Subcapitolul 20 - 7.20. Instalaţii electrice în construcţii din lemn - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare

Versiune de la: 12 Iulie 2023

SUBCAPITOLUL 20:7.20. Instalaţii electrice în construcţii din lemn

I.Echipamente

(1)7.20.1. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice din construcţii din lemn se vor respecta pe lângă prevederile din capitolul 3 şi subcap. 4.2 şi recomandările din SR HD 384.4.42 S1 şi SR HD 384.4.482 S1 şi cele din prezentul subcapitol.

(2)7.20.2. La executarea instalaţiilor electrice înglobate în elementele de construcţie din lemn se folosesc conductoare sau cabluri din cupru.

Cablurile ce se montează în contact direct cu lemnul trebuie să fie cu întârziere la propagarea flăcării, conform cu recomandările din SR EN 50266.

(3)7.20.3. Se recomandă utilizarea conductoarelor şi cablurilor încărcate cu circa 85% din curentul maxim admisibil.

(4)7.20.4. Tablourile electrice de distribuţie trebuie să fie confecţionate din materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării (care satisfac proba cu fir incandescent la 960°C conform SR EN 60695-2-11) şi să fie nehigroscopice.

(5)7.20.5. Dozele de derivaţie şi de aparat trebuie executate din metal sau din materiale plastice care satisfac proba cu fir incandescent la 960°C conform SR EN 60695-2-11 şi trebuie să fie etanşe. Izolaţiile ce protejează conexiunile trebuie de asemenea să satisfacă proba cu firul incandescent la temperatura de 960°C.

(6)7.20.6. Corpurile de iluminat montate direct pe lemn trebuie să prezinte cel puţin gradul de protecţie IP 5X executate din materiale cu întârziere la propagarea flăcării (pentru cel puţin 750°C conform SR EN 60695-2-11). Lămpile trebuie să fie protejate împotriva loviturilor la care pot fi supuse, cu dispersoare din materiale plastice rezistente la şocuri mecanice (de exemplu policarbonat), cu grătare sau sticlă rezistentă.

(7)7.20.7. Corpurile de iluminat trebuie confecţionate din materiale incombustibile sau să fie omologate pentru montaj direct pe lemn.

(8)7.20.8. Tuburile, plintele, canalele de protecţie trebuie să fie metalice sau din materiale plastice omologate pentru montaj în construcţii din lemn, cu sau fără halogeni.

(9)7.20.9. Accesoriile de îmbinare ale tuburilor, plintelor şi canalelor trebuie să asigure aceeaşi rezistenţă mecanică, izolaţie electrică, grad de etanşare, rezistenţă la temperatură ca şi tuburile, plintele şi canalele la care se folosesc.

(10)7.20.10. Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe, special prevăzute în corpurile de iluminat, în condiţiile subcap. 5.3.6

II.Distribuţii şi condiţii de montaj

(11)7.20.11. Execuţia distribuţiei electrice în construcţii din lemn se face după terminarea structurii, a acoperişului şi închiderii perimetrale ale acestora.

(12)7.20.12. Atunci când instalaţia electrică este înglobată în interiorul elementelor de construcţie, se recomandă ca circuitele să se monteze între placa dinspre interior a peretelui şi bariera de vapori, iar unde bariera de vapori este integrată în placa dinspre interior a peretelui, între acesta şi izolaţie.

(13)7.20.13. În situaţia în care apar deteriorări ale barierei de vapori în timpul execuţiei distribuţiei, acestea trebuie remediate asigurând continuitatea şi etanşeitatea barierei de vapori.

(14)7.20.14. Pozarea tuburilor şi a dozelor se face înainte de montarea materialului fonoizolant.

(15)7.20.15. Se admite numai montarea aparentă în contact direct cu elementele de construcţie din lemn a tuburilor, plintelor sau canalelor de protecţie din materiale plastice omologate pentru montare pe lemn, aparatele şi echipamentele electrice cu grad de protecţie minim IP54 sau omologate pentru montarea pe lemn.

În cazurile în care gradul de protecţie al echipamentelor electrice este inferior gradului IP 54 se vor respecta prevederile de la 3.0.3.8.

