Norma din 2018 privind cerinţele de bază de securitate radiologică
M.Of. 517 bis
În vigoare Versiune de la: 25 Iunie 2018
Norma din 2018 privind cerinţele de bază de securitate radiologică
Dată act: 12-iun-2018
Emitent: Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare
CAPITOLUL I:Scop, domeniu de aplicare, definiţii
SECŢIUNEA 1:Scopul
Art. 1
Prezentele norme stabilesc cerinţele generale de securitate radiologică în scopul asigurării protecţiei sănătăţii persoanelor care fac obiectul expunerilor profesionale, medicale şi publice, a proprietăţii şi a mediului înconjurător în toate situaţiile de expunere prevăzute în Legea nr. 111/1996, privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA 2:Domeniul de aplicare
Art. 2
(1)Prezentele norme se aplică tuturor situaţiilor de expunere datorate activităţilor şi surselor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Prezentele norme se aplică practicilor şi activităţilor umane care implică riscul expunerii la radiaţii ionizante provenite de la:
a)surse artificiale de radiaţii;
b)sursele naturale de radiaţii care conduc la o creştere semnificativă a expunerii lucrătorilor sau a populaţiei la radiaţii ionizante, în special expunerea echipajelor navigante ale aeronavelor şi ale navelor spaţiale, precum şi prelucrarea materialelor care conţin radionuclizi naturali;
c)orice echipament electric ce emite radiaţii ionizante şi conţine componente care funcţionează la o diferenţă de potenţial de peste 5 kilovolţi (kV);
d)radon şi toron, ori descendenţii acestora, în interiorul clădirilor, inclusiv locuinţe şi locuri de muncă;
e)materiale de construcţii, în cazul radiaţiilor gama generate în interiorul construcţiilor;
f)efectele pe termen lung ale unei urgenţe nucleare sau radiologice ori ale unei activităţi umane din trecut.
Art. 3
Prezentele norme nu se aplică:
a)expunerii la următoarele componente ale fondului natural de radiaţii: radionuclizii prezenţi în organismul uman şi radiaţiile cosmice înregistrate în mod normal la nivelul solului;
b)expunerii la radiaţiile cosmice a populaţiei sau lucrătorilor, alţii decât membrii echipajelor aeronavelor sau navelor spaţiale, pe durata călătoriilor aeriene sau în spaţiu;
c)expunerii, deasupra solului, la radiaţiile emise de radionuclizii din scoarţa terestră neperturbată.
CAPITOLUL II:Protecţia împotriva radiaţiilor ionizante
SECŢIUNEA 1:Sistemul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante
Art. 5
Sistemul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante are următoarele componente:
a)principiile de protecţie prevăzute la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)formarea şi informarea în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante;
c)situaţiile de expunere prevăzute la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d)categorii de persoane expuse la radiaţii ionizante: expunerea profesională, expunerea medicală şi expunerea publică.
Art. 6
Responsabilitatea pentru asigurarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante revine întreprinderii.
SECŢIUNEA 2:Justificarea practicilor
Art. 7
(1)Pentru situaţiile de expunere planificată, orice practică nouă trebuie justificată în scris de către iniţiatorul acesteia, demonstrându-se că beneficiile rezultate în urma practicii, pentru persoane şi societate, sunt mai mari în comparaţie cu efectele negative pe care aceasta le poate avea asupra sănătăţii.
(2)Practicile existente trebuie reevaluate ori de câte ori apar situaţii noi cu privire la consecinţele şi eficienţa acestora, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3)Practicile care presupun expunerea profesională şi expunerea publică se justifică ţinând seama de ambele categorii de persoane expuse la radiaţii ionizante prevăzute la art. 5 lit. d).
(4)Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN, autorizează practicile prevăzute la alin. (1) şi (2) numai în cazul în care consideră justificarea ca fiind temeinică.
(5)În situaţia în care practica nu se mai justifică, CNCAN poate dispune reducerea extinderii practicii sau chiar oprirea acesteia.
Art. 8
Pentru situaţiile de expunere de urgenţă, decizia de introducere sau de modificare a unei căi de expunere pentru implementarea acţiunilor de protecţie se justifică de către iniţiator, în sensul că aceasta ar trebui să facă mai mult bine decât rău, conform cerinţelor prevăzute în reglementările specifice privind gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară şi radiologică.
Art. 9
Pentru situaţiile de expunere existentă, decizia de introducere sau de modificare a unei căi de expunere se justifică de către iniţiator, în sensul că aceasta ar trebui să facă mai mult bine decât rău.
Art. 10
(1)Sunt considerate nejustificate următoarele practici:
a)cele care implică activarea prin iradiere sau introducerea deliberată de substanţe radioactive în alimente, băuturi, cosmetice, sau orice alte mărfuri sau produse destinate ingestiei, inhalării sau transferului transdermic de către o fiinţă umană;
b)cele care implică utilizarea radiaţiilor sau a substanţelor radioactive în scop de divertisment, recreere sau în produse ca jucării, bijuterii personale sau ornamente.
(2)Prevederile de la lit. a) nu se aplică practicilor referitoare la expunerile medicale.
SECŢIUNEA 3:Optimizarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante
Art. 11
(1)Pentru situaţiile de expunere planificată, întreprinderea trebuie să asigure, încă din faza de realizare, optimizarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante a personalului expus profesional, a lucrătorilor în situaţii de urgenţă şi a populaţiei, în scopul de a menţine la un nivel cât mai scăzut rezonabil posibil nivelul dozelor individuale, probabilitatea expunerii şi numărul persoanelor expuse, ţinând cont de stadiul actual al cunoaşterii tehnice şi de factorii economici şi sociali.
(2)Optimizarea prevăzută la alin. (1) trebuie realizată cu respectarea constrângerilor de doză.
Art. 12
Pentru situaţiile de expunere de urgenţă, optimizarea se realizează conform reglementărilor specifice privind gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară şi radiologică.
Art. 13
Pentru situaţiile de expunere existentă, întreprinderea trebuie să asigure optimizarea cu respectarea nivelurilor de referinţă prevăzute la art. 63 şi 65 din prezentele norme şi în reglementările specifice emise de CNCAN.
Art. 14
(1)Optimizarea protecţiei persoanelor supuse expunerilor medicale se aplică mărimii dozelor individuale şi corespunde scopului medical al expunerii, potrivit dispoziţiilor Capitolului VIII din prezentele norme şi reglementărilor specifice emise de Ministerul Sănătăţii şi CNCAN, după caz.
(2)Prevederile de la alin. (1) se aplică în ceea ce priveşte doza efectivă şi, după caz, în ceea ce priveşte dozele echivalente, ca măsură de precauţie pentru a se ţine cont de anumite incertitudini legate de efectele negative asupra sănătăţii sub valoarea limită pentru reacţiile tisulare.
SECŢIUNEA 4:Limitarea dozelor
Art. 15
(1)Pentru situaţiile de expunere planificată, suma dozelor la care este expusă o persoană nu trebuie să depăşească limitele de doză prevăzute la art. 53-56.
(2)Limitele de doză nu se aplică persoanelor care fac obiectul expunerilor medicale.
CAPITOLUL III:Cerinţe privind educaţia, formarea, informarea şi recunoaşterea în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante
SECŢIUNEA 1:Responsabilităţi generale privind educaţia, formarea, furnizarea de informaţii şi recunoaşterea
Art. 16
(1)Cerinţele privind educaţia, instruirea, calificarea şi recalificarea pentru personalul expus profesional sunt detaliate în reglementările specifice emise de CNCAN.
(2)Cerinţele privind educaţia, instruirea şi perfecţionarea pentru personalul implicat în expunerile medicale sunt detaliate în reglementarea comună emisă de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi CNCAN.
(3)întreprinderea trebuie să asigure informarea corespunzătoare şi pregătirea continuă a personalului expus profesional în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, prin cursuri de instruire avizate de CNCAN şi documentate corespunzător, efectuate la intervale de cel mult 5 ani.
Art. 17
(1)Cerinţele privind educaţia, instruirea, calificarea şi recalificarea expertului în protecţie radiologică şi a responsabilului cu protecţia radiologică sunt detaliate în reglementările specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN.
(2)Recunoaşterea expertului în protecţia radiologică şi a responsabilului cu protecţia radiologică se face conform reglementarilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN
Art. 18
(1)Cerinţele pentru educaţia, instruirea, calificarea şi educaţia continuă a experţilor în fizică medicală sunt detaliate în reglementarea comună emisă de CNCAN, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale.
(2)Recunoaşterea expertului în fizică medicală se face în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii publice şi preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 1.272/266/2006 pentru aprobarea Normelor privind expertul în fizica medicală.
Art. 19
Recunoaşterea serviciilor dozimetrice se face în conformitate cu reglementările specifice emise de către CNCAN.
Art. 20
CNCAN transmite Comisiei Europene cerinţele pentru recunoaşterea expertului în protecţie radiologică, a responsabilului cu protecţia radiologică, a expertului în fizică medicală şi a serviciilor dozimetrice prevăzute la art. 17-19.
Art. 21
(1)Recunoaşterea serviciilor de medicina muncii şi a medicilor de medicina muncii abilitaţi se face în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Sănătăţii.
(2)Ministerul Sănătăţii comunică cerinţele pentru recunoaşterea serviciilor de medicina muncii Comisiei Europene.
SECŢIUNEA 2:Instruirea lucrătorilor expuşi şi informaţiile furnizate acestora
Art. 22
(1)Întreprinderea trebuie să informeze lucrătorii expuşi cu privire la:
a)riscurile asupra sănătăţii datorate prezenţei radiaţiilor la locul de muncă;
b)procedurile generale de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante şi măsurile de prevenire care trebuie aplicate;
c)procedurile de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante şi măsurile de prevenire legate de condiţiile operaţionale şi de lucru atât pentru practica respectivă în general, cât şi pentru fiecare post de lucru sau sarcină care le poate fi încredinţată;
d)părţile relevante ale planurilor şi procedurilor de răspuns la situaţii de urgenţă;
e)importanţa îndeplinirii cerinţelor tehnice, medicale şi administrative.
(2)Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorilor externi le sunt furnizate informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi e).
Art. 23
(1)Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, trebuie să informeze lucrătoarele expuse că este important să anunţe de îndată faptul că sunt însărcinate.
(2)Informaţiile furnizate trebuie să conţină referiri la: efectele radiaţiilor asupra fătului, riscurile datorate expunerii fătului şi modul de evitare a expunerii fătului.
Art. 24
(1)Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, trebuie să informeze lucrătoarele expuse că este important să îşi anunţe intenţia de a alăpta.
(2)Informaţiile furnizate trebuie să conţină referiri la efectele radiaţiilor asupra sugarului, riscurile de expunere a sugarului în cazul încorporării de radionuclizi sau de contaminare corporală şi modul de evitare a expunerii.
Art. 25
Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, trebuie să asigure programe corespunzătoare de instruire şi de informare în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante a lucrătorilor expuşi.
SECŢIUNEA 3:Informarea prealabilă şi instruirea lucrătorilor în situaţii de urgenţă
Art. 26
Întreprinderea sau angajatorul, după caz, trebuie să asigure că lucrătorii în situaţii de urgenţă sunt informaţi şi instruiţi în conformitate cu reglementările specifice privind gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară şi radiologică.
SECŢIUNEA 4:Educaţia, informarea şi instruirea în domeniul expunerii medicale
Art. 27
(1)Practicienii, experţii în fizică medicală, fizicienii medicali, medicii abilitaţi să facă trimiteri şi persoanele implicate în aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale îşi pot desfăşura activitatea numai în urma parcurgerii unor programe educaţionale, programe de informare şi de instruire teoretică şi practică în materie de practici radiologice medicale, precum şi în urma dobândirii competenţelor în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, recunoscute în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei Naţionale şi CNCAN.
(2)La finalizarea programelor prevăzute la alin. (1) se eliberează diplome, certificate şi calificări corespunzătoare, după caz.
(3)Diplomele, certificatele şi calificările oficiale pentru persoanele menţionate la alin. (1) sunt recunoscute de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi CNCAN, după caz, în conformitate cu reglementările naţionale în vigoare.
(4)Persoanele care urmează programe corespunzătoare de instruire pot participa la practicarea procedurilor radiologice medicale conform prevederilor de la art. 144 alin. (2).
(5)Ministerului Sănătăţii asigură prin programe specifice educaţia continuă, instruirea ulterioară calificării şi instruirea privind utilizarea clinică a noilor tehnici.
(6)Unitatea medicală are obligaţia să asigure lucrătorilor din sănătate menţionaţi la alin. (1) instruirea în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionzante prin programele avizate de CNCAN.
(7)Programa de bază a colegiilor şi facultăţilor cu profil medical, inclusiv de medicină dentară, trebuie să includă un modul de curs privind protecţia împotriva radiaţiilor ionzante.
CAPITOLUL IV:Situaţiile de expunere planificată
SECŢIUNEA 1:Abordarea graduală pentru controlul reglementat
Art. 28
(1)Toate practicile fac obiectul controlului reglementat al CNCAN, prin notificare, autorizare şi regim de control, după caz.
(2)Controlul reglementat prevăzut la alin. (1) se aplică gradual, ţinând cont de amploarea şi probabilitatea expunerilor rezultate din practici, precum şi de impactul pe care îl poate avea asupra reducerii expunerii sau asupra îmbunătăţirii securităţii radiologice.
Art. 29
(1)CNCAN poate decide exceptarea unor practici notificate de la cerinţa de autorizare pe baza criteriilor generale prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme.
(2)Fără a aduce atingere cerinţelor de autorizare şi în conformitate cu criteriile generale de exceptare prevăzute în anexa nr. 2 la norme, controlul reglementat se poate limita la notificare şi controale cu o frecvenţă stabilită de către CNCAN.
Art. 30
Orice practică notificată, care nu îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa nr. 2 la norme, se autorizează de CNCAN prin emiterea unui certificat de înregistrare sau a unei autorizaţii.
SECŢIUNEA 2:Notificarea
Art. 31
(1)Toate practicile justificate se notifică la CNCAN anterior începerii acestora.
(2)Practicile identificate conform art. 41, precum şi locurile de muncă în care se identifică situaţia prevăzută la art. 67 alin. (4), se notifică la CNCAN.
(3)Situaţiile de expunere existentă prevăzute la art. 61, care reprezintă un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi pentru care se poate atribui responsabilitate juridică, fac obiectul cerinţelor pentru situaţiile de expunere planificată prevăzute în acest capitol şi se notifică la CNCAN.
(4)Informaţiile care trebuie furnizate în cazul notificării sunt detaliate în procedurile de autorizare emise de CNCAN.
Art. 32
(1)În situaţia în care o practică identificată conform anexei nr. 3 la norme este de natura a conduce la prezenţa în apă a concentraţiilor de radionuclizi naturali care afectează valoarea parametrilor de calitate a rezervelor de apă potabilă, prevăzută în Legea nr. 301/2015 privind stabilirea cerinţelor de protecţie a sănătăţii populaţiei în ceea ce priveşte substanţele radioactive din apa potabilă, sau alte căi de expunere, concentraţii ce conduc la depăşirea limitelor de doză pentru populaţie, practica respectivă face obiectul notificării.
(2)Persoanele fizice sau juridice de drept public sau privat care desfăşoară o practică prevăzută la alin. (1) notifică practica respectivă la CNCAN.
Art. 33
Activităţile umane care implică materiale contaminate radioactiv, generate de eliberări autorizate de efluenţi sau de materiale exceptate în conformitate cu art. 37, nu sunt gestionate drept situaţii de expunere planificată şi nu se impune notificarea acestora.
SECŢIUNEA 3:Regimul de autorizare
Art. 34
Activităţile şi sursele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fac obiectul regimului de autorizare al CNCAN conform reglementărilor specifice.
