică a poziţiei de funcţionare.
Fig. 7.5.1. Exemplu de legătură de echipotenţializare într-un grajd de vite
Fig. 7.5.2. Exemplu de legătură de echipotenţializare sub formă de buclă într-un grajd de vite.
Fig. 7.5.3. Exemplu de legătură de echipotenţializare care se aplică la o construcţie de beton prevăzută cu spaţii în podea pentru colectarea bălegarului.
Fig. 7.5.4. Exemplu de dispunere a prizei de pământ în fundaţie la un grajd.
SUBCAPITOLUL 6:7.6. Instalaţii electrice pentru incinte electroconductoare înguste
(1)7.6.1. Prescripţiile particulare din acest capitol sunt în conformitate cu recomandările din SR HD 60364-7-706:2007 şi se aplică echipamentelor fixe din amplasamente electroconductoare,în care deplasarea persoanelor este restricţionată de amplasament şi alimentările pentru echipamente mobile utilizate în aceste amplasamente.
Un amplasament conductor îngust este compus în principal din părţi înconjurătoare metalice sau alte materiale electroconductoare, în care este posibil ca o persoană să vină în contact cu o porţiune mare a corpului cu părţile metalice sau alte părţi conductoare înconjurătoare şi unde posibilitatea întreruperii acestui contact electric este limitată.
Prescripţiile nu se aplică amplasamentului care permite libertatea de mişcare a unei persoane în timpul lucrului, de a intra şi de a ieşi din amplasament fără dificultate fizică.
(2)7.6.2. În amplasamente electroconductoare înguste se aplică următoarele măsuri de protecţie împotriva şocului electric pentru circuite care alimentează echipamentele de utilizare curentă:
a)pentru alimentarea dispozitivelor manuale şi echipamentului portabil:
- TFJS sau
- separarea electrică numai la un singur element al echipamentului conectat la înfăşurarea secundară a transformatorului de separare;
b)pentru alimentarea lămpilor portabile:
- TFJS;
c)pentru alimentarea echipamentului fix:
- întrerupere automată a alimentării cu legătură de echipotenţializare suplimentară care trebuie să conecteze părţile conductoare accesibile ale echipamentului fix şi părţile electroconductoare ale amplasamentului, sau
- TFJS, sau
- TFJP, unde legătura de echipotenţializare trebuie prevăzută între toate părţile conductoare accesibile, toate părţile conductoare străine din interiorul amplasamentului conductor îngust şi legarea sistemului TFJP la pământ, sau
- separarea electrică privind un element al echipamentului conectat la înfăşurarea secundară a transformatorului de separare, sau
- utilizarea echipamentului clasă II sau a echipamentului care are o izolaţie echivalentă, numai dacă circuitele de alimentare sunt prevăzute cu dispozitive de curent diferenţial rezidual având un curent diferenţial rezidual nominal de funcţionare care nu depăşeşte 30 mA.
(3)7.6.3. Dacă unele echipamente (ex. aparatura de măsurare şi de control) trebuie legate la pământ, este necesar să se prevadă o legătură de echipotenţializare între toate părţile conductoare accesibile, părţile conductoare străine din interiorul amplasamentului conductor îngust şi legătura la pământ funcţională.
(4)7.6.4. Sursa de separare (de protecţie) trebuie situată în afara amplasamentului conductor îngust cu restricţie în deplasare, în afara cazului când sursele sunt parte a instalaţiei fixe în interiorul incintei electroconductoare înguste, aşa cum este prevăzut în art. 7.6.2.c.
SUBCAPITOLUL 7:7.7. Instalaţii electrice pentru campinguri
(1)7.7.1. Prevederile speciale din acest capitol sunt în conformitate cu recomandările din SR UD 384-7-708 S2 şi se aplică acelei porţiuni din instalaţia electrică din camping care asigură facilităţi pentru alimentarea vehiculelor de agrement locuibile (inclusiv rulote) sau corturi. Ele nu se aplică instalaţiilor electrice din interiorul vehiculului de agrement locuibil sau unităţi mobile sau transportabile.
(2)7.7.2. Se definesc următoarele noţiuni legate de aceste instalaţii:
- vehicul de agrement: unitatea de locuit pentru a fi ocupată temporar sau sezonier care poate îndeplini prescripţii pentru construcţia şi utilizarea vehiculelor rutiere;
- amplasament pentru rulotă: loc de pe sol destinat să fie ocupat de vehiculul de agrement pentru locuit sau de cort;
- camping: suprafaţă de teren pe care sunt dispuse două sau mai multe amplasamente pentru rulote;
- punct de alimentare electrică a rulotei: echipament cu reţea de alimentare electrică prevăzut cu mijloace de conectare şi deconectare a cablurilor de alimentare la vehiculele de locuit sau corturi.
(3)7.7.3. Tensiunea nominală a instalaţiei pentru alimentarea vehiculelor de agrement locuibile trebuie să fie maxim 230 V tensiune alternativă monofazată sau 400 V trifazată.
(4)7.7.4. În cazul în care instalaţia este alimentată printr-o reţea TN, se va utiliza numai sistemul TN-S.
(5)7.7.5. Protecţia împotriva şocurilor electrice în funcţionare normală nu se va realiza prin bariere şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere.
(6)7.7.6. Măsurile tehnice împotriva şocurilor electrice în caz de defect (atingere indirectă) "amplasamente neconductoare" şi "legătură de echipotenţializare nelegată la pământ" nu sunt admise.
(7)7.7.7. Echipamentul electric instalat în afara campingurilor trebuie să corespundă la cel puţin una din următoarele influenţe externe:
- prezenţa apei: AD4 (stropi), IPX4 conform SR EN 60529;
- prezenţa corpurilor străine: AE2 (obiecte mici), IP3X conform recomandărilor din SR EN 60529;
- solicitări mecanice (severitate ridicată, şocuri): AG3 (mari), IK08 conform recomandărilor din SR EN 62262.
(8)7.7.8. Echipamentul electric la punctul de alimentare electrică a rulotei se alimentează prin circuite de distribuţie subterane sau aeriene. Circuitele de distribuţie subterane sunt preferate.
Cablurile subterane trebuie îngropate la o adâncime de minim 0,6 m, exceptând cazul când este prevăzută o protecţie mecanică suplimentară, şi trebuie să fie amplasată în afara amplasamentului rulotei sau în afara suprafeţei unde se pot monta stâlpii cortului sau piesele de ancorare.
Circuitele de distribuţie aeriene se vor realiza cu conductoare izolate.
Stâlpii şi alte suporturi pentru cabluri aeriene trebuie amplasaţi sau protejaţi pentru a nu împiedica mişcările previzibile ale vehiculelor.
Conductoarele (cablurile) aeriene se vor monta la o înălţime mai mare de 6 m deasupra solului, pe suprafeţele unde se deplasează vehiculul şi de 3,5 m pe toate celelalte suprafeţe.
(9)7.7.9. Punctul de alimentare electrică al rulotei trebuie amplasat în vecinătatea amplasamentului rulotei şi la mai puţin de 20 m de echipamentul de conectare al vehiculului de agrement locuibil sau cort (când este pe amplasament).
Pe un circuit de alimentare nu se vor grupa mai mult de 4 prize.
(10)7.7.10. Fiecare priză şi carcasa ei care face parte din punctul de alimentare al rulotei trebuie să corespundă cu SR EN 60309-2 şi să aibă grad de protecţie IP44 conform SR EN 60529.
Soclurile prizelor trebuie amplasate la o înălţime cuprinsă între 0,5 m şi 1,5 m de la sol; în cazuri speciale de zone cu riscuri de inundaţie sau căderi masive de zăpadă înălţimea maximă poate depăşi 1,5 m.
Curentul nominal al prizei trebuie să fie maxim 16 A.
Pentru fiecare punct de conexiune (rulotă) trebuie prevăzută cel puţin o priză.
Fiecare priză trebuie prevăzută cu protecţie la supracurent.
Fiecare priză trebuie prevăzută individual cu un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual cu curent nominal de cel mult 30 mA.
SUBCAPITOLUL 8:7.8. Instalaţii electrice pentru porturi mici şi ambarcaţiuni de agrement
I._
(1)7.8.1. Prevederile speciale din acest capitol sunt în conformitate cu recomandările din SR CEI 60364-7-709 şi se aplică la:
- instalaţiile electrice ale porturilor mici necesare pentru alimentarea cu energie electrică a ambarcaţiunilor de agrement acostate la chei, şi
- instalaţia electrică de pe ambarcaţiunile de agrement alimentate cu energie electrică numai de la o sursă situată pe chei.
Trebuie avut în vedere că aceste instalaţii se caracterizează prin riscul de coroziune şi riscuri crescute de şocuri electrice datorate atingerilor directe şi indirecte.
(2)7.8.2. Se definesc următoarele noţiuni legate exclusiv de aceste amplasamente:
- ambarcaţiune de agrement: orice ambarcaţiune, vas, iaht, casă plutitoare sau altă unitate plutitoare cu motor utilizată exclusiv pentru sporturi şi agrement;
- porturi mici: orice chei, debarcader, dană, ponton plutitor fixat corespunzător pentru ancorare sau legare la chei a cel puţin unei ambarcaţiuni de agrement.
(3)7.8.3. Tensiunea nominală de alimentare a instalaţiilor ambarcaţiunilor de agrement trebuie să fie maxim 230 V, 50 Hz, monofazată.
(4)7.8.4. Echipamentele electrice instalate pe şi sub puntea ambarcaţiunilor de agrement trebuie să aibă gradul de protecţie IP55, conform SR EN 60529, în afara cazului când este asigurată o protecţie echivalentă prin alte mijloace.
(5)7.8.5. Pentru protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) nu se admite utilizarea de bariere sau amplasare în afara zonei de accesibilitate la atingere.
(6)7.8.6. În cazul utilizării reţelei TN, se va utiliza numai sistemul TN-S.
Pentru protecţia în caz de defect (împotriva atingerilor indirecte) trebuie utilizată ca măsură suplimentară protecţia la curent rezidual, cu excepţia cazului în care se utilizează un transformator de separare montat la chei (fig. 7.8.1). Nu se admite măsura tehnică de protecţie prin amplasamente neconductoare.
(7)7.8.7. Părţile conductoare accesibile ale ambarcaţiunii de agrement care pot ajunge la potenţialul pământului sau la tensiunea de defect, trebuie conectate între ele printr-o legătură de echipotenţializare, conectată la un conductor de protecţie. Conductorul de protecţie trebuie să fie din cupru, flexibil, cu secţiunea minimă de 4 mm2.
Prevederea nu se aplică în cazul prezentat în figura 7.8.4.
(8)7.8.8. Măsura de protecţie prin separare electrică se va realiza cu transformatoare de separare conform recomandărilor din SR EN 61558-2-4 şi SR HD 60364-4-41.
Se prezintă 3 tipuri de protecţie prin separare electrică:
a)alimentare prin transformator de separare montat la chei (fig. 7.8.2.).
Nu se va realiza nici o conexiune între legătura de echipotenţializare a ambarcaţiunii de agrement şi conductorul de protecţie al cheiului.
La o bornă a unei înfăşurări secundare a transformatorului de separare se va conecta numai o ambarcaţiune de agrement.
Următoarele elemente trebuie conectate la un conductor al legăturii de echipotenţializare care, la rândul ei, trebuie conectată la o bornă a unei înfăşurări secundare a unui transformator de separare:
- părţile metalice ale ambarcaţiunii de agrement în contact electric cu apa; dacă tipul de construcţie nu asigură continuitatea, este necesar ca această legătură să se realizeze în mai multe puncte;
- contactele de protecţie ale tuturor prizelor de curent;
- masele echipamentelor electrice.
b)alimentare de la chei prin transformator de separare montat la bordul ambarcaţiunii de agrement (fig. 7.8.3).
Nu trebuie realizată nicio conexiune între legătura de echipotenţializare a ambarcaţiunii de agrement şi conductorul de protecţie al cheiului.
În cazul în care înfăşurarea secundară a transformatorului de separare trebuie conectată la părţile metalice ale ambarcaţiunii de agrement, următoarele părţi metalice trebuie conectate efectiv la un conductor al legăturii de echipotenţializare, care la rândul ei trebuie conectată la o bornă a înfăşurării secundare a transformatorului de separare:
- contactele de protecţie ale tuturor prizelor de curent;
- masele echipamentelor electrice ale ambarcaţiunii de agrement;
- părţile metalice în contact electric cu apa din jurul ambarcaţiunii.
c)alimentarea de la chei prin transformator de separare nelegat la pământ montat la bordul ambarcaţiunii (fig. 7.8.4.).
Dacă înfăşurarea secundară a transformatorului de separare nu este conectată la părţile metalice ale ambarcaţiunii, la o singură înfăşurare secundară a transformatorului se va conecta o singură priză de curent sau un singur aparat.
(9)7.8.9. Sisteme de pozare pentru porturile mici
Pentru porturile mici sunt permise următoarele sisteme de cabluri:
- cabluri cu conductoare de cupru, cu izolaţie şi manta termoplastică sau elastomerică, pozată în tuburi flexibile metalice sau în ţevi galvanizate cu rezistenţă medie sau ridicată;
- cabluri cu izolaţie minerală şi manta de PVC;
- cabluri armate, cu manta din material termoplastic sau elastomeri.
(10)7.8.10. Pentru instalaţii flotante sau pe structurile cheiului din porturile mici sunt interzise următoarele sisteme de pozare pentru instalaţii electrice:
- linii aeriene;
- cabluri care pot prezenta risc de rupere;
- cabluri cu conductoare din aluminiu.
(11)7.8.11. Tuburile de protecţie trebuie prevăzute cu fante sau găuri pentru evacuarea umidităţii.
(12)7.8.12. Fiecare circuit electric trebuie să aibă un conductor de protecţie. Face excepţie sistemul din fig. 7.8.4.
(13)7.8.13. Cablurile trebuie instalate astfel încât mişcările ambarcaţiunii să nu poată produce deteriorări mecanice.
Cablurile trebuie instalate astfel pentru a se evita:
- deplasările datorate mişcărilor ambarcaţiunii;
- deteriorările prin frecări, tensionări sau striviri;
- expunerile la temperaturi ambiante neadmise.
Cu excepţia cazului în care cablurile sunt instalate în elemente de protecţie (tuburi din plastic, conducte, goluri din construcţie) ele trebuie să fie fixate prin coliere sau cleme necorozive la intervale de cca. 30 cm. Acestea trebuie pozate la distanţa de securitate faţă de rezervoarele de combustibil, ţevile de evacuare a gazelor de eşapament şi de sursele de căldură.
(14)7.8.14. Trebuie utilizate următoarele tipuri de cabluri cu conductoare din cupru, cu secţiune minimă de 1,5 mm2:
- cabluri flexibile, cu un singur conductor (SR FID 22) montate în tuburi nemetalice;
- cabluri rigide cu toroane, cu minim 7 toroane (SR FID 21), montate în tuburi nemetalice;
- cabluri flexibile, cu manta obişnuită de policloropren (SR UD 22) sau similare.
Tuburile de protecţie trebuie să corespundă cu SR EN 61386. Nu trebuie utilizate tuburi din polietilenă pliabilă.
(15)7.8.15. Înnădirile cablurilor trebuie realizate prin manşoane etanşe, utilizând borne, îmbinare cu şuruburi sau conexiuni sertizate.
La îmbinările cu şuruburi acestea trebuie să se autoblocheze.
Conexiunile cablurilor trebuie amplasate în cutii care asigură o protecţie adecvată. Capacele cutiilor trebuie să fie înlăturate cu ajutorul unor scule speciale.
(16)7.8.16. Nu trebuie să existe conexiuni pe zonele unde cablurile sunt inaccesibile.
(17)7.8.17. Manşoanele cablurilor la trecerile prin punte şi prin pereţii etanşi de compartimentare trebuie să aibă o construcţie care să asigure etanşeitate la apă (IP 55).
II.Aparataj
(18)7.8.18. Tablourile de distribuţie care alimentează porturile mici pentru ambarcaţiuni de agrement trebuie dispuse în imediata apropiere a danelor.
(19)7.8.19. Tablourile situate la exterior trebuie să aibă un grad de protecţie IP44 conform SR EN 60529. Carcasele trebuie să fie protejate la coroziune şi împotriva deteriorărilor mecanice.
Tablourile electrice şi prizele asociate montate pe instalaţii flotante sau pe debarcader trebuie fixate le cel puţin 1 m deasupra pasarelei. Această înălţime poate fi redusă la 0,3 m dacă sunt luate măsuri suplimentare de protecţie împotriva jeturilor de apă.
(20)7.8.20. Tablourile de distribuţie care alimentează porturile mici trebuie să conţină, pentru fiecare punct de acostare, câte o priză de curent. Prizele de curent trebuie să corespundă SR EN 60309-2, să fie conectate la conductorul de protecţie şi să aibă următoarele caracteristici tehnice:
- Tensiune nominală: 250 V
- Curent nominal: 16 A
- Poziţie orară: 6 h
- Număr de poli: 2P + PE
- Grad de protecţie: IP44 şi IK08
(21)7.8.21. Într-o carcasă pot fi grupate cel mult 6 prize de curent.
Prizele de curent sau grupurile de prize destinate utilizării pe aceeaşi pasarelă sau pe acelaşi debarcader trebuie alimentate de pe aceeaşi fază, dacă nu sunt alimentate printr-un transformator de separare.
(22)7.8.22. Fiecare grup de prize de curent trebuie prevăzute cu un dispozitiv de curent diferenţial rezidual cu un curent nominal de maxim 30 mA (fig. 7.8.1) sau fiecare priză trebuie protejată printr-un transformator de separare (fig. 7.8.2) sau printr-o combinaţie de dispozitive diferenţiale reziduale şi transformator de separare (fig. 7.8.3 şi 7.8.4).
(23)7.8.23. Fiecare priză de curent trebuie prevăzută cu un dispozitiv individual împotriva supracurenţilor, având un curent nominal cel mult egal cu 16 A. În funcţie de caracteristicile alimentării, poate fi prevăzută o protecţie bipolară ( a se vedea subcap. 4.3).
III.Conectarea ambarcaţiunii de agrement
(24)7.8.24. Dispozitivul de conectare a ambarcaţiunii de agrement se compune din:
a)o fişă 2P + PE cu caracteristicile de la art. 7.8.20;
b)un cablu flexibil cu 3 conductoare, tip 245 din SR EN 60065 sau echivalent, conectat permanent la ambarcaţiunea de agrement sau prin intermediul unui conector cu caracteristicile de la art. 7.8.20. Lungimea cablului nu va depăşi 25 m şi nu va avea conexiuni intermediare pe lungimea sa (va fi dintr-o bucată).
(25)7.8.25. Când conectarea ambarcaţiunii este realizată prin intermediul unei cutii de conexiuni şi a unui conector, acestea trebuie fixate într-un punct uşor accesibil, unde nu pot fi deteriorate prin mişcările ambarcaţiunii, frecările prin atingerea de cablurile ancorei, prin atingerea de parâme, prin strivire sau frecare de orice altă parte mobilă.
(26)7.8.26. Circuitele tabloului ambarcaţiunii trebuie să îndeplinească condiţiile din art. 7.8.18...7.8.25. Tablourile de distribuţie ale ambarcaţiunii trebuie să fie uşor accesibile. Carcasele tablourilor trebuie să fie executate din metal sau alte materiale rezistente la foc. (vezi SR EN 60695-2-11).
(27)7.8.27. Toate circuitele trebuie protejate prin dispozitive de protecţie la supracurenţi prin siguranţe fuzibile sau disjunctoare.
(28)7.8.28. Ambarcaţiunea de agrement trebuie prevăzută cu un întreruptor general, uşor accesibil, pentru izolarea tuturor circuitelor. Dacă există un singur circuit, dispozitivul de protecţie la supracurenţi va realiza separarea.
Fig. 7.8.1. Conectarea directă la reţeaua de alimentare cu dispozitiv de protecţie de curent diferenţial rezidual
Fig. 7.8.2. Transformatoare de separare la chei. Conectare la reţeaua de alimentare printr-un transformator de separare (cocă şi părţi metalice legate)
Fig. 7.8.3. Transformatoare de separare la bord. Conectare la reţeaua de alimentare cu dispozitiv de protecţie de curent diferenţial rezidual printr-un transformator de separare (cocă şi părţi metalice legate)
Fig. 7.8.4. Conexiune la reţeaua de alimentare cu dispozitiv de protecţie de curent diferenţial rezidual prin transformator de separare la bord, fără echipotenţializare
O singură priză de curent sau un singur aparat pe înfăşurarea de ieşire (a se vedea 7.8.8.c).
SUBCAPITOLUL 9:7.9. Instalaţii electrice în amplasamente pentru utilizări medicale
I._
(1)7.9.1. Domeniul de aplicare
Prevederile particulare din acest capitol sunt aplicabile instalaţiilor electrice din amplasamente pentru utilizări medicale în scopul asigurării securităţii pacienţilor şi personalului medical. Aceste prevederi se referă în general la spitale, clinici private, cabinete medicale şi dentare, centre de îngrijire a sănătăţii şi cabinete medicale pentru consultaţii la locul de muncă. Prevederile sunt conforme cu recomandările din SR CEI 60364-7-710.
(2)7.9.2. Pentru corecta aplicare a acestor prevederi se definesc următoarele noţiuni:
1.amplasamente pentru utilizări medicale: amplasamente prevăzute pentru scopuri de diagnostic, tratamente, inclusiv cele cosmetice, supraveghere şi îngrijiri pacienţi;
2.pacient: persoană sau animal în viaţă supuse unei examinări sau unui tratament medical sau dentar;
3.echipament electric medical: echipament electric dotat cu cel mult un mijloc de conectare la reţeaua de alimentare, utilizat pentru:
- diagnostic;
- tratament;
- supravegherea pacientului sub control medical;
- stabilirea unui contact fizic sau electric cu pacientul;
- transferul de energie sau detectarea acestuia spre sau dinspre pacient;
4.parte aplicată: parte a echipamentului electric medical care, în utilizarea normală:
- vine în mod necesar, în contact fizic cu pacientul pentru îndeplinirea funcţiei sale, sau
- poate fi adusă în contact cu pacientul, sau
- necesită să fie atinsă de pacient;
5.amplasamentele medicale se clasifică din punctul de vedere al şocurilor electrice astfel (tabelul 7.1):
- grupa 0: amplasament cu utilizare medicală în care nu este utilizată nici o parte aplicată;
- grupa 1: amplasament cu utilizare medicală în care părţile aplicate sunt utilizate în exterior sau prin intervenţie asupra tuturor părţilor corpului, cu excepţia cazurilor din grupa 2;
- grupa 2: amplasament pentru utilizare medicală în care părţile aplicate sunt destinate a fi utilizate în aplicaţii cum ar fi proceduri intracardiace, câmpuri operatorii şi tratamente vitale în care întreruperea alimentării pune în pericol viaţa;
6.sistem electromedical: asocierea mai multor aparate care nu sunt electromedicale, care au o funcţie specifică şi sunt interconectate printr-un cuplor sau la o priză multiplă mobilă;
7.mediul pacientului: orice volum în care poate să se producă contactul intenţionat sau neintenţionat între pacient şi părţile unui sistem electric medical sau între pacient şi alte persoane care ating părţile acestui sistem;
8.reţea IT medical: reţea care prezintă prevederi speciale pentru aplicaţii medicale.
(3)7.9.3. Clasificarea amplasamentelor pentru utilizare medicală trebuie să se facă în acord cu personalul medical, organizaţia de sănătate interesată sau organizaţia responsabilă de securitatea şi sănătatea muncii. În scopul determinării clasificării unui amplasament pentru utilizări medicale este necesar ca personalul medical să indice procedurile medicale care trebuie utilizate în acest amplasament.
Tabel 7.9.1. - Exemple de clasificare a grupelor şi a claselor de comutare

Nr. crt.