(16)7.20.16. Tuburile şi canalele de protecţie metalice şi tuburile din materiale plastice cu întârziere la propagarea flăcării şi omologate pentru montarea pe lemn, se montează direct pe elemente combustibile ale construcţiei, atât în montaj aparent cât şi în interiorul pereţilor sau planşeelor.

(17)7.20.17. Tuburile flexibile din materiale plastice omologate pentru montare pe lemn se utilizează numai pentru protecţia conductelor pe trasee scurte, dificil de realizat cu tub rigid.

(18)7.20.18. La montarea dozelor în pereţii exteriori, pe lângă asigurarea continuităţii barierei de vapori, se urmăreşte şi păstrarea continuităţii stratului de termoizolaţie.

(19)7.20.19. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se vor respecta soluţii tehnice ce se stabilesc de comun acord cu proiectantul structurii de rezistenţă.

(20)7.20.20. Dozele metalice şi din materiale plastice cu grad de protecţie mai mic de IP 54 se montează respectându-se condiţiile de la art. 7.20.18.

(21)7.20.21. Circuitele electrice vor fi prevăzute cu protecţie diferenţială şi conductor de protecţie.

(22)7.20.22. Se recomandă reducerea, pe cât posibil, a numărului de doze de ramificaţie pe parcursul unui circuit.

(23)7.20.23. Legăturile electrice trebuie realizate astfel încât să nu permită formarea de scântei sau arcuri electrice.

III.Distribuţii în cabluri

(24)7.20.24. La trecerea prin elementele combustibile, cablurile se protejează în tuburi metalice.

(25)7.20.25. Fixarea cablurilor se face numai cu elemente prefabricate care să nu le ştranguleze şi care să nu aibă muchii tăioase care pot deteriora izolaţia acestora.

(26)7.20.26. Distanţele maxime între elementele de fixare a cablurilor trebuie să fie:

- 50 cm, la montajul orizontal şi 100 cm, la montajul vertical, pentru cablurile nearmate montate aparent;

- 80 cm, la montajul orizontal şi 150 cm, la montajul vertical, pentru cablurile armate.

(27)7.20.27. Cablurile se fixează la maximum 10 cm de intrarea în doze sau în aparate.

(28)7.20.28. Golurile din elementele de construcţie trebuie să aibă un diametru mai mare cu Vi decât diametrul exterior al cablului.

(29)7.20.29. Circuitele electrice pentru încălzire realizate cu cabluri înglobate în elemente de construcţie din lemn şi care sunt armate, trebuie protejate la curent diferenţial rezidual de cel mult 100 mA.

(30)7.20.30. În cazul în care alimentarea instalaţiei electrice de încălzire se face dintr-o reţea IT impedanţa dispozitivului de control permanent al izolaţiei şi caracteristicile dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial trebuie alese astfel încât să asigure întreruperea în cazul apariţiei primului defect de izolaţie. Conductorul de protecţie al circuitului de încălzire se leagă la fiecare din extremităţile armăturii sau la învelişul metalic al cablului de încălzire.

IV.Protecţii şi măsuri de protecţie

(31)7.20.31. În cazul reţelelor TN şi TT, circuitele care alimentează receptoarele de lumină şi prize se protejează fiecare la suprasarcină scurtcircuit şi la curent rezidual diferenţial cu curentul nominal de cel mult 30 mA.

(32)7.20.32. În reţeaua IT, dacă sunt prevăzute dispozitive diferenţiale de protecţie, trebuie să se prevadă şi un dispozitiv de control permanent al izolaţiei pe fiecare circuit care deserveşte încăperi din lemn.

(33)7.20.33. În circuitele TFJP şi TFJS părţile active trebuie să îndeplinească una din condiţiile:

- să fie protejate în învelişuri cu gradul de protecţie IP 2X;

- să fie protejate cu o izolaţie care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de 1 min, oricare ar fi tensiunea nominală a circuitului.

(34)7.20.34. Branşamentul la care este racordată instalaţia electrică trebuie să fie prevăzut cu un întreruptor automat cu protecţie la curent diferenţial rezidual de cel mult 300 mA de tip S. Asigurarea selectivităţii protecţiilor se face respectând prevederile subcap. 4.1.