Art. 35
(1)Întreprinderea trebuie să obţină autorizaţia sau certificatul de înregistrare, emis de CNCAN, prealabil desfăşurării practicii.
(2)CNCAN stabileşte excepţiile privitoare la caracterul prealabil al autorizaţiei şi al certificatului de înregistrare prin reglementări specifice.
Art. 36
Cerinţele specifice, condiţiile şi etapele autorizării practicilor se stabilesc prin reglementările emise de CNCAN.
SECŢIUNEA 4:Exceptarea de la regimul de autorizare
Art. 37
(1)Sunt exceptate de la cerinţele de autorizare următoarele practici justificate care implică:
a)materiale radioactive pentru care cantităţile din activitatea în cauză nu depăşesc nivelurile de exceptare totale stabilite în anexa nr. 2 la norme, tabelul nr. 3, coloana a 3-a, sau niveluri mai ridicate care, pentru aplicaţii specifice, sunt aprobate de către CNCAN şi satisfac criteriile generale de exceptare şi eliberare de sub controlul reglementat al CNCAN prevăzute în anexa nr. 2 la norme;
b)fără a aduce atingere prevederilor art. 33, materialele radioactive pentru care concentraţiile activităţii nu depăşesc valorile de exceptare, stabilite în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2, sau valori mai ridicate, care, pentru aplicaţii specifice, sunt aprobate de către CNCAN şi satisfac criteriile generale de exceptare şi eliberare de sub controlul de reglementat al CNCAN, prevăzute în anexa nr. 2 la norme;
(2)Sunt exceptate de la cerinţele de autorizare instalaţiile care conţin o sursă închisă, cu condiţia ca:
a)instalaţia să aparţină unei categorii aprobate de către CNCAN prin autorizaţia de securitate radiologică în care se menţionează exceptarea de la autorizare a practicilor desfăşurate cu aparatura respectivă;
b)instalaţia să nu conducă, în condiţii normale de funcţionare, la un debit al dozei mai mare de 1 
Sv/h la o distanţă de 0,1 m de oricare suprafaţă accesibilă;
Sv/h la o distanţă de 0,1 m de oricare suprafaţă accesibilă;c)condiţiile privind reciclarea sau depozitarea definitivă să fi fost specificate de către CNCAN.
(3)Este exceptată de la cerinţele de autorizare aparatura electrică care:
a)este un tub catodic utilizat pentru proiecţii de imagini sau orice alt aparat electric care să funcţioneze la o diferenţă de potenţial de maximum 30 de kilovolţi (kV), sau să aparţină unei categorii aprobate de către CNCAN;
b)nu conduce, în condiţii normale de funcţionare, la un debit al dozei mai mare de 1 
Sv/h la o distanţă de 0,1 m de oricare suprafaţă accesibilă.
Sv/h la o distanţă de 0,1 m de oricare suprafaţă accesibilă.(4)Materialele radioactive destinate depozitării definitive, reciclării sau reutilizării se exceptează de la regimul de autorizare al CNCAN atunci când concentraţiile activităţii:
a)nu depăşesc, pentru materialele solide, nivelurile de eliberare stabilite în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2 la norme, sau
b)sunt inferioare nivelurilor de eliberare specifice şi sunt în acord cu cerinţele aferente pentru anumite materiale sau pentru materialele care rezultă din unele tipuri de practici, stabilite în reglementările specifice emise de CNCAN, pe baza criteriilor generale de exceptare şi de eliberare de sub regimul de autorizare al CNCAN prevăzute în anexa nr. 2 la norme, şi ţinând seama de orientările tehnice furnizate de Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.
Art. 38
CNCAN poate excepta tipuri specifice de practici de la regimul de autorizare, cu condiţia respectării criteriilor generale de exceptare stabilite la pct. 3 din anexa nr. 2 la norme.
Art. 39
Pentru eliberarea de sub regimul de autorizare al CNCAN a materialelor care conţin radionuclizi naturali generaţi de practici autorizate în cadrul cărora radionuclizii naturali sunt prelucraţi pentru proprietăţile lor radioactive, fisile sau fertile, nivelurile de eliberare trebuie să respecte criteriile de doză pentru eliberarea materialelor care conţin radionuclizi artificiali.
Art. 40
(1)Diluarea deliberată a materialelor radioactive în scopul exceptării acestora de la regimul de autorizare este interzisă.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) sunt permise:
a)amestecarea materialelor care are loc în condiţii normale de funcţionare, atunci când nu se ţine cont de radioactivitate;
b)amestecarea materialelor radioactive şi neradioactive, în scopurile reutilizării sau reciclării, în urma aprobării Ministerului Sănătăţii conform reglementărilor specifice.
SECŢIUNEA 5:Identificarea practicilor care implică materiale radioactive naturale
Art. 41
(1)Lista orientativă a sectoarelor industriale şi a practicilor care implică materiale radioactive naturale, în concentraţii care conduc la expunerea lucrătorilor sau a populaţiei ce nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, este prevăzută în anexa nr. 3 la norme.
(2)Întreprinderile care desfăşoară activităţi în sectoarele industriale prevăzute la punctul 1 din anexa nr. 3 la norme, inclusiv cercetarea şi procesele secundare relevante, au obligaţia de a identifica şi notifica la CNCAN practicile menţionate la alin. (1).
(3)Criteriile privind identificarea practicilor menţionate la alin. (1), inclusiv cercetarea şi procesele secundare relevante, sunt prevăzute în reglementări specifice emise de CNCAN.
SECŢIUNEA 6:Practici care implică produse de consum
Art. 42
(1)Orice întreprindere care intenţionează să fabrice sau să importe în România un produs de consum a cărui utilizare preconizată este probabil să fie o practică nouă trebuie să pună la dispoziţia Ministerului Sănătăţii toate informaţiile relevante, inclusiv cele enumerate în punctul 1 din anexa nr. 4 la norme.
(2)Pe baza evaluării informaţiilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Sănătăţii, astfel cum este prevăzut la punctul 2 din anexa nr. 4 la norme, decide dacă utilizarea preconizată a produsului de consum este justificată.
(3)Ministerul Sănătăţii autorizează introducerea pe piaţă a produselor de larg consum, fabricate în România sau importate, a căror utilizare este justificată şi care constituie o practică nouă cu radiaţii ionizante, conform reglementărilor specifice.
(4)Adăugarea deliberată de substanţe radioactive la producerea sau fabricarea produselor de consum sau a altor produse, inclusiv produse medicamentoase, şi importul acestui tip de produse sunt condiţionate de obţinerea autorizaţiei conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii.
Art. 43
Ministerul Sănătăţii, ulterior primirii informaţiilor prevăzute la art. 42, informează CNCAN. precum şi punctul de contact al autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene, asupra acestui fapt şi, la cerere, asupra deciziei sale şi a temeiului deciziei respective.
Art. 44
(1)Se interzice vânzarea sau punerea la dispoziţia populaţiei a produselor de consum prevăzute la art. 42 dacă utilizarea preconizată a acestora nu este justificată sau dacă utilizarea lor nu îndeplineşte criteriile de exceptare de la regimul de autorizare prevăzute la art. 37-38, după caz.
(2)Se interzic practicile în care activarea materialelor utilizate în jucării şi ornamente personale are drept consecinţă creşterea activităţii în momentul introducerii pe piaţă a produselor sau al fabricării acestora, care nu poate fi neglijată din punct de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante.
(3)Importul şi exportul materialelor sau produselor prevăzute la alin. (2) sunt interzise.
Art. 45
(1)Se consideră nejustificate practicile în care activarea materialului are drept consecinţă creşterea activităţii unui produs destinat consumului, care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante în momentul introducerii pe piaţă.
(2)Se exceptează de la prevederile alin. (1) fabricarea, comercializarea şi importul alimentelor şi ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii ionizante, supuse dispoziţiilor Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi familiei, ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al preşedintelui CNCAN nr. 855/98/90/2001 pentru aprobarea Normelor privind alimentele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante.
(3)Ministerul Sănătăţii evaluează tipurile specifice de practici în ceea ce priveşte justificarea lor, conform reglementărilor specifice.
SECŢIUNEA 7:Practici care implică expunerea deliberată a oamenilor în scopuri imagistice non-medicale
Art. 46
(1)CNCAN identifică practicile care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale
(2)Lista orientativă a practicilor care implică expunerea imagistică non-medicală este prevăzută în anexa nr. 5 la norme.
Art. 47
(1)CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, în funcţie de domeniul de responsabilitate, trebuie să evalueze justificarea practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale, având în vedere următoarele aspecte:
a)toate tipurile de practici care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale se justifică înainte de a fi acceptate în mod general;
b)fiecare aplicare specială a unui tip de practică acceptat în mod general se justifică;
c)toate procedurile de expunere imagistică individuală în scopuri non-medicale care utilizează echipamente radiologice medicale trebuie să fie justificate în prealabil de către iniţiator, luându-se în considerare obiectivele specifice ale procedurii şi caracteristicile persoanei implicate;
d)justificarea generală şi specifică a practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri non- medicale, menţionată la lit. a) şi b), poate face obiectul unei reexaminări de către CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, în funcţie de domeniul de responsabilitate;
e)circumstanţele care justifică expuneri imagistice în scopuri non-medicale, fără o justificare individuală a fiecărei expuneri, fac obiectul unei reexaminări periodice de către CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, în funcţie de domeniul de responsabilitate.
Art. 48
(1)CNCAN poate excepta de la cerinţele privind constrângerile de doză şi limitele de doză practicile justificate care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale şi care utilizează echipamente radiologice medicale.
(2)În cazul în care CNCAN a stabilit că o anumită practică ce implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale este justificată, se asigură că:
a)practica face obiectul autorizării;
b)cerinţele privind practica în cauză, inclusiv criteriile privind punerea în aplicare individuală, sunt stabilite de CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, în cooperare cu alte organisme relevante şi societăţi ştiinţifice medicale, după caz;
(3)În cazul practicilor justificate, pentru procedurile care utilizează echipamente radiologice medicale, întreprinderea are obligaţia:
a)să aplice prevederile Capitolului VIII din prezentele norme, inclusiv cerinţele privind echipamentele, optimizarea, responsabilităţile, instruirea şi protecţia specială în timpul sarcinii şi implicarea corespunzătoare a expertului în fizică medicală;
b)după caz, să stabilească protocoale specifice, coerente cu obiectivul expunerii şi al calităţii necesare a imaginii;
c)să respecte nivelurile specifice de referinţă în diagnostic, stabilite de Ministerul Sănătăţii, după caz.
(4)Pentru procedurile care nu utilizează echipamente radiologice medicale, constrângerile de doză sunt sub limita de doză pentru populaţie.
(5)Întreprinderea operatoare furnizează informaţii şi obţine consimţământul persoanei care urmează să fie expusă, permiţând în acelaşi timp autorităţilor cu atribuţii în aplicarea legii să intervină fără consimţământul persoanei respective, în conformitate cu legislaţia naţională.
SECŢIUNEA 8:Constrângeri de doză pentru expunerea profesională, expunerea publică şi expunerea medicală
Art. 49
(1)Pentru lucrătorii expuşi profesional, întreprinderea stabileşte constrângeri de doză ca instrument operaţional pentru optimizarea protecţiei.
(2)În cazul lucrătorilor externi, constrângerea de doză se stabileşte în cooperare de către întreprindere şi angajator.
(3)Constrângerile de doză prevăzute la alin. (1) şi (2) se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare a practicii.
(4)Constrângerea de doză pentru persoanele implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor care fac obiectul expunerii medicale şi pentru voluntarii care participă la cercetarea medicală sau biomedicală este stabilită de către Ministerul Sănătăţii conform reglementărilor specifice.
(5)Constrângerile de doză prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) se stabilesc în termeni de doză efectivă sau doză echivalentă pentru un interval de timp corespunzător definit.
Art. 50
(1)CNCAN stabileşte, ori de câte ori este cazul, constrângeri de doză pentru doza primită de persoana reprezentativă din populaţie ca urmare a exploatării planificate a unei anumite surse de radiaţii
(2)Constrângerea de doză prevăzuta la alin. (1) trebuie să fie conformă cu limita de doză pentru suma dozelor primite de persoana reprezentativă din toate practicile autorizate.
Art. 51
(1)Întreprinderea stabileşte, ori de câte ori este cazul, limite derivate de emisie a efluenţilor radioactivi, cu ajutorul unui expert în protecţie radiologică.
(2)Limitele derivate de emisie prevăzute la alin. (1) se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.
(3)Orice revizie a limitelor derivate de emisie prevăzute la alin. (1) se aprobă de CNCAN.
SECŢIUNEA 9:Limita de vârstă pentru expunerea profesională
Art. 52
Este interzis ca persoanelor cu vârsta sub 18 ani să li se atribuie calitatea de lucrător expus profesional.
SECŢIUNEA 10:Limitele de doză pentru expunerea profesională
Art. 53
(1)Limita de doză pentru expunerea profesională se aplică sumei expunerilor profesionale anuale ale unui lucrător din toate practicile autorizate pe care le desfăşoară.
(2)Limita de doză efectivă pentru expunerea profesională este de 20 mSv pentru fiecare an.
Art. 54
Cu respectarea prevederilor art. 53, sunt valabile şi următoarele limite de doză echivalentă:
a)limita de doză echivalentă pentru cristalin este 20 mSv într-un singur an;
b)limita de doză echivalentă pentru piele este 500 mSv pe an; această limită se aplică dozei medii pentru orice suprafaţă de 1 cm2, indiferent de suprafaţa expusă;
c)limita de doză echivalentă pentru extremităţi este 500 mSv pe an.
SECŢIUNEA 11:Limitele de doză pentru ucenici, studenţi şi persoane în curs de pregătire
Art. 55
(1)Limitele de doză pentru ucenici, studenţi şi persoane în curs de pregătire cu vârste de cel puţin 18 ani, care trebuie să folosească surse de radiaţii în cursul studiilor lor, sunt identice cu limitele de doză pentru expunerea profesională prevăzute la art. 53-54.
(2)Limita de doză efectivă pentru ucenici, studenţi şi persoane în curs de pregătire cu vârste între 16 şi 18 ani, care trebuie să lucreze cu surse de radiaţie în cursul studiilor, este de 6 mSv pe an;
(3)Cu respectarea prevederilor alin. (2), sunt valabile şi următoarele limite de doză echivalentă:
a)limita de doză echivalentă pentru cristalin este 15 mSv pe an;
b)limita de doză echivalentă pentru piele este 150 mSv pe an, calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 1 cm2, indiferent de suprafaţa expusă;
c)limita de doză echivalentă pentru extremităţi este 150 mSv pe an.
(4)Limitele de doză pentru ucenici, studenţi şi persoane în curs de pregătire la care nu se aplică prevederile din alin. (1), (2) şi (3) sunt identice cu limitele de doză pentru expunerea publică prevăzută la art. 56.
SECŢIUNEA 12:Limitele de doză pentru expunerea publică
Art. 56
(1)Limitele de doză pentru expunerea publică se aplică sumei expunerilor anuale ale unei persoane, care rezultă din toate practicile autorizate.
(2)Limita de doză efectivă pentru expunerea publicului este 1 mSv pe an.
(3)Cu respectarea prevederilor alin. (2), sunt valabile şi următoarele limite de doză echivalentă:
a)limita de doză echivalentă pentru cristalin este 15 mSv pe an;
b)limita de doză echivalentă pentru piele este 50 mSv pe an, calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 1 cm2, indiferent de suprafaţa expusă.
SECŢIUNEA 13:Protecţia lucrătoarelor însărcinate şi a lucrătoarelor care alăptează
Art. 57
(1)De îndată ce o lucrătoare constată că este însărcinată, trebuie să informeze, în scris, întreprinderea, sau, în cazul unei lucrătoare externe, angajatorul, cu privire la starea de graviditate.