Amplasament medical

Explicarea termenului

Grupa

Clasa

0

1

2

<= 0,5

> 0,5 s <= 15 s

0

1

2

3

4

5

6

7

1

Sală de masaj

 

X

X

  

X

2

Saloane

Sală sau grup de săli pentru utilizări medicale în care pacienţii sunt cazaţi în perioada de spitalizare sau în orice aşezământ medical

 

X

   

3

Sală de naşteri

  

X

 

X1)

X

4

Sală de ECG, EEG, EHG

ECG - electrocardiogramă; EEG - electroencefalogramă; EHG - electrohisterogramă

 

X

  

X

5

Sală de endoscopie

Se aplică metodele de endoscopie pt. examinarea organelor prin orificii naturale sau artificiale (bronhoscopie, laringoscopie, gastroscopie etc.)

 

X2)

  

X2)

6

Sală de consultaţii şi tratament

Sală de examinare şi tratament

 

X

  

X

7

Sală de urologie

Nu este sală de operaţie Sala în care actul de diagnostic şi tratament pe canalul urogenital sunt efectuate cu un echipament electromedical, de ex. cu radiaţii X, de endoscopie sau de chirurgie cu înaltă frecventă

 

X2)

  

X2)

8

Sală de diagnostic şi de radioterapie alta decât cea de la pct. 21

Sală de diagnostic radiologie pentru utilizarea radiaţiei ionizante sau terapie prin utilizarea radiaţiei ionizante

 

X

  

X

9

Sală de hidroterapie

Tratamente terapeutice cu apă, apă sărată, nămol, argilă, vapori, nisip, apă cu bule cu gaz, apă sărată cu gaz, terapie prin inhalaţii, electroterapie în apă, termoterapie prin masaj sau în apă. Piscinele de uz general şi sălile de baie nu fac parte din această categorie.

 

X

  

X

10

Sală de fizioterapie

Sală în care pacienţii sunt trataţi prin metode fizioterapeutice

 

X

  

X

11

Sală de anestezie

Sală pentru utilizări medicale în care se aplică anestezia generală

  

X

X1)

X

12

Sală de operaţie

Sală în care se practică intervenţii chirurgicale

  

X

X1)

X

13

Sală de pregătire a operaţiei

Sală în care pacienţii sunt pregătiţi înainte de intervenţia chirurgicală, de ex. prin aplicarea anestezicului

 

X

X

X1)

X

14

Sală de pansamente (montarea gipsului)

Sală în care gipsul de mulaj sau alt pansament similar sunt aplicate când pacientul este sub anestezie. Sala face parte din blocul operator şi comunică cu ea.

 

X

X

X1)

X

15

Sală de reanimare

Sală în care pacientul aflat sub anestezie se trezeşte. Sala se află în general foarte aproape de blocul operator

 

X

X

X1)

X

16

Sală de cateterism cardiac

Examinare sau tratament al inimii prin catetere. Ex: măsuri de acţiune hemodinamică a inimii, prelevare de sânge, injecţii cu substanţe de contrast sau implant de simulatoare

  

X

X1)

X

17

Sală de tratamente intensive

Sală în care pacienţii sunt supravegheaţi în afara intervenţiei chirurgicale printr-un echipament electric medical cu care acţiunile corpului pot fi stimulate

  

X

X1)

X

18

Sală de examinări angiografice

Sală prevăzută pentru vizualizarea arterelor sau venelor cu produse de contrast

  

X

X1)

X

19

Sală de hemodializă

Sală în care pacienţii sunt conectaţi la un echipament electric medical pt. dezintoxicarea sângelui

 

X

  

X

20

Sală de imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN)

  

X

  

X

21

Medicină nucleară

  

X

  

X

22

Sală de prematuri

   

X

X1)

X

1) Lămpile şi echipamentul electric medical care necesită o alimentare cu energie în care întreruperea nu poate depăşi 0,5 s.

2) Nu este sală de operaţie

II.Protecţia împotriva şocurilor electrice
(4)7.9.4. Utilizarea reţelei TN - C este interzisă în amplasamente pentru utilizare medicală şi în construcţii pentru utilizări medicale în aval de tabloul principal.
(5)7.9.5. Pentru amplasamente pentru utilizări medicale din grupele 1 şi 2, tensiunile nominale ale echipamentelor TFJS şi/sau TFJP trebuie să fie limitate la 25 V în tensiune alternativă sau 60 V în tensiune continuă filtrată.
(6)7.9.6. Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) se asigură prin izolarea părţilor active şi prin bariere sau carcase conform subcap. 4.1.
(7)7.9.7. În amplasamente pentru utilizări medicale din grupa 2 masele echipamentelor trebuie conectate printr-o legătură de echipotenţializare.
(8)7.9.8. Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) prin obstacole şi prin amplasamente în afara zonei de accesibilitate la atingere nu este admisă.
(9)7.9.9. Protecţia la defect (împotriva atingerilor indirecte) se realizează prin întreruperea automată a alimentării.
(10)7.9.10. În amplasamentele pentru utilizări medicale pentru grupele 1 şi 2 se aplică regulile:
- în reţelele IT, TN şi TT tensiunea convenţională de atingere UL nu trebuie să depăşească 25 V (UL < 25 V);
- timpii de deconectare la apariţia unui defect în reţelele TN şi TT sunt cei din tabelul 4.1.
- timpii de deconectare la apariţia celui de al doilea defect în reţeaua IT sunt identici cu cei pentru reţeaua TN din tabelul 4.1.
(11)7.9.11. Pentru reţeaua TN, circuitele terminale din amplasamentele din grupa 1, care au un curent nominal până la 32 A trebuie prevăzute cu dispozitive diferenţiale de curent diferenţial rezidual nominal de maximum 30 mA (protecţie suplimentară).
(12)7.9.12. Pentru reţeaua TN, în amplasamentele din grupa 2, protecţia prin întreruperea automată a alimentării prin dispozitive de protecţie de curent diferenţial rezidual cu un curent mai mic de 30 mA trebuie utilizată pentru următoarele circuite:
- circuitele de alimentare a deplasării meselor de operaţii fixe;
- circuitele pentru aparate cu radiaţii X;
- circuitele pentru echipamente, cu o putere nominală mai mare de 5 kVA;
- circuitele pentru echipamente electrice necritice (care nu pun viaţa în pericol).
Dispozitivele diferenţiale prescrise la pct. 7.9.11 şi la prezentul punct trebuie să fie numai de tip A sau B.

(13)7.9.13. În amplasamentele pentru utilizări medicale din grupele 1 şi 2 prescripţiile referitoare la reţeaua TN sunt aplicabile şi pentru reţeaua TT şi în toate cazurile trebuie utilizate dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual.
(14)7.9.14. În amplasamentele pentru utilizări medicale din grupa 2 trebuie utilizată reţeaua IT medical pentru circuitele care alimentează echipamente electrice medicale şi sistemele destinate supravegherii procedurilor pentru aplicaţii de chirurgie şi alte echipamente amplasate în mediul pacientului, cu excepţia echipamentelor citate la art. 7.9.12.
(15)7.9.15. Pentru fiecare amplasament din grupa 2 destinat aceleiaşi funcţii este necesară prevederea a cel puţin o reţea IT medical separată. Reţeaua IT medical trebuie echipată cu un dispozitiv de control permanent a izolaţiei cu următoarele caracteristici tehnice:
- rezistenţa electrică internă, la tensiune alternativă trebuie să fie cel puţin egală cu 100 k;
- tensiunea de încercare trebuie să nu depăşească 25 V tensiune continuă;
- valoarea de vârf a curentului de testare, în aceleaşi condiţii de defect, nu trebuie să depăşească 1 mA.
(16)7.9.16. Pentru fiecare reţea "IT medical"se va prevedea un echipament de semnalizare vizuală şi sonoră, amplasat într-un spaţiu cu supraveghere permanentă (funcţionare normală, atingerea valorii inferioare a rezistenţei de izolaţie etc.).
(17)7.9.17. Când un transformator destinat reţelei IT medical alimentează numai un echipament nu este necesară instalarea unui dispozitiv de control al izolaţiei. Este necesară supravegherea suprasarcinii şi creşterile de temperatură ale transformatorului.
(18)7.9.18. În fiecare amplasament pentru utilizare medicală din grupele 1 şi 2 trebuie realizată o legătură echipotenţială suplimentară pentru egalizarea diferenţelor de potenţial între următoarele părţi situate sau care pot fi aduse în mediul pacientului:
- conductoare de protecţie;
- elemente conductoare care nu aparţin unei instalaţii electrice;
- ecrane de protecţie împotriva câmpurilor electrice perturbatoare;
- grilaje de protecţie ale părţilor conductoare electrice;
- părţile conductoare accesibile ale transformatoarelor de separare;
- sistemele fixe neelectrice conductoare de susţinere a pacientului, cum ar fi mesele de operaţii fixe, paturile de fizioterapie, scaunele dentare.

(19)7.9.19. În amplasamente medicale din grupa 2, rezistenţa conductoarelor, inclusiv a conexiunilor între borna de legare la pământ a prizelor de curent sau a echipamentelor fixe sau elementelor conductoare şi bara de echipotenţializare nu trebuie să depăşească 0,2 (se verifică prin utilizarea unei secţiuni corespunzătoare a conductorului de protecţie).
(20)7.9.20. Bara de echipotenţializare trebuie situată în interiorul sau în vecinătatea amplasamentului. În fiecare tablou de distribuţie sau lângă acesta trebuie să existe o bară de echipotenţialitate suplimentară la care trebuie conectate vizibil conductoarele de protecţie şi echipotenţializare.
III.Transformatoare pentru reţeaua "IT medical"
(21)7.9.21. Transformatoarele trebuie instalate la interiorul sau exteriorul amplasamentului medical, cât mai aproape posibil de spaţiul deservit, în dulapuri sau carcase care să împiedice contactul întâmplător cu părţile active.
(22)7.9.22. Tensiunea nominală Un în secundarul transformatorului trebuie să fie cel mult 250 V c.a.
(23)7.9.23. Transformatoarele pentru reţeaua IT medical pentru amplasamente medicale din grupa 2 trebuie se recomandă să fie conform SR EN 60558-2-15, cu următoarele prevederi suplimentare:
- curentul electric de fugă al înfăşurării secundare la pământ şi curentul electric de fugă prin carcasă nu trebuie să fie mai mari de 0,6 mA, atunci când transformatorul în gol este alimentat la tensiunea şi frecvenţa nominală;
- puterea nominală a transformatoarelor monofazate care alimentează echipamente portabile şi fixe să fie de cel puţin 0,5 kVA şi cel mult de 10 kVA.
(24)7.9.24. Pentru alimentarea sarcinilor trifazate în reţeaua IT medical trebuie prevăzut un transformator separat cu tensiunea în secundar mai mică de 250 V.
IV.Risc de incendiu
(25)7.9.25. În scopul minimizării aprinderii gazelor, aparatele electrice (prize de curent, întreruptoare) trebuie instalate la o distanţă de cel puţin 0,2 m (în cele trei axe) de locul de evacuare (degajare) a gazelor.
(26)7.9.26. Se recomandă măsuri de prevenire a apariţiei electricităţii statice pe conductele care transportă gaze medicale.
V.Protecţia circuitelor în amplasamente pentru utilizări medicale din grupa 2
(27)7.9.27. Fiecare circuit trebuie protejat împotriva curenţilor de suprasarcină şi de scurtcircuit. Siguranţele fuzibile pot fi utilizate pentru protecţia împotriva scurtcircuitelor.
Protecţia împotriva curenţilor de suprasarcină nu este admisă în amonte şi în aval de circuitele de alimentare ale transformatorului din reţeaua IT medical.
VI.Servicii de securitate (alimentare de rezervă)
(28)7.9.28. Clasificarea serviciilor de securitate pentru amplasamentele medicale din grupele 1 şi 2 este prezentată în tabelul 7.9.2.
Tabel 7.9.2. - Clasificarea serviciilor de securitate necesare amplasamentelor pentru utilizări medicale

Clasa 0 (fără întrerupere)1

Alimentare automată de rezervă disponibilă fără întrerupere

Clasa 0,15 (întrerupere foarte scurtă)

Alimentare automată de rezervă disponibilă în mai puţin de 0,15 s)2

Clasa 0,5 (întrerupere scurtă)

Alimentare automată de rezervă disponibilă în mai puţin de 0,5 s

Clasa 15 (întrerupere medie)

Alimentare automată de rezervă disponibilă în mai puţin de 15 s

Clasa > 15 (întrerupere lungă)

Alimentare automată de rezervă disponibilă în mai mult de 15 s

1) Necesară pentru echipamente electrice medicale.

2) Expresia "în mai puţin de" este echivalentă cu "<=".

(29)7.9.29. Comutarea pe sursa de alimentare de securitate trebuie să se facă cu o întârziere corespunzătoare, care ţine seama de timpul necesar pentru automenţinerea disjunctoarelor (la întreruperi scurte).
(30)7.9.30. Alimentarea serviciilor de securitate cu un timp de comutare mai mic sau egal cu 0,5 s.
În eventualitatea unei lipse de tensiune cel puţin pe una dintre fazele ale tabloului principal de distribuţie, o sursă de securitate trebuie să menţină alimentarea lămpilor scialitice şi altor lămpi esenţiale, de exemplu pentru endoscoape, timp de 3 ore, asigurând comutarea automată în cel mult 0,5 s.
(31)7.9.31. Alimentarea serviciilor de securitate cu un timp de comutare mai mic sau egal cu 15 s.
Echipamentele trebuie conectate în cel mult 15 s la o sursă de alimentare de securitate pentru o durată de minim 24 ore, când tensiunea pe cel puţin una din faze ale tabloului principal de distribuţie a scăzut cu mai mult de 10% din valoarea tensiunii nominale de alimentare, mai mult de 3 s.
Durata de 24 ore poate fi redusă la minim 3 ore dacă prescripţiile medicale şi de utilizare ale amplasamentului permit tratamentul/examinările.
Echipamentele care necesită o astfel de alimentare sunt:
- iluminatul de securitate pentru evacuare (pe căile de evacuare cu un corp de iluminat din două se conectează la sursa de securitate);
- iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului în camera generatorului şi în camerele tablourilor electrice principale de distribuţie normală şi de siguranţă, în amplasamentele în care se desfăşoară servicii esenţiale (în fiecare amplasament cel puţin un corp de iluminat trebuie alimentat de la sursa de siguranţă), în amplasamente pentru utilizări medicale din grupa 1 (în fiecare amplasament cel puţin un corp de iluminat trebuie alimentat de la sursa de siguranţă), în amplasamentele pentru utilizări medicale din grupa 2 (minim 50% din corpurile de iluminat trebuie alimentate de la sursa de securitate);
- ascensoarele de pompieri;
- sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi; sistemele de sonorizare pentru situaţii de urgenţă;
- echipamentele electrice medicale în amplasamente din grupa 2 utilizate la chirurgie sau alte echipamente definite de personalul responsabil;
- echipamentul electric pentru furnizarea gazului medical incluzând aerul comprimat, instalaţii de aspirare şi de eliminare a anestezicelor şi dispozitivelor lor de supraveghere;
- sistemele de detectare, semnalizare, alarmare şi de stingere a incendiului.
(32)7.9.32. Alimentarea serviciilor de securitate cu timp de comutare mai mare de 15 s
Alte echipamente decât cele specificate în art. 7.9.30. şi 7.9.31, necesare pentru menţinerea serviciilor de spital, pot fi conectate manual sau automat la o sursă de alimentare de siguranţă care funcţionează pe o durată de minim 24 ore.
Astfel de echipamente sunt, de exemplu:
- echipamente de sterilizare;
- instalaţii tehnice: aer condiţionat, încălzire, ventilare, eliminare a deşeurilor;
- echipamente de răcire;
- echipamente pentru bucătărie;
- echipamente de încărcare a acumulatoarelor.
(33)7.9.33. În fiecare amplasament din grupa 2 de tratament pentru pacient, fiecare priză de curent din reţeaua IT medical trebuie protejată individual împotriva supracurenţilor. În acelaşi amplasament pot fi circuite alimentate din reţeaua TN-S conform art. 7.9.12.
VII.Protecţia împotriva perturbaţiilor electromagnetice
(34)7.9.34. Încăperile în care trebuie luate măsuri de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice sunt următoarele:
a)_
- săli de ECG, EEG, EMG;
- săli de reanimare şi de terapie intensivă;
- săli de cateterism;
- săli de angiografie;
- săli de operaţie.
b)Echipamentele electrice care pot produce astfel de perturbaţii sunt:
- transformatoarele, motoarele, tablourile de distribuţie;
- balasturile surselor fluorescente.
(35)7.9.35. În încăperile în care funcţionarea aparatelor electromedicale poate fi perturbată trebuie să se ia următoarele măsuri:
- pereţii, pardoselile şi tavanele trebuie prevăzute cu un sistem de ecranare corespunzător;
- cablurile circuitelor care intră în aceste încăperi trebuie să fie ecranate, cu ecranul legat la pământ;
- carcasele metalice ale echipamentelor fixe de clasă II sau III trebuie să fie legate la bara de egalizare a potenţialelor.
SUBCAPITOLUL 10:7.10. Instalaţii electrice pentru sălile pentru expoziţii, spectacole şi standuri
(1)7.10.1. Prevederile speciale din acest capitol se aplică instalaţiilor electrice temporare de la expoziţii, spectacole şi standuri şi sunt în conformitate cu recomandările din SR HD 384.7.711 S1.
(2)7.10.2. Pentru scopurile acestui capitol se definesc următoarele noţiuni ale amplasamentelor speciale:
- expoziţie: eveniment destinat prezentării şi/sau vânzării de produse etc., care poate avea loc în orice amplasament convenabil fie o încăpere, fie o construcţie, fie o structură temporară;
- spectacol: prezentare sau manifestare în orice amplasament convenabil;
- stand: o zonă sau structură temporară utilizată pentru prezentare, publicitate, vânzare, jocuri etc.;
- structură temporară: entitate sau parte a unei entităţi care conţine elemente mobile portabile, situate în interior sau exterior şi destinată a fi montată sau demontată;
- instalaţie electrică temporară: instalaţia electrică pusă în funcţiune şi demontată în acelaşi timp cu standul sau expoziţia la care este asociată;
- originea instalaţiei electrice temporare: punct al instalaţiei permanente sau a unei surse de la care se livrează energia electrică.
(3)7.10.3. Tensiunea nominală a instalaţiilor electrice temporare ale expoziţiilor, spectacolelor şi standurilor trebuie să fie maxim 230 V/400 V tensiune alternativă sau 500 V tensiune continuă.
(4)7.10.4. În instalaţiile electrice temporare se utilizează numai reţele TN-S. Reţeaua IT poate fi utilizată numai în aplicaţii cu tensiune continuă.
(5)7.10.5. Nu vor fi utilizate măsurile pentru protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) prin bariere şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingeri (subcap. 4.1).
(6)7.10.6. Nu vor fi utilizate măsurile tehnice pentru protecţia în caz de defect (împotriva atingerilor indirecte) prin amplasamente neconductoare şi prin legături de echipotenţializare locale nelegate la pământ (subcap. 4.1).
(7)7.10.7. Datorită riscului de defectare a cablurilor în amplasamentele temporare se recomandă ca pe circuitele de alimentare a structurilor temporare să fie prevăzută deconectarea automată realizată prin dispozitive de curent diferenţial rezidual al cărui curent diferenţial rezidual nominal să fie de cel mult 300 mA.
Aceste dispozitive trebuie să prezinte o întârziere conform SR EN 60947-2 sau să fie de tip S conform SR EN 61008-1 sau SR EN 61009-1 pentru a asigura selectivitatea cu dispozitivele diferenţiale ale circuitelor terminale.
(8)7.10.8. Toate circuitele pentru prize de curent de valoare nominală până la 32 A şi toate circuitele terminale, altele decât cele de iluminat de siguranţă trebuie prevăzute cu un dispozitiv diferenţial rezidual al cărui curent rezidual nominal este de cel mult 30 mA.
(9)7.10.9. Trebuie luate măsuri de protecţie împotriva focului pentru:
- motoarele prevăzute cu comandă automată sau de la distanţă, nesupravegheate permanent, care trebuie echipate cu dispozitiv de protecţie, împotriva temperaturilor excesive;
- echipamentele pentru iluminat (spoturi, lămpi cu incandescenţă, mici proiectoare) şi alte echipamente sau aparate a căror temperaturi la suprafaţă sunt ridicate, care trebuie supravegheate şi instalate departe de materialele combustibile, împiedicând orice contact cu acestea. În toate aceste cazuri trebuie luate în considerare instrucţiunile constructorului.
(10)7.10.10. Aparatajul de comandă şi protecţie trebuie amplasat în carcase închise ferm (protecţie IP4X) care nu pot fi deschise decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule speciale, cu excepţia părţilor concepute şi destinate a fi manevrate de persoane obişnuite (BA1).
(11)7.10.11. În instalaţiile electrice temporare cablurile vor fi armate sau protejate mecanic. Conductoarele cablurilor trebuie să fie din cupru, cu secţiune minimă de 1,5 mm2 şi să fie conform SR HD 21 sau SR HD 22, după caz.
(12)7.10.12. Cablurile (cordoanele) flexibile nu se vor poza în locuri accesibile publicului şi vor fi protejate cel puţin împotriva deteriorărilor mecanice.
(13)7.10.13. În clădirile utilizate pentru expoziţii, care nu sunt prevăzute cu instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor, cablurile vor fi:
- de tip rezistente la foc sau cu degajare redusă de fum (conform SR EN 61034) sau
- cabluri nearmate cu un conductor sau multifilare închise în sisteme de jgheaburi sau de tuburi metalice sau nemetalice (întârziere la propagarea flăcării), etanşe, cu grad de protecţie de minim IP 4X.
(14)7.10.14. Conexiunile electrice se realizează numai în doze (carcase) cu grad de protecţie minim IP4X.
SUBCAPITOLUL 11:7.11. Instalaţii electrice pentru sisteme fotoelectrice de alimentare cu energie
I._
(1)7.11.1. Domeniul de aplicare
Prescripţiile speciale din acest capitol se aplică la instalaţiile electrice ale sistemelor de alimentare cu "energie solară fotoelectrică " (PV) inclusiv modulele cu tensiune alternativă. Aceste prescripţii sunt conforme cu recomandările din standardul SR HD 60364-7-712.
(2)7.11.2. Definiţii
Noţiunile specifice acestui capitol se definesc cu exemplificări în fig. 7.11.1 şi 7.11.2:
- celulă PV: dispozitiv de bază PV care poate genera electricitate, atunci când este expus radiaţiei solare;
- modul PV: cel mai mic ansamblu de celule PV interconectate, protejat la influenţele mediului;
- lanţ PV: circuit în care modulele PV sunt conectate în serie pentru a forma ansamblul care să genereze tensiunea la ieşire specificată;
- grup PV: ansambluri de module PV, integrate mecanic şi electric şi alte componente necesare pentru a constitui o unitate de alimentare cu energie electrică la tensiune continuă;
- cutia de joncţiune a grupurilor PV: carcasă în care toate lanţurile PV ale tuturor grupurilor PV sunt conectate electric şi în care pot fi amplasate dispozitive de protecţie, dacă este necesar;
- generator PV: ansamblu de grupuri PV;
- cutia de joncţiune a generatorului PV: carcasă în care toate grupurile PV sunt conectate electric şi în care pot fi amplasate dispozitive de protecţie, dacă este necesar;
- cablul lanţului PV: cablu de conectare a modulelor PV pentru formarea unui lanţ PV;
- cablul grupului PV: cablul de ieşire al unui grup PV;
- cablul principal PV de tensiune continuă: cablul care conectează cutia de joncţiune a generatorului PV la bornele de tensiune continuă ale unui invertor PV;
- invertor PV: dispozitiv care transformă tensiunea şi curentul continuu în tensiune şi curent alternativ;
- cablu de alimentare PV: cablul care conectează bornele de tensiune alternativă ale invertorului PV la un circuit de distribuţie al unei instalaţii electrice;
- modul PV de tensiune alternativă: ansamblu integrat modul/invertor pentru care bornele de interfaţă electrică sunt numai de tensiune alternativă; partea de tensiune continuă nu este accesibilă;
- instalaţie PV: echipament de funcţionare al unui sistem de alimentare PV;
- condiţii de încercare standardizată (STC): condiţii de încercare specificate în SR EN 60904-3 pentru celule şi module PV;
- tensiune a unui circuit deschis în condiţii de încercare standardizate UOCSTC: tensiune la bornele fără sarcină ale unui modul, lanţ, grup, generator PV sau la bornele de tensiune continuă ale unui invertor PV, în condiţii de încercare standardizate;
- curent de scurtcircuit în condiţii de încărcare standardizate ISCSTC - curent de scurtcircuit al unui modul, lanţ, grup sau generator PV, în condiţii de încercare standardizate;
- zona de tensiune continuă: parte a unei instalaţii PV situată într-o celulă PV şi bornele de tensiune continuă ale unui invertor PV;
- zona de tensiune alternativă: parte a unei instalaţii PV situată între bornele de tensiune alternativă ale unui invertor PV şi punctul de conectare al unui cablu de alimentare PV la o instalaţie electrică;
- separare simplă: separare între circuite sau între un circuit şi pământ printr-o izolaţie de bază.
(3)7.11.3. Legarea la pământ a unei părţi conductoare active a zonei de tensiune continuă este permisă dacă există cel puţin separare simplă între zonele de tensiune continuă şi de tensiune alternativă.
(4)7.11.4. Echipamentul PV pe zona de tensiune continuă trebuie să fie considerat ca fiind sub tensiune, chiar şi atunci când sistemul este deconectat pe partea de tensiune alternativă.
(5)7.11.5. În cazul protecţiei prin utilizarea TFJS şi TFJP, Un se înlocuieşte cu UOCSTC care nu trebuie să depăşească 120 V tensiune continuă.
II.Protecţia în caz de defect (atingere indirectă)
(6)7.11.6. Pe zona de tensiune alternativă, cablul de alimentare PV trebuie conectat la dispozitivul de protecţie prin întreruperea automată a circuitelor care alimentează echipamentul utilizat.
(7)7.11.7. Când o instalaţie electrică conţine un sistem de alimentare PV fără cel puţin o separare simplă între zona de tensiune alternativă şi cea de tensiune continuă, dispozitivul de protecţie la curent diferenţial rezidual DDR instalat pentru a asigura protecţia în caz de defect (prin atingere indirectă) prin întreruperea automată a alimentării trebuie să fie de tip B.
(8)7.11.8. Când construcţia invertorului PV nu permite trecerea curentului electric continuu de defect în instalaţia electrică nu este necesară prevederea unui dispozitiv de curent diferenţial rezidual.
(9)7.11.9. Pentru protecţia în caz de defect pe zona de tensiune continuă este preferabilă utilizarea unei izolaţii de clasa II sau echivalentă.
(10)7.11.10. Măsurile tehnice de protecţie prin utilizarea amplasamentelor neconductoare şi legăturilor de echipotenţializare locală nu sunt permise pe zona de tensiune continuă.
III.Protecţia cablurilor împotriva suprasarcinilor pe partea de curent continuu
(11)7.11.11. Pe cablurile lanţurilor şi grupurilor PV nu se prevede protecţia împotriva suprasarcinilor dacă curentul maxim admisibil al cablului este egal sau mai mare de 1,25 ISCSTC în orice punct.
(12)7.11.12. Pe cablul principal PV nu se prevede protecţia împotriva suprasarcinilor dacă curentul maxim admisibil al cablului este egal sau mai mare de 1,25 ISCSTC al generatorului PV.
IV.Protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit
(13)7.11.13. Cablul de alimentare PV pe partea de tensiune alternativă trebuie să fie protejat împotriva curenţilor de scurtcircuit printr-un dispozitiv de protecţie amplasat în circuitul principal de tensiune alternativă.
V.Protecţia împotriva interferenţelor electromagnetice (IEM) în clădire
(14)7.11.14. Pentru a se reduce la minim tensiunile induse din cauza trăsnetului suprafaţa tuturor buclelor de cabluri trebuie să fie cât mai mică posibil.
VI.Alegerea şi punerea în funcţiune a echipamentului electric
(15)7.11.15. Modulele PV trebuie să fie conforme cu prescripţiile din standardele de echipament. Se recomandă utilizarea modulelor PV de construcţie clasa II sau cu izolaţie echivalentă dacă UOCSTC a lanţurilor PV depăşeşte 120 V tensiune continuă.
Cutiile de joncţiune ale generatorului şi a grupului PV, cât şi ansamblele de aparataj trebuie să fie conforme cu SR EN 60439-1.
(16)7.11.16. Echipamentul electric pe partea de tensiune continuă trebuie să fie corespunzător pentru tensiunea şi curentul electric continuu de lucru.
(17)7.11.17. Modulele PV pot fi conectate în serie până la tensiunea de funcţionare maximum permisă a modulelor PV (UOCSTC a lanţurilor PV) şi invertorului PV, dar cea mai mică dintre cele două valori. Specificaţiile pentru acest echipament trebuie obţinute de la fabricantul echipamentului (fig. 7.11.1 şi 7.11.2).
(18)7.11.18. Dacă se utilizează diode de blocare, tensiunea lor nominală inversă trebuie să fie de 2 UOCSTC a lanţului PV. Diodele de blocare trebuie conectate în serie cu lanţurile PV.
(19)7.11.19. Modulele PV trebuie instalate astfel încât să existe o disipare a căldurii în condiţii de radiaţie solară maximă locală.
(20)7.11.20. Cablurile de tensiune continuă ale lanţurilor PV, ale grupurilor PV şi cablurile principale PV trebuie alese şi puse în funcţiune astfel încât să fie reduse la minim riscurile de defect de punere la pământ şi scurtcircuit. Aceasta poate fi realizată prin utilizarea cablurilor monopolare cu manta.
(21)7.11.21. Pentru a se permite întreţinerea invertorului PV trebuie prevăzute mijloace de separare a invertorului faţă de tensiune continuă şi zona de tensiune alternativă.
(22)7.11.22. La alegerea şi punerea în funcţiune a dispozitivelor de separare şi comandă care să fie instalate între instalaţia PV şi reţeaua de distribuţie publică, reţeaua de distribuţie publică trebuie considerată sursa, iar instalaţia PV trebuie considerată sarcina.
(23)7.11.23. Pe zona de tensiune continuă a invertorului PV se va prevedea un separator de sarcină.
(24)7.11.24. Toate cutiile de joncţiune (generator PV şi grupurile PV) trebuie să aibă o etichetă de avertizare care să indice că părţile active din interiorul cutiilor pot rămâne sub tensiune după separarea invertorului PV.
(25)7.11.25. Conductoarele de echipotenţializare de protecţie trebuie să fie puse în paralel şi în contact cât mai strâns cu cablurile de tensiune continuă, de tensiune alternativă şi accesoriile lor.
Fig. 7.11.1. Instalarea PV - Schema generală a unui grup
Fig. 7.11.2. Instalarea PV - Exemplu cu mai multe grupuri.
SUBCAPITOLUL 12:7.12. Instalaţii electrice pentru mobilier
(1)7.12.1. Prevederile acestui capitol sunt conforme cu recomandările din SR CEI 60364-7-713: 2005 şi se aplică sistemelor de pozare pentru mobilier (şi similare) conectate prin cablare fixă sau prize conectate la instalaţia electrică a spaţiului în care este amplasat. Astfel de mobilier poate fi: paturi, dulapuri, birouri şi etajere, utilizate în locuinţe, amplasamente comerciale sau industriale în scop lucrativ sau de odihnă, în care sunt instalate echipamente electrice precum corpuri de iluminat, prize de curent, dispozitive de comutare şi sisteme de pozare.
Nu fac obiectul acestui capitol aparatele electrice şi echipamentele speciale destinate instalării în mobilier cum ar fi aparatele de radio, televizoarele, frigiderele şi mesele de laborator etc., instalate în mobilier şi conectate la instalaţia electrică a clădirilor prin prize şi fişe.
(2)7.12.2. Echipamentul electric al mobilierului trebuie conectat la o sursă de alimentare monofazată cu o tensiune de cel mult 230 V, iar curentul maxim de utilizare trebuie să fie 16 A.
(3)7.12.3. Echipamentele electrice şi accesoriile pentru sistemele de pozare ale mobilierului trebuie alese şi instalate astfel încât să corespundă mediului, în special solicitărilor mecanice şi riscurilor de incendiu.
(4)7.12.4. Conectarea între instalaţia fixă a amplasamentului şi sistemul de pozare al mobilierului poate fi o conectare fixă sau o conectare prin priză şi fişă. Circuitul va fi prevăzut cu protecţie diferenţială pentru un curent rezidual nominal de cel mult 30 mA.
(5)7.12.5. Sistemele de pozare între instalaţia fixă a amplasamentului şi mobilier trebuie să fie realizate:
- cu cabluri rigide conform cu recomandările din SR CEI 60502, SR HD 21.3 sau SR HD 22.1, în cazul conectării fixe;
- cu cabluri flexibile şi cordoane cu izolaţie din cauciuc conform cu recomandările din SR HD 22.4.S3 sau cu izolaţie din PVC conform cu recomandările din SR HD 21, în cazul conexiunii prin priză şi fişă şi în cazul sistemului de pozare supus deplasărilor.
(6)7.12.6. Conductoarele trebuie să fie din cupru, cu secţiunea minimă de 1,5 mm2.
- Secţiunea conductoarelor din cupru din cablurile flexibile şi cordoane poate fi redusă la 0,75 mm2, dacă acestea nu alimentează o priză de curent şi dacă lungimea lor nu este mai mare de 10 m.
(7)7.12.7. Cablurile şi cordoanele trebuie protejate împotriva deteriorărilor, întinderilor şi torsiunilor. Acestea trebuie fixate pe pereţii mobilierului sau amplasate în tuburi, jgheaburi pentru cabluri sau goluri prevăzute în construcţia mobilierului. La punctele de intrare în mobilier sau în apropierea conexiunilor trebuie prevăzute dispozitive de prindere împotriva solicitărilor mecanice.
(8)7.12.8. Accesoriile sistemelor de pozare fixate pe mobilier trebuie să îndeplinească prescripţiile pentru cofrete, conform SR EN 60670:
- rezistenţă mecanică ridicată;
- rezistenţa termică conform SR EN 60695-2-1/1 (850°C la încercare cu fir incandescent);
- protecţia împotriva pătrunderii corpurilor străine IP3X, conform SR EN 60529.
(9)7.12.9. Temperatura maximă a incintei corpurilor de iluminat şi a altor echipamente nu trebuie să depăşească următoarele valori:
- 90°C în funcţionare normală;
- 115°C în caz de defect.
Trebuie aplicate instrucţiunile furnizorului, în special cele referitoare la amplasarea şi distanţele de securitate faţă de părţile inflamabile.
(10)7.12.10. Deasupra şi dedesubtul corpurilor de iluminat în mobilier trebuie marcată puterea admisibilă a lămpii, dacă construcţia corpului de iluminat nu împiedică amplasarea unei lămpi de putere mai mare.
SUBCAPITOLUL 13:7.13. Instalaţii electrice pentru unităţi mobile sau transportabile
I._
(1)7.13.1. Domeniul de aplicare
Prescripţiile din acest capitol sunt conforme cu recomandările din standardul SR HD 60364-7-717 şi sunt aplicabile instalaţiilor electrice din unităţile mobile sau transportabile.
Termenul "unitate" se aplică vehiculelor şi/sau unei structuri mobile sau transportabile în care este încorporată o instalaţie electrică sau o parte a ei.
Unităţile pot fi de tip mobil - vehicule autopropulsate sau remorcate sau de tip transportabil - containere sau cabine instalate în şantier, cu următoarele exemple de utilizare: staţii mobile de radio, servicii medicale, publicitate, lupta împotriva incendiilor etc.
Aceste prescripţii nu se aplică:
- unităţilor cu grupuri generatoare;
- ambarcaţiunilor de agrement;
- echipamentelor mobile conform SR EN 61140;
- rulotelor, autorulotelor şi caselor mobile;
- echipamentelor de tracţiune ale autovehiculelor rutiere;
- unităţilor mobile pentru vânzare, remorcare şi similare.
(2)7.13.2. În interiorul unei unităţi nu este admisă reţeaua TN-C.
(3)7.13.3. Pentru alimentarea unei unităţi pot fi utilizate următoarele metode:
a)conectarea la un grup generator de joasă tensiune conform SR HD 384.5.551 S1 (fig. 7.13.1 şi 7.13.2)
b)conectare la o instalaţie electrică fixă în care măsurile de protecţie sunt efective (fig. 7.13.3 şi 7.13.4);
c)conectare prin mijloace care asigură separarea simplă conform SR EN 61140 în raport cu o instalaţie electrică fixă (fig. 7.13.5, 7.13.6, 7.13.7):
d)conectare prin mijloace care asigură o separare electrică în raport cu o instalaţie electrică fixă (fig. 7.13.8).
În cazurile a, b, c poate fi prevăzută o priză de pământ.
În cazul figurii 7.13.5 este necesară o priză de pământ din motive de protecţie.
Se poate utiliza o separare electrică sau o reţea TN dacă în unitate sunt instalate echipamente de prelucrare a informaţiei cu valori ridicate ale curenţilor electrici de fugă sau dacă este necesară o reducere a influenţelor.
Sursele, dispozitivele de conectare sau de separare pot fi în interiorul unităţii.
II.Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe)
(4)7.13.4. Protecţia împotriva şocurilor electrice se va realiza prin utilizarea unei protecţii suplimentare prin dispozitive de protecţie la curent rezidual cu un curent rezidual nominal de cel mult 30 mA montate pe circuitele prizelor de curent şi pe circuitele de alimentare a echipamentelor exterioare unităţii, cu excepţia circuitelor prizelor de curent alimentate prin TFJS sau TFJP sau separare electrică.
(5)7.13.5. Protecţia de bază prin utilizarea măsurii de amplasare în afara zonei de accesibilitate la atingere nu este admisă.
III.Protecţia la defect (împotriva atingerilor indirecte)
(6)7.13.6. Protecţia se realizează prin întreruperea automată a alimentării şi prin legături de echipotenţializare.
(7)7.13.7. Unităţile alimentate prin metoda "a" (art. 7.13.3) admit numai reţelele TN şi TT şi protecţia trebuie asigurată prin întreruperea automată a alimentării.
(8)7.13.8. Unităţile alimentate prin metoda "b" (art. 7.13.3) admit numai reţelele TN sau TT şi întreruperea alimentării trebuie asigurată prin dispozitiv de curent diferenţial rezidual, al cărui curent diferenţial rezidual nominal este cel mult 30 mA. Această măsură nu se aplică circuitelor din interiorul unităţii dacă aceasta are o carcasă neconductoare şi pentru care se utilizează protecţia prin legătură de echipotenţializare locală nelegată la pământ (fig. 7.13.4).
(9)7.13.9. În cazul unităţilor alimentate prin metodele "a", "b", "c", "d" (art. 7.13.3) toate echipamentele în amonte de dispozitivele care asigură întreruperea automată a alimentării în unitate, inclusiv dispozitivele de protecţie, trebuie să fie de clasa II de izolaţie sau să prezinte o izolaţie echivalentă.
(10)7.13.10. Părţile conductoare ale unităţilor cum sunt şasiele, structura ansamblului sau sistemele de tuburi trebuie interconectate şi legate la conductorul de protecţie în reţelele TT, IT şi TN în unitate, prin legătura principală de echipotenţialitate.
(11)7.13.11. În cazul utilizării reţelei TN în unităţi cu carcasă conductoare alimentată conform metodelor "a" sau "c" (art. 7.13.3), această carcasă trebuie legată la punctul neutru (a se vedea fig. 7.13.1, 7.13.2 şi 7.13.7).
În cazul utilizării reţelei TN în unităţi cu carcasă neconductoare, masele echipamentelor din interiorul unităţii trebuie conectate prin intermediul unui conductor de protecţie la punctul neutru al generatorului sau transformatorului, sau dacă acesta nu este posibil, la un conductor activ (de fază).
(12)7.13.12. În cazul utilizării schemei IT în unităţi cu carcasă conductoare este necesară o conexiune între masele echipamentelor şi carcasa conductoare.
În cazul unităţilor cu carcasă neconductoare, masele structurii trebuie interconectate şi apoi conectate la conductorul de protecţie.
(13)7.13.13. Reţeaua IT poate fi realizată prin utilizarea:
- unui transformator de izolare sau unui generator de joasă tensiune montat conform SR EN 61557-8, cu un dispozitiv de control permanent al izolaţiei;
- unui transformator care asigură separare simplă, de exemplu conform SR EN 61558-1 în următoarele cazuri:
- un dispozitiv de control al izolaţiei este montat cu sau fără priză de pământ, asigurând întreruperea automată a alimentării în cazul unui prim defect între părţile active şi şasiul unităţii (fig. 7.13.6) sau
- un dispozitiv de curent diferenţial rezidual şi o priză de pământ sunt montate pentru a asigura întreruperea automată a alimentării în caz de defectare a transformatorului care asigură separarea simplă (fig. 7.13.5). Echipamentele situate în exteriorul unităţii trebuie prevăzute printr-un dispozitiv de curent diferenţial rezidual separat al cărui curent diferenţial rezidual nominal este cel mult egal cu 30 mA.
(14)7.13.14. Măsura tehnică de protecţie în caz de defect (împotriva atingerilor indirecte) prin utilizarea amplasamentelor neconductoare nu este admisă.
(15)7.13.15. În mod particular, dacă metoda de alimentare este "a" sau "c" şi dacă un conductor activ este conectat la carcasa conductoare a unităţii pot fi omise dispozitivele de protecţie împotriva supracurenţilor pe acest conductor.
IV.Alegerea şi montarea echipamentelor electrice
(16)7.13.16. O placă indicatoare, montată într-un loc vizibil pentru utilizatorul unităţii, va prezenta clar şi precis metoda de alimentare a unităţii, conform descrierilor de la art. 7.13.3.
(17)7.13.17. Pentru conectarea unităţii trebuie utilizate cablurile de tipul HO7RN-F (sau similar) sau cablurile cu conductoare din cupru echivalente, cu secţiunea de 2,5 mm2. Cablurile flexibile trebuie introduse printr-un gol izolant pentru a se evita orice defect de izolaţie care poate pune accidental sub tensiune masele unităţii. Mantalele cablurilor trebuie fixate solid prin garnituri de etanşare sau ancorate de unitate.
(18)7.13.18. Pentru cablarea internă a unităţii sunt permise următoarele tipuri de cabluri sau echivalente cu ele:
- cabluri monopolare izolate cu PVC, conform SR HD 21.3 sau conductoare izolate, conform SR HD 21.7, protejate în tuburi de protecţie conform SR EN 61386-1;
- cabluri cu manta şi izolaţie din PVC, conform SR HD 21.3 sau cabluri cu manta şi izolaţie din cauciuc, conform SR HD 22.4, dacă sunt luate măsuri de protecţie pentru a se evita deteriorări mecanice.
Se recomandă utilizarea cablurilor flexibile.
(19)7.13.19. Fişele şi prizele de curent electric trebuie să fie conform SR EN 60309-1 sau alte standarde echivalente.
Dispozitivele care conectează unitatea trebuie să corespundă SR EN 60309-2 şi următoarelor prescripţii:
- fişele trebuie să aibă o carcasă de material electroizolant;
- fişele şi prizele exterioare trebuie să aibă un grad de protecţie minim IP54;
- presetupele aparatelor şi carcasele trebuie să asigure un grad de protecţie de cel puţin IP55.
Protecţia prin întreruperea automată a alimentării este asigurată de dispozitive de protecţie de curent diferenţial rezidual (DDR).
Figura 7.13.1 - Exemplu de conectare la un grup generator de joasă tensiune clasa I sau II situat în interiorul unei unităţi, cu sau fără priză de pământ
Figura 7.13.2 - Exemplu de conectare la un grup generator de tensiune joasă clasă II situat în exteriorul unităţii
Legenda figurilor 7.13 1 şi 7.13 2:

1c conectarea la grupul generator de JT;

2 izolaţie clasă II sau echivalentă până la primul dispozitiv de protecţie asigurând întreruperea automata a alimentării;

4 scară conductoare, dacă există;

5 conectarea punctului neutru (sau, dacă nu există, a unui conductor de fază) la carcasa conductoare a unităţii;

6 prize de curent pentru utilizare exclusiv în interiorul unităţii;

7 legătură de echipotenţializare principală;

7a pentru o antenă, dacă există;

7b pentru trepte exterioare conductoare în contact cu pământul, dacă există;

7c pentru priza de pământ funcţională (dacă este necesar);

7d pentru carcasa conductoare a unităţii;

7e pentru priza de pământ cu scop de protecţie, dacă există;

10 prize de curent pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;

13 echipament de utilizare curentă pentru utilizare în interiorul unităţii;

14 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor, dacă este necesar;

15 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor (de exemplu disjunctor);

16a dispozitiv de protecţie de curent diferenţial rezidual, de curent diferenţial rezidual nominal de cel mult 30 mA pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării circuitelor utilizate în exteriorul unităţii;

16b dispozitiv de protecţie de curent diferenţial rezidual pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării a circuitelor utilizate în interiorul unităţii;

18 bornă sau bară de legare la pământ.