(2)De îndată ce o lucrătoare informează întreprinderea sau, în cazul unei lucrătoare externe, angajatorul, cu privire la starea sa de graviditate, întreprinderea şi angajatorul trebuie să-i asigure condiţii corespunzătoare de lucru, astfel încât doza echivalentă la care este expus fătul să fie cât mai mică posibil şi să nu depăşească 1 mSv, cel puţin pe perioada de sarcină rămasă.
Art. 58
(1)Lucrătoarele care alăptează trebuie să informeze, în scris, întreprinderea, sau, în cazul lucrătoarelor externe, angajatorul.
(2)Întreprinderea şi angajatorul trebuie să asigure condiţii corespunzătoare de lucru, pentru fiecare lucrătoare care alăptează, astfel încât aceasta să nu fie implicată în activităţi care presupun un risc semnificativ de încorporare de radionuclizi sau de contaminare corporală.
SECŢIUNEA 14:Estimarea dozei efective şi a dozei echivalente
Art. 59
(1)Pentru estimarea dozelor efective şi a dozelor echivalente se folosesc mărimile şi relaţiile standard corespunzătoare prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor.
(2)În cazul expunerii externe, se folosesc mărimile operaţionale prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor.
(3)CNCAN poate accepta şi folosirea altor metode pentru estimarea dozelor, dacă se face dovada că sunt echivalente cu cele prevăzute în reglementările specifice de la alin. (1) şi (2), după caz.
CAPITOLUL V:Situaţiile de expunere de urgenţă
Art. 60
(1)Pentru situaţiile de expunere de urgenţă, nivelul de referinţă, exprimat în termeni de doză reziduală pentru populaţie, este cuprins în intervalul 20-100 mSv, pentru primul an după accident.
(2)În situaţii specifice, poate fi luat în considerare un nivel de referinţă mai mic decât cele standard stabilite la alin. (1), în special poate fi stabilit un nivel de referinţă mai mic de 20 mSv într-o situaţie de expunere de urgenţă unde se poate oferi protecţia adecvată fără a se cauza efecte negative disproporţionate în urma măsurilor preventive corespunzătoare sau a unui cost excesiv.
(3)Pentru tranziţia de la o situaţie de expunere de urgenţă la o situaţie de expunere existentă, se stabilesc niveluri de referinţă corespunzătoare, în special în momentul încheierii măsurilor preventive pe termen lung, cum ar fi strămutarea.
(4)Nivelurile de referinţă stabilite se iau în considerare caracteristicile situaţiilor dominante, precum şi criteriile sociale, care pot include următoarele:
a)pentru expunerile mai mici sau egale cu 1 mSv pe an, informaţii generale privind nivelul de expunere, fără luarea în considerare a expunerilor individuale;
b)pentru expunerile mai mici sau egale cu 20 mSv pe an, informaţii specifice care permit persoanelor să-şi gestioneze, dacă este posibil, propria expunere;
c)pentru expunerile mai mici sau egale cu 100 mSv pe an, evaluarea dozelor individuale şi informaţii specifice privind riscul de radiaţii şi măsurile disponibile pentru reducerea expunerilor.
(5)Optimizarea protecţiei se realizează cu prioritate în cazul expunerilor peste nivelul de referinţă şi continuă să fie pusă în aplicare sub nivelul de referinţă.
(6)Situaţiile de expunere de urgenţă se supun cerinţelor privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, prevăzute în reglementări specifice.
CAPITOLUL VI:Situaţiile de expunere existentă
SECŢIUNEA 1:Tipuri de situaţii de expunere existentă
Art. 61
(1)Se consideră situaţii de expunere existentă toate situaţiile în care expunerile provin de la contaminarea zonelor cu materiale reziduale radioactive rezultate în urma:
a)activităţilor anterioare care nu au făcut niciodată obiectul controlului reglementat sau care nu au fost reglementate în conformitate cu cerinţele stabilite în prezentele norme;
b)unei urgenţe nucleare sau radiologice, după ce situaţia de expunere de urgenţă a fost declarată ca fiind încheiată, astfel cum se prevede în sistemul de gestionare a situaţiilor de urgenţă;
c)deşeurilor radioactive din activităţi anterioare pentru care întreprinderea nu mai răspunde din punct de vedere juridic.
(2)Se consideră situaţii de expunere existentă toate situaţiile în care expunerile provin de la surse naturale de radiaţii inclusiv:
a)expunerea la radon şi toron în locuinţe, la locul de muncă şi în alte clădiri;
b)expunerea externă, provocată de materialele de construcţii ale unei locuinţe;
(3)Se consideră situaţii de expunere existentă toate situaţiile în care expunerile provin de la mărfurile, altele decât alimentele, hrana pentru animale şi apa potabilă, care conţin:
a)radionuclizi din zonele contaminate specificate la alin. (1), sau
b)radionuclizi naturali.
SECŢIUNEA 2:Expunerile provocate de contaminarea zonelor cu materiale reziduale radioactive
SUBSECŢIUNEA 1:Expunerea după încheierea unei situaţii de expunere de urgenţă
Art. 62
(1)O situaţie de urgenţă se consideră încheiată după introducerea tuturor acţiunilor, măsurilor preventive, măsurilor urgente şi măsurilor timpurii privind protecţia populaţiei.
(2)Cerinţele privind controlul expunerii persoanelor după încheierea unei situaţii de urgenţă sunt prevăzute în reglementările specifice privind gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară şi radiologică.
SUBSECŢIUNEA 2:Expunerea în urma practicilor din trecut
Art. 63
(1)Pentru o situaţie de expunere existentă, care implică contaminarea mediului ca urmare a unei practici din trecut, care nu a fost sub control reglementat, nivelul de referinţă exprimat în termeni de doză reziduală este stabilit în funcţie de doză efectivă anuală cuprinsă în intervalul 1-20 mSv pe an.
(2)Pentru o situaţie de expunere existentă, care implică deşeuri radioactive din activităţi anterioare pentru care întreprinderea nu mai răspunde din punct de vedere juridic, nivelul de referinţă este de 1 mSv/an.
(3)În situaţii specifice, poate fi luat în considerare un nivel de referinţă mai mic decât cele standard stabilite la alin. (1), în special poate fi stabilit, după caz, un nivel de referinţă mai mic de 1 mSv pe an într-o situaţie de expunere existentă pentru expunerile specifice legate de surse sau căi de expunere.
(4)Cerinţele privind controlul expunerii în situaţiile specificate la alin. (1) şi (2) sunt prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN.
Art. 64
Optimizarea protecţiei în situaţiile de expunere existentă se realizează cu prioritate în cazul expunerilor peste nivelul de referinţă şi continuă să fie pusă în aplicare sub nivelul de referinţă.
SECŢIUNEA 3:Expunerile provenite de la mărfuri, cu excepţia alimentelor, hranei pentru animale şi apei potabile
Art. 65
(1)Pentru o situaţie de expunere existentă, în care expunerile sunt provocate de mărfuri, altele decât alimente, hrană pentru animale şi apă potabilă, care conţin radionuclizi artificiali sau naturali, nivelul de referinţă este de 1 mSv/an.
(2)Cerinţe privind controlul expunerii prevăzute la alin. (1) sunt detaliate în reglementările specifice emise de Ministerul Sănătăţii.
SECŢIUNEA 4:Expunerile provocate de surse naturale de radiaţii
SUBSECŢIUNEA 1:Radonul la locul de muncă
Art. 66
Nivelul de referinţă pentru media anuală a concentraţiei activităţii în aer pentru radonul din interiorul clădirilor, la locurile de muncă, este de 300 Bq. m3.
Art. 67
(1)Întreprinderile trebuie să implementeze măsuri de monitorizare a concentraţiei activităţii radonului în aer în:
a)locurile de muncă din cadrul zonelor de risc identificate în conformitate cu art. 90, care sunt localizate la parter sau subsol, ţinând seama de parametrii prevăzuţi la pct. 2 din anexa nr. 6 la norme;
b)toate tipurile specifice de locuri de muncă identificate în planul naţional de acţiune pentru abordarea riscurilor pe termen lung rezultate din expunerile la radon ţinând seama de pct. 3 din anexa nr. 6 la norme.
(2)În spaţiile din cadrul locurilor de muncă prevăzute la alin. (1), în care concentraţia radonului ca medie anuală depăşeşte nivelul naţional de referinţă, întreprinderea trebuie să implementeze măsuri în conformitate cu principiul optimizării din prezentele norme.
(3)După implementarea măsurilor de la alin. (2), întreprinderea trebuie să efectueze o nouă monitorizare a concentraţiei activităţii radonului în aer în zonele din cadrul locurilor de muncă respective.
(4)În situaţia în care, după implementarea măsurilor de la alin. (2), nivelul naţional de referinţă este depăşit în continuare, întreprinderea transmite o notificare la CNCAN în conformitate cu art. 31 şi art. 91.
Art. 68
Fără a aduce atingere prevederilor de la art. 67, întreprinderea trebuie să se asigure că este menţinută concentraţia de activitate a radonului în aer, la locurile de muncă, la valori cât mai scăzute rezonabil posibil, sub nivelul de referinţă stabilit conform art. 66.
Art. 69
În situaţia în care, după ce au fost luate toate măsurile rezonabile de reducere a concentraţiei de activitate a radonului la locurile de muncă, concentraţia de activitate a radonului în aer încă rămâne mai mare decât nivelul de referinţă stabilit conform art. 66, iar doza efectivă anuală din expunerea la radon depăşeşte 6 mSv, situaţia de expunere este considerată situaţie de expunere planificată şi se aplică cerinţele relevante prevăzute la Capitolul II din prezenta normă.
Art. 70
Pentru locurile de muncă unde expunerea la alţi radionuclizi din lanţul de dezintegrare a uraniului şi toriului, care sunt deja sub control reglementat, se aplică prevederile relevante privind expunerea profesională în situaţia de expunere planificată prevăzută la art. 91.
SUBSECŢIUNEA 2:Expunerea la radonul din interiorul clădirilor
Art. 71
(1)Nivelurile de referinţă pentru media anuală a concentraţiei activităţii în aer a radonului din interiorul clădirilor este 300 Bq.m-3.
(2)Modul de determinare, precum şi mijloacele de măsurare a concentraţiei activităţii în aer a radonului, sunt prevăzute în reglementări specifice emise de către CNCAN.
(3)La locurile de muncă unde expunerea la radon nu este considerată expunere profesională, protecţia impotriva radiaţilor ionizante a lucrătorilor se asigură în acelaşi mod ca şi pentru populaţie.
(4)Măsurile prevăzute la alin. (3) pot fi implementate cu expertiză externă şi sub supravegherea autorităţilor naţionale.
Art. 72
(1)Autorităţile responsabile cu implementarea planului naţional de acţiune pentru abordarea riscurilor pe termen lung rezultate din expunerile la radon, prevăzut în anexa nr. 6 la norme, promovează acţiuni pentru a identifica locuinţele cu concentraţii ale radonului, ca medie anuală, care depăşesc nivelul de referinţă prevăzut la art. 71 şi pentru a încuraja, unde este nevoie prin mijloace tehnice sau de altă natură, măsurile de reducere a concentraţiilor de radon în locuinţele respective.
(2)Măsurile de reducere a concentraţiei de radon, informaţiile privind importanţa măsurării radonului, mijloacele tehnice disponibile pentru reducerea concentraţiei, precum şi informaţiile privind riscurile asociate, sunt prevăzute în ghiduri specifice elaborate conform planului naţional de acţiune pentru abordarea riscurilor pe termen lung rezultate din expunerile la radon.
SUBSECŢIUNEA 3:Radiaţiile gamma emise de materialele de construcţii
Art. 73
Nivelul de referinţă care se aplică expunerii externe în interiorul construcţiilor la radiaţiile gamma emise de materialele de construcţii, în plus faţă de expunerea externă în exteriorul acestora, este de 1 mSv pe an.
Art. 74
Înainte de introducerea pe piaţă a materialelor de construcţii prevăzute în lista orientativă din anexa nr. 7 la norme, producătorul, furnizorul sau importatorul, după caz, trebuie să se asigure că:
a)sunt determinate concentraţiile activităţii radionuclizilor specificaţi la punctul 1 din anexa nr. 8 la norme;
b)au obţinut de la Ministerul Sănătăţii autorizaţia de introducere în circuitul economic şi social pentru respectivele materiale de construcţie, conform prevederilor art. 38 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 75
(1)În scopul îndeplinirii prevederilor art. 74, producătorul, furnizorul sau importatorul, după caz, al materialelor de construcţie trebuie să pună la dispoziţia Ministerului Sănătăţii informaţii privind rezultatele măsurătorilor şi indicele corespunzător privind concentraţia activităţii, precum şi alţi factori relevanţi, conform definiţiei din anexa nr. 8 la norme.
(2)Autorizaţia de introducere în circuitul economic şi social a materialelor de construcţie prevăzută la alin. (1) se eliberează de către Ministerul Sănătăţii conform reglementărilor specifice.
Art. 76
Cerinţele specifice, precum şi restricţiile de utilizare, pentru tipurile de materiale de construcţii prevăzute la art. 74 sunt stabilite de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în colaborare cu Ministerul Sănătăţii în reglementările specifice.
SECŢIUNEA 5:Programele privind situaţiile de expunere existentă
Art. 77
CNCAN se asigură că se iau măsuri, atunci când există indicii sau dovezi privind expuneri care nu pot fi neglijate din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, pentru identificarea şi evaluarea situaţiilor de expunere existentă, ţinând seama de tipurile situaţiilor de expunere existentă prevăzute la art. 61, precum şi pentru determinarea, în astfel de situaţii, a expunerilor profesionale şi publice.
Art. 78
CNCAN poate decide, având în vedere principiul general al justificării, că o situaţie de expunere existentă nu impune luarea în considerare a unor măsuri de protecţie sau de remediere.
Art. 79
Situaţiile de expunere existentă, care reprezintă un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi pentru care se poate atribui responsabilitate juridică, fac obiectul cerinţelor relevante pentru situaţiile de expunere planificată şi, în consecinţă, aceste situaţii de expunere trebuie notificate în conformitate cu art. 31 din prezentele norme.
SECŢIUNEA 6:Strategiile de gestionare a situaţiilor de expunere existentă
SUBSECŢIUNEA 1:Stabilirea strategiilor
Art. 80
CNCAN ia măsuri pentru stabilirea unor strategii prin care să se asigure că în gestionarea situaţiilor de expunere existentă sunt avute în vedere riscurile şi eficienţa măsurilor de protecţie.
Art. 81
Fiecare strategie prevăzută la art. 80 trebuie să cuprindă:
a)obiectivele urmărite;
b)nivelurile de referinţă corespunzătoare, luând în considerare nivelurile de referinţă prevăzute în art. 63 şi 65.
SUBSECŢIUNEA 2:Punerea în aplicare a strategiilor
Art. 82
(1)CNCAN atribuie, prin reglementări specifice, responsabilităţi pentru punerea în aplicare a strategiilor de gestionare a situaţiilor de expunere existentă şi asigură coordonarea corespunzătoare dintre părţile implicate în punerea în aplicare a măsurilor de remediere şi de protecţie.
(2)Părţile interesate trebuie implicate corespunzător în deciziile privind dezvoltarea şi punerea în aplicare a strategiilor de gestionare a situaţiilor de expunere.
Art. 83
Forma, amploarea şi durata tuturor măsurilor de protecţie avute în vedere pentru punerea în aplicare a unei strategii trebuie optimizate.
Art. 84
Distribuţia dozelor care rezultă în urma punerii în aplicare a unei strategii trebuie evaluată. Se au în vedere eforturi suplimentare în scopul optimizării, protecţiei şi reducerii expunerilor care depăşesc, în continuare, nivelul de referinţă.