Figura 7.13.3 - Exemplu de conectare la toate tipurile de reţelele legate la pământ a unei instalaţii fixe cu întreruperea automată a alimentării prin dispozitive de curent diferenţial rezidual (DDR), cu sau fără priză de pământ
Figura 7.13.4 - Acelaşi exemplu cu protecţie prin legătură de echipotenţializare locală nelegată la pământ cu o carcasă neconductoare în interiorul unităţii
Legenda figurilor 7.13.3 şi 7.13.4:

1b conectarea unităţii la o alimentare unde măsurile de protecţie sunt efective;

2 izolaţie clasă II sau echivalentă până la primul dispozitiv de protecţie asigurând întreruperea automata a alimentării;

2a mediu neconductor;

4 scară conductoare, dacă există;

6 prize de curent utilizate exclusiv în interiorul unităţii;

7 legătură de echipotenţializare principală;

7a pentru o antenă, dacă există;

7b pentru trepte exterioare conductoare în contact cu pământul, dacă există;

7c pentru o priza de pământ funcţională (dacă este necesar);

7d pentru o carcasa conductoare a unităţii;

7e pentru o priza de pământ cu scop de protecţie, dacă există;

10 prize de curent pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;

13 echipament de utilizare curentă pentru utilizare în interiorul unităţii;

14 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor, dacă este necesar;

15 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor (de exemplu disjunctoare uni sau bipolare);

16a dispozitiv de protecţie diferenţial, de curent diferenţial rezidual nominal cel mult 30 mA pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării circuitelor utilizate în exteriorul unităţii;

16b dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării;

18 bornă sau bară de pământ principală;

20 legătură de echipotenţializare locală nelegată la pământ.

Figura 7.13.5 - Exemplu de conectare la o instalaţie electrică fixă, cu orice tip de reţea legată la pământ, utilizând un transformator cu separare simplă şi o reţea IT cu o priză de pământ

Figura 7.13.6 - Exemplu de conectare cu o separare simplă şi o reţea cu dispozitiv de supraveghere a izolaţiei şi întreruperea alimentării la primul defect, cu sau fără priză de pământ

Figura 7.13.7 - Exemplu de conectare cu separare simplă şi o reţea TN cu sau iară priză de pământ

Legenda figurilor 7.13.5, 7.13.6 şi 7.13.7:

1a conectarea unităţii la o printr-un transformator de separare simpla;

2 izolaţie clasă II sau echivalentă până la primul dispozitiv de protecţie (a se vedea punctele 8 şi 9) asigurând întreruperea automată a alimentării;

4 scară conductoare, dacă există;

5 conectarea punctului neutru (sau, dacă nu există, a unui conductor de fază) la carcasa conductoare a unităţii;

6 prize de curent pentru utilizare exclusiv în interiorul unităţii;

7 legătură de echipotenţializare principală;

7a pentru o antenă, dacă există;

7b pentru trepte exterioare conductoare în contact cu pământul, dacă există;

7c pentru o priza de pământ funcţională (dacă este necesar);

7d pentru carcasa conductoare a unităţii;

7e pentru o priza de pământ de protecţie, opţională;

8 dispozitive de protecţie, dacă este necesar, împotriva supracurenţilor şi/sau pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării în cazul unui al doilea defect;

9 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor şi prin întreruperea automată a alimentării în caz de al doilea defect;

10a prize de curent trifazat pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;

10b prize de curent monofazat pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;

13 echipament de utilizare curentă utilizat exclusiv în interiorul unităţii;

14 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor, dacă este necesar;

16a dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual, de curent diferenţial rezidual nominal cel mult 30 mA pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării circuitelor utilizate în exteriorul unităţii;

16b dispozitiv de curent diferenţial rezidual pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării;

18 bornă sau bară de pământ principală;

21 transformator pentru echipament de utilizare curentă, de exemplu 230 V;

25 dispozitiv de control permanent al izolaţiei.

Figura 7.13.8 - Exemplu de conectare la o instalaţie electrică fixă, cu orice tip de reţea legată la pământ, utilizând o separare electrică asigurată de un transformator de izolare
Legenda fig. 7.13. 8:

1a conectarea uniaţii la alimentarea prin transformator asigurând o separare electrică;

2 izolaţie de clasă II sau echivalentă până la primul dispozitiv de protecţie asigurând o întrerupere automată a alimentării;

4 scară conductoare, dacă există;

6 prize de curent pentru utilizare exclusivă în interiorul unităţii;

8 dispozitive de protecţie pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării în caz de al doilea defect şi dacă este necesar, împotriva supracurenţilor;

10 prize de curent pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;

11 legătură de echipotenţializare izolată nelegată la pământ;

13 echipament de utilizare curentă utilizat în interiorul unităţii;

14 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor, dacă este necesar;

21 transformator, de exemplu, pentru echipament de utilizare curentă 230 V.

SUBCAPITOLUL 14:7.14. Instalaţii electrice temporare pentru structuri, dispozitive pentru agrement şi barăci din bâlciuri, parcuri de distracţie şi circuri
(1)7.14.1. Domeniul de aplicare
Acest capitol prezintă prescripţiile particulare pentru instalaţia electrică care să asigure funcţionarea echipamentelor electrice care fac parte din structuri şi dispozitive pentru agrement, mobile sau transportabile şi instalate temporar, în conformitate cu recomandările din SR HD 60364-7-740. Prescripţiile acestui capitol nu se aplică instalaţiilor electrice permanente şi echipamentelor electrice ale maşinilor electrice.
(2)7.14.2. Definiţii
Pe lângă definiţiile generale prezentate în normativ se aplică următoarele definiţii speciale:
- bâlci: amplasament care cuprinde una sau mai multe standuri, structuri, dispozitive pentru agrement sau barăci instalate pentru agrement;
- baracă: element care nu este fix, destinat să cuprindă în general echipamente pentru jocuri sau demonstraţii;
- stand: zonă sau structură temporară utilizată pentru expoziţie, publicitate, vânzare şi jocuri;
- dispozitiv pentru agrement: manej, stand, construcţie de material textil sau de folie, chioşc, scenă de spectacol, cort, baracă, grădină destinate pentru agrementul publicului;
- instalaţie electrică temporară: instalaţie electrică montată şi demontată odată cu structura la care este asociată.
(3)7.14.3. Tensiunea nominală de alimentare a unei instalaţii electrice temporare al unui dispozitiv pentru agrement trebuie să fie maxim 230 V/400 V tensiune alternativă sau 440 V tensiune continuă.
Dacă instalaţia electrică temporară este alimentată de la reţeaua de distribuţie publică, oricare ar fi numărul surselor de alimentare, conductoarele de fază şi neutru ale acestora nu trebuie interconectate în aval de punctele de alimentare.
(4)7.14.4. Pentru protecţia de bază (la atingeri directe) nu se admite protecţia prin obstacole.
(5)7.14.5. Pentru protecţia de bază (la atingere directă) se admite ca măsură suplimentară utilizarea dispozitivelor de curent diferenţial rezidual de cel mult 30 mA pentru:
- circuitele de iluminat;
- circuitele de priză pentru un curent de cel mult 32 A;
- circuitele pentru alimentarea echipamentelor portabile racordate prin cabluri sau conductoare flexibile al cărui curent nominal este de cel mult 32 A.
(6)7.14.6. Nu se aplică prevederea de la 7.14.5 circuitelor:
- de iluminat amplasate în afara zonei de accesibilitate la atingere, dacă nu sunt alimentate prin prize de curent de uz casnic (sau scopuri similare) sau prize de curent conform SR EN 60309-1;
- pentru care este utilizată ca măsură de protecţie alimentarea cu TFJS şi TFJP sau separarea electrică.
(7)7.14.7. Pentru automobilele electrice în miniatură pentru divertisment se admite ca măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă) amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere.
(8)7.14.8. Protecţia împotriva şocului electric în caz de defect (atingere indirectă) se va realiza prin una din următoarele măsuri:
- utilizarea întreruperii automate; în cazul circuitelor de alimentare a motoarelor de tensiune alternativă dispozitivul DDR trebuie să fie cu temporizare sau să fie de tip S;
- utilizarea unei reţele legate la pământ TN; în acest caz nu trebuie utilizat un conductor PEN în aval de punctul de alimentare a instalaţiei electrice temporare;
- utilizarea unei reţele IT pentru instalaţii tensiune continuă când este necesară continuitatea funcţionării serviciului;
- utilizarea legăturii suplimentare de echipotenţializare; într-un amplasament destinat animalelor o astfel de legătură trebuie să conecteze toate părţile conductoare accesibile şi toate părţile conductoare străine care pot fie atinse simultan.
(9)7.14.9. Măsurile tehnice de protecţie împotriva şocului electric în caz de defect (atingere indirectă) prin utilizarea amplasamentelor neconductoare şi prin legătură de echipotenţializare nelegată la pământ nu sunt admise.
(10)7.14.10. Pentru protecţia împotriva şocului electric în caz de defect (atingere indirectă) a instalaţiei electrice temporare se va utiliza şi măsura întreruperii automate printr-un DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal este de maxim 300 mA, cu temporizare sau de tip S (pentru selectivitate cu circuitele din aval), montat pe circuitul de alimentare a tabloului instalaţiei temporare.
(11)7.14.11. Motoarele comandate automat sau de la distanţă, care nu sunt supravegheate permanent trebuie echipate cu dispozitive de protecţie împotriva supratemperaturii cu reanclanşare manuală.
(12)7.14.12. Fiecare grupă de circuite aparţinând unei categorii de receptoare a unei instalaţii electrice temporare ale unui dispozitiv de agrement şi fiecare circuit de alimentare a unei instalaţii exterioare trebuie să fie prevăzute cu întreruptoare uşor accesibile şi clar identificate.
(13)7.14.13. Aparatajul trebuie amplasat numai în dulapuri care nu pot fi deschise decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule, cu excepţia părţilor concepute şi prevăzute pentru a fi manevrate de persoane obişnuite (BA1).
(14)7.14.14. Echipamentele electrice trebuie să aibă un grad de protecţie de minim IP44.
(15)7.14.15. Cablurile pot fi montate în tuburi de protecţie, pe sisteme tip jgheab sau scară.
Cablurile trebuie să aibă o tensiune nominală minimă de 450/750 V, cu excepţia cablurilor şi a cordoanelor utilizate în interiorul dispozitivelor pentru agrement pentru care tensiunea nominală minimă este de 300/500 V.
(16)7.14.16. Traseul cablurilor îngropate trebuie marcat. Cablurile îngropate trebuie să fie armate sau protejate în tuburi de protecţie clasificate ca 450N în ceea ce priveşte protecţia împotriva comprimării şi clasificat ca normal în ceea ce priveşte protecţia la impact.
(17)7.14.17. În zonele de acces a publicului şi în zonele de traversare a drumurilor şi aleilor cablurile armate trebuie protejate împotriva deteriorărilor mecanice cu tuburi de protecţie. Tuburile de protecţie trebuie să corespundă la:
- compresiune - 1250 N;
- impact - "ridicat";
- coroziune - "mediu/ridicat" (conform anexa 5.7).
(18)7.14.18. Cablurile supuse deplasărilor trebuie să aibă o construcţie flexibilă în execuţie grea (HO7 RNF, HO7 BN4 - F sau similare).
(19)7.14.19. Conexiunile electrice pentru îmbinarea cablurilor trebuie să fie realizate în carcase având un grad de protecţie cel puţin IP4X sau IPXXD.
(20)7.14.20. Întreruptoarele trebuie să întrerupă conductoarele de fază şi conductorul neutru.
(21)7.14.21. Corpurile de iluminat şi ghirlandele luminoase nu se vor suspenda de cablul de alimentare. Dacă acestea sunt montate la mai puţin de 2,5 m faţă sol sau pot fi atinse în mod accidental trebuie fixate ferm, iar accesul la sursa de lumină va fi posibil decât după îndepărtarea unei bariere sau a unei carcase cu ajutorul unei scule speciale.
(22)7.14.22. Corpurile de iluminat dintr-o galerie pentru tir sau altă demonstraţie în care se utilizează proiectile trebuie protejate corespunzător împotriva oricăror deteriorări accidentale.
(23)7.14.23. Un proiector mobil trebuie instalat astfel încât lampa să nu fie accesibilă, cablul de alimentare trebuie să fie flexibil şi să aibă o protecţie mecanică corespunzătoare, zonei unde este amplasat.
(24)7.14.24. Corpul de iluminat sau proiectorul trebuie fixate şi protejate astfel ca focalizarea sau concentrarea căldurii lămpii să nu poată produce aprinderea unui material.
(25)7.14.25. Se prevăd circuite separate ce alimentează corpuri de iluminat echipate cu lămpi cu descărcare în gaze sau firme şi sunt comandate printr-un dispozitiv de oprire de urgenţă.
(26)7.14.26. Transformatoarele de securitate trebuie să fie conform SR EN 61558-2-6.
Convertoarele electronice trebuie să fie conform SR EN 61347-2-2.
Acestea trebuie montate în afara zonei de accesibilitate la atingere.
Circuitul secundar al fiecărui transformator sau convertor trebuie protejat de un dispozitiv de protecţie cu reanclanşare manuală.
(27)7.14.27. Într-o baracă sau stand se recomandă să se amplaseze o priză de curent pe metru pătrat sau metru liniar de perete.
(28)7.14.28. Pentru fiecare dispozitiv pentru agrement trebuie să existe un punct de conexiune uşor accesibil marcat cu următoarele caracteristici:
- tensiune nominală;
- curent nominal;
- frecvenţă nominală.
(29)7.14.29. Un automobil electric miniatură cu tamponare trebuie alimentat cu o tensiune de maxim 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă. Circuitul în tensiune continuă trebuie separat electric de reţeaua principală de alimentare printr-un transformator sau printr-un grup motor generator.
(30)7.14.30. Dacă un generator este instalat într-o clădire pentru a alimenta o instalaţie temporară, utilizând o reţea TN sau TT, legarea la pământ a instalaţiei trebuie să fie conform subcap. 5.5. şi în cazul utilizării unuia sau mai multor electrozi de pământ, legarea la pământ trebuie să fie conform subcap. 5.5.
Cu excepţia reţelei IT, punctul neutru al conexiunii în stea a unui generator trebuie conectat la masa generatorului.
SUBCAPITOLUL 15:7.15. Instalaţii electrice pentru sisteme de încălzire în pardoseală sau tavan
(1)7.15.1. Domeniul de aplicare
Prevederile acestui capitol se aplică la instalarea sistemelor de încălzire în pardoseală sau tavan care realizează o încălzire directă sau un sistem de încălzire cu acumularea energiei termice. Ele nu se aplică la instalarea sistemelor de încălzire în pereţi. Aceste prevederi sunt conforme cu recomandările standardului SR HD 384.7.753 S1.
(2)7.15.2. Definiţii
Pentru scopul particular al acestui capitol se definesc următoarele noţiuni şi termeni:
- sistem de încălzire cu acumularea energiei termice, amplasat în pardoseală: sistemul de încălzire în care, din cauza unei perioade limitate de încărcare, o cantitate redusă de energie electrică este transformată în căldură disipată prin suprafaţa pardoselii în încăperea de încălzit într-un timp stabilit;
- sistem de încălzire direct: sistemul de încălzire în tavan sau în pardoseală care generează căldură pe baza energiei electrice, o disipa în camera de încălzit, într-un timp de răspândire cât mai mic posibil;
- sistem de încălzire complementar: sistemul de încălzire direct înglobat în pardoseală, care completează un sistem de încălzire cu acumulare (ex. în zonele de lângă pereţii exteriori);
- zonă fără încălzire: zona complet acoperită de mobilier sau păstrată disponibilă pentru mobilier prefabricat;
- cablu de încălzire: cablu cu sau fără ecran sau manta metalică aparţinând unui sistem de încălzire fix;
- element de încălzire flexibil tip placă: element format din mai multe straturi laminate electroizolante în care sunt integrate rezistoare electrice, sau un material de bază pe care sunt fixate cabluri electrice de încălzire izolate;
- element de încălzire: cablu de încălzire sau element de încălzire flexibil tip placă cu conexiuni reci sau borne fixate rigid, conectate la instalaţia electrică;
- conexiune rece: cablu izolat sau cordon destinat conectării elementului de încălzire la instalaţiile electrice;
- cablu de încălzire cu autoreglare: cablu a cărui temperatură nu poate depăşi 70°C şi care nu necesită conexiuni reci intermediare pentru conectare la instalaţia electrică.
(3)7.15.3. Măsuri de protecţie pentru asigurarea securităţii
1.7.15.3.1. Măsuri de protecţie împotriva şocurilor electrice
Pentru protecţia de bază (împotriva şocurilor electrice datorate atingerilor directe) nu se admit măsurile prin folosirea obstacolelor şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere.
Protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice datorate atingerilor indirecte) se realizează prin folosirea următoarelor măsuri:
- întreruperea automată a alimentării prin utilizarea de dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) cu un curent nominal diferenţial care să nu depăşească 30 mA;
- legături echipotenţiale suplimentare: în cazul în care deasupra elementelor de încălzire din pardoseală sau sub elementele de încălzire din tavan este prevăzut un înveliş de protecţie sau grilaj conductiv acesta trebuie conectat la conductorul de protecţie al instalaţiei electrice prin conductoare de echipotenţializare;
- utilizarea echipamentelor de clasă II sau cu izolaţie echivalentă; circuitele de alimentare ale acestor echipamente trebuie protejate suplimentar prin utilizarea dispozitivelor DDR al căror curent nominal să fie maxim 30 mA;
- separarea electrică.
Pentru protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice datorată atingerilor indirecte) nu se admit măsurile tehnice prin folosirea mediului neconductor şi a legăturilor echipotenţiale nelegate la pământ.
2.7.15.3.2. Măsuri de protecţie împotriva supraîncălzirii.
În scopul evitării supraîncălzirii sistemelor de încălzire din tavan sau pardoseală din clădiri, prin limitarea temperaturii în zona de încălzire la maxim 80°C, trebuie aplicată cel puţin una din următoarele măsuri:
- proiectarea corespunzătoare a sistemului de încălzire;
- instalarea corespunzătoare a sistemului de încălzire conform instrucţiunilor producătorului;
- utilizarea dispozitivelor de protecţie la suprasarcină.
Elementele de încălzire trebuie conectate la instalaţia electrică prin conexiuni reci (astfel încât să nu poată fi separate) sau prin borne.
Elementele de încălzire nu trebuie să traverseze rosturile de dilatare.
(4)7.15.4. Alegerea şi montarea echipamentelor
Elementele de încălzire flexibile tip placă trebuie să corespundă prescripţiilor SR EN 60335-2-96.
Cablurile de încălzire se recomandă să corespundă prescripţiilor din SR CEI 60800 (pentru locuinţe) sau SR EN 62 395-1 (pentru aplicaţii industriale).
Elementele de încălzire pentru instalarea în tavan trebuie să aibă o protecţie mecanică cel puţin IPX1, iar cele pentru instalare în pardoseală din beton sau din material similar cel puţin IPX7.
Proiectantul sistemelor trebuie să întocmească un plan pentru fiecare element de încălzire conţinând următoarele detalii:
- tipul elementului de încălzire;
- numărul elementelor de încălzire instalate;
- lungimea/suprafaţa elementelor de încălzire;
- densitatea de putere pe suprafaţă;
- dispunerea elementelor de încălzire;
- amplasarea/adâncimea elementelor de încălzire;
- amplasarea cutiilor de joncţiune;
- conductoare, ecrane şi elemente similare;
- zona instalată/încălzită şi zonele fără încălzire;
- tensiunea nominală;
- rezistenţa electrică nominală(la rece) a elementelor de încălzire;
- curentul nominal al dispozitivelor de protecţie la suprasarcină;
- curentul diferenţial rezidual de funcţionare al DDR.
Acest plan trebuie amplasat lângă întreruptorul sistemului de încălzire.
Proiectul instalaţiei de încălzire în tavan sau pardoseală trebuie coordonat cu celelalte proiecte de reţele de utilităţi pentru a evita folosirea de mijloace de fixare penetrante (ex.: şuruburi pentru opritorul de uşi etc.).
SUBCAPITOLUL 16:7.16. Instalaţii electrice pentru rulote sau autorulote
(1)7.16.1. Domeniul de aplicare
Prevederile din acest capitol respectă recomandările standardului SR HD 384.7.754 S1: 2006 şi se aplică instalaţiilor electrice interioare ale rulotelor sau autorulotelor pentru tensiuni nominale până la 440 V. Pentru instalaţiile electrice ale rulotelor care funcţionează la tensiune continuă până la 12 V se aplică şi recomandările standardelor SR EN 1648-1 şi SR EN 1648-2.
(2)7.16.2. Definiţii
Definiţiile specifice acestui capitol sunt:
- vehicul de agrement: unitate echipată pentru locuit temporar sau sezonier, care îndeplineşte prescripţiile pentru construcţie şi utilizarea vehiculelor rutiere;
- autorulotă: vehicul de agrement cu tracţiune proprie utilizat pentru turism, care îndeplineşte prescripţiile pentru construcţie şi utilizarea vehiculelor rutiere;
- rulotă: vehicul de agrement remorcat utilizat pentru turism, care îndeplineşte prescripţiile pentru construcţia şi utilizarea vehiculelor rutiere;
- locuinţă mobilă de agrement: vehicul de agrement transportabil care include mijloace de deplasare, dar nu îndeplineşte prescripţiile pentru construcţia şi utilizarea vehiculelor rutiere.
(3)7.16.3. Tensiunea nominală a instalaţiei electrice pentru rulote sau autorulote nu trebuie să depăşească 230 V tensiune alternativă monofazată sau 400 V tensiune alternativă trifazată.
(4)7.16.4. Protecţia împotriva şocurilor electrice
Nu sunt admise măsurile prin utilizarea obstacolelor, prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere sau prin amplasamente neconductoare.
Circuitele electrice trebuie prevăzute cu un conductor de protecţie, care să fie conectat la borna de pământ a rulotei, care leagă toate masele echipamentelor electrice şi contactele de protecţie ale prizelor de curent. În cazul în care tipul de construcţie al rulotei nu asigură continuitatea, elementele conductoare ale rulotei trebuie conectate la conductorul de protecţie în mai multe puncte.
- Secţiunea nominală a conductoarelor din cupru utilizate în acest scop nu trebuie să fie mai mică de 4 mm2 sau o secţiune echivalentă pentru conductanţa şi rezistenţa mecanică pentru alte materiale.
Dacă rulota este construită din materiale electroizolante, aceste prescripţii nu se aplică părţilor metalice care nu sunt susceptibile să ajungă sub tensiune în caz de defect.
(5)7.16.5. Echipamentele electrice situate într-un amplasament umed trebuie să aibă un grad minim de protecţie IP55, conform recomandărilor din SR EN 60529.
(6)7.16.6. Sisteme de pozare
Trebuie utilizate următoarele tipuri de cabluri:
- cabluri monopolare flexibile (HO7 HV-K sau similar) pozate în tuburi nemetalice;
- cabluri rigide cu conductoare multifilare cu minim 7 toroane (HO7 V-R sau similar) pozate în tuburi nemetalice;
- cabluri cu manta obişnuită din policloropren (HO5 RN-F sau echivalent).
Dacă nu sunt pozate în tuburi, cablurile trebuie fixate prin bride electroizolante la intervale de maxim 0,4 m pe traseu vertical şi 0,25 m pe traseu orizontal.
Tuburile trebuie să îndeplinească condiţiile din standardul SR EN 61386. Nu se admit tuburi din polietilenă. Materialul tuburilor şi cutiilor de conexiuni trebuie să fie conform standardelor pe părţi SR EN 60695-2, dacă nu sunt indicate alte produse în specificaţii.
Deoarece sistemele de pozare sunt supuse vibraţiilor, ele trebuie protejate împotriva deteriorărilor mecanice fie prin amplasament, fie prin protecţie suplimentară. Sistemele de pozare care traversează părţile metalice trebuie protejate prin presetupe sau garnituri de trecere corespunzătoare, cu fixare sigură şi prin măsuri pentru evitarea deteriorărilor produse de muchiile ascuţite sau părţile abrazive.
În compartimentul buteliilor de gaz este interzisă montarea sau traversarea sistemelor de pozare. Secţiunea conductoarelor trebuie să fie corespunzătoare pentru curenţii admisibili ai sarcinilor conectate la rulotă, dar nu mai mică de 1,5 mm2 Cu sau echivalent.
Cablurile utilizate în circuite de tensiuni diferite trebuie pozate separat pentru a nu exista contact fizic între ele.
Conexiunile cablurilor trebuie realizate în cutii corespunzătoare. Când capacul poate fi înlăturat cu uşurinţă fără ajutorul unei scule, conexiunile trebuie izolate.
(7)7.16.7. Aparataj
Conectorul racordului rulotei trebuie realizat conform cu recomandările din SR EN 60309-2, corespunzător tipului de conector şi trebuie să cuprindă:
- o fişă conform SR EN 60309-2;
- un cablu flexibil de tip HO7 RN-F sau echivalent, prevăzut cu conductor de protecţie având următoarele caracteristici:
- lungime max. 25 m
- secţiune minimă pentru un curent nominal de 16A: 2,5mm2 Cu sau echivalent (pentru curenţi nominali mai mari, secţiunea trebuie aleasă astfel încât să asigure declanşarea dispozitivului de protecţie împotriva supracurenţilor, pentru un curent de scurtcircuit minim la capătul cordonului de alimentare);
- culoare de identificare conform SR HD 308;
- conector conform SR EN 60309-2.
Racordul rulotei trebuie instalat:
- la maxim 1,80 m deasupra solului;
- într-un amplasament uşor accesibil;
- într-un locaş corespunzător prevăzut cu capac, în exteriorul rulotei.
Lângă locaşul pentru racord, în exteriorul rulotei, trebuie să existe următoarele informaţii:
- tensiune nominală;
- curent nominal;
- frecvenţa.
Orice instalaţie electrică internă trebuie echipată cu un dispozitiv de întrerupere a tuturor conductoarelor active şi a conductorului neutru, amplasat în rulotă, într-un loc uşor accesibil. În apropierea acestui dispozitiv trebuie fixată o notă cu instrucţiuni de exploatare.
Toate circuitele terminale trebuie protejate pe conductoarele de fază împotriva supracurenţilor.
În cazul unui singur circuit final, dispozitivul de protecţie împotriva supracurenţilor poate fi utilizat ca dispozitiv de întrerupere.
Accesoriile, precum întreruptoarele, duliile şi altele similare, nu trebuie să aibă părţi metalice.
Prizele de curent de joasă tensiune trebuie să fie prevăzute cu contact de protecţie pentru conectarea conductorului de protecţie. Dacă în rulotă sunt prevăzute prize de TFJS, prizele vor fi diferite pentru a nu permite greşeli în conectarea fişelor.
Orice echipament conectat permanent la instalaţia fixă trebuie să fie comandat printr-un întreruptor amplasat fie pe echipament, fie în apropierea acestuia.
SUBCAPITOLUL 17:7.17. Instalaţii electrice pentru firme şi reclame luminoase
(1)7.17.1. Proiectarea şi executarea instalaţiei electrice interioare şi exterioare a firmelor şi reclamelor luminoase trebuie să se facă respectându-se pe lângă prevederile din subcap. 5.3., condiţiile din capitolul de faţă, recomandările normei SR EN 50107 (standard pe părţi) şi prevederile instrucţiunilor tehnice ale producătorului firmei/reclamei luminoase. Materialele din care se execută firma/reclama luminoasă trebuie să fie omologate din punctul de vedere al reacţiei la foc.
(2)7.17.2. Distanţa de la părţile sub tensiune ale firmelor şi reclamelor luminoase amplasate în exteriorul clădirilor, până la sol şi respectiv până la elemente ale construcţiilor, trebuie să fie de cel puţin:
- 3,0 m până la sol (trotuare etc.);
- 1,5 m până la balcoane, terase, ferestre;
- 3,0 m până la acoperişuri accesibile în mod normal;
- 1,0 m până la acoperişuri inaccesibile în mod normal;
În cazul în care aceste distanţe nu pot fi respectate, construcţia firmelor şi reclamelor luminoase se realizează în aşa fel încât să nu permită accesul direct la niciuna din părţile ei sub tensiune. Firmele şi panourile luminoase executate din materiale din clase de reacţie la foc C, D, E şi F, vor fi amplasate numai pe faţade şi pereţi exterioare (inclusiv elementele de placare, izolare termică) din clasele de reacţie la foc A1 sau A2 s1do, potrivit reglementărilor specifice.
(3)7.17.3. Distanţa minimă pe orizontală de la firme sau reclame luminoase până la cea mai apropiată linie de contact pentru tramvaie sau troleibuze, trebuie să fie de 2,2 m.
(4)7.17.4. Distanţa minimă de la firma sau reclama luminoasă până la suporturile liniilor de contact ale tramvaielor sau troleibuzelor (stâlpi, console, suspensii etc.) în legătura cu pământul, trebuie să fie de 0,5 m.
(5)7.17.5. Distanţa minimă de la părţile neizolate aflate sub tensiune înaltă ale firmelor şi reclamelor până la elemente din materiale combustibile din clasa de reacţie la foc B, conform reglementărilor specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor, trebuie să fie cel puţin de 10 cm; dacă această distanţă nu poate fi asigurată, părţile neizolate trebuie protejate prin elemente din materiale izolante incombustibile.
(6)7.17.6. Firmele şi reclamele luminoase cu lămpi cu descărcări electrice, alimentate la tensiune înaltă amplasate în interiorul construcţiilor, în vitrine închise sau deschise sau în locuri accesibile persoanelor neautorizate, trebuie realizate în aşa fel încât să nu fie posibil accesul la părţile lor aflate sub tensiune.
(7)7.17.7. Alimentarea cu energie electrică a lămpilor cu descărcări electrice la tensiune înaltă ale firmelor sau reclamelor se face prin intermediul transformatoarelor speciale cu dispersie de flux magnetic, ale căror caracteristici nominale se aleg în funcţie de acelea ale lămpilor. Transformatoarele se instalează în cutii proprii pentru un transformator sau o cutie pentru mai multe transformatoare, care se prevăd cu blocaj, astfel încât deschiderea lor să fie însoţită de întreruperea alimentării din reţea pe toate fazele.
(8)7.17.8. Se interzice instalarea aparatelor care sunt alimentate la tensiunea primară, în interiorul cutiei transformatoarelor, cu excepţia celor pentru blocaj şi pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
(9)7.17.9. Transformatoarele se amplasează, în măsura posibilităţilor, cât mai aproape de lămpile ce trebuie alimentate. Se admite instalarea transformatoarelor în interiorul clădirilor numai în locuri inaccesibile persoanelor neautorizate şi numai cu condiţia utilizării cablurilor pentru tensiune înaltă ecranate.
(10)7.17.10. În clădirile noi care urmează să fie dotate cu firme luminoase se prevăd firide speciale în care se instalează transformatoarele împreună cu dispozitivele de conectare şi de programare.
(11)7.17.11. Transformatoarele se alimentează prin circuite independente de acelea ale altor receptoare, pe un circuit putând fi alimentate cel mult 5 transformatoare. Fiecare circuit trebuie protejat prin siguranţe fuzibile sau disjunctoare.
(12)7.17.12. Circuitele pentru alimentarea transformatoarelor se execută cu conductoare sau cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, iar secţiunea minimă admisă pentru conductoarele de cupru este de 2,5 mm2. În cazul în care aceste circuite se pozează la exterior, ele trebuie protejate în tuburi metalice etanşe.
La clădirile înalte şi foarte înalte, circuitele pentru alimentarea transformatoarelor şi/sau firmelor/reclamelor luminoase se execută cu cabluri rezistente la foc pe o durată de cel puţin 30 minute.
(13)7.17.13. Circuitele pentru alimentarea firmelor şi reclamelor luminoase trebuie prevăzute cu dispozitive de protecţie şi comandă amplasate în loc accesibil.
(14)7.17.14. Transformatoarele sau grupurile de transformatoare trebuie prevăzute cu deconectare vizibilă şi sigură pe toate fazele.
(15)7.17.15. Instalaţia electrică cu tensiuni peste 1000 V a firmelor şi reclamelor luminoase se execută cu cabluri electrice, cu tensiunea de încercare de cel puţin 15000 V.
Conexiunile trebuie să fie realizate cu ajutorul unor borne conforme cu EN 60999-1 pentru a avea un contact electric cât mai bun.
Dacă instalaţia electrică de înaltă tensiune a firmei sau reclamei este montată în exterior, trebuie utilizate conductoare electrice cu izolaţie suplimentară, rezistentă la intemperii.
(16)7.17.16. Intrările şi ieşirile tuburilor sau conductoarelor electrice din cutia transformatorului trebuie protejate prin izolatoare de trecere, prin tile sau pipe de porţelan, după caz, montate în aşa fel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei sau a zăpezii în interiorul cutiei.
(17)7.17.17. Toate părţile metalice ale firmei sau reclamei luminoase care nu sunt sub tensiune (construcţia metalică a firmei, cutia transformatoarelor, carcasa transformatoarelor, tuburile metalice de protecţie etc.), trebuie conectate la instalaţia de legare la pământ comună a clădirii (conform prevederilor subcap. 4.1).
SUBCAPITOLUL 18:7.18. Instalaţii electrice pentru alimentarea cu energie electrică a echipamentelor ascensoarelor, maşinilor de ridicat şi transportat
I.Ascensoare
(1)7.18.1. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice pentru alimentarea cu energie electrică a echipamentelor ascensoarelor trebuie respectate, pe lângă condiţiile generale din prezentul normativ şi prevederile instrucţiunilor tehnice ale producătorului de ascensoare.
(2)7.18.2. La blocurile de locuinţe, coloana pentru alimentarea tabloului principal al ascensoarelor trebuie racordată la tabloul comun de lumină şi putere (forţă).
(3)7.18.3. La clădirile încadrate din punctul de vedere a condiţiilor de evacuare în caz de urgenţă BD3 şi BD4 (anexa 5.2), coloana de alimentare a tabloului ascensoarelor se racordează la tabloul general sau la un tablou de putere (forţă), înaintea întreruptorului general sau a siguranţelor generale.
(4)7.18.4. Alimentarea cu energie electrică a tablourilor ascensoarelor de pompieri în caz de incendiu, trebuie asigurată din două surse de alimentare independente, în condiţiile prevăzute la subcap. 7.22 şi SR EN 81-72 sau alte reglementări echivalente. La aceste tablouri se racordează numai ascensoarele de pompieri.
(5)7.18.5. Coloanele pentru alimentarea tabloului ascensorului de pompieri în caz de incendiu trebuie realizate cu cabluri rezistente la foc sau cu un sistem de cablaj care să-şi păstreze caracteristicile de protecţie pe o perioada de cel puţin 120 minute.
(6)7.18.6. Alimentarea instalaţiilor electrice ale ascensoarelor de materiale se face din tabloul general din clădirea respectivă sau dintr-un tablou secundar de putere (forţă).
(7)7.18.7. Secţiunea coloanei tabloului ascensorului se dimensionează pentru căderea de tensiune la pornire admisă, conform instrucţiunilor producătorului ascensorului sau, în lipsa acestora, pentru o cădere de tensiune la pornire de cel mult 3% faţă de tensiunea nominală.
(8)7.18.8. Pentru iluminatul puţului închis al ascensorului trebuie prevăzut în tabloul ascensorului un circuit independent de alte circuite.
(9)7.18.9. La blocurile de locuinţe, circuitul iluminatului puţului de ascensor se racordează la tabloul comun de lumină şi putere (forţă). Întreruptorul pentru comanda acestui circuit se prevede în interiorul acestui tablou.
La clădirile prevăzute cu iluminat de securitate de evacuare alimentat din sursă de rezervă, circuitul pentru iluminatul puţului ascensorului se alimentează din circuitele acestui iluminat. Circuitul pentru iluminatul puţului ascensorului de pompieri în caz de incendiu se racordează din tabloul ascensorului respectiv.
(10)7.18.10. Coloanele de alimentare ale tablourilor ascensoarelor (persoane, marfă, de pompieri) şi circuitul de iluminat pentru puţul ascensorului se protejează cu tuburi de protecţie pe toate porţiunile de traseu pe care există pericol de deteriorare mecanică.
(11)7.18.11. Protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă - atingerea părţilor metalice ale ascensorului care în mod normal nu se află sub tensiune) se realizează conform prevederilor din subcap. 4.1. Glisierele ascensoarelor pot fi utilizate drept conductoare naturale de legare la pământ conform subcap. 5.5.
II.Maşini de ridicat şi transportat
(12)7.18.12. Liniile de contact pentru maşini de ridicat şi transportat trebuie proiectate şi executate respectându-se pe lângă prevederile generale din prezentul normativ şi instrucţiunile tehnice ale furnizorului.
(13)7.18.13. Materialul liniei de contact se alege avându-se în vedere condiţiile de mediu în care aceasta urmează să lucreze şi în funcţie de tipul culegătorilor de curent electric.
(14)7.18.14. Secţiunea coloanei de alimentare a liniei, secţiunea liniei şi modul de alimentare a liniei se aleg astfel încât la curentul de pornire suma tuturor căderilor de tensiune (pe coloană şi linie) pentru poziţia cea mai defavorabilă de funcţionare a maşinilor să respecte prevederilor furnizorului. În lipsa acestora căderile de tensiune trebuie să nu depăşească 12% la tensiune alternativă şi 15% tensiune continuă.
(15)7.18.15. În cazul în care o linie de contact alimentează mai multe maşini de ridicat sau transportat, la ambele capete ale liniei se prevăd zone de reparaţie având o lungime cel puţin egală cu lungimea unei maşini. Între zona de reparaţie şi restul liniei se lasă un "rost de separaţie". Zona de reparaţie trebuie prevăzută cu posibilitatea de scoatere de sub tensiune a zonei şi legarea zonei la pământ în timpul reparării unei maşini.
(16)7.18.16. În afară de aparatele de protecţie de la tabloul din care pleacă coloana ce alimentează linia, se prevede suplimentar un dispozitiv de separare cu blocaj mecanic pentru deconectarea alimentării liniei în timpul reparaţiilor şi reviziilor ei, care se montează într-un cofret la care are acces numai personalul autorizat.
(17)7.18.17. Protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă) se realizează prin legarea la conductorul de protecţie PE şi la pământ, conform subcap. 4.1 şi 5.5.
(18)7.18.18. Instalaţiile de ridicat şi transportat cu cale de rulare se leagă la pământ folosind şinele căii de rulare drept conductor de protecţie în condiţiile prevăzute în subcap. 5.5.
SUBCAPITOLUL 19:7.19. Instalaţii electrice pentru echipamente informatice
(1)7.19.1. Instalaţiile electrice de alimentare a echipamentelor destinate prelucrării informaţiilor se proiectează şi se execută respectându-se pe lângă prevederile prezentului normativ şi recomandările din standardul pe părţi SR EN 60950.
(2)7.19.2. Instalaţiile electrice pentru echipamente informatice se vor alimenta de regulă dintr-o reţea TN-S, pentru a micşora pericolul de avarie prin supracurenţi şi fenomene EMC (perturbaţii electromagnetice). Reţelele TT şi IT se pot utiliza numai conform art. 7.19.12 şi 7.19.13.
(3)7.19.3. Toate conductoarele de protecţie utilizate trebuie să fie din cupru.
(4)7.19.4. Este obligatorie separarea circuitelor de putere (forţă) de circuitele pentru semnalizări (curenţi electrici "slabi").
(5)7.19.5. Pe traseele verticale se recomandă o distanţă de 30 cm între circuitele de putere (forţă) şi cele pentru semnalizări neecranate.
(6)7.19.6. Pe traseele orizontale se recomandă o distanţă de minimum 5 cm între circuitele de putere (forţă) şi cele pentru semnalizări neecranate.
(7)7.19.7. Pentru a evita perturbaţiile cauzate de aparate care produc câmpuri electromagnetice (de ex. balasturi pentru lămpi fluorescente, motoare pentru storuri) se recomandă o distanţă de minim 30 cm între aceste aparate şi traseul circuitelor pentru semnalizări.
(8)7.19.8. Intersectarea circuitelor de putere (forţă) cu cele pentru semnalizări se recomandă să se facă la un unghi de 90°C.
(9)7.19.9. În distribuţiile orizontale se recomandă folosirea plintelor cu mai multe compartimente separate prin pereţi despărţitori cu rol de ecranare. Circuitele de putere (forţă) se amplasează în partea de sus a plintelor, canalelor, iar circuitele pentru semnalizări se amplasează în compartimentul cel mai de jos, cât mai aproape de planul maselor.
(10)7.19.10. În cazul în care curentul electric de fugă prezumat din echipamentele informatice este mai mare de 10 mA, protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă) este realizată dacă se respectă una din următoarele condiţii:
a)conductorul de protecţie utilizat se alege conform subcap. 4.1 şi 5.5 dar trebuie să aibă o secţiune de cel puţin 10 mm2 cupru. Se admite folosirea mai multor conductoare legate în paralel dacă suma secţiunilor acestora este de cel puţin 10 mm2 cupru;
b)se prevede un dispozitiv de control al continuităţii circuitului de legare la pământ care să deconecteze automat alimentarea cu energie electrică în momentul întreruperii acestei continuităţi;
c)atunci când echipamentul este alimentat prin intermediul unui transformator cu înfăşurări distincte sau prin intermediul unei surse care să prezinte o separare electrică între circuitul primar şi secundar (de ex. grup motor-generator, UPS) circuitele secundare se realizează, de preferinţă, în reţea TN şi pentru aplicaţii specifice în reţea IT. Legarea la pământ se face cu respectarea condiţiilor de la pct. a) şi b).
Aceste prevederi se aplică şi la un circuit care alimentează mai multe echipamente şi în care suma curenţilor electrici de fugă depăşeşte 10 mA.
(11)7.19.11. În cazul reţelei de alimentare TT, circuitul trebuie prevăzut cu un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual al cărui curent nominal de funcţionare rezultă din condiţiile:
I1 <= In/2 <= UL/2RA
în care:
I1 - este curentul total de fugă prezumat, [A];
In - curentul nominal de funcţionare al dispozitivului de protecţie diferenţial, [A];
UL - tensiunea de atingere maximă admisă, [V];
RA - rezistenţa de dispersie a prizei de pământ, [].
(12)7.19.12. Se recomandă ca echipamentele având curenţi electrici de fugă importanţi să nu fie legate direct la o reţea IT, datorită dificultăţii monitorizării (semnalizării) primului defect. Se recomandă ca echipamentul să fie alimentat printr-o reţea TN (racordată la reţeaua principală IT), prin intermediul unui transformator.
(13)7.19.13. Protecţia împotriva supratensiunilor se va realiza conform cu subcap. 4.4.
SUBCAPITOLUL 20:7.20. Instalaţii electrice în construcţii din lemn
I.Echipamente
(1)7.20.1. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice din construcţii din lemn se vor respecta pe lângă prevederile din capitolul 3 şi subcap. 4.2 şi recomandările din SR HD 384.4.42 S1 şi SR HD 384.4.482 S1 şi cele din prezentul subcapitol.
(2)7.20.2. La executarea instalaţiilor electrice înglobate în elementele de construcţie din lemn se folosesc conductoare sau cabluri din cupru.
Cablurile ce se montează în contact direct cu lemnul trebuie să fie cu întârziere la propagarea flăcării, conform cu recomandările din SR EN 50266.
(3)7.20.3. Se recomandă utilizarea conductoarelor şi cablurilor încărcate cu circa 85% din curentul maxim admisibil.
(4)7.20.4. Tablourile electrice de distribuţie trebuie să fie confecţionate din materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării (care satisfac proba cu fir incandescent la 960°C conform SR EN 60695-2-11) şi să fie nehigroscopice.
(5)7.20.5. Dozele de derivaţie şi de aparat trebuie executate din metal sau din materiale plastice care satisfac proba cu fir incandescent la 960°C conform SR EN 60695-2-11 şi trebuie să fie etanşe. Izolaţiile ce protejează conexiunile trebuie de asemenea să satisfacă proba cu firul incandescent la temperatura de 960°C.
(6)7.20.6. Corpurile de iluminat montate direct pe lemn trebuie să prezinte cel puţin gradul de protecţie IP 5X executate din materiale cu întârziere la propagarea flăcării (pentru cel puţin 750°C conform SR EN 60695-2-11). Lămpile trebuie să fie protejate împotriva loviturilor la care pot fi supuse, cu dispersoare din materiale plastice rezistente la şocuri mecanice (de exemplu policarbonat), cu grătare sau sticlă rezistentă.
(7)7.20.7. Corpurile de iluminat trebuie confecţionate din materiale incombustibile sau să fie omologate pentru montaj direct pe lemn.
(8)7.20.8. Tuburile, plintele, canalele de protecţie trebuie să fie metalice sau din materiale plastice omologate pentru montaj în construcţii din lemn, cu sau fără halogeni.
(9)7.20.9. Accesoriile de îmbinare ale tuburilor, plintelor şi canalelor trebuie să asigure aceeaşi rezistenţă mecanică, izolaţie electrică, grad de etanşare, rezistenţă la temperatură ca şi tuburile, plintele şi canalele la care se folosesc.
(10)7.20.10. Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe, special prevăzute în corpurile de iluminat, în condiţiile subcap. 5.3.6
II.Distribuţii şi condiţii de montaj
(11)7.20.11. Execuţia distribuţiei electrice în construcţii din lemn se face după terminarea structurii, a acoperişului şi închiderii perimetrale ale acestora.
(12)7.20.12. Atunci când instalaţia electrică este înglobată în interiorul elementelor de construcţie, se recomandă ca circuitele să se monteze între placa dinspre interior a peretelui şi bariera de vapori, iar unde bariera de vapori este integrată în placa dinspre interior a peretelui, între acesta şi izolaţie.
(13)7.20.13. În situaţia în care apar deteriorări ale barierei de vapori în timpul execuţiei distribuţiei, acestea trebuie remediate asigurând continuitatea şi etanşeitatea barierei de vapori.
(14)7.20.14. Pozarea tuburilor şi a dozelor se face înainte de montarea materialului fonoizolant.
(15)7.20.15. Se admite numai montarea aparentă în contact direct cu elementele de construcţie din lemn a tuburilor, plintelor sau canalelor de protecţie din materiale plastice omologate pentru montare pe lemn, aparatele şi echipamentele electrice cu grad de protecţie minim IP54 sau omologate pentru montarea pe lemn.
În cazurile în care gradul de protecţie al echipamentelor electrice este inferior gradului IP 54 se vor respecta prevederile de la 3.0.3.8.
(16)7.20.16. Tuburile şi canalele de protecţie metalice şi tuburile din materiale plastice cu întârziere la propagarea flăcării şi omologate pentru montarea pe lemn, se montează direct pe elemente combustibile ale construcţiei, atât în montaj aparent cât şi în interiorul pereţilor sau planşeelor.
(17)7.20.17. Tuburile flexibile din materiale plastice omologate pentru montare pe lemn se utilizează numai pentru protecţia conductelor pe trasee scurte, dificil de realizat cu tub rigid.
(18)7.20.18. La montarea dozelor în pereţii exteriori, pe lângă asigurarea continuităţii barierei de vapori, se urmăreşte şi păstrarea continuităţii stratului de termoizolaţie.
(19)7.20.19. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se vor respecta soluţii tehnice ce se stabilesc de comun acord cu proiectantul structurii de rezistenţă.
(20)7.20.20. Dozele metalice şi din materiale plastice cu grad de protecţie mai mic de IP 54 se montează respectându-se condiţiile de la art. 7.20.18.
(21)7.20.21. Circuitele electrice vor fi prevăzute cu protecţie diferenţială şi conductor de protecţie.
(22)7.20.22. Se recomandă reducerea, pe cât posibil, a numărului de doze de ramificaţie pe parcursul unui circuit.
(23)7.20.23. Legăturile electrice trebuie realizate astfel încât să nu permită formarea de scântei sau arcuri electrice.
III.Distribuţii în cabluri
(24)7.20.24. La trecerea prin elementele combustibile, cablurile se protejează în tuburi metalice.
(25)7.20.25. Fixarea cablurilor se face numai cu elemente prefabricate care să nu le ştranguleze şi care să nu aibă muchii tăioase care pot deteriora izolaţia acestora.
(26)7.20.26. Distanţele maxime între elementele de fixare a cablurilor trebuie să fie:
- 50 cm, la montajul orizontal şi 100 cm, la montajul vertical, pentru cablurile nearmate montate aparent;
- 80 cm, la montajul orizontal şi 150 cm, la montajul vertical, pentru cablurile armate.
(27)7.20.27. Cablurile se fixează la maximum 10 cm de intrarea în doze sau în aparate.
(28)7.20.28. Golurile din elementele de construcţie trebuie să aibă un diametru mai mare cu Vi decât diametrul exterior al cablului.
(29)7.20.29. Circuitele electrice pentru încălzire realizate cu cabluri înglobate în elemente de construcţie din lemn şi care sunt armate, trebuie protejate la curent diferenţial rezidual de cel mult 100 mA.
(30)7.20.30. În cazul în care alimentarea instalaţiei electrice de încălzire se face dintr-o reţea IT impedanţa dispozitivului de control permanent al izolaţiei şi caracteristicile dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial trebuie alese astfel încât să asigure întreruperea în cazul apariţiei primului defect de izolaţie. Conductorul de protecţie al circuitului de încălzire se leagă la fiecare din extremităţile armăturii sau la învelişul metalic al cablului de încălzire.
IV.Protecţii şi măsuri de protecţie
(31)7.20.31. În cazul reţelelor TN şi TT, circuitele care alimentează receptoarele de lumină şi prize se protejează fiecare la suprasarcină scurtcircuit şi la curent rezidual diferenţial cu curentul nominal de cel mult 30 mA.
(32)7.20.32. În reţeaua IT, dacă sunt prevăzute dispozitive diferenţiale de protecţie, trebuie să se prevadă şi un dispozitiv de control permanent al izolaţiei pe fiecare circuit care deserveşte încăperi din lemn.
(33)7.20.33. În circuitele TFJP şi TFJS părţile active trebuie să îndeplinească una din condiţiile:
- să fie protejate în învelişuri cu gradul de protecţie IP 2X;
- să fie protejate cu o izolaţie care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de 1 min, oricare ar fi tensiunea nominală a circuitului.
(34)7.20.34. Branşamentul la care este racordată instalaţia electrică trebuie să fie prevăzut cu un întreruptor automat cu protecţie la curent diferenţial rezidual de cel mult 300 mA de tip S. Asigurarea selectivităţii protecţiilor se face respectând prevederile subcap. 4.1.
SUBCAPITOLUL 21:7.21. Instalaţii electrice pentru racordarea bateriilor de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere
(1)7.21.1. În instalaţiile electrice cu condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere, respectiv pentru compensarea energiei reactive absorbite de receptoarele inductive ale consumatorului electric, se utilizează condensatoarele derivaţie, fixe sau reglabile în trepte, după caz.
Se recomandă utilizarea condensatoarelor cu pierderi în dielectric cât mai mici şi a condensatoarelor cu dielectric biodegradabil.
(2)7.21.2. Amplasarea bateriilor de condensatoare se face astfel încât pierderile de putere şi energie să fie cât mai mici, în unele din următoarele moduri:
- centralizat, la tablourile generale de distribuţie sau tablourile de distribuţie ale grupurilor de receptoare;
- local (individual), la bornele receptorului electric;
- mixt (centralizat sau semicentralizat combinat cu local).
(3)7.21.3. Valoarea puterii reactive a condensatoarelor destinate îmbunătăţirii factorului de putere şi modul de instalare a acestora (art. 7.21.2.) se stabileşte pe baza unei analize tehnico-economice efectuată conform prevederilor reglementărilor tehnice referitoare la compensarea puterii reactive în reţelele electrice ale furnizorilor de energie, la consumatorii industriali şi similari.
(4)7.21.4. Nu se instalează instalaţii cu condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere înainte de realizarea unui studiu privind distorsiunea curbei de tensiune a locul de montare.
La consumatori electrici cu regim deformant (datorită receptoarelor producătoare de armonice de tensiune sau de curent), bateriile de condensatoare se amplasează în puncte în care factorul de distorsiune şi nivelul armonicelor nu conduc la solicitări ale instalaţiilor peste limitele admisibile (Umax = 1,1 Un; Imax = 1,3 In şi Qmax = 1,42 Qn, unde Un, In, Qn sunt valori nominale în regim sinusoidal). În cazul în care rezultă o depăşire a valorilor maxime admisibile de tensiune sau curent se iau măsuri de utilizare a instalaţiilor de limitare, filtrare, compensare a armonicilor perturbatoare (conform recomandărilor din reglementările tehnice referitoare la compensarea puterii reactive în reţelele electrice ale furnizorilor de energie, la consumatorii industriali şi similari).
(5)7.21.5. La consumatorii electrici cu sarcini reactive fluctuante care produc fluctuaţii de tensiune (flicker), se prevăd instalaţii statice de compensare automată a variaţiilor de putere reactivă, corelat cu necesitatea reducerii fluctuaţiilor de tensiune la valori normate.
(6)7.21.6. În cazul compensării centralizate, bateriile de condensatoare trebuie prevăzute cu aparate de comutaţie pentru cuplare-decuplare la reţeaua electrică. Dacă sarcina reactivă este variabilă în timp, se prevăd baterii de condensatoare fracţionabile, comutabile automat în trepte de putere reactivă.
(7)7.21.7. La consumatorii cu posturi de transformare proprii, în cazul compensării centralizate automate, se interzice funcţionarea în gol a transformatorului, cu bateria de condensatoare conectată.
(8)7.21.8. Compensarea locală (individuală) a energiei reactive consumate se prevede pentru receptoare inductive cu consum mare de putere reactivă şi cu funcţionare continuă şi pentru cele de putere foarte mică, dar aflate în număr foarte mare (de ex. lămpi cu descărcare în gaze şi/sau vapori metalici).
(9)7.21.9. În cazul compensării locale (individuale), la receptoarele de putere mare (motor asincron, transformator etc.), puterea reactivă a bateriei de condensatoare trebuie să compenseze cel mult 90% din puterea de mers în gol a receptorului.
(10)7.21.10. Circuitul de alimentare al bateriei de condensatoare (cabluri, aparate de acţionare şi protecţie) se dimensionează la un curent electric de 1,5 ori curentul nominal al bateriei.
(11)7.21.11. Dacă circuitul se protejează cu întreruptor automat (disjunctor) acesta se reglează astfel:
- pentru protecţie la suprasarcină la 1,5 ori curentul nominal al bateriei;
- pentru protecţie la scurtcircuit la cel puţin 5 ori curentul nominal al bateriei.
(12)7.21.12. Bateriile de condensatoare se prevăd cu dispozitive de descărcare automate sau manuale, alese astfel încât după cel mult 1 minut de la deconectarea bateriei de la reţea, tensiunea reziduală la bornele ei să scadă sub 42 V. La bateriile de condensatoare fracţionabile cu trepte comutabile se prevăd dispozitive de descărcare automată. Fac excepţie şi nu se prevăd cu dispozitive speciale de descărcare, condensatoarele legate direct la bornele receptoarelor.
(13)7.21.13. Bateriile de condensatoare se instalează, de regulă, în încăperi separate de categoria BA5 (EE) pe stelaje metalice sau în dulapuri speciale.
În încăperile în care sunt instalate bateriile de condensatoare se asigură menţinerea condiţiilor de temperatură şi umiditate cerute de producătorul lor. Ele se amplasează astfel încât să fie ferite de apă, praf, agenţi corozivi, lovituri, vibraţii, căldură, foc, luându-se măsuri corespunzătoare de protecţie. Fac excepţie bateriile de condensatoare impregnate cu uleiuri incombustibile (garantate de producător). Acestea pot să fie instalate în încăperi de clasa BA5 (EE) (de ex. în încăperea tabloului general de distribuţie), în încăperi de producţie, luându-se măsuri de protecţie împotriva atingerilor sau în tablourile electrice închise, de alimentare şi comandă ale receptoarelor (de ex. ale motoarelor asincrone).
(14)7.21.14. Montarea pe stelaje a bateriilor de condensatoare şi a conductelor de legătură se face astfel încât o persoană să nu poată atinge simultan două părţi metalice la o înălţime mai mică de 2,5 m şi între care există o tensiune mai mare de 120 V. Accesul personalului în spaţiul bateriilor de condensatoare este permis numai personalului autorizat şi numai după deconectarea şi descărcarea în prealabil a acestora pe rezistoarele de descărcare.
SUBCAPITOLUL 22:7.22. Instalaţii electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de securitate la incendiu
I._
(1)7.22.1. Alimentarea cu energie electrică a tabloului de distribuţie al staţiei pompelor de incendiu, al electrovanelor de incendiu şi al altor dispozitive de securitate la incendiu aferente trebuie asigurată, după caz, astfel:
a)dintr-o singură sursă de alimentare;
Alimentarea de la o singură sursă se realizează în situaţiile în care nu se prevăd pompe de incendiu de rezervă, conform celor precizate în reglementarea tehnică, indicativ P118/2.
Se consideră o singură sursă de alimentare racordarea la un post de transformare al sistemului energetic naţional, la o centrală electrică, la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului prin firida de branşament sau la tabloul general de distribuţie al clădirii.
b)din două surse de alimentare independente.
Alimentarea din două surse independente se face pentru tablourile de alimentare a:
- staţiei de pompare atunci când, potrivit reglementării tehnice, indicativ P 118/2, se prevede pompă de rezervă pentru incendiu;
- sistemelor de control şi evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi;
- ascensoarelor de intervenţie şi evacuare în caz de incendiu (subcap. 7.18).
Sursa de alimentare de bază este asigurată conform punctului a). În cazuri justificate tehnic în care nu există posibilitatea asigurării unei surse de bază de alimentare cu energie electrică pentru pompe se admite utilizarea motoarelor cu ardere internă.
Sursa de alimentare rezervă poate fi:
- altă sursă de energie electrică (centrală electrică la consumator), astfel încât nefuncţionarea sursei de bază să nu o afecteze;
- grup de intervenţie cu intrarea automată în funcţiune în maximum 15 secunde, la dispariţia tensiunii sursei de bază şi preluarea eşalonată a receptoarelor în maximum 60 secunde;
- surse de alimentare neîntreruptibilă (UPS), cu condiţia ca aceste echipamente să asigure, pe timpul normat, funcţionarea tuturor receptoarelor cu rol de securitate la incendiu (iluminat de securitate, instalaţia de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu, instalaţiile de stingere, instalaţiile de control şi evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi);
- motoare cu ardere internă cu pornire automată.
Indiferent de numărul de instalaţii electrice prin care un loc de consum este racordat la reţeaua operatorului de transport/distribuţie, acestea constituie o singură sursă de alimentare (SEN) pentru locul de consum respectiv.
În toate cazurile trebuie asigurată trecerea automată (dublată de acţionare manuală) de pe alimentarea de bază pe cea de rezervă la nefuncţionarea sursei de bază printr-un sistem AAR reversibil.
În cazul în care este obligatorie şi nu se poate asigura a 2-a sursă de energie electrică de rezervă se montează pompe fixe cu motor cu ardere internă cu pornire automată sau pompe cu abur (în cazul în care este asigurată alimentarea lor permanentă printr-o conductă separată, direct de la sursă).
Pentru instalaţiile automate de stingere cu apă se respectă şi prevederile din SR EN 12845.