Art. 85
Responsabilii cu punerea în aplicare a strategiei, trebuie, cu regularitate, să facă următoarele:
a)evaluează măsurile disponibile de remediere şi de protecţie pentru atingerea obiectivelor şi a nivelului de eficienţă al măsurilor planificate şi puse în aplicare;
b)furnizează informaţii, populaţiei expuse, cu privire la riscurile potenţiale pentru sănătate şi la mijloacele disponibile pentru reducerea propriei expuneri.
c)furnizează recomandări pentru gestionarea expunerilor la nivel individual sau local;
d)în cazul activităţilor care implică materiale radioactive naturale şi care nu sunt gestionate ca situaţii de expunere planificată, furnizează informaţii privind mijloacele adecvate de monitorizare a concentraţiilor şi expunerilor şi de adoptare a măsurilor de protecţie.
Art. 86
(1)Pentru zonele cu contaminare reziduală, pe termen lung, în care s-a decis locuirea şi reluarea activităţilor sociale şi economice, CNCAN, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului stabilesc, în consultare cu părţile implicate, măsuri pentru controlul continuu al expunerii în scopul stabilirii unor condiţii de viaţă, considerate normale, care conţin, după caz, cel puţin următoarele:
a)stabilirea nivelurilor de referinţă corespunzătoare;
b)stabilirea unei infrastructuri care să sprijine măsurile protective de autoajutorare continuă în zonele afectate, cum ar fi informarea, consilierea şi monitorizarea;
c)remedierea zonelor cu contaminare reziduală;
d)delimitarea zonelor cu contaminare reziduală.
(2)Măsurile prevăzute la alin. (1) se detaliază în reglementări specifice emise de către CNCAN, Ministerul Mediului şi Ministerul Sănătăţii.
CAPITOLUL VII:Expunerea profesională
SECŢIUNEA 1:Responsabilităţi
Art. 87
(1)Întreprinderea răspunde de evaluarea şi punerea în aplicare a măsurilor privind protecţia radiologică a lucrătorilor expuşi.
(2)În cazul lucrătorilor externi, responsabilităţile întreprinderii şi ale angajatorului lucrătorilor externi sunt prevăzute la art. 135-139 din prezentele norme.
(3)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), responsabilităţile pentru protecţia lucrătorilor aflaţi în orice situaţie de expunere sunt alocate următorilor:
a)întreprinderea sau angajatorul, după caz, pentru lucrătorii în situaţii de urgenţă;
b)angajatorului, pentru lucrătorii implicaţi în reabilitarea terenului, a clădirilor şi a altor construcţii contaminate;
c)angajatorului, pentru lucrătorii expuşi la radon la locul de muncă, în situaţia menţionată la art. 67.
(4)Prevederile prezentului articol se aplică şi în cazul protecţiei persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi a persoanelor care lucrează ca voluntari.
(5)Angajatorii lucrătorilor externi trebuie să aibă acces la informaţii privind posibila expunere a acestora, atunci când expunerea are loc sub responsabilitatea altui angajator sau a altei întreprinderi.
(6)Întreprinderea titulară de autorizaţie şi respectiv angajatorul au obligaţia să informeze lucrătorul, respectiv angajatul, asupra măsurilor de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.
SECŢIUNEA 2:Protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi
Art. 88
Întreprinderea trebuie să asigure protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi prin:
a)evaluarea prealabilă şi identificarea naturii şi a amplorii riscului radiologie la care sunt expuşi lucrătorii;
b)optimizarea protecţiei radiologice în toate condiţiile de lucru, inclusiv expunerile profesionale ca rezultat al practicilor care implică expuneri medicale;
c)clasificarea lucrătorilor expuşi în categoria A sau B;
d)implementarea măsurilor de control şi de monitorizare pentru diferitele zone şi condiţii de lucru, incluzând, acolo unde este necesar, monitorizarea individuală;
e)implementarea măsurilor pentru asigurarea supravegherii medicale;
f)implementarea măsurilor pentru furnizarea educaţiei şi instruirii.
SECŢIUNEA 3:Protecţia operaţională a ucenicilor, studenţilor şi persoanelor în curs de pregătire
Art. 89
(1)Întreprinderea trebuie să se asigure că, în aceleaşi condiţii de expunere, protecţia operaţională a ucenicilor, studenţilor şi a persoanelor în curs de pregătire cu vârsta peste 18 ani prevăzute la art. 55 alin. (1), este echivalentă cu cea pentru lucrătorii expuşi din categoria A sau B, după caz.
(2)Întreprinderea trebuie să se asigure că, în aceleaşi condiţii de expunere, protecţia operaţională şi condiţii de expunere a ucenicilor, studenţilor şi persoanelor în curs de pregătire cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani prevăzute la art. 55 alin. (2), este echivalentă cu cea pentru lucrătorii expuşi din categoria B.
SECŢIUNEA 4:Măsuri la locul de muncă
Art. 90
(1)Întreprinderea trebuie să asigure măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante în toate locurile de muncă în care există posibilitatea ca lucrătorii să fie expuşi la o doză efectivă mai mare de 1 mSv pe an sau la o doză echivalentă de 15 mSv pe an pentru cristalin sau 50 mSv pe an pentru piele şi extremităţi.
(2)Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă atât naturii instalaţiilor şi surselor, cât şi amplorii şi naturii riscurilor şi sunt detaliate în reglementările specifice pentru fiecare tip de practică emisă de CNCAN.
Art. 91
(1)Pentru locurile de muncă menţionate la art. 67 şi în cazul în care expunerea lucrătorilor poate depăşi o doză efectivă de 6 mSv pe an sau o valoare echivalentă a expunerii integrate în timp la radon, stabilită în cerinţele specifice emise de CNCAN, acestea sunt gestionate ca situaţii de expunere planificată şi CNCAN stabileşte care dintre cerinţele prezentei norme sunt aplicabile.
(2)Întreprinderea trebuie să reevalueze, la intervale regulate de timp, expunerea la locurile de muncă menţionate la art. 67 în care doza efectivă pentru lucrători este mai mică sau egală cu 6 mSv pe an, sau expunerea mai mică decât valoarea echivalentă a expunerii integrate în timp la radon, şi să implementeze măsuri pentru reducerea acesteia la valori cât mai scăzute rezonabil posibil.
Art. 92
(1)În cazul companiilor aeriene, atunci când doza efectivă pentru echipaje poate depăşi 1 mSv pe an, compania aeriană trebuie:
a)să efectueze evaluarea expunerii echipajelor în cauză;
b)să organizeze programul de lucru pe baza calculelor de expunere în scopul reducerii dozelor primite de echipaje cu expunere ridicată;
c)să informeze personalul în cauză cu privire la: riscurile asupra sănătăţii implicate de activitatea lor şi dozele individuale la care aceştia sunt expuşi;
d)pentru lucrătoarele însărcinate din cadrul personalului navigant, să aplice dispoziţiile prevăzute la art. 57 din prezentele norme.
(2)În cazul în care doza efectivă pentru echipaj poate depăşi 6 mSv pe an, ca urmare a expunerii la radiaţia cosmică, se aplică cerinţele relevante pentru situaţia de expunere planificată.
(3)Autoritatea Aeronautică Civilă Română aprobă manualul operaţional care cuprinde planul de măsuri pentru implementarea prevederilor alin. (1).
(4)Companiile aeriene înregistrate în România, care folosesc aeronave, trebuie să raporteze rezultatele evaluării prevăzute la alin. (1) lit. a) către Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi CNCAN.
(5)Prevederile alin. (2) se detaliază prin ordin comun al ministrului transporturilor şi al preşedintelui CNCAN.
SECŢIUNEA 5:Cerinţe generale privind clasificarea locurilor de muncă
Art. 93
(1)În toate locurile de muncă unde există posibilitatea unei expuneri la radiaţii ionizante superioare limitelor de doză pentru populaţie, prevăzute la art. 56, întreprinderea trebuie să ia măsuri în scop de protecţie radiologică în funcţie de tipul instalaţiilor şi surselor de radiaţii.
(2)Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) se clasifică în zone controlate şi zone supravegheate.
(3)Criteriile specifice de clasificare sunt stabilite în reglementările emise de CNCAN pentru fiecare tip de practică.
(4)Clasificarea prevăzută la alin. (2) trebuie să ţină seama atât de amploarea acţiunilor de prevenire şi de supraveghere, cât şi de natura şi de calitatea lor şi trebuie să fie corespunzătoare riscurilor asociate lucrului în condiţii de expunere la radiaţii ionizante.
(5)Întreprinderea analizează periodic condiţiile de lucru în zonele controlate şi supravegheate şi, atunci când este cazul, procedează la revizuirea acestora.
Art. 94
Regimul juridic al zonelor controlate şi supravegheate trebuie să permită întreprinderii îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în prezentele norme.
Art. 95
(1)Pentru fiecare zonă controlată şi supravegheată, întreprinderea trebuie să desemneze, în scris, cel puţin un responsabil cu protecţia radiologică, care răspunde de aplicarea, în zona respectivă, a dispoziţiilor prezentei norme şi a reglementărilor specifice practicilor care se desfăşoară în zona respectivă.
(2)Responsabilul cu protecţia radiologică trebuie să fie posesor al unui permis de exercitare emis de CNCAN, în domeniul şi specialitatea corespunzătoare practicilor care se desfăşoară în zona controlată sau supravegheată.
(3)În cazurile stabilite de CNCAN prin reglementările specifice pentru tipuri de practică, această funcţie se asigură de un compartiment special, condus de un expert în protecţie radiologică.
SECŢIUNEA 6:Cerinţe referitoare la zonele controlate
Art. 96
(1)Întreprinderea trebuie să implementeze şi să respecte în zona controlată următoarele cerinţe:
a)zona controlată trebuie să fie delimitată şi accesibilă exclusiv persoanelor instruite corespunzător;
b)accesul într-o astfel de zonă se face conform procedurilor scrise elaborate de către întreprindere;
c)ori de câte ori există un risc considerabil de răspândire a contaminării radioactive, trebuie luate măsuri specifice, inclusiv pentru controlul accesului sau ieşirea persoanelor şi a bunurilor şi pentru monitorizarea contaminării din zona controlată şi, după caz, din zonele adiacente;
d)ţinând scama de natura şi amploarea riscurilor radiologice din zona controlată, monitorizarea radiologică a locului de muncă se organizează în conformitate cu dispoziţiile art. 100;
e)să afişeze simbolul "pericol de radiaţii" prevăzut în anexa nr. 9 la norme şi să amplaseze indicatoare pentru a semnala tipul zonei, natura surselor şi riscurile inerente acestora;
f)să stabilească instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologie asociat surselor şi operaţiunilor implicate;
g)să asigure lucrătorilor instruire specifică referitoare la caracteristicile locurilor de muncă şi la activităţile acestora;
h)să furnizeze lucrătorilor echipamentul individual de protecţie corespunzător.
(2)Implementarea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza recomandărilor unui expert în protecţie radiologică.
Art. 97
Accesul şi staţionarea în zona controlată sunt permise următoarelor categorii de persoane:
a)lucrătorilor expuşi, desemnaţi în scris dintre lucrătorii proprii ai întreprinderii;
b)lucrătorilor externi, desemnaţi în scris, numai după verificarea îndeplinirii cerinţelor ca persoană expusă, precum şi a însuşirii de către aceasta a instrucţiunilor de lucru specifice.
Art. 98
Accesul şi staţionarea în zona controlată a altor persoane decât cele prevăzute la ari. 97 sunt permise numai în următoarele situaţii:
a)dacă prin natura sarcinilor de serviciu, persoanele trebuie să activeze în zona controlată, pentru un timp limitat şi există o procedură scrisă care stabileşte condiţiile de intrare şi staţionare, astfel încât să se demonstreze că persoanele respective nu vor fi expuse la doze superioare celor permise pentru persoanele din populaţie;
b)în cazul în care, fără să existe o procedură scrisă, se poate demonstra prin monitorizarea individuală sau prin alte mijloace adecvate, că limitele de doză pentru persoanele din populaţie sunt respectate.
SECŢIUNEA 7:Cerinţe referitoare la zonele supravegheate
Art. 99
(1)Întreprinderea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe pentru zonele supravegheate:
a)să organizeze supravegherea radiologică a locului de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 100, ţinând cont de natura şi amploarea riscurilor radiologice din zona supravegheată;
b)să amplaseze, după caz, panouri care să indice tipul zonei, natura surselor şi riscurile inerente prezentate de acestea;
c)să stabilească, după caz, instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologie asociat surselor şi operaţiunilor implicate.
(2)Implementarea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza recomandărilor unui expert în protecţie radiologică.
SECŢIUNEA 8:Supravegherea radiologică a locului de muncă
Art. 100
(1)Întreprinderea trebuie să efectueze supravegherea radiologică a locului de muncă.
(2)Supravegherea radiologică a locului de muncă menţionată la alin. (1) constă, după caz, în următoarele:
a)măsurarea debitelor dozelor externe, cu indicarea naturii şi a calităţii radiaţiei respective;
b)măsurarea concentraţiei activităţii în aer şi a contaminării superficiale, cu precizarea radionuclizilor, a naturii acestora şi a stării lor fizice şi chimice.
(3)Sistemul de supraveghere radiologică a locului de muncă este aprobat de către CNCAN în procesul de autorizare.
(4)Rezultatele măsurătorilor prevăzute la alin. (2) se înregistrează şi se utilizează, dacă este necesar, pentru estimarea dozelor individuale, astfel cum este prevăzut la art. 103-105. Durata pentru păstrarea înregistrărilor este stabilită de CNCAN în procesul de autorizare.
SECŢIUNEA 9:Clasificarea pe categorii a lucrătorilor expuşi
Art. 101
Lucrătorii expuşi se clasifică în două categorii:
a)categoria A: acei lucrători expuşi care sunt în situaţia de a primi o doză efectivă mai mare de 6 mSv pe an sau o doză echivalentă mai mare de 15 mSv pe an pentru cristalin sau mai mare de 150 mSv pe an pentru piele şi extremităţi;
b)categoria B: acei lucrători expuşi care nu se încadrează în categoria A.
Art. 102
(1)Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, decide cu privire la clasificarea pe categorii a fiecărui lucrător înainte ca acesta să îşi înceapă activitatea care poate cauza expunere. Distincţia ţine seama şi de expunerile potenţiale.
(2)Întreprinderea trebuie să reexamineze periodic clasificarea, pe baza condiţiilor de lucru şi a supravegherii medicale.
(3)Pentru implementarea alin. (1) şi (2), întreprinderea trebuie să solicite consultanţă din partea unui expert în protecţie radiologică.
(4)Clasificarea lucrătorilor se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.
SECŢIUNEA 10:Monitorizarea dozimetrică individuală
Art. 103
(1)Întreprinderea trebuie să asigure monitorizarea dozimetrică individuală sistematică a tuturor lucrătorilor expuşi profesional de categorie A.
(2)Monitorizarea dozimetrică individuală trebuie efectuată prin intermediul unui serviciu dozimetric desemnat ca organism notificat conform Ordinului preşedintelui CNCAN nr. 274/2004 pentru aprobarea Normelor privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear.
Art. 104
(1)În cazul în care există posibilitatea ca lucrătorii expuşi de categorie A să sufere o contaminare internă semnificativă sau o expunere semnificativă a cristalinului sau a extremităţilor, monitorizarea dozimetrică individuală prevăzută la art. 103 trebuie să includă şi monitorizarea contaminării interne a acestor persoane sau monitorizarea cristalinului sau a extremităţilor, după caz.
(2)Identificarea persoanelor prevăzute la alin. (1) trebuie realizată pe baza consultării unui expert în protecţie radiologică.
Art. 105
În cazul în care măsurările individuale prevăzute la art. 103-104 sunt imposibil de efectuat sau inadecvate, monitorizarea individuală trebuie să se bazeze pe o estimare efectuată, fie pornind de la măsurările individuale făcute asupra altor persoane expuse profesional, fie pornind de la rezultatele monitorizării radiologice a mediului de lucru, potrivii prevederilor de la art. 100.