(2)7.22.2. Tabloul de distribuţie al staţiei pompelor şi electrovanelor de incendiu şi al altor dispozitive de securitate destinate limitării/stingerii incendiului se amplasează în încăperea destinată staţiei de pompare, cu respectarea prevederilor din reglementarea tehnică P118/2, sau în încăperi care asigură condiţii similare.

(3)7.22.3. Căile de alimentare ale tabloului de distribuţie al staţiilor pompelor şi electrovanelor de incendiu, ale instalaţiei pentru controlul şi evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi şi ale ascensoarelor de intervenţie şi/sau evacuare în caz de incendiu trebuie amplasate pe trasee distincte faţă de celelalte tipuri de instalaţii electrice. În cazul în care se prevăd două căi de alimentare, acestea se dispun pe trasee separate sau se prevăd măsuri constructive pentru separarea lor cu elemente rezistente la foc, astfel încât avarierea unei căi să nu poată provoca întreruperea în alimentarea cu energie electrică a celei de-a doua căi de alimentare.

(4)7.22.4. În cazul alimentării dintr-o singură sursă coloana tabloului de distribuţie a staţiei pompelor de incendiu se leagă înaintea întreruptorului general sau a siguranţelor generale ale tabloului din reţeaua furnizorului din care se alimentează. Întreruptorul sau siguranţele de pe coloanele ce alimentează tablourile staţiei pompelor, electrovanelor de incendiu se va prevedea cu blocare sigilată care să nu permită întreruperea alimentării decât în caz de strictă necesitate. Această blocare nu este necesară în cazul în care întreruptorul se află în încăperi unde au acces numai persoane autorizate (de exemplu camera tabloului general de distribuţie).
Face excepţie cazul în care tabloul general de distribuţie are două bare distincte racordate la două transformatoare care se pot rezerva reciproc. În acest caz coloanele se pot racorda la barele generale.
(5)7.22.5. În cazul alimentării din două surse, tablourile staţiei de pompe de incendiu şi sistemului de control şi evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi pot fi alimentate:
- pe două căi de alimentare (câte una de la fiecare sursă) cu un sistem AAR cu acţionare la dispariţia tensiunii sursei de bază. Alimentarea din sursa de bază se va face din faţa întreruptorului general. Se acceptă ca alimentarea de bază să se realizeze şi de pe secţiile de bare ale tabloului general doar în situaţia când există minimum două secţii de bare distincte racordate la două transformatoare ce se pot rezerva unul pe celălalt în caz de incendiu. Decuplarea receptoarelor fără rol de securitate la incendiu, dacă este cazul, se va face automat, existând şi posibilitatea unei comenzi manuale;
- pe o singură cale dintr-o bară (tablou) alimentat de la cele două surse printr-un sistem AAR, în cazul în care aceasta se află în apropierea (în aceeaşi încăpere sau încăperi alăturate categoria BE1) tablourilor pompelor de incendiu şi sistemului de control şi evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi.

(6)7.22.6. Din tabloul staţiei pompelor de incendiu se admite numai alimentarea receptoarelor care contribuie direct şi indirect la intervenţia de stingere a incendiilor (pompele de incendiu, electrovanele de incendiu, sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, instalaţia de automatizare pentru stingerea incendiilor, instalaţia pentru iluminat normal şi de siguranţă a staţiei pompelor de incendiu, sursa de rezervă, pompa de epuismente care evită pericolul inundării pompelor de incendiu etc.).
(7)7.22.7. Trebuie prevăzută comandă automată pentru pornirea pompelor de incendiu:
- în cazurile în care nu există personal calificat pentru punerea lor în funcţiune în timp util;
- pentru instalaţiile speciale de stingere (sprinklere, drencere - sprinklere deschise, apă pulverizată şi ceaţă de apă).
Intrarea automată în funcţiune a pompelor (mai puţin a pompei-pilot) trebuie semnalizată optic şi acustic în locurile precizate la art. 7.22.8. În aceste locuri se prevede posibilitatea opririi manuale a semnalizării acustice. Semnalizarea optică se opreşte automat odată cu oprirea pompelor de incendiu. Instalaţiile de alimentare se prevăd şi cu posibilităţi de acţionare manuală.
Dispozitivele de protecţie de pe circuitele pompelor trebuie să nu acţioneze cel puţin 20 de secunde la curentul electric de pornire.
Cablurile de alimentare pentru tablourile electrice aferente staţiilor de pompare de incendiu se vor dimensiona Ia un curent egal cu 150% din curentul nominal, atunci când pompele de incendiu şi tabloul electric nu sunt în aceeaşi încăpere. Acestea se realizează dintr-o bucată fără îmbinări.
Oprirea pompelor de incendiu se prevede numai manual, cu excepţia situaţiei de la art. 7.22.11. Prevederile din acest articol sunt conforme cu recomandările din SR EN 12845.

(8)7.22.8. Comanda manuală de acţionare a pompelor şi electrovanelor de incendiu se admite să se facă şi prin butoane speciale de pornire amplasate atât în încăperea pompelor şi electrovanelor de incendiu cât şi, după caz, la distanţă în diferite puncte de comandă (de ex. la serviciul de pompieri, în camera dispeceratului de comandă, în clădirile respective, în secţii de fabricaţie, depozite etc. pentru care sunt prevăzute aceste instalaţii).
Oprirea manuală a pompelor şi electrovanelor de incendiu se face numai din staţia pompelor de incendiu.
Butoanele pentru comandă manuală a pompelor şi electrovanelor de incendiu care servesc instalaţii de hidranţi interiori neautomatizate se amplasează în apropierea fiecărui hidrant interior. Aceste butoane trebuie să fie special executate pentru instalaţii de stins incendii, fiind dispuse în cutii sau nişe cu geam sigilate.
(9)7.22.9. În toate instalaţiile de stins incendii, schema de comandă a pompei (pompelor) de rezervă trebuie stabilită astfel încât acestea să intre automat în funcţiune în următoarele situaţii:
- la dispariţia tensiunii de alimentare a pompei (pompelor) aflate în funcţiune;
- la oprirea pompei (pompelor) în funcţiune prin declanşarea protecţiei termice sau electromagnetice;
- atunci când pompa (pompele) aflate în funcţiune nu asigură presiunea necesară.
În cazul staţiilor de pompare cu mai multe pompe, intrarea în funcţiune a acestora se face succesiv (temporizat) funcţie de capacitatea sursei de alimentare de rezervă. În cazul pornirii manuale, aceasta se stabileşte prin "Instrucţiuni de exploatare".
(10)7.22.10. Schema de comandă a pompelor de incendiu se stabileşte astfel încât să se poată alterna situaţia de pompă în funcţiune cu cea de rezervă, pentru a se putea controla permanent starea instalaţiilor şi a realiza o uzură uniformă a pompelor.
(11)7.22.11. Pompele de incendiu trebuie protejate împotriva funcţionării în gol, la lipsa de apă, prin asigurarea opririi automate a acestora. Această situaţie trebuie semnalizată optic şi acustic în camera serviciului de pompieri sau în alt loc cu supraveghere permanentă.
(12)7.22.12. Coloanele de alimentare a tabloului staţiei de pompare pentru incendiu şi a altor sisteme de securitate la incendiu trebuie să fie din cupru şi trebuie protejate împotriva deteriorărilor mecanice. Aceste coloane se executată cu cabluri cu izolaţie minerală conform SR EN 60702- 1, SR EN 60702- 2 sau cu cabluri rezistente la foc, conform SR EN 50200 şi SR EN 50362 sau un sistem de cablaj care să-şi păstreze caracteristicile de protecţie la foc şi mecanice care trebuie să asigure durata cea mai mare normată de funcţionare dintre instalaţiile de stingere a incendiului din clădire pe care le alimentează din acelaşi tablou sau aflate pe trasee comune.
(13)7.22.13. Circuitele de alimentare a pompelor, electrovanelor şi a altor elemente aferente instalaţiilor cu rol de securitate la incendiu precum şi circuitele de control, comandă şi semnalizare, trebuie să fie din cupru şi vor fi cu întârziere la propagarea flăcării în mănunchi (ex. CYYF) conform SR EN 50266, dacă receptoarele electrice sunt în aceeaşi încăpere (sau încăpere alăturată) cu tabloul de alimentare. În alte cazuri se aplică art. 7.22.12.
(14)7.22.14. Dispozitivele pentru acţionarea cortinelor de siguranţă din clădirile cu orice destinaţie se alimentează conform prevederilor art. 7.22.1 punctul b). Acţionarea lor se face automat la declanşarea instalaţiei de semnalizare a incendiului din sală sau scenă. În încăperea serviciului de pompieri de lângă cortina de siguranţă se asigură şi posibilităţi de acţionare manuală a acesteia. Acţionarea automată a cortinei trebuie semnalizată optic şi acustic local şi la serviciul de pompieri.
(15)7.22.15. Soluţiile de alimentare electrică a altor instalaţii şi dispozitive de securitate la incendiu (uşi, obloane rezistente la foc, clapete antifoc etc.) se stabilesc de proiectant în funcţie de condiţiile specifice şi de securitatea la incendiu, adoptându-se una din variantele a) sau b) de la art. 7.22.1. Este obligatorie alimentarea din două surse independente a dispozitivelor de securitate la incendiu de tipul celor de la aliniatul anterior, în afara cazurilor prevăzute la art. 7.22.1, pentru clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri civile din categoriile A şi B de importanţă, clădiri de turism cu peste 150 persoane, clădiri pentru învăţământ cu peste 300 de persoane şi clădiri de sănătate cu peste 100 de paturi.
(16)7.22.16. Staţiile de pompare, echipamentele de control şi semnalizare (centralele de semnalizare) a incendiilor şi zonele în care se află elemente de prevenire şi stingere a incendiilor care trebuie acţionate (electrovane etc.) trebuie prevăzute cu instalaţie de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
(17)7.22.17. Grupul de intervenţie pentru alimentarea de rezervă se instalează în:
- clădire independentă;
- înglobat în interiorul clădirilor cu risc de incendiu mare (BE2), mediu (BE1a) şi mic (BE1b) sau alipite de acestea;
- în aer liber, cu respectarea prescripţiilor din reglementările privind securitatea la incendiu (considerând grupul electrogen de gradul II stabilitate la foc), a condiţiilor de funcţionare şi amplasare indicate de producător, precum şi a zonei climatice în care este amplasat acesta.
Grupul de intervenţie pentru alimentarea de rezervă nu se amplasează pe acoperişul construcţiilor.