Art. 106
(1)Monitorizarea dozimetrică individuală a persoanelor expuse profesional de categorie B are ca obiect demonstrarea încadrării corecte a lucrătorilor în această categorie, urmând ca ulterior să nu mai fie necesară.
(2)În scopul demonstrării îndeplinirii cerinţei de la alin. (1), monitorizarea dozimetrică individuală trebuie făcută cel puţin 6 luni consecutive, caz în care CNCAN, pe baza rezultatelor monitorizării, poate decide înlocuirea monitorizării individuale cu monitorizarea dozimetrică de arie.
(3)În cazul anumitor practici, CNCAN poate impune ca, pentru lucrătorii expuşi profesional de categorie B, să fie asigurată monitorizarea dozimetrică individuală conform condiţiilor stabilite pentru persoanele expuse profesional de categorie A.
Art. 107
Sistemul de monitorizare a expunerii la radiaţii a persoanelor expuse se aprobă de CNCAN în cadrul procesului de autorizare a practicii.
SECŢIUNEA 11:Serviciile dozimetrice
Art. 108
(1)Serviciile dozimetrice determină dozele interne sau externe, pentru lucrătorii expuşi care sunt supuşi monitorizării individuale, în vederea înregistrării dozei în baza lor de date.
(2)Serviciile dozimetrice furnizează informaţii despre dozele înregistrate, către întreprindere şi în cazul lucrătorilor externi, angajatorului, precum şi Registrului Naţional de Doze şi, unde este cazul, serviciului de medicina muncii.
(3)Atribuţiile serviciilor dozimetrice sunt detaliate în reglementările specifice emise de CNCAN.
SECŢIUNEA 12:Evaluarea dozelor în caz de expunere accidentală
Art. 109
În cazul expunerilor accidentale, întreprinderea trebuie să asigure pentru toate persoanele implicate evaluarea neîntârziată a dozelor individuale datorate atât expunerii externe cât şi expunerii interne, după caz, precum şi distribuţia acestor doze în corp.
Art. 110
În cazul expunerii accidentale, întreprinderea trebuie să asigure evaluarea dozelor primite, folosind informaţiile furnizate de monitorizarea dozimetrică individuală şi/sau alte informaţii, după caz.
Art. 111
Pentru confirmarea rezultatelor evaluării dozelor ca urmare a expunerilor accidentale, întreprinderea trebuie să consulte un expert în protecţie radiologică.
SECŢIUNEA 13:Evidenţa şi raportarea rezultatelor
Art. 112
Întreprinderea trebuie să asigure înregistrarea rezultatelor monitorizării dozimetrice individuale pentru fiecare lucrător expus de categorie A sau de categorie B, pentru care CNCAN a impus ca această monitorizare să se realizeze, precum şi pentru toate persoanele care au suferit expuneri accidentale sau care au fost supuse unor expuneri autorizate special sau unor expuneri de urgenţă.
Art. 113
(1)Întreprinderea trebuie să asigure păstrarea înregistrării prevăzute la art. 112 până când persoana în cauză împlineşte sau ar fi împlinit 75 de ani, dar nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea calităţii de lucrător expus.
(2)În cazul desfiinţării întreprinderii, documentele prevăzute la art. 112 se preiau de serviciul dozimetric acreditat care a asigurat monitorizarea individuală şi se păstrează de acesta în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3)Înregistrarea rezultatelor monitorizării individuale specificată la art. 112 cuprinde:
a)înregistrarea dozelor individuale măsurate sau estimate, după caz;
b)rapoartele privind circumstanţele şi acţiunile întreprinse în cazul expunerilor accidentale, autorizate special şi expunerii de urgenţă;
c)rezultatele supravegherii radiologice a locului de muncă, folosite pentru evaluarea dozelor, atunci când a fost cazul.
(4)Rezultatele monitorizării individuale a expunerilor autorizate special, a expunerilor accidentale sau de urgenţă trebuie înregistrate separat de cele ale monitorizărilor individuale sistematice.
Art. 114
În cazul în care întreprinderea utilizează lucrători externi, sarcina înregistrării rezultatelor monitorizării individuale revine atât întreprinderii care îi foloseşte, cât şi angajatorului acestora.
Art. 115
(1)La angajarea unui lucrător expus, întreprinderea solicită o declaraţie din care să reiasă dacă acesta a mai avut calitatea de lucrător expus şi denumirea ultimului angajator la care lucrătorul a desfăşurat activităţi în această calitate.
(2)Întreprinderea solicită, de la ultimul angajator la care persoana respectivă a fost angajată ca lucrător expus, transmiterea oficială a extrasului din evidenţa dozei primite de acea persoană.
Art. 116
(1)Serviciile dozimetrice trebuie să menţină evidenţa lucrătorilor expuşi monitorizaţi şi a dozelor atribuite pe perioada prevăzută la art. 115 alin. (1), în condiţiile stabilite prin reglementările specifice privind dozimetria individuală.
(2)În cazul desfiinţării serviciului dozimetric, acesta este obligat să predea la CNCAN documentele de evidenţă a monitorizării individuale a tuturor persoanelor înregistrate.
Art. 117
(1)CNCAN menţine evidenţa centralizată a înregistrării dozelor pentru lucrătorii expuşi profesional, prin intermediul Registrului Naţional de Doze.
(2)Întreprinderea şi serviciile dozimetrice sunt obligate să pună la dispoziţia Registrului Naţional de Doze al CNCAN evidenţa dozelor menţionată la alin. (1), în conformitate cu dispoziţiile din anexa nr. 10 la prezentele norme.
SECŢIUNEA 14:Accesul la rezultatele monitorizării individuale
Art. 118
(1)Într-o situaţie de expunere planificată, accidentală, autorizată special sau de urgenţă, se iau următoarele măsuri:
a)serviciul dozimelric trebuie să pună rezultatele monitorizării individuale la dispoziţia CNCAN, a întreprinderii şi angajatorului lucrătorilor externi;
b)întreprinderea trebuie să pună la dispoziţia lucrătorului în cauză, rezultatele monitorizării individuale, precum şi măsurătorile utilizate pentru evaluarea dozei, în conformitate cu art. 105 şi 110;
c)întreprinderea trebuie să prezinte rezultatele monitorizării individuale, serviciului de medicina muncii, pentru ca acesta să interpreteze implicaţiile expunerii realizate, asupra sănătăţii umane;
d)serviciul dozimetric trebuie să transmită rezultatele monitorizării individuale către Registrul Naţional de Doze al CNCAN, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 10 la norme privind Sistemul de dale pentru monitorizarea radiologică individuală.
(2)Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală cuprinde, cel puţin, datele enumerate în secţiunea II din anexa nr. 10 la norme, care sunt detaliate în reglementările specifice privind dozimetria individuală.
(3)Modalităţile de comunicare a rezultatelor monitorizării radiologice individuale sunt detaliate în reglementările specifice privind dozimetria individuală.
Art. 119
Întreprinderea, sau în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, acordă lucrătorilor acces la rezultatele monitorizării individuale, inclusiv la rezultatele măsurărilor care ar fi putut fi utilizate pentru estimarea acestor rezultate, sau la rezultatele evaluării dozelor realizate în urma supravegherii locului de muncă.
Art. 120
(1)În caz de expunere accidentală, precum şi în cazul oricărui rezultat al monitorizării individuale care depăşeşte limita de doză stabilită în prezentele norme, întreprinderea are următoarele obligaţii:
a)să facă o primă investigaţie pe baza căreia să stabilească valoarea preliminară a dozelor primite;
b)să facă o investigaţie aprofundată prin care să determine împrejurările în care s-a produs supraexpunerea;
c)să comunice, fără întârziere, lucrătorului în cauză rezultatele monitorizării individuale şi evaluările dozelor;
d)să notifice imediat CNCAN, serviciul de medicina muncii/medicul abilitat de medicina muncii şi angajatorul lucrătorului extern, asupra expunerii accidentale şi a dozelor evaluate preliminar;
e)să întocmească, în termen de 30 zile de la demararea investigaţiei prevăzută la lit. b), un raport cuprinzând rezultatele monitorizării individuale şi evaluările dozelor rezultate în urma investigaţiei de la lit. b), precum şi măsurile preventive pentru evitarea repetării situaţiei;
f)raportul menţionat la lit. e) se supune regimului de păstrare prevăzut la art. 113 şi se transmite persoanelor specificate la lit. d).
(2)Dacă prin investigaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) s-a determinat cu certitudine că nu a avut loc o supraexpunere, întreprinderea trebuie să întocmească un raport cuprinzând rezultatele investigaţiei şi concluziile, pe care îl păstrează cel puţin 2 ani de la data întocmirii.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), obligaţiile întreprinderii prevăzute la alin. (1) lit. c)-f) nu sunt aplicabile.
(4)În procesele de investigare şi evaluare prevăzute la alin. (1), întreprinderea trebuie să consulte un expert în protecţie radiologică.
Art. 121
(1)Întreprinderea sau angajatorul, în cazul unui lucrător extern, trebuie să solicite de la lucrător, informaţiile necesare pentru obţinerea istoricului dozelor primite de acesta înainte de angajare sau înainte de încadrarea lui în categoria A, ori pentru scopuri medicale.
(2)Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie puse la dispoziţia medicului abilitat de medicina muncii, expertului în protecţie radiologică şi serviciului dozimetric.
(3)În vederea verificării informaţiilor prevăzute la alin. (1), întreprinderea se poate adresa autorităţii competente şi serviciilor dozimetrice, după caz.
SECŢIUNEA 15:Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi
Art. 122
(1)Întreprinderea este responsabilă pentru măsurile de asigurare a supravegherii medicale a lucrătorilor expuşi, iar angajatorul este responsabil pentru măsurile de asigurare a supravegherii medicale a lucrătorilor externi.
(2)Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi se bazează pe principiile generale care guvernează medicina muncii şi respectă reglementările Ministerului Sănătăţii.
Art. 123
(1)Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi este responsabilitatea medicului abilitat de medicina muncii, se realizează de către serviciul de medicina muncii şi trebuie să permită stabilirea aptitudinii lucrătorilor supravegheaţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de a îndeplini sarcinile care le sunt atribuite.
(2)În scopul aplicării alin. (1), medicul abilitat de medicina muncii trebuie să aibă acces la orice informaţie relevantă pe care o solicită, inclusiv la informaţiile privind factorii de risc de la locul de muncă.
SECŢIUNEA 16:Serviciile de medicina muncii
Art. 124
(1)Supravegherea medicală asigură verificarea sănătăţii lucrătorilor supravegheaţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de a îndeplini sarcinile care implică lucrul cu radiaţii ionizante.
(2)Supravegherea medicală este asigurată de către medicului abilitat şi serviciile de medicina muncii recunoscute de Ministerul Sănătăţii conform reglementărilor specifice.
(3)Această responsabilitate nu exonerează întreprinderea de responsabilităţile sale generale referitoare la această problemă.
Art. 125
Supravegherea medicală include:
a)un examen medical efectuat înainte de angajarea lucrătorilor expuşi, cu scopul de a determina aptitudinea lucrătorilor respectivi de a desfăşura o activitate din categoria A sau B în postul avut în vedere;
b)examinări periodice ale stării de sănătate, cel puţin o dată pe an, pentru a stabili dacă lucrătorii expuşi sunt, în continuare, apţi pentru munca pe care o desfăşoară. Natura examinărilor care pot fi efectuate, ori de cate ori serviciul de medicina muncii consideră că este necesar, depinde de tipul activităţii desfăşurate şi de starea de sănătate a lucrătorilor respectivi.
Art. 126
(1)Medicul abilitat de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii poate indica necesitatea continuării supravegherii medicale şi după încetarea activităţii, pe perioada necesară pentru protejarea sănătăţii persoanei respective.
(2)Modalitatea de continuare a supravegherii medicale după încetarea activităţii prevăzută la alin. (1) se stabileşte prin reglementări specifice emise de Ministerul Sănătăţii.
SECŢIUNEA 17:Clasificarea medicală
Art. 127
(1)În vederea evaluării aptitudinii în muncă a lucrătorilor expuşi, este stabilită următoarea clasificare medicală:
a)apt;
b)apt, cu anumite condiţii;
c)inapt.
(2)Inaptitudinea prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi permanentă sau temporară în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
SECŢIUNEA 18:Interdicţia de angajare sau clasificare a lucrătorilor inapţi
Art. 128
Niciun lucrător nu poate fi angajat sau clasificat drept lucrător expus de categoria A sau B, într-un post anume, dacă medicul abilitat/serviciul de medicina muncii îl declară inapt pentru postul respectiv.
SECŢIUNEA 19:Dosarele medicale
Art. 129
(1)Pentru fiecare lucrător expus, medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii deschide un dosar medical, care se actualizează atât timp cât lucrătorul rămâne încadrat în categoria A sau B.
(2)După încetarea activităţii, dosarul medical se păstrează până când persoana respectivă atinge sau ar fi atins vârsta de 75 de ani, dar, în orice caz, nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea activităţii care implică expunerea profesională.
Art. 130
Dosarul medical cuprinde informaţii despre natura postului, rezultatele examenului medical efectuat înainte de angajare sau despre clasificarea în categoria A sau B, examinările periodice de medicina muncii şi evidenţa dozelor prevăzute la art. 112.
SECŢIUNEA 20:Supravegherea medicală specifică
Art. 131
Pe lângă supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi, prevăzută la art. 123, se creează condiţii pentru orice alte măsuri pe care medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii le consideră necesare pentru protecţia sănătăţii persoanelor expuse, inclusiv examinări medicale suplimentare, măsuri de decontaminare, tratamente de urgenţă sau alte acţiuni indicate de medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii.
Art. 132
(1)Supravegherea medicală specifică se efectuează în fiecare caz în care a fost depăşită oricare dintre limitele de doză prevăzute la art. 53-54, în conformitate cu reglementările emise de Ministerul Sănătăţii.
(2)Condiţiile oricărei expuneri ulterioare sunt supuse avizului medicului abilitat sau serviciului de medicina muncii.
SECŢIUNEA 21:Contestaţii
Art. 133
(1)Rezultatele investigaţiilor medicului abilitat sau serviciului de medicina muncii privind aptitudinea în muncă sau deciziile privind condiţiile de muncă, prevăzute la art. 131 din prezentele norme, conform prevederilor legale în vigoare, se pot contesta la Direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fişei de aptitudine în muncă sau comunicării deciziei.
(2)Direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti desemnează o comisie formată din 3 medici specialişti de medicina muncii abilitaţi şi convoacă părţile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestaţiei.
(3)Decizia comisiei este consemnată într-un proces-verbal şi este comunicată în scris persoanei examinate medical.
(4)Lucrătorul expus profesional, care face obiectul supravegherii medicale, poate contesta decizia comisiei la instanţa de contencios administrativ.
Art. 134
Prevederile prezentelor norme se completează cu prevederile din Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA 22:Protecţia lucrătorilor externi
Art. 135
(1)În situaţia în care întreprinderea utilizează lucrători externi, aceasta are obligaţia de a asigura un sistem de monitorizare radiologică individuală care să acorde lucrătorilor externi o protecţie echivalentă cu cea a lucrătorilor expuşi profesional angajaţi permanent de întreprindere.
(2)CNCAN verifică respectarea prevederii de la alin. (1) în cadrul procesului de acceptare a întreprinderilor externe.
Art. 136
Întreprinderea este responsabilă, fie direct, fie prin acorduri contractuale cu angajatoiul lucrătorilor externi, de aspectele operaţionale privind protecţia radiologică a lucrătorilor externi, care sunt legate direct de natura activităţilor lor în zona controlată.
Art. 137
Întreprinderea are următoarele obligaţii referitoare la lucrătorii externi:
a)verifică, în cazul lucrătorilor expuşi de categoria A, care intră în zonele controlate, dacă lucrătorul extern în cauză a fost declarat apt din punct de vedere medical să desfăşoare activităţile care urmează să i se încredinţeze;
b)verifică dacă clasificarea lucrătorului extern se face în categoria adecvată, în raport cu dozele care pot fi primite la locul de muncă;
c)se asigură că, în cazul intrării în zonele controlate, pe lângă formarea de bază în materie de protecţie radiologică, lucrătorul extern a beneficiat de formare şi instrucţiuni specifice legate de caracteristicile locului de muncă şi de activităţile desfăşurate, în conformitate cu art. 22 alin. (1) lit. c) şi d);
d)se asigură că, în cazul intrării în zonele supravegheate, lucrătorul extern a beneficiat de instrucţiuni de lucru adecvate riscului radiologie asociat surselor şi operaţiunilor implicate, în conformitate cu art. 99 alin. (1) lit. c);
e)se asigură că lucrătorul extern a fost dotat cu echipamentul individual de protecţie necesar;
f)se asigură că lucrătorul extern beneficiază de o monitorizare individuală a expunerii, adecvată naturii activităţilor sale, precum şi de orice alte măsuri operaţionale de supraveghere dozimetrică necesare;
g)asigură respectarea sistemului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante prevăzut la Capitolul II din prezentele norme;
h)în cazul intrării în zonele controlate, asigură, sau ia toate măsurile necesare pentru a asigura, înregistrarea, după fiecare activitate şi pentru fiecare lucrător extern din categoria A, în sensul prevederilor din anexa nr. 10, secţiunea III, pct. 2, a informaţiilor colectate cu ocazia monitorizării individuale a expunerii.
Art. 138
(1)Angajatorii de lucrători externi trebuie să se asigure, fie direct, fie prin acorduri contractuale cu întreprinderea titulară de autorizaţie că protecţia radiologică a lucrătorilor lor este în conformitate cu dispoziţiile prezentelor noime, în special prin:
a)asigurarea respectării sistemului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante prevăzut la Capitolul II din prezentele norme;
b)asigurarea furnizării informaţiilor şi instruirii în materie de protecţie radiologică prevăzute la art. 22-25;
c)garantarea faptului că lucrătorii lor sunt supuşi unei evaluări adecvate a expunerii şi, în cazul lucrătorilor expuşi, unei supravegheri medicale, în condiţiile prevăzute la art. 100 şi la art. 103-132;
d)asigurarea menţinerii la zi, în cadrul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală, a informaţiilor radiologice rezultate din monitorizarea individuală a expunerii fiecăruia dintre lucrătorii lor, din categoria A.
(2)Cerinţele privind schimbul informaţiilor relevante între întreprindere, lucrătorul extern, angajator, CNCAN, serviciile de medicina muncii, experţii în protecţie radiologică sau serviciile dozimetrice sunt prevăzute în reglementările specifice privind protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a lucrătorilor externi, emise de CNCAN.
Art. 139
Toţi lucrătorii externi îşi aduc propriile contribuţii, în măsura posibilului, la protecţia care le este acordată prin sistemul de monitorizare radiologică menţionat la art. 135, fără a aduce atingere responsabilităţilor întreprinderii titulare de autorizaţie sau angajatorului.
SECŢIUNEA 23:Expuneri autorizate în mod special
Art. 140
(1)Prin excepţie de la art. 53 alin. (2), în situaţii excepţionale, evaluate de la caz la caz, şi excluzând situaţiile de expunere de urgenţă, CNCAN poate, dacă acest lucru este impus de o anumită operaţiune, să autorizeze expunerea profesională individuală a unor lucrători, clar identificaţi, la limite de doză mai mari decât cele stabilite, cu condiţia ca expunerile respective să fie limitate în timp, să aibă loc doar în anumite zone de lucru şi să nu depăşească nivelurile maxime de expunere stabilite de CNCAN pentru cazul respectiv.
(2)Expunerea membrilor echipajelor navelor spaţiale peste limitele de doză prevăzute la art. 53 şi art. 57 este gestionată ca expunere autorizată în mod special.
(3)În sensul îndeplinirii cerinţelor prevăzute la alin. (1), se iau în considerare următoarele condiţii:
a)doar lucrători din categoria A, astfel cum este definită la ari. 101 sau membrii echipajelor de nave spaţiale pot face obiectul unei astfel de expuneri;
b)persoanele în curs de pregătire, studenţii, ucenicii, lucrătoarele însărcinate şi, dacă există riscul încorporării de radionuclizi sau contaminării fizice, lucrătoarele care alăptează, sunt excluşi de la asemenea expuneri;
c)întreprinderea justifică expunerile respective, în avans, şi le discută în detaliu cu lucrătorii, cu reprezentanţii acestora, cu serviciul de medicina muncii şi cu expertul în protecţie radiologică;
d)lucrătorii în cauză sunt informaţi, în avans, cu privire la riscurile implicate şi la măsurile de protecţie aplicabile în timpul operaţiunii;
e)lucrătorii şi-au dat acordul;
f)toate dozele legate de asemenea expuneri sunt înregistrate separat în dosarul medical prevăzut la art. 129 şi în evidenţa personală prevăzută la art. 112.
Art. 141
Depăşirea limitelor de doză, în urma expunerilor autorizate special, nu constituie în mod necesar un motiv pentru excluderea lucrătorilor respectivi de la ocupaţia lor obişnuită sau pentru mutarea acestora într-un alt loc, fără consimţământul lor.
CAPITOLUL VIII:Expunerea medicală
SECŢIUNEA 1:Justificarea practicilor care presupun expunerea în scopuri medicale
Art. 142
(1)Practicile care presupun expunerea medicală se justifică ţinând seama de expunerea medicală propriu-zisă şi, acolo unde este relevant, de expunerea publicului şi expunerea profesională asociate, precum şi la nivelul fiecărei expuneri medicale individuale.
(2)Expunerea în scopuri medicale trebuie să prezinte un beneficiu net suficient, punând în balanţă, pe de o parte, beneficiile de diagnostic sau terapeutice potenţiale totale pe care le produce, inclusiv beneficiile directe pentru sănătatea unei persoane şi beneficiile pentru societate, iar, pe de altă parte, efectele negative individuale pe care le-ar putea produce expunerea, luându-se în considerare eficacitatea, beneficiile şi riscurile tehnicilor alternative existente care au acelaşi obiectiv, dar care implică o expunere mai mică sau nulă la radiaţii ionizante.
(3)Expunerea în scopuri medicale se efectuează luând în considerare următoarele aspecte:
a)tipurile noi de practici care implică expunerea medicală sunt justificate în prealabil, înainte de a fi adoptate în mod general;
b)toate expunerile medicale individuale se justifică în prealabil, luându-se în considerare obiectivele specifice ale expunerii şi caracteristicile individului implicat;
c)dacă un tip de practică care presupune expunere medicală nu este justificat în general, o expunere individuală specifică de acest tip poate fi justificată, după caz, în împrejurări speciale care se evaluează şi se documentează de la caz la caz;
d)medicul abilitat să facă trimiteri şi practicianul urmăresc să obţină, în măsura posibilului, informaţii, de diagnostic anterioare sau înregistrări medicale relevante pentru expunerea planificată şi iau în considerare aceste date pentru a evita expunerea inutilă;
e)expunerea medicală în cercetarea medicală sau biomedicală se examinează de către un Comitet pentru Etică constituit în conformitate cu Ordinul al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNCAN nr. 299/64/2006 privind stabilirea comisiilor de etică pentru avizarea expunerilor medicale în cercetarea medicală şi biomedicală;
f)expunerea persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor prezintă un beneficiu net suficient, luându-se în considerare beneficiile directe asupra sănătăţii unui pacient, beneficiile potenţiale pentru persoana implicată în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor şi efectele negative pe care le- ar putea cauza expunerea;
g)orice procedură radiologică medicală aplicată unei persoane asimptomatice se efectuează pentru detectarea precoce a bolii, ca parte a unui program de screening aprobat de Ministerul Sănătăţii sau necesită o justificare documentată pentru persoana respectivă, realizată de către practician în consultare cu medicul abilitat să facă trimiteri, în conformitate cu orientările societăţilor medicale ştiinţifice şi cu ghidurile elaborate de Ministerului Sănătăţii. Persoana care face obiectul expunerii medicale este informată anterior expunerii despre riscurile şi beneficiile asociate expunerii medicale;
h)în sensul prevederilor de la alin. (1) şi (2), Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu societăţile medicale ştiinţifice corespunzătoare sau cu organismele relevante, justifică expunerile medicale pentru procedurile radiologice medicale care urmează să fie efectuate ca parte a unui program de screening.
(4)Decizia finală privind justificarea unei expuneri medicale la radiaţii ionizante în sensul alin. (3) lit. b) aparţine practicianului.
(5)Justificarea generică a tipurilor de practici care implică expunerea medicală precum şi reexaminarea tipurilor şi claselor existente ori de câte ori apar informaţii noi privind eficienţa, consecinţele potenţiale sau privind noi tehnici şi tehnologii se face de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu asociaţiile profesionale.
(6)Fără a aduce atingere prevederilor de la alin. (3) lit. c), dacă o expunere medicală la radiaţii ionizante nu poate fi justificată, aceasta este interzisă.
SECŢIUNEA 2:Optimizarea protecţiei persoanelor supuse expunerilor medicale
Art. 143
(1)Întreprinderea se asigură că toate dozele rezultate în urma expunerii medicale în scopuri de radiodiagnostic, radiologie intervenţională, diagnostic în medicina nucleară, planificare, ghidare şi verificare în cazul radioterapiei se menţin la nivelurile cele mai scăzute posibil pentru obţinerea informaţiilor medicale necesare, luând în considerare factorii economici şi sociali.
(2)Pentru toate expunerile medicale ale pacienţilor în scopuri radioterapcutice, întreprinderea se asigură că expunerile volumelor-ţintă se planifică individual şi sunt verificate, având în vedere ca dozele pentru volumele şi ţesuturile nevizate să fie cât mai scăzute posibil şi în conformitate cu scopul terapeutic al expunerii.
(3)Ministerul Sănătăţii asigură, prin reglementări specifice şi ghiduri, stabilirea, revizuirea periodică şi utilizarea nivelurilor de referinţă în diagnostic pentru examinările de radiodiagnostic ţinând seama de nivelurile de referinţă europene de diagnostic recomandate, unde există şi, dacă este cazul, pentru procedurile radiologice intervenţionale.
(4)În cazul expunerilor medicale în scop de diagnostic, întreprinderea se asigură că sunt luate în considerare nivelurile de referinţă de radiodiagnostic stabilite conform prevederilor de la alin. (3).
(5)Pentru fiecare proiect de cercetare medicală sau biomedicală care implică expunerea medicală, se aplică următoarele principii:
a)persoanele în cauză participă voluntar;
b)persoanele în cauză sunt informate în legătură cu riscurile expunerii;
c)pentru persoanele pentru care nu se aşteaptă niciun avantaj medical direct în urma expunerii se aplică o constrângere de doză stabilită de către coordonatorul studiului;
d)în cazul pacienţilor care acceptă voluntar să fie supuşi unei practici medicale experimentale şi la care se scontează un beneficiu de diagnostic sau terapeutic din această practică, nivelurile-ţintă ale dozelor sunt stabilite individual de către practician în colaborare cu medicul abilitat să facă trimiteri înainte ca expunerea să aibă loc.
(6)Procesul de optimizare include selecţia echipamentului, obţinerea constantă de informaţii de diagnostic adecvate sau de rezultate terapeutice, aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale, asigurarea calităţii şi evaluarea dozelor la care sunt expuşi pacienţii sau verificarea activităţilor administrate, luând în considerare factorii economici şi sociali.
(7)Întreprinderea asigură respectarea cerinţelor Ministerului Sănătăţii prevăzute în reglementările specifice privind constrângerile de doză şi recomandările pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor.
(8)În cazul unui pacient supus unui tratament sau diagnosticării cu radionuclizi, întreprinderea prin medicul practician furnizează pacientului sau reprezentantului acestuia informaţii privind riscurile pe care le implică radiaţiile ionizante şi instrucţiuni corespunzătoare pentru a reduce cât mai mult posibil dozele pentru persoanele care vin în contact cu pacientul.
(9)În cazul procedurilor terapeutice, instrucţiunile prevăzute la alin. (8) trebuie să fie în formă scrisă şi se înmânează pacientului sau reprezentantului acestuia, înainte de părăsirea spitalului, a clinicii sau a altei instituţii similare.
SECŢIUNEA 3:Responsabilităţi
Art. 144
(1)Întreprinderea are obligaţia să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)orice expunere medicală se efectuează sub răspunderea clinică a unui practician;
b)practicianul, expertul în fizică medicală şi cei îndreptăţiţi să se ocupe de aspecte practice ale procedurilor radiologice medicale au responsabilitatea optimizării expunerii medicale;
c)medicul abilitat să facă trimiteri şi practicianul au responsabilitatea justificării expunerilor medicale individuale;
d)ori de câte ori este necesar şi înainte ca expunerea să aibă loc, practicianul sau medicul abilitat să facă trimiteri se asigură că pacientului sau reprezentantului acestuia i se furnizează informaţii adecvate referitoare la beneficiile şi riscurile asociate cu dozele de radiaţii produse de expunerea medicală;
e)în conformitate cu art. 143 alin. (5) lit. b), informaţii similare, instrucţiuni şi recomandări, se furnizează persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor.
(2)Aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale pot fi delegate de întreprindere, prin proceduri specifice, uneia sau mai multor persoane cu pregătire de specialitate şi experienţă practică.
Art. 145
Administrarea deliberată a substanţelor radioactive unor persoane şi, în măsura în care priveşte protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a oamenilor, administrarea deliberată a substanţelor radioactive unor animale, în scopul stabilirii diagnosticului medical sau veterinar, al tratamentului sau al cercetării, sunt condiţionate de obţinerea autorizaţiei conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi ale Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, după caz.
SECŢIUNEA 4:Expertul în fizică medicală
Art. 146
(1)Expertul în fizică medicală trebuie să acţioneze sau să asigure consiliere de specialitate, după caz, în aspecte referitoare la fizica radiaţiilor pentru punerea în aplicare a cerinţelor de la art. 48 alin. (3) şi din prezentul capitol.
(2)În funcţie de practica radiologică medicală, expertul în fizică medicală răspunde de dozimetrie, inclusiv de măsurătorile fizice pentru evaluarea dozei administrate pacientului şi altor persoane supuse expunerii medicale, oferă consiliere cu privire la echipamentele radiologice medicale şi contribuie în special la următoarele:
a)optimizarea protecţiei radiologice a pacienţilor şi a altor persoane supuse expunerii medicale, inclusiv aplicarea şi utilizarea nivelurilor de referinţă în diagnostic;
b)definirea şi asigurarea calităţii echipamentelor radiologice medicale;
c)efectuarea testelor de acceptanţă a echipamentelor radiologice medicale;
d)elaborarea specificaţiilor tehnice pentru echipamentele radiologice medicale şi proiectul instalaţiei;
e)supravegherea instalaţiilor radiologice medicale;
f)analizarea evenimentelor care implică, sau care ar putea implica, expuneri medicale accidentale sau neintenţionate;
g)selectarea echipamentelor necesare pentru realizarea măsurătorilor în domeniul protecţiei radiologice;
h)formarea practicienilor şi a personalului de altă natură pentru implementarea practică a aspectelor specifice în protecţia radiologică, pe lângă cursul obligatoriu de pregătire în protecţie radiologică realizat de entităţile specializate.
(3)Expertul în fizică medicală colaborează, după caz, cu expertul în protecţie radiologică.