(18)7.22.18. Încăperea grupului de intervenţie, înglobată sau alipită construcţiilor cu alte destinaţii, se separă de restul construcţiei prin pereţi de A1, A2 - s1do cu rezistenţă la foc REI/EI 180 şi planşee REI 90, având acces direct din exterior. Această încăpere trebuie prevăzută cu goluri pentru aspiraţia aerului de combustie şi goluri de evacuare spre exterior a gazelor de ardere, astfel încât să fie eliminat pericolul introducerii acestora în clădire. Se admite şi comunicarea acestor funcţiuni cu restul construcţiei numai dintr-un coridor comun, printr-o uşă cu rezistenţă la foc de minim EI2 90-C, echipată cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, fără a se renunţa la accesul direct din exterior.
(19)7.22.19. Clădirile independente pentru grupurile de intervenţie trebuie să fie de nivelul I, II sau III de stabilitate la incendiu şi trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare a gazelor de ardere.
(20)7.22.20. Încăperile în care se găsesc grupurile de intervenţie trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
II.Instalaţii electrice aferente dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi.
(21)7.22.21. Alimentarea cu energie electrică a utilajelor şi echipamentelor de acţionare a dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi sau a instalaţiilor de ventilare şi climatizare utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se asigură în condiţiile art. 7.22.1 b) şi 7.22.5., standardelor de referinţă SR EN 12101 cu părţile 5, 6 şi 10 sau reglementărilor echivalente. Sistemele AAR prevăzute la art. 7.22.5 vor fi reversibile (la revenirea tensiunii sursei de bază, alimentarea se va face automat pe acesta).
(22)7.22.22. În zonele în care sunt montate elemente de acţionare manuală aferente sistemului de control şi evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se va prevedea iluminat de securitate pentru intervenţii în zonele de risc.

(23)7.22.23. Timpul de funcţionare în caz de incendiu, respectiv punerea în funcţiune a ventilatoarelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se stabileşte în conformitate cu reglementările tehnice specifice.
(24)7.22.24. Oprirea ventilatoarelor trebuie realizată din cel puţin două puncte ale instalaţiei; unul din acele puncte trebuie să fie amplasat într-o zonă accesibilă direct.
(25)7.22.25. Intrarea în funcţiune a sistemului de control al fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să se facă automat la acţionarea detectoarelor de incendiu sau a declanşatoarelor manuale de alarmare. Acestea transmit prin echipamentul de control şi semnalizare (centrala de detectare-semnalizare), după caz, comanda pentru:
- acţionarea elementelor de compartimentare rezistente la foc;
- închiderea uşilor rezistente la foc;
- trimiterea la parter a ascensoarelor cu funcţionare normală;
- închiderea uşilor de separare a încăperilor-tampon, degajamentelor şi tunelurilor de evacuare;
- sistemul de ventilare ce face parte din sistemul de control al fumului şi gazelor fierbinţi care va îndeplini cerinţele specifice acestuia;
- închiderea/oprirea sistemului de ventilare/climatizare care nu face parte din sistemul de control al fumului şi gazelor fierbinţi, precum şi a clapetelor antifoc, cu excepţia sistemelor locale de climatizare care deservesc încăperile unde se găsesc echipamente ce contribuie activ la sistemul de siguranţă la foc. În cazul amplasamentelor pentru utilizare medicală, oprirea ventilaţiei se va face selectiv, în funcţie de zona în care a fost detectat incendiul şi de destinaţia sistemului de ventilare, climatizare şi condiţionare realizat conform precizărilor din reglementarea tehnică NP 015, în funcţie de clasa încăperii.

(26)7.22.26. Comanda sistemului de evacuare a fumului gazelor fierbinţi se face:
- automat, prin detectoare de incendiu şi echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) şi detectare a incendiului, amplasate în compartimentele de incendiu;
- manual, prin declanşatoare manuale de alarmă (butoane de semnalizare manuală) amplasate pe căile de evacuare, la fiecare nivel;
- manual, prin comandă la distanţă, în cazul existenţei unui post central de comandă şi control pentru apărare împotriva incendiilor.
(27)7.22.27. Realizarea circuitelor de comandă, control şi semnalizare se va face în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice specifice.
(28)7.22.28. Cablurile electrice pentru coloanele tabloului şi pentru circuitele de alimentare a elementelor aferente sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi cablurile pentru circuitele de comandă, control şi semnalizare vor avea conductoare din cupru şi vor fi rezistente la foc astfel încât să asigure funcţionarea sistemului pe durata normată (clasificarea temperatură/timp a componentei pe care o deserveşte) stabilită potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
Cablurile electrice utilizate pentru sistemele mecanice de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi de presiune diferenţială trebuie să fie protejate împotriva expunerii la incendiu pentru perioadele de timp cerute prin reglementările tehnice aplicabile în locul de utilizare al sistemelor, asigurându-se:
a)cabluri şi sistemele de pozare rezistente la foc care întrunesc criteriul de temperatură şi de timp în conformitate cu standardele aplicabile sau
b)cabluri protejate în construcţie rezistentă la foc, sau instalate în exteriorul clădirii unde cablurile nu pot fi puse în pericol de incendiu şi
c)cabluri protejate de incendiu ce trebuie să corespundă cu clasificarea temperatură/timp a componentei pe care o deserveşte.
SUBCAPITOLUL 23:7.23. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă. Condiţii de alimentare şi de funcţionare
(1)7.23.1. Iluminatul de siguranţă trebuie prevăzut în clădirile menţionate în cap. 1.
(2)7.23.2. Iluminatul de siguranţă se clasifică astfel:
a)iluminat pentru continuarea lucrului - prevăzut pentru continuarea activităţii normale fără modificări esenţiale;
b)iluminat local - destinat protejării ocupanţilor care pot să rămână temporar în clădire în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică, precum şi pentru zone locale particulare;
c)iluminat de securitate, care se compune din:
1.iluminat pentru evacuarea din clădire - destinat să asigure identificarea şi folosirea, în condiţii de securitate, a căilor de evacuare;
2.iluminat împotriva panicii - prevăzut să evite panica sau să reducă probabilitatea de producere a panicii şi să asigure nivelul de iluminare care să permită persoanelor să ajungă în locul de unde calea de evacuare poate fi identificată;
3.iluminat pentru intervenţii în zonele de risc - prevăzut să asigure nivelul de iluminare necesar siguranţei persoanelor implicate într-un proces sau activitate cu pericol potenţial şi să permită desfăşurarea adecvată a procedurilor de acţionare pentru siguranţa operatorilor şi a ocupanţilor zonelor.
(3)7.23.3. Nivelurile minime de iluminare, timpii maximi de punere în funcţiune, durata minimă de funcţionare pentru tipurile iluminatului de siguranţă sunt prezentate în tabelele 7.23.1a - 7.23.1c.
1.Tabelul 7.23.1a: Nivelurile minime de iluminare, timpii maximi de punere în funcţiune şi durata minimă de funcţionare pentru tipurile iluminatului de siguranţă

Iluminat de siguranţă

Iluminat de securitate

Iluminat local

Iluminat pentru continuarea lucrului

Iluminat pentru evacuarea din clădire

Iluminat împotriva panicii

Iluminat pentru intervenţii în zone de risc

Emin.

1 lx1)

0,5 lx1)

10% din nivelul normal de iluminare

(Em) în zona de risc, dar nu mai mic de 15 lx

Emin. necesar stabilit printr-o evaluare a riscului asociat, dar nu mai mic decât Emin. pentru evacuarea din clădire

Se stabileşte în funcţie de sarcina vizuală specifică fiecărei activităţi.

Timpul maxim de punere în funcţiune

5 s2)

5 s2)

0,5 s

5 s1)

Durata minimă de funcţionare

1 h3)

1 h3)

Minimum considerat pentru îndeplinirea sarcinii

1 h3)

Minimum considerat pentru îndeplinirea sarcinii

1) Obligatoriu se va îndeplini şi condiţia de uniformitate: raportul dintre valoarea minimă şi cea maximă nu trebuie să fie mai mare de 1:40.

2) Se va realiza 50% din iluminarea Emin. necesară în 5 s după întreruperea iluminatului normal şi 100% în 60 s.

3) Valorile reprezintă durata minimă de funcţionare pentru fiecare tip de iluminat de securitate/siguranţă, care se corelează şi cu destinaţia clădirii, în funcţie de care autonomia se extinde la valorile indicate în exemplele de mai jos.

2.Tabelul 7.23.1b: Exemple privind durata minimă de funcţionare a iluminatului de siguranţă pentru diverse funcţiuni

Funcţiuni/Destinaţii

Timp minim de funcţionare

(h)

Clădiri înalte, foarte înalte

3

Clădiri cu săli aglomerate din categoria S1 şi S2

3

Spaţii comerciale

3

Cult

3

Cultură

3

Primire turistică

3

Învăţământ

3

Parcări subterane şi supraterane închise

3

Gări şi aerogări

3

Centre de asistenţă socială

3

Sănătate cu spitalizare

3*)

Sănătate cu tratament ambulatoriu

1

Alimentaţie publică

1

Parcări supraterane deschise

1

Administrativ

1

Arene sportive

1

Staţii de distribuţie carburanţi pentru autovehicule

1

Spaţii comune din clădiri de locuit

1

*) În cazul în care nu există sursa centrală de rezervă a spitalului sau dacă aceasta nu asigură 24 h autonomie, durata de funcţionare a iluminatului de siguranţă pentru continuarea lucrului trebuie să fie asigurată local pentru 24 h.

NOTĂ:

Dacă activităţile sau destinaţiile cu timpi de funcţionare diferiţi pentru iluminatul de siguranţă se întâlnesc în aceeaşi clădire (de exemplu, restaurant în clădire înaltă, loc de muncă în parcare subterană sau arenă sportivă cu aglomerare de persoane), se va considera valoarea maximă (de exemplu, 3 h în loc de 1 h).

3.Tabelul 7.23.1c: Exemple de valori pentru iluminatul de siguranţă în funcţie de tip şi aplicaţie/domeniu de utilizare:

Tipul iluminatului de siguranţă

Domenii de utilizare

Nivelul de iluminare

(orizontală dacă nu se specifică, respectiv verticală dacă este specificat)

0

1

2

pentru continuarea lucrului

- în locuri de muncă dotate cu receptoare care trebuie alimentate fără întrerupere şi în locuri de muncă legate de necesitatea funcţionării acestor receptoare (staţii de pompe pentru incendiu, încăperile surselor de rezervă, spaţiile serviciilor de pompieri, încăperile centralelor de semnalizare, dispecerate etc.)

- 10% din nivelul de iluminare menţinută pentru iluminatul normal (valoare medie), dar nu mai mic de 15 lx

- în încăperile blocului operator (săli de operaţie, pre- şi postoperator, terapie intensivă etc.)

- 80% din nivelul de iluminare menţinută pentru iluminatul normal

- pe câmpul de operaţie

- egal cu nivelul de iluminare menţinută pentru iluminatul normal

- în încăperile construcţiilor de producţie, laboratoare şi altele similare în care utilajele necesită o permanentă supraveghere

- 10% din nivelul de iluminare menţinută pentru iluminatul normal

pentru intervenţii în zone de risc

- în locurile în care sunt montate armături (de exemplu: vane, robinete, dispozitive de comandă control etc.) ale unor instalaţii şi utilaje care trebuie acţionate în caz de avarie

- 10% din nivelul de iluminare menţinută pentru iluminatul normal din zona de risc, dar nu mai mic de 15 lx

- în zonele cu elemente care, la întreruperea iluminatului normal, trebuie acţionate în vederea scoaterii din funcţiune a unor utilaje şi echipamente sau a reglării unor parametri aferenţi, în scopul protejării utilajelor, echipamentelor sau persoanelor

- 10% din nivelul de iluminare menţinută pentru iluminatul normal din zona de risc, dar nu mai mic de 15 lx

pentru evacuarea din clădire

- pe căile de evacuare

- minimum 1 lx în orice punct al căilor de evacuare la nivelul pardoselii

împotriva panicii

- în încăperi sau spaţii unde se poate produce panică (de exemplu: încăperi cu aglomerări de persoane)

- minimum 0,5 lx în orice punct la nivelul pardoselii, excluzând o zonă perimetrală de 0,5 m şi socotind încăperea goală (fără mobilier)

local pentru veghe

- pentru supravegherea în timpul nopţii a bolnavilor din spitale

- nenormat, dar considerat suficient min. 0,5 lx în orice punct la nivelul pardoselii

- pentru supravegherea în timpul nopţii a copiilor din creşe, grădiniţe şi a sugarilor din spitale

- minimum 15 lx la nivelul pătuţului

local pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu

- în afara hidrantului (alături sau deasupra) la maximum 2 m

- minimum 5 lx iluminare verticală

local pentru indicarea poziţiilor unor echipamente şi aparate

- posturi de prim ajutor;

- declanşatoare manuale de alarmă în caz de incendiu;

- dispozitive de comandă manuală pentru sistemele cu rol de securitate la incendiu;

- echipamentele care se utilizează în caz de incendiu (stingătoare şi ustensile de combatere a începuturilor de incendiu);

- echipamentul de control şi semnalizare al instalaţiei de detectare incendiu, panouri repetoare de semnalizare şi/sau comandă în caz de incendiu;

- butoanele de apel pentru asistenţa persoanelor cu dizabilităţi din grupurile sanitare dedicate acestora;

- tablourile electrice generale, tablourile care alimentează circuitele iluminatului normal şi de siguranţă.

- minimum 5 lx iluminare verticală

NOTĂ:

Calculul iluminatului de securitate se va realiza luând în considerare doar componenta directă a iluminării, eliminând reflexiile suprafeţelor încăperii. În cazul utilizării iluminatului indirect ca iluminat de securitate se vor respecta condiţiile indicate în SR EN 1838.