SECŢIUNEA 5:Proceduri
Art. 147
(1)Întreprinderea are obligaţia să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să stabilească protocoale scrise pentru fiecare tip de procedură radiologică medicală standard şi pentru fiecare echipament, pentru categoriile relevante de pacienţi;
b)să se asigure că raportul procedurii radiologice medicale cuprinde informaţiile legate de expunerea pacientului;
c)să se asigure că ghidul de utilizare a examenelor radiologice şi imagistice medicale este disponibil medicilor abilitaţi să facă trimiteri pentru examinări de imagistică medicală, luând în considerare dozele de radiaţii;
d)să se asigure că auditurile clinice se efectuează în conformitate cu procedurile specifice stabilite prin legislaţia în vigoare;
e)să efectueze evaluări ori de câte ori constată că nivelurile de referinţă în diagnostic sunt depăşite în mod constant şi întreprinde, fără întârziere, acţiuni corective adecvate;
f)să consulte un expert în fizică medicală în legătură cu practicile radiologice medicale.
(2)Cerinţele de la alin. (1) sunt detaliate în reglementările specifice ale Ministerului Sănătăţii.
(3)Nivelul de implicare a expertului în fizică medicală prevăzut la alin. (1) este direct proporţional cu riscul radiologie al practicii respective, în special:
a)în practicile radioterapeutice, este implicat un expert în fizică medicală.
b)în practicile standardizate de medicină nucleară, terapeutice şi de diagnostic, este implicat un expert în fizică medicală;
c)în practicile de radiodiagnostic şi de radiologie intervenţională, care implică doze mari astfel cum este menţionat la art. 150 alin. (1) lit. c), este implicat un expert în fizică medicală;
d)pentru alte practici radiologice medicale decât cele prevăzute la lit. a), b) şi c), este implicat un expert în fizică medicală, după caz, pentru consultanţă privind protecţia radiologică în legătură cu expunerea medicală.
SECŢIUNEA 6:Recunoaşterea în domeniul expunerii medicale
Art. 148
(1)Practicienii, experţii în fizică medicală şi persoanele menţionate la art. 144 alin. (2) trebuie să îndeplinească cerinţele privind educaţia şi instruirea prevăzute la art. 18.
(2)Competenţele în protecţia împotriva radiaţiilor ionizante pentru persoanele menţionate la alin. (1) trebuie recunoscute conform reglementarilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN.
SECŢIUNEA 7:Echipamente
Art. 149
(1)CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, conform competentelor legale, verifică dacă întreprinderea:
a)menţine sub supraveghere strictă toate echipamentele radiologice medicale utilizate, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia radiologică;
b)menţine un inventar actualizat cu fişele tehnice ale echipamentelor radiologice medicale pentru fiecare instalaţie radiologică medicală;
c)pune în aplicare programe adecvate de asigurare a calităţii şi evaluare a dozelor sau verificare a activităţii administrate, după caz;
d)se asigură că înainte de prima utilizare a echipamentului în scopuri clinice sunt efectuate testele de acceptanţă, de către unităţi autorizate conform legii, iar ulterior, în mod periodic şi după fiecare procedură de întreţinere care poate afecta performanţa, sunt efectuate testele de performanţă;
e)ia toate măsurile necesare pentru a îmbunătăţi randamentul necorespunzător sau defectuos al echipamentului radiologie medical utilizat;
f)se asigură că sunt respectate criteriile specifice de acceptabilitate pentru echipament, pentru a indica dacă trebuie întreprinsă o acţiune corectivă adecvată, inclusiv scoaterea din funcţiune a echipamentului.
(2)În cazul fluoroscopiei, este interzisă folosirea echipamentelor lipsite de dispozitive de control automat al debitului dozei şi de un intensificator de imagine sau alt dispozitiv echivalent.
(3)Echipamentul utilizat pentru radioterapia cu fascicule externe cu o energie nominală a fasciculului care depăşeşte 1 MeV este dotat cu un dispozitiv de verificare a parametrilor de tratament esenţiali. Echipamentul instalat înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme poate fi exceptat de la această cerinţă.
(4)Orice echipament utilizat pentru radiologia intervenţională este dotat cu un dispozitiv sau o caracteristică de informare a practicianului şi a celor care se ocupă de aspecte practice ale procedurilor medicale cu privire la cantitatea de radiaţie produsă de echipament în timpul procedurii. Echipamentul instalat înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme poate fi exceptat de la această cerinţă.
(5)Orice echipament utilizat pentru radiologia intervenţională şi tomografia computerizată şi orice echipament nou utilizat în scopuri de planificare, orientare şi verificare este dotat cu un dispozitiv sau o caracteristică de informare a practicianului, la sfârşitul procedurii, cu privire la parametrii relevanţi pentru evaluarea dozei administrate pacientului.
(6)Echipamentul utilizat pentru radiologia intervenţională şi tomografia computerizată are capacitatea de a transfera informaţiile impuse în temeiul alin. (5) în fişa examinării. Echipamentul instalat înainte de 6 februarie 2018 poate fi exceptat de la această cerinţă.
(7)Fără a aduce atingere alin. (4), (5) şi (6), noul echipament medical de radiodiagnosticare care produce radiaţii ionizante este dotat cu un dispozitiv, sau cu mijloace echivalente, de informare a practicianului despre parametrii relevanţi pentru evaluarea dozei administrate pacientului. După caz, echipamentul are capacitatea de a transfera aceste informaţii în fişa examinării.
(8)Întreprinderea are obligaţia să întocmească şi să păstreze fişa tehnică a fiecărei instalaţii radiologice pe toată durata de viaţă a instalaţiei, până la casare sau dezafectare. Fişa tehnică trebui să conţină date privind operaţiunile efectuate de la instalare-montare, reparare, întreţinere, verificare, service precum şi toate serviciile efectuate până la casarea sau dezafectarea instalaţiei, în vederea asigurării trasabilităţii.
SECŢIUNEA 8:Practici speciale
Art. 150
(1)Întreprinderea trebuie să se asigure şi să demonstreze CNCAN că utilizează echipamente radiologice medicale, tehnici practice şi echipamente auxiliare adecvate pentru expunerea medicală:
a)a copiilor;
b)în cadrul programelor de screening;
c)care implică doze mari pentru pacient, cum ar fi în cazul radiologiei intervenţionale, medicinei nucleare, tomografiei computerizate sau radioterapiei.
(2)Întreprinderea trebuie să întreprindă măsuri adecvate pentru asigurarea calităţii, evaluarea dozei şi verificarea activităţii administrate.
(3)Întreprinderea se asigură că practicienii şi persoanele prevăzute la art. 144, care efectuează expunerile prevăzute la alin. (1), sunt instruite în mod corespunzător cu privire la aceste practici radiologice medicale în conformitate cu art. 18.
SECŢIUNEA 9:Protecţia specială în timpul sarcinii şi alăptării
Art. 151
(1)Medicul abilitat să facă trimiteri şi practicianul, după caz, trebuie să se asigure, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii, dacă persoana care face obiectul expunerii medicale este însărcinată sau alăptează, cu excepţia cazului în care acest lucru poate fi exclus din motive evidente sau nu este relevant pentru procedura radiologică.
(2)Dacă nu se poate exclude eventualitatea unei sarcini şi, în funcţie de procedura radiologică medicală, în special dacă sunt implicate regiunile abdominală şi pelviană, se acordă o atenţie deosebită justificării, în special urgenţei, şi optimizării, luându-se în considerare atât expunerea viitoarei mame, cât şi cea a fătului.
(3)În medicina nucleară, în funcţie de procedura radiologică medicală, în cazul unei persoane care alăptează, se acordă o atenţie deosebită justificării, în special urgenţei, şi optimizării, luându-se în considerare atât mama, cât şi copilul.
(4)Fără a aduce atingere alin. (1), (2) şi (3), întreprinderea trebuie să ia măsuri pentru a creşte gradul de conştientizare a persoanelor cărora li se aplică prevederile prezentului articol, cum ar fi anunţurile publice afişate în locuri adecvate.
SECŢIUNEA 10:Expunerea accidentală şi neintenţionată
Art. 152
(1)Întreprinderea îndeplineşte următoarele cerinţe:
a)pune în practică toate măsurile rezonabile pentru a reduce probabilitatea şi amploarea expunerii accidentale sau neintenţionate a persoanelor supuse expunerii medicale;
b)stabileşte programe de asigurare a calităţii, pentru practicile radioterapeutice, care includ un studiu al riscurilor pe care le implică expunerile accidentale sau neintenţionate;
c)implementează un sistem adecvat pentru ţinerea evidenţei şi analiza evenimentelor care implică ori care pot implica expuneri medicale accidentale sau neintenţionate, proporţional cu riscul radiologie al practicii respective, pentru toate expunerile medicale;
d)ia măsuri pentru informarea medicului abilitat să facă trimiteri şi a practicianului, precum şi a pacientului sau a reprezentantului acestuia, cu privire la expunerile neintenţionate sau accidentale semnificative din punct de vedere clinic şi la rezultatele analizelor;
e)informează de îndată Ministerul Sănătăţii şi CNCAN asupra producerii de evenimente semnificative, conform reglementărilor specifice elaborate de Ministerul Sănătăţii şi CNCAN;
f)asigură evaluarea rezultatelor investigaţiei evenimentelor menţionate la lit. e), ia măsurile corective pentiu evitarea unor astfel de evenimente şi efectuează raportarea lor către Ministerul Sănătăţii şi CNCAN, în perioada de timp menţionată în reglementările specifice.
(2)Întreprinderea trebuie să investigheze şi raporteze cu promptitudine la Ministerul Sănătăţii şi CNCAN următoarele evenimente:
a)orice expunere în scop de tratament aplicată persoanei greşite, organului sau ţesutului greşit al unei persoane, ori utilizarea radiofarmaceuticului greşit sau cu activitatea sau doza totală sau cu doza fracţionată care diferă semnificativ, în plus sau în minus, faţă de valoarea prescrisă de practician, care poate conduce la efecte secundare severe;
b)orice eroare în planificarea şi iradierea volumelor ţintă în cazul expunerilor în scop de tratament;
c)orice procedură de radiodiagnostic sau radiologie intervenţională aplicată persoanei greşite, regiunii greşite a pacientului;
d)alte evenimente semnificative conform reglementarilor specifice emise de Ministerul Sănătăţii şi CNCAN.
(3)Ministerul Sănătăţii şi CNCAN diseminează prin intermediul paginilor web proprii, precum şi prin alte mijloace, informaţii relevante pentru protecţia radiologică în expunerea medicală şi informaţiile privind lecţiile învăţate în urma producerii unor evenimente semnificative.
SECŢIUNEA 11:Estimarea dozelor primite de populaţie
Art. 153
Ministerul Sănătăţii asigură, prin reglementări specifice, că distribuţia dozelor individuale estimate provenite din expunerea medicală este determinată anual, inclusiv distribuţia pe categorii de vârstă şi gen a celor expuşi şi comunică acest lucru instituţiilor interesate.
CAPITOLUL IX:Expunerea publică
SECŢIUNEA 1:Protecţia populaţiei şi protecţia pe termen lung a sănătăţii în condiţii normale
Art. 154
(1)În vederea asigurării protecţiei operaţionale a populaţiei, în condiţii normale de desfăşurare a practicilor, în procesul de autorizare a instalaţiilor, CNCAN examinează şi aproba următoarele:
a)amplasarea propusă şi construcţia instalaţiilor nucleare şi radiologice din punct de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, luând în considerare aspectele relevante: demografice, meteorologice, geologice, hidrologice şi ecologice;
b)punerea în funcţiune a instalaţiei, cu condiţia ca aceasta să asigure o protecţie adecvată împotriva oricărei expuneri sau contaminări radioactive, care se poate extinde dincolo de perimetrul instalaţiei, sau împotriva oricărei contaminări radioactive, care s-ar putea extinde la solul de sub instalaţie;
c)proiectele de evacuare a efluenţilor radioactivi.
(2)În procesul de autorizare prevăzut la alin. (1), CNCAN verifică măsurile de control al accesului populaţiei la instalaţie şi de asigurare a protecţiei fizice a instalaţiei, surselor de radiaţii şi materialelor radioactive.
Art. 155
CNCAN stabileşte, în procesul de autorizare, limitele de autorizare privind evacuarea şi condiţiile pentru evacuarea efluenţilor radioactivi, ţinând cont de:
a)rezultatele optimizării protecţiei radiologice;
b)bunele practici privind exploatarea instalaţiilor similare;
c)dacă este cazul, rezultatele unei evaluări generice de depistare, bazate pe orientări ştiinţifice recunoscute, dacă o astfel de evaluare a fost solicitată de CNCAN în reglementările specifice, pentru a demonstra că sunt îndeplinite criteriile de mediu pentru protecţia sănătăţii umane pe termen lung.
SECŢIUNEA 2:Estimarea dozelor la care este expusă populaţia
Art. 156
CNCAN estimează dozele, din practicile autorizate, la care este expusă populaţia, pe baza estimărilor de doză efectuate de întreprinderi, ţinând cont de riscul de expunere la radiaţii ionizante.
Art. 157
Practicile pentru care trebuie efectuată evaluarea dozelor la care este expusă populaţia şi practicile pentru care evaluarea trebuie efectuată, în mod realist, şi cele pentru care o evaluare radiologică este suficientă sunt stabilite în reglementările specifice emise de CNCAN.
Art. 158
(1)În scopul implementării prevederilor art. 157, în ceea ce priveşte evaluarea realistă a dozelor la care este expusă populaţia, CNCAN stabileşte:
a)amploarea investigaţiilor care trebuie efectuate şi a informaţiilor de care trebuie să se ţină seama pentru a se identifica persoana reprezentativă, luând în considerare toate căile efective de transfer al substanţelor radioactive;
b)frecvenţa monitorizării parametrilor relevanţi, astfel cum sunt determinaţi la lit. a);
c)modul de păstrare a evidenţelor măsurătorii expunerii externe şi contaminării radioactive, ale estimărilor încorporării de radionuclizi şi ale rezultatelor evaluării dozelor primite de persoana reprezentativă, precum şi punerea acestor evidenţe, la cerere, la dispoziţia tuturor părţilor interesate.
(2)În scopul prevăzut la alin. (1), estimările dozelor pentru persoana reprezentativă trebuie să cuprindă:
a)evaluarea dozelor datorate radiaţiei externe, cu indicarea tipului radiaţiei respective;
b)evaluarea încorporării de radionuclizi, cu indicarea naturii acestora şi a stării lor fizice şi chimice, precum şi determinarea concentraţiilor activităţii respectivilor radionuclizi în alimente şi în apa potabilă sau în alţi factori de mediu relevanţi;
c)evaluarea dozelor care ar putea afecta persoana reprezentativă, astfel cum este identificată la alin. (1).
SECŢIUNEA 3:Monitorizarea emisiilor radioactive
Art. 159
(1)Întreprinderea pentru care se acordă autorizaţie de evacuare trebuie să monitorizeze sau să evalueze, după caz, emisiile radioactive lichide sau din aer, în mediu, în condiţii normale de funcţionare.
(2)Rezultatele monitorizării prevăzute la alin. (1) se raportează la CNCAN conform cerinţelor de autorizare.
Art. 160
Întreprinderea responsabilă pentru instalaţii nucleare şi radiologice relevante trebuie să monitorizeze emisiile radioactive şi să le raporteze la CNCAN, în conformitate cu Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 276/2005 pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalaţiile nucleare şi radiologice.
SECŢIUNEA 4:Obligaţiile întreprinderii
Art. 161
Întreprinderea trebuie să îndeplinească următoarele sarcini:
a)să atingă şi să menţină un nivel optim de protecţie a populaţiei;
b)să accepte pentru utilizare numai echipamente şi proceduri de măsurare şi evaluare a expunerii populaţiei şi a contaminării radioactive a mediului, adecvate;
c)să verifice eficienţa şi întreţinerea echipamentelor, astfel cum se menţionează la lit. b), şi să asigure calibrarea periodică a instrumentelor de măsură;
d)să solicite consultanţă din partea unui expert în protecţie radiologică în îndeplinirea sarcinilor menţionate la lit. a), b) şi c).