(4)7.23.4. Corpuri de iluminat pentru iluminatul de siguranţă
1.7.23.4.1. Corpurile de iluminat de siguranţă ce asigură iluminatul:
- pentru continuarea lucrului,
- pentru intervenţii în zonele de risc,
- împotriva panicii,
- local
pot fi integrate în iluminatul normal al spaţiilor respective, dar trebuie să li se asigure punerea în funcţiune automată la întreruperea iluminatului normal în timpul prevăzut în tabelul 7.23.1a.
2.7.23.4.2. Corpurile de iluminat pentru indicarea direcţiilor de evacuare din clădire şi pentru evidenţierea hidranţilor interiori trebuie să respecte prevederile:
a)SR EN ISO 7010 şi SR ISO 3864 în ceea ce priveşte tipurile de marcaj referitoare la sens şi schimbări de direcţie;
b)SR EN 1838 privind distanţele de identificare, luminanţa şi iluminarea indicatoarelor de semnalizare de securitate.
3.7.23.4.3. Corpurile de iluminat pentru iluminatul de siguranţă trebuie să fie realizate din materiale care corespund reglementărilor specifice din SR EN 60598-2-22.
4.7.23.4.4. Corpurile de iluminat de securitate se vor monta la o înălţime de minimum 2 m faţă de nivelul pardoselii, cu excepţia situaţiilor particulare (de exemplu, zone exterioare ale clădirii, puncte de adunare, scări şi clădiri istorice, marcarea obstacolelor etc.), cazuri în care se acceptă montarea la înălţimi sub 2 m, cu condiţia realizării protecţiei mecanice a corpurilor de iluminat.
(5)7.23.5. Surse de alimentare
1.7.23.5.1. Sursa principală de alimentare este reţeaua de distribuţie publică.
2.7.23.5.2. Sursa de alimentare de securitate (de rezervă) trebuie aleasă astfel încât să intre în funcţiune în timpul menţionat în tabelul 7.23.1a şi să menţină alimentarea cel puţin pe durata de timp stabilită în funcţie de tipul activităţii.
Alimentarea electrică de securitate (de rezervă) se realizează conform pct. 3.4.2. Sistemele de alimentare cu energie electrică pentru iluminatul de siguranţă trebuie să respecte prevederile articolului 5.6.
Sursele de alimentare de securitate (de rezervă) sunt cele prezentate în pct. 5.6.3.1 şi pot fi locale (pentru un corp de iluminat de tip autonom) sau centrale (pentru alimentarea unui grup de corpuri de iluminat).
Sursele centrale trebuie să îşi păstreze caracteristicile de rezistenţă, etanşeitate la foc şi izolare termică pe timpul necesar alimentării de siguranţă (dar nu mai mult de 3 h) sau să fie amplasate în spaţii care să îndeplinească aceste condiţii.
(6)7.23.6. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului
1.7.23.6.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului se prevăd în următoarele cazuri:
a)în locuri de muncă dotate cu receptoare care trebuie alimentate fără întrerupere şi la locurile de muncă legate de necesitatea funcţionării acestor receptoare (staţii de pompe pentru incendiu, surse de rezervă, spaţiile serviciilor de pompieri, încăperile dispozitivelor de control şi semnalizare, ventilatoarelor de evacuare şi control al fumului şi gazelor fierbinţi, centralelor de semnalizare, dispecerate etc.);
b)în încăperile blocului operator (săli de operaţie, de sterilizare, de pregătire medici, de pregătire bolnavi, de reanimare etc.);
c)în clădirile construcţiilor de producţie şi/sau depozitare, laboratoare şi altele similare în care utilajele necesită o supraveghere permanentă.
2.7.23.6.2. Capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru cazurile de la lit. a) şi b) ale pct. 7.23.6.1 trebuie stabilită astfel încât să se asigure funcţionarea iluminatului de siguranţă pentru continuarea lucrului în tot timpul necesar pentru luarea unor măsuri în vederea continuării pe o perioadă de timp, fără pericol, a activităţii sau efectuarea unor manevre pentru oprirea activităţii, dar minimum 1 oră.
(7)7.23.7. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru intervenţii în zone de risc
1.7.23.7.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru intervenţii trebuie prevăzute în următoarele cazuri:
a)în locurile în care sunt montate armături (de exemplu, vane, robinete şi dispozitive de comandă-control) ale unor instalaţii şi utilaje care trebuie acţionate în caz de avarie;
b)în zonele cu elemente care, la întreruperea iluminatului normal, trebuie acţionate în vederea scoaterii din funcţiune a unor utilaje şi echipamente sau a reglării unor parametri aferenţi, în scopul protejării utilajelor, echipamentelor sau persoanelor, precum şi în încăperi de garare a utilajelor destinate apărării împotriva incendiilor;
c)în încăperi ce adăpostesc generatoare, echipamente de control şi semnalizare, tablouri generale, tablouri ce alimentează iluminatul normal şi pe cel de siguranţă, camere tehnice.
(8)7.23.8. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru evacuare
1.7.23.8.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru evacuare trebuie prevăzute în:
a)clădirile civile în care se pot afla simultan mai mult de 50 de persoane;
b)încăperi din clădiri civile dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
- sunt amplasate la nivelurile supraterane şi au o suprafaţă mai mare de 300 m2, indiferent de numărul de persoane;
- sunt amplasate la nivelurile subterane şi au o suprafaţă mai mare de 100 m2, indiferent de numărul de persoane;
c)parcajele subterane şi supraterane închise;
d)toaletele cu suprafaţa mai mare de 8 m2 şi cele destinate persoanelor cu dizabilităţi, precum şi în spaţiile cu mese pentru înfăşat şi îngrijirea copiilor mici;
e)spaţiile de producţie sau depozitare cu mai mult de 20 de persoane sau atunci când distanţa dintre uşa de evacuare şi punctul de lucru cel mai depărtat depăşeşte 30 m.
2.7.23.8.2. De-a lungul căilor de evacuare, distanţa dintre corpurile de iluminat pentru evacuare trebuie să respecte distanţele de vizibilitate prevăzute de SR EN 1838.
3.7.23.8.3. Corpurile de iluminat pentru iluminatul de securitate pentru evacuare trebuie amplasate:
a)lângă*) scări, astfel încât fiecare treaptă să fie iluminată direct;
___
*)"lângă" este considerat ca fiind sub 2 m măsuraţi pe orizontală.
b)lângă*) orice altă schimbare de nivel;
___
*)"lângă" este considerat ca fiind sub 2 m măsuraţi pe orizontală.
c)la fiecare uşă de ieşire destinată a fi folosită în caz de evacuare;
d)la panourile/indicatoarele de semnalizare de securitate;
e)la fiecare schimbare de direcţie dacă direcţia de evacuare nu este evidentă;
f)la intersecţii de coridoare;
g)lângă*) fiecare ieşire din clădire şi în exteriorul acesteia;
___
*)"lângă" este considerat ca fiind sub 2 m măsuraţi pe orizontală.
h)la scările rulante;
i)lângă*) echipamentele destinate utilizării de către persoane cu dizabilităţi.
___
*)"lângă" este considerat ca fiind sub 2 m măsuraţi pe orizontală.
4.7.23.8.4. Corpurile de iluminat pentru evacuare trebuie poziţionate la o înălţime între 2 m şi 3 m faţă de nivelul pardoselii finite.
Fac excepţie cazurile cu zone unde vizibilitatea corpurilor de iluminat este obstrucţionată de prezenţa unor obstacole (de exemplu, materiale depozitate în stive) sau când spaţiile au dimensiuni mari ca suprafaţă şi înălţime. În acest caz, indicatoarele luminoase sau iluminate nu trebuie montate mai sus de 20 de grade faţă de orizontala situată la o înălţime convenţională a ochiului observatorului de 1,5 m, văzut de la maximul distanţei posibile de vedere, stabilită conform SR EN 1838.
5.7.23.8.5. Iluminatul de securitate pentru evacuare trebuie să funcţioneze permanent cât timp există personal în clădire, cu următoarele excepţii:
a)unde există sistem de supraveghere permanent a iluminatului de siguranţă;
b)unde acest sistem de iluminat este asigurat de iluminatul natural pe perioada activităţii în clădire.
6.7.23.8.6. Pentru a asigura deplasarea ocupanţilor în condiţii de securitate către căile de evacuare sau către zonele de intervenţie se prevede un iluminat pentru circulaţie care să respecte aceleaşi condiţii ca iluminatul de evacuare. Acesta trebuie să permită distingerea unor obstacole de pe căile de circulaţie atunci când iluminatul normal lipseşte sau acolo unde iluminatul de evacuare nu este suficient pentru distingerea obstacolelor.
(9)7.23.9. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă local
1.7.23.9.1. Iluminat local de siguranţă trebuie prevăzut pentru evidenţierea:
a)hidranţilor interiori de incendiu1);
___
1)În aceste situaţii, corpurile de iluminat trebuie amplasate la maximum 2 m măsuraţi pe orizontală.
b)cutiilor posturilor de prim ajutor;
c)declanşatoarelor manuale de alarmă în caz de incendiu1);
___
1)În aceste situaţii, corpurile de iluminat trebuie amplasate la maximum 2 m măsuraţi pe orizontală.
d)dispozitivelor de comandă manuală pentru sistemele cu rol de securitate la incendiu1);
___
1)În aceste situaţii, corpurile de iluminat trebuie amplasate la maximum 2 m măsuraţi pe orizontală.
e)mijloacelor de primă intervenţie în caz de incendiu (stingătoare, pături antifoc);
f)echipamentelor de control şi semnalizare, panourilor repetoare de semnalizare şi/sau comandă în caz de incendiu;
g)butoanelor de apel pentru asistenţa persoanelor cu dizabilităţi din grupurile sanitare dedicate acestora.
2.7.23.9.2. Iluminatul de siguranţă local trebuie să asigure o iluminare verticală de minimum 5 lx.
3.7.23.9.3. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de siguranţă local se asigură şi pentru protejarea persoanelor care pot să rămână temporar în clădire în cazul întreruperii iluminatului normal, precum şi pentru zone locale particulare.
4.7.23.9.4. Deoarece în unele cazuri (de exemplu, rezidenţii centrelor de îngrijire pentru persoane în vârstă sau copii, ocupanţii unui hotel ş.a.m.d.) o evacuare precipitată nu este lipsită de riscuri, se poate prefera rămânerea temporară în incintă. Aceasta se poate face până la restabilirea alimentării şi revenirea iluminatului normal dacă nu se constată pericole la siguranţa persoanelor, dar nu mai mult de ultima oră a duratei normate de funcţionare a iluminatului de siguranţă (de exemplu, dacă autonomia este de 3 ore, nu este permisă rămânerea temporară mai mult de 2 ore).
5.7.23.9.5. Grupurile sanitare şi vestiarele cu suprafeţe mai mari de 8 m2 trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă local. Iluminarea orizontală nu trebuie să fie mai mică de 0,5 lx în niciun punct de la nivelul pardoselii.
Holurile acestora vor beneficia de un iluminat de securitate asigurat la nivelul necesar celui de evacuare.
6.7.23.9.6. În toaletele pentru persoane cu dizabilităţi şi în cele prevăzute cu spaţiu pentru schimbarea bebeluşilor trebuie asigurată o iluminare orizontală minimă de 1 lx la nivelul pardoselii. La cele cu facilităţi de schimbare a copiilor mici este necesară o iluminare orizontală minimă de 1 lx şi în planul mesei de înfăşat.
La butoanele de apel pentru asistenţă din toalete este necesară o iluminare verticală de 5 lx, conform art. 7.23.9.2.
7.7.23.9.7. Iluminatul de siguranţă portabil este parte a iluminatului de siguranţă local destinat a fi utilizat în spaţiile fără personal permanent şi este asigurat cu echipament portabil prevăzut cu alimentare proprie.
(10)7.23.10. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate împotriva panicii
1.7.23.10.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de securitate împotriva panicii se prevăd în:
a)încăperi din clădirile publice cu mai mult de 50 de persoane dacă se află la nivelurile subterane şi în încăperi cu peste 100 de persoane dacă sunt amplasate la nivelurile supraterane;
b)spaţiile de producţie cu mai mult de 100 de persoane şi cu densitate mai mare de 1 persoană/10 m2;
c)încăperi civile cu suprafaţa mai mare de 60 m2, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
- nu au acces direct în căi de evacuare;
- evacuarea se face printr-o altă încăpere cu aglomerare de persoane;
- există risc de împiedicare în cazul evacuării.
2.7.23.10.2. Iluminatul de securitate împotriva panicii trebuie să asigure o iluminare orizontală de minimum 0,5 lx la nivelul pardoselii, în fiecare punct al suprafeţei unei încăperi, excluzând o zonă perimetrală de 0,5 m şi socotind încăperea goală (fără mobilier).
3.7.23.10.3. Dacă o cale de evacuare traversează un spaţiu care necesită iluminat împotriva panicii, iar această cale de evacuare nu este clar definită, atunci trebuie asigurată o iluminare orizontală minimă de 1 lx în orice punct al pardoselii, excluzând o bandă perimetrală de 0,5 m şi socotind spaţiul gol (fără mobilier).
4.7.23.10.4. Dacă un spaţiu care necesită iluminat împotriva panicii nu are asigurat acces direct pe o cale de evacuare, pentru aceasta fiind nevoie de parcurgerea unei/unor alte incinte, aceasta/acestea va/vor fi tratată(e) în aceleaşi condiţii ca la pct. 7.23.10.2 sau 7.23.10.3, după caz.
5.7.23.10.5. Se va asigura punerea în funcţiune automată a iluminatului de securitate împotriva panicii la întreruperea iluminatului normal.
(11)7.23.11. Zone particulare
1.7.23.11.1. În încăperile unde este necesară o supraveghere în timpul nopţii (de exemplu: camere pentru bolnavi, maternităţi, spitale, cămine pentru persoane în vârstă sau cu infirmităţi, ospicii şi altele similare) se prevede iluminat de securitate pentru veghe. Nivelul de iluminare nu este normat, dar se consideră că o valoare similară celei pentru iluminatul împotriva panicii este suficientă. Durata minimă de funcţionare pentru iluminatul de veghe poate fi asimilată cu cea indicată la destinaţiile corespunzătoare din tabelul 7.23.1b.
2.7.23.11.2. La piscine, centre SPA, bazine de înot trebuie asigurată o iluminare medie orizontală de 5 lx la suprafaţa apei şi pe căile de circulaţie din jurul bazinelor şi pe căile de acces la trambuline sau tobogane.
NOTĂ:
Nivelurile de iluminare se vor conforma şi cerinţelor SR EN 12193.
3.7.23.11.3. Încăperile ce adăpostesc generatoare, echipamente de control şi semnalizare, tablouri generale, tablouri ce alimentează iluminatul normal şi pe cel de siguranţă, camere tehnice etc. trebuie să beneficieze de un iluminat de securitate care să asigure o valoare a iluminării orizontale la nivelul pardoselii care nu trebuie să fie mai mică decât cea prevăzută pentru iluminatul local sau, după caz, decât cea pentru iluminatul pentru intervenţii.
În ambele cazuri, valoarea minimă a iluminării verticale trebuie să fie de 5 lx în planul sarcinii vizuale (de exemplu, planul vertical al tabloului electric).
(12)7.23.12. Circuite, coloane şi tablouri de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă
1.7.23.12.1. Corpurile de iluminat de tip autonom (executate conform SR EN 60598-2-22) se alimentează pe circuite din tablourile de distribuţie pentru receptoare normale. Pot fi alimentate de pe circuite comune cu corpurile de iluminat pentru iluminatul normal. Conductoarele şi/sau cablurile de alimentare trebuie să fie cu întârziere la propagarea flăcării în mănunchi (conform SR EN IEC 60332-3 - de exemplu, N2XH).
2.7.23.12.2. Circuitele şi coloanele corpurilor de iluminat de siguranţă alimentate din surse centralizate se execută respectând prevederile pct. 5.6.4.8.
3.7.23.12.3. Tablourile de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă trebuie să fie distincte faţă de tablourile iluminatului normal, cu excepţia cazurilor de la pct. 7.23.12.1.
4.7.23.12.4. Tablourile de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă se amplasează în încăperi sau spaţii diferite faţă de cele ale tablourilor pentru iluminatul normal. Se admite şi amplasarea în aceeaşi încăpere sau spaţiu, cu condiţia luării de măsuri constructive sau de montaj prin care să se evite influenţa reciprocă.
5.7.23.12.5. Dimensionarea circuitelor şi coloanelor iluminatului de siguranţă se face respectându-se condiţiile indicate la pct. 5.2.4. În încăperile şi pe căile de evacuare cu mai multe corpuri de iluminat de siguranţă, acestea trebuie alimentate de la cel puţin două circuite separate, dacă alimentarea se face de la o sursă centrală.
(13)7.23.13. Se recomandă monitorizarea automată a sistemelor de iluminat de siguranţă din clădiri cu mai mult de 100 de corpuri de iluminat de siguranţă. Sistemul de monitorizare va indica informaţii despre starea aparatelor de iluminat, a acumulatorului central/individual/local, a integrităţii circuitelor de alimentare şi a protecţiilor.
(14)7.23.14. Sisteme de iluminat de siguranţă adaptive
1.7.23.14.1. La clădirile cu mai multe ieşiri finale de evacuare şi/sau cu trasee de evacuare complexe se recomandă utilizarea sistemelor de iluminat de siguranţă adaptive.
2.7.23.14.2. Aceste sisteme pot schimba manual sau automat direcţia rutei de evacuare, pot îmbunătăţi vizibilitatea indicatoarelor/semnalizărilor de siguranţă şi, opţional, nivelul de iluminare pe căile de evacuare.
NOTĂ:
Ca exemplu, una dintre funcţiile unui astfel de sistem poate fi schimbarea direcţionării pentru evacuare de la o rută care nu mai prezintă siguranţă, fiind afectată de un incendiu confirmat, conducând ocupanţii către o altă rută de evacuare situată în altă zonă a clădirii care nu a fost afectată şi pe unde evacuarea se poate realiza în siguranţă.
3.7.23.14.3. Sisteme de iluminat de siguranţă adaptive pot necesita interacţiunea cu alte componente şi sisteme ale clădirii (de exemplu, detecţie incendiu, control acces, gestiune tehnică centralizată, sonorizare etc.). Corpurile de iluminat şi/sau indicatoarele de siguranţă adaptive sunt gestionate prin intermediul unei unităţi de control, programare şi monitorizare proprie.
(15)7.23.15. Verificarea sistemelor de iluminat de siguranţă
Aceasta se va realiza periodic la intervale şi prin metode conforme cu prevederile din subcapitolul 8.3 şi/sau SR EN 50172, întocmindu-se rapoarte cu informaţii privind starea de funcţionare a corpurilor de iluminat, a acumulatoarelor, nivelurile de iluminare măsurate, timpii de punere în funcţiune şi timpii de funcţionare determinaţi, integritatea circuitelor electrice etc.

SUBCAPITOLUL 24:7.24. Instalaţii de balizaj
SECŢIUNEA 1:7.24.1. Domeniul de aplicare
Prescripţiile din acest capitol se aplica semnalizării obstacolelor, denumit în continuare balizaj, în vederea zborului în condiţii de siguranţă a avioanelor şi elicopterelor, în apropierea aeroporturilor şi elioporturilor, în conformitate cu Reglementările Aeronautice Civile Române privind Proiectarea şi exploatarea tehnică a aerodromurilor, vol. 1 - Aeroporturi, Cap. 6, aprobat cu Ord. Min. Transporturilor nr. 1148/12.09.2008.
SECŢIUNEA 2:7.24.2. Balizajul luminos (de noapte)
I._
(1)7.24.2.1. Balizajul luminos poate fi cu lumini de joasă, medie sau mare intensitate (a se vedea tabelul 7.24.2). Cel de mare intensitate poate fi folosit atât pe timpul zilei cât şi în timpul nopţii, iar cel de joasă intensitate numai pe timpul nopţii.
(2)7.24.2.2. Balizajul cu lumini de joasă intensitate, tip A sau B, se foloseşte pentru obiecte cu dimensiuni reduse şi cu înălţimea mai mică de 45 m. Luminile de joasă intensitate tip B se folosesc singure sau în combinaţie cu luminile de medie intensitate tip B.
(3)7.24.2.3. Balizajul cu lumini de intensitate medie se foloseşte pentru obiective extinse sau când înălţimea acestora este mai mare de 45 m. Un grup de clădiri este considerat ca un obiectiv extins.
(4)7.24.2.4. Balizajul cu lumini de mare intensitate, tip A, este necesar când obiectivul este mai înalt de 150 m şi acesta este necesar să fie recunoscut şi în timpul zilei. Balizajul de mare intensitate tip B se utilizează pentru a indica prezenţa unui pilon de linie aeriană atunci când nu este posibil a instala marcaje pe conductoarele liniei.
(5)7.24.2.5. În cazul obstacolelor tip coş de fum sau altele asemănătoare, luminile se montează suficient de jos din vârful acestuia pentru ca, contaminarea datorită fumului să fie minimă (a se vedea fig. 7.24.1 şi 7.24.2).
(6)7.24.2.6. Una sau mai multe lumini de joasă, medie sau mare intensitate vor fi amplasate cât de mult posibil pe punctul cel mai înalt, vârful sau muchia obstacolului.
(7)7.24.2.7. În cazul unei structuri tip antenă sau turn, mai mare de 12 m, unde nu este posibilă amplasarea unei surse de mare intensitate pe vârful acesteia, amplasarea se va face în punctul cel mai înalt posibil şi dacă este posibil, o sursa de medie intensitate, tip A, va fi amplasată în vârful obstacolului.
Fig. 7.24.1. Exemplu de balizaj a structurilor înalte
(8)7.24.2.8. În cazul unui obiectiv extins sau un grup de obiecte apropiate, luminile vor fi amplasate în punctul sau muchia cea mai înaltă a obstacolului, astfel ca să indice extinderea obiectivului. Dacă două sau mai multe muchii sunt la aceiaşi înălţime, va fi marcată muchia cea mai apropiată de direcţia de aterizare. Când se folosesc lumini de joasă intensitate distanţa orizontală dintre acestea nu va depăşi 45 m. Când se utilizează lumini de medie intensitate distanţa între acestea nu va depăşi 90 m.
(9)7.24.2.9. Când un obiectiv este balizat de o lumină de medie intensitate tip A, şi obiectivul este mai înalt de 105 m faţă de cota terenului sau de vârful celorlalte clădiri înconjurătoare, trebuiesc adăugate lumini intermediare cât mai egal amplasate între vârf şi nivelul terenului sau nivelul vârfurilor clădirilor înconjurătoare.
Fig. 7.24.2. Balizajul luminos al construcţiilor
(10)7.24.2.10. Când un obiectiv este balizat de o lumină de medie intensitate tip B şi vârful obiectivului este mai mare de 45 m faţă de nivelul solului sau de nivelul clădirilor înconjurătoare trebuiesc folosite lumini la înălţimi intermediare. Luminile intermediare vor fi lumini de joasă intensitate tip B ce vor alterna cu lumini de medie intensitate tip B, pe cât posibil la distanţe egale între vârf şi nivelul solului sau vârful clădirilor înconjurătoare. Distanţa între lumini nu va depăşi 52 m.
(11)7.24.2.11. Când se folosesc lumini de medie intensitate tip C se vor respecta condiţiile de la art. 7.24.2.10.
(12)7.24.2.12. Când se folosesc lumini de balizaj de mare intensitate tip A acestea vor fi amplasate la intervale egale între vârf şi nivelul solului, distanţa nedepăşind 105 m, cu excepţia cazului când obiectul ce trebuie balizat este înconjurat de alte clădiri şi vârful acestora este considerat nivelul solului.
(13)7.24.2.13. Când sunt utilizate lumini de mare intensitate tip B acestea trebuie localizate pe trei nivele;
- la vârful pilonului;
- la punctul cel mai de jos al conductoarelor;
- la jumătatea distanţei între cele două nivele de mai sus.
II.Caracteristicile luminilor de balizaj de joasă intensitate (ji).
(14)7.24.2.14. Luminile de balizaj pentru obiective fixe vor fi de culoare roşie.
(15)7.24.2.15. Tipul de semnal pentru luminile de balizaj de joasă intensitate tip A şi B este indicat în tabelul 7.24.2.
III.Caracteristicile luminilor de balizaj de medie intensitate (mi).
(16)7.24.2.16. Luminile de balizaj de medie intensitate de tip A vor fi lumini albe intermitente; de tip B vor fi lumini roşii intermitente şi tip C vor fi lumini roşii fixe.
(17)7.24.2.17. Tipul de semnal pentru luminile de balizaj de intensitate medie (tip A, B şi C) este indicat în tabelul 7.24.3.
(18)7.24.2.18. Luminile de balizaj de intensitate medie de tip A şi B, amplasate pe un obiect, vor pulsa simultan.
IV.Caracteristicile luminilor de balizaj de mare intensitate (Mi).
(19)7.24.2.19. Luminile de balizaj de intensitate mare de tip A şi B vor fi lumini albe. Unghiul de reglaj este indicat în tabelul 7.24.1.
(20)7.24.2.20. Tipul de semnal pentru luminile de balizaj de intensitate mare, tipurile A şi B, este indicat în tabelul 7.24.2.
(21)7.24.2.21. Luminile de balizaj de intensitate mare, tip A, amplasate pe un obiect, vor pulsa simultan.
(22)7.24.2.22. Se recomandă ca luminile de balizaj de intensitate mare, tip B, indicând prezenţa unui pilon de susţinere pentru fire, cabluri etc. suspendate, să pulseze secvenţial lumina de mijloc, lumina de vârf şi lumina de jos. Intervalele între pulsaţiile luminilor să fie aproximativ în următoarele proporţii:

Intervalul pulsaţilor dintre

Proporţia în cadrul unui ciclu

Luminile intermediare şi superioare

1/13

Luminile superioare şi inferioare

2/13

Luminile inferioare şi intermediare

10/13

Tabelul 7.24.1. - Reglajul unghiului luminilor de balizaj de mare intensitate.

Înălţimea de montaj faţă de sol

Unghiul vârfului fascicolului luminos faţă de orizontală

Mai mare de 151 m

0°

Intre 122 şi 151 m

1°

Intre 92 şi 122 m

2°

Mai mică de 92 m

3°

SECŢIUNEA 3:7.24.3. Balizajul turbinelor eoliene
(1)7.24.3.1. Dacă turbinele eoliene sunt considerate un obstacol ele vor fi balizate noaptea, prin balizaj luminos. Turbinele eoliene sunt considerate obstacole dacă acestea sunt indicate ca atare de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) sau dacă înălţimea lor depăşeşte 150 m.
(2)7.24.5.2. Atunci când este necesar un balizaj de noapte vor fi utilizate lumini de balizaj de medie intensitate. În cazul unui parc de turbine eoliene, de exemplu două sau mai multe turbine, ele sunt considerate ca un obiectiv extins (a se vedea art. 7.24.2.8.) şi vor fi balizate astfel:
a)pentru a identifica perimetrul parcului de turbine;
b)cu respectarea distanţei maxime între lumini conform art. 7.24.2.8 pentru lămpile dealungul perimetrului parcului, în afara cazului că o evaluare a autorităţii competente stabileşte altfel;
c)unde se folosesc lumini intermitente ele trebuie să pulseze simultan;
d)în interiorul parcului de turbine eoliene fiecare turbina trebuie să fie balizată;
e)luminile de balizaj se vor instala pe nacelă de asemenea manieră încât să fie vizibile din orice direcţie de apropiere.
SECŢIUNEA 4:7.24.4. Alimentarea instalaţiei de balizaj luminos
(1)7.24.4.1. Pentru siguranţa funcţionării, alimentarea instalaţiei de balizaj luminos se va realiza în sistemul dublei alimentări cu comutare automata sau manuală. Amplasarea sistemului de comutare automată se va face cât mai aproape posibil de sistemul de balizaj (la baza stâlpului, la o cota superioara a clădirii etc.).
(2)7.24.4.2. Sistemul de iluminat pentru balizaj se consideră ca un sistem de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului (a se vedea cap. 7.23.4).
(3)7.24.4.3. Aprinderea instalaţiei de balizaj se poate face manual, acolo unde există personal (din cabina portarului) sau automat (programatoare orare sau cu senzori de luminozitate). Întreruptorul se montează după instalaţia de comutare automată a surselor de alimentare.
Tabel 7.24.2. - Caracteristicile luminilor de balizaj

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

Tipul luminii de balizaj

Culoare

Tip de semnal (Rata de pulsaţie)

Intensitatea de vârf (cd) la luminata fondalului dată

Deschidere fascicul pe verticala (c)

Intensitatea (cd) la unghiul de elevaţie dat când lumina este aliniata (d)

Peste 500 cd/m2

50-500 cd/m2

Sub 50 cd/m2

-10° (e)

-1° (f)

±0° (f)

+6°

+10°

Ji, tip A (fixe)

Roşie

Continuu

N/A

> 10

> 10

10°

-

-

-

> 10 (g)

> 10 (g)

Ji, tip B (fixe)

Roşie

Continuu

N/A

> 32

> 32

10°

-

-

-

> 32 (g)

> 32 (g)

mi, tip A

Albă

Pulsatorie (20-60) p/min

20.000 (b) ±25%

20.000 (b) ±25%

2.000 (b) ±25%

< 3°

> 3%

50%-70%

< 100 %

-

-

mi, tip B

Roşie

Pulsatorie (20-60) p/min

N/A

N/A

2.000 (b) ±25%

< 3°

-

50%-70%

< 100 %

-

-

mi, tip C

Roşie

Continuu

N/A

N/A

2.000 (b) ±25%

< 3°

-

50%-70%

< 100 %

-

-

Mi, tip A

Albă

Pulsatorie (40-60) p/min

200.000 (b)

±25%

20.000 (b) ±25%

2.000 (b) ±25%

30.70

> 3%

50%-70%

< 100 %

-

-

Mi, tip B

Albă

Pulsatorie (40-60) p/min

100.000 (b)

±25%

20.000 (b) ±25%

2.000 (b) ±25%

30.70

> 3%

50% 70%

< 100 %

-

-

a) N/A

b) Intensitatea efectivă aşa cum este determinată în Manualul de proiectare pentru aeroporturi, Partea 4.

c) Dispersia fascicolului este definită ca unghiul dintre două direcţii într-un plan pentru care intensitatea este egală cu 50% din valoarea toleranţei minime a intensităţii din coloanele 4, 5 şi 6. Dispersia fascicolului nu este necesar să fie simetrică în raport cu unghiul în care intensitatea este maximă.

d) Unghiul de ridicare vertical este în raport cu planul orizontal.

e) Intensitatea pe orice plan orizontal specificat, sub formă de procent din intensitatea de vârf efectivă, pe acelaşi plan, când luminile funcţionează la oricare din intensităţile indicate în coloanele 4, 5 şi 6.

f) Intensitatea pe orice plan orizontal specificat, sub formă de procent din intensitatea minimă a intensităţii, indicată în coloanele 4, 5 şi 6.

g) Suplimentar faţă de valoarea specificată, lumina trebuie să aibă o intensitate suficientă, să asigure vizibilitatea la un unghi între ± (0°...50°).

h) Intensitatea maximă trebuie să fie la un unghi vertical de aproximativ 2,5°.

i) Intensitatea maximă trebuie să fie la un unghi vertical de aproximativ 17°.

Dispunerea pe orizontală a surselor de lumină se va face astfel încât să asigure o ocupare completă a obiectivului (360°).
SECŢIUNEA 5:7.24.5. Balizajul construcţiilor aflate în afara zonei aeroportului
Balizajul acesta se execută numai dacă sunt considerate un obstacol de către AACR.