Art. 162
(1)Întreprinderea trebuie să asigure monitorizarea radioactivităţii factorilor de mediu în jurul instalaţiilor nucleare, al depozitelor de deşeuri radioactive şi al altor instalaţii radiologice relevante, conform reglementărilor specifice emise de CNCAN.
(2)Sistemul de monitorizare a factorilor de mediu se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.
Art. 163
(1)Pentru instalaţiile nucleare şi instalaţiile radiologice aparţinând categoriilor de pregătire pentru urgenţă I şi II, prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN, se stabilesc o zonă de excludere şi o zonă cu populaţie redusă, în care sunt luate măsuri de excludere, respectiv restricţionarea amplasării reşedinţelor permanente, pentru populaţie şi a desfăşurării de practici social-economice.
(2)Criteriile privind stabilirea celor două zone se bazează pe definirea eliberării în mediu a produşilor de fisiune şi a limitelor de doză pentru situaţiile de urgenţă nucleară sau radiologică prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN.
Art. 164
Pentru îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin în ceea ce priveşte protecţia populaţiei împotriva radiaţiilor ionizante, întreprinderea are obligaţia sa apeleze la serviciile unui expert în protecţie radiologică.
CAPITOLUL X:Responsabilităţi generale şi cerinţe privind controlul reglementat
SECŢIUNEA 1:Informaţii privind echipamentele
Art. 165
(1)Producătorul, furnizorul sau importatorul, după caz, de echipamente ce conţin surse radioactive sau generatori de radiaţii trebuie:
a)să furnizeze informaţii adecvate despre pericolele radiologice potenţiale şi despre utilizarea, testarea şi întreţinerea corespunzătoare a echipamentului;
b)să demonstreze, în baza rezultatelor programului de testare, efectuat de un organism acreditat, că, prin proiect, echipamentul permite limitarea expunerilor la un nivel cât mai scăzut posibil;
c)să furnizeze informaţii privind modalitatea de asigurare a operaţiilor de instalare, montare, verificare, reparare şi dezafectare, prin întreprinderi autorizate conform prevederilor Legii nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d)să furnizeze informaţii adecvate cu privire la evaluarea riscurilor pentru pacienţi şi la elementele disponibile privind evaluarea clinică, în cazul echipamentelor radiologice medicale.
(2)Informaţiile precizate la lit. a)-d) trebuie furnizate atât întreprinderilor care achiziţionează echipamente, cât şi CNCAN.
SECŢIUNEA 2:Responsabilul cu protecţia radiologică
Art. 166
(1)CNCAN stabileşte, prin reglementări specifice, pentru fiecare tip de practică, dacă este necesară desemnarea unui responsabil cu protecţia radiologică pentru a supraveghea sau pentru a îndeplini sarcinile de protecţie radiologică în cadrul unei întreprinderi titulare de autorizaţie.
(2)întreprinderea trebuie să pună la dispoziţia responsabilului cu protecţia radiologică mijloacele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile.
(3)Responsabilul cu protecţia radiologică se subordonează direct reprezentantului legal al întreprinderii.
(4)Angajatorii lucrătorilor externi desemnează un responsabil cu protecţia radiologică pentru a supraveghea sau pentru a îndeplini sarcini de protecţie radiologică relevante, în măsura în care acestea au legătură cu protecţia lucrătorilor lor.
(5)Sarcinile responsabilului cu protecţia radiologică pot fi efectuate de un compartiment de protecţie radiologică instituit în cadrul întreprinderii sau de un expert în proiecţie radiologică.
(6)În condiţiile art. 5 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, responsabilităţile şi atribuţiile responsabilului cu protecţia radiologică sunt prevăzute în reglementările specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN.
SECŢIUNEA 3:Expertul în protecţie radiologică
Art. 167
(1)În condiţiile art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întreprinderea solicită consultanţă din partea unui expert în protecţie radiologică cu privire la aspectele de mai jos, relevante pentru practica desfăşurată:
a)examinarea şi testarea dispozitivelor de protecţie şi instrumentelor de măsurare;
b)reexaminarea prealabilă a planurilor de instalaţii din punct de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante;
c)recepţia punerii în funcţiune a unor surse noi sau modificate de radiaţii din punct de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante;
d)verificarea sistematică a eficacităţii dispozitivelor şi tehnicilor de protecţie;
e)calibrarea sistematică a instrumentelor de măsurare şi controlul regulat al stării lor de funcţionare şi a corectitudinii modului în care sunt folosite.
(2)Expertul în protecţie radiologică colaborează, după caz, cu expertul în fizică medicală.
(3)Expertului în protecţie radiologică i se pot aloca sarcinile privind protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a lucrătorilor şi a populaţiei.
(4)În condiţiile art. 5 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sfera de competenţă a expertului în protecţie radiologică este detaliată în reglementările specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN.
SECŢIUNEA 4:Controlul reglementat al surselor radioactive
Art. 168
Cerinţele privind controlul reglementat al surselor radioactive şi gestionarea în siguranţă a surselor orfane sunt prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN.
SECŢIUNEA 5:Evenimente semnificative
Art. 169
(1)Întreprinderea are următoarele obligaţii:
a)să stabilească şi să implementeze, după caz, un sistem pentru înregistrarea şi analiza evenimentelor semnificative care implică sau care pot implica expuneri accidentale sau neintenţionate;
b)să raporteze imediat la CNCAN producerea oricărui eveniment semnificativ care generează sau care poate genera expunerea unei persoane dincolo de limitele operaţionale sau condiţiile de funcţionare specificate în cerinţele de autorizare cu privire la expunerea profesională sau publică.
(2)Raportarea prevăzută la alin. (1) lit. b) trebuie efectuată conform prevederilor de la art. 120 alin. (1) din prezentele norme.
Art. 170
Sistemul pentru înregistrarea şi analiza evenimentelor semnificative prevăzut la art. 169 se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.
SECŢIUNEA 6:Regimul de control
Art. 171
(1)CNCAN înregistrează rezultatele fiecărui control în baza de date a CNCAN şi le comunică, în scris, întreprinderii în cauză.
(2)În cazul în care rezultatele au legătură cu un lucrător extern, acestea sunt comunicate inclusiv angajatorului.
Art. 172
CNCAN asigură diseminarea la timp, către părţile interesate, inclusiv producători şi furnizori de surse cu radiaţii şi, dacă este cazul, autorităţi internaţionale, a informaţiilor privind protecţia şi securitatea radiologică provenite din lecţiile învăţate în urma controalelor efectuate, a rapoartelor asupra incidentelor şi accidentelor şi a concluziilor acestora.
Art. 173
CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, prin Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi prin Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, asigură un sistem de control privind aplicarea prevederilor Capitolului VIII din prezentele norme.
SECŢIUNEA 7:Transparenţa
Art. 174
CNCAN pune la dispoziţia întreprinderilor, a lucrătorilor, a populaţiei, precum şi a pacienţilor şi a altor persoane care fac obiectul expunerii medicale, informaţiile legate de justificarea claselor sau tipurilor de practici, reglementarea surselor de radiaţii şi a protecţiei radiologice, în limitele domeniului de competenta şi în conformitate cu legislaţia naţionala.
CAPITOLUL XI:Dispoziţii tranzitorii şi finale
-****-
Anexa nr. 1:Termeni şi expresii
1.accelerator - un echipament sau o instalaţie în care particulele sunt accelerate, emiţând radiaţii ionizante cu o energie mai mare de 1 MeV (megaelectronvolt);
2.acceptanţă - admiterea utilizării unui echipament medical în scop clinic, pe baza analizei îndeplinirii unor criterii dinainte stabilite;
3.activare - procesul de transformare a unui nuclid stabil în radionuclid, prin iradierea materialului în care este conţinut, cu particule sau fotoni cu energie înaltă;
4.activitate (A) - activitatea unei cantităţi dintr-un radionuclid aflat într-o anumită stare de energie determinată la un moment dat şi este raportul dintre dN şi dt, unde dN este numărul probabil de tranziţii nucleare din starea de energie respectivă în intervalul de timp dt: A=dN/dt. Unitatea de măsură pentru activitate este becquerelul (Bq);
5.activitate totală - suma activităţilor tuturor radionuclizilor individuali;
6.asigurarea calităţii - toate acţiunile planificate şi sistematice necesare pentru a garanta în mod corespunzător că o structură, un sistem, o componentă sau o procedură vor funcţiona în mod satisfăcător în conformitate cu standardele acceptate. Controlul calităţii face parte din asigurarea calităţii;
7.aspecte practice ale procedurilor radiologice medicale - derularea fizică a unei expuneri medicale şi orice aspecte conexe, inclusiv manipularea şi utilizarea echipamentului radiologic medical, evaluarea parametrilor tehnici şi fizici (inclusiv a dozelor de radiaţie), etalonarea şi întreţinerea echipamentelor, prepararea şi administrarea produselor radiofarmaceutice şi prelucrarea imaginilor;
8.audit clinic - o examinare sau o analiză sistematică a procedurilor radiologice medicale care urmăreşte să îmbunătăţească calitatea şi rezultatele îngrijirii pacientului printr-o analiză structurată prin care practicile, procedurile şi rezultatele radiologice medicale sunt examinate comparativ cu standardele acceptate pentru procedurile radiologice medicale corecte, cu modificarea practicilor, dacă este cazul, şi aplicarea de standarde noi, dacă este necesar;
9.autoritate competentă - autoritate publică având autoritate juridică în sensul prezentelor norme;
10.autorizare - înregistrarea unei activităţi sau obţinerea autorizaţiei pentru aceasta;
11.autorizaţie - documentul emis de CNCAN prin care se acordă permisiunea de a desfăşura o practică în temeiul legislaţiei naţionale şi în condiţiile specifice prevăzute în acel document;
12.becquerel (Bq) - denumirea unităţii de măsură pentru activitate. Un becquerel este echivalent cu o tranziţie nucleară pe secundă: 1 Bq= 1 s-1;
13.câmp expandat - un câmp derivat din câmpul real, a cărui fluenţă şi distribuţie unghiulară şi energetică au aceleaşi valori în tot volumul de interes ca şi câmpul real în punctul de referinţă;
14.câmp expandat şi aliniat - un câmp de radiaţie în care fluenţa şi distribuţia unghiulară şi energetică sunt aceleaşi cu ale câmpului expandat, însă fluenţa este unidirecţională;
15.constrângere de doză - o restricţie stabilită ca limită superioară a dozelor proiectate, utilizată pentru a defini seria de opţiuni avute în vedere în procesul de optimizare a proiecţiei împotriva radiaţiilor ionizante pentru o sursa de radiaţii într-o situaţie de expunere planificată;
16.contaminare - prezenţa neintenţionată sau nedorită a substanţelor radioactive pe suprafeţe ori în interiorul solidelor, lichidelor sau al gazelor ori în corpul uman;
17.controlul calităţii - un set de operaţiuni (programare, coordonare, punere în aplicare) menite să păstreze calitatea sau să o îmbunătăţească. Acesta include monitorizarea, evaluarea şi menţinerea la nivelurile solicitate a tuturor caracteristicilor de performanţă ale echipamentelor care pot fi definite, măsurate şi controlate;
18.control reglementat - orice formă de reglementare, autorizare şi control aplicată activităţilor umane pentru asigurarea respectării cerinţelor privind protecţia împotriva radiaţiilor;
19.depozitare definitivă - amplasarea şi păstrarea deşeurilor radioactive într-un depozit amenajat sau o anumită locaţie, amenajată şi autorizată de CNCAN, fără intenţia de a fi recuperate. Termenul de depozitare definitivă include şi eliberările directe, aprobate, de efluenţi radioactivi în mediu;
20.depozitare intermediară - păstrarea materialelor radioactive, inclusiv a combustibilului uzat, a surselor radioactive sau a deşeurilor radioactive, într-o instalaţie cu intenţia recuperării;
21.deşeuri radioactive - materiale radioactive în stare gazoasă, lichidă sau solidă, pentru care deţinătorul acestora nu poate demonstra CNCAN că se prevede sau se consideră o altă utilizare şi care conţin radionuclizi în concentraţii sau cu contaminări de suprafaţă superioare unor valori stabilite de CNCAN, în conformitate cu reglementările specifice aplicabile emise de CNCAN;
22.doza absorbită (D) - energia absorbită pe unitate de masă
unde d
este energia medie transmisă de radiaţia ionizantă materiei dintr-un element de volum şi dm este masa materiei din elementul de volum respectiv. Doza absorbită reprezintă doza medie pentru un ţesut sau un organ.Unitatea de măsură pentru doza absorbită este gray-ul (Gy) în unde un gray este egal cu un joule per kilogram: 1 Gy = 1 J/kg;
este energia medie transmisă de radiaţia ionizantă materiei dintr-un element de volum şi dm este masa materiei din elementul de volum respectiv. Doza absorbită reprezintă doza medie pentru un ţesut sau un organ.Unitatea de măsură pentru doza absorbită este gray-ul (Gy) în unde un gray este egal cu un joule per kilogram: 1 Gy = 1 J/kg;23.doză absorbită în ţesut sau în organ (DT) - raportul dintre energia depusă într-un ţesut sau organ şi masa acelui ţesut sau organ. Denumirea unităţii de măsură este gray (Gy);
24.doză echivalentă (HT) - doza absorbită de ţesutul sau organul T, ponderată pentru tipul şi calitatea radiaţiei R.
Se calculează după formula:
ht,r = wr dt.r
unde
DT.R este doza medie absorbită de ţesutul sau organul T, din cauza radiaţiei R
WR este factorul de ponderare pentru radiaţie.
În cazul în care câmpul radiaţiei se compune din tipuri şi energii cu valori diferite ale wr, doza echivalentă totală, HT, se calculează după formula:
Valorile pentru WR sunt specificate în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor.
Unitatea de măsură pentru doza echivalentă este sievertul (Sv);
25.doză echivalentă angajată [Ht (
)] - integrala pe timpul (t) din debilul dozei echivalente în ţesutul sau organul T care va fi primită de un organism în urma unei încorporări de substanţe radioactive.
)] - integrala pe timpul (t) din debilul dozei echivalente în ţesutul sau organul T care va fi primită de un organism în urma unei încorporări de substanţe radioactive.Se calculează după formula:
pentru o încorporare de substanţe radioactive la momentul t0, unde HT (
)
)este debitul dozei echivalente aferente organului sau ţesutului T la momentul t, iar 
este intervalul de timp pentru care se face integrarea. Unitatea de măsură este sievertul (Sv);
este intervalul de timp pentru care se face integrarea. Unitatea de măsură este sievertul (Sv);26.doză efectivă (E) - suma dozelor echivalente ponderate absorbite de toate ţesuturile şi organele organismului din expunere internă şi externă.
Se calculează după formula:
unde
DTR este doza medie absorbită de ţesutul sau organul T, din cauza radiaţiei R.
WR este factorul de ponderare pentru radiaţie, iar
WT este factorul de ponderare tisulară pentru ţesutul sau organul T.
Valorile pentru WT şi WR sunt specificate în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor.
Unitatea de măsură pentru doza efectivă este sievertul (Sv);
27.doză efectivă angajată E(
) - suma dozelor echivalente angajate aferente unui organ sau a dozelor tisulare echivalente HT(
) rezultate în urma unei încorporări de substanţe radioactive, înmulţite fiecare cu factorul corespunzător de ponderare tisulară pentru ţesutul respectiv WT. Unitatea de măsură pentru doza efectivă angajată este sievertul (Sv);
) - suma dozelor echivalente angajate aferente unui organ sau a dozelor tisulare echivalente HT() rezultate în urma unei încorporări de substanţe radioactive, înmulţite fiecare cu factorul corespunzător de ponderare tisulară pentru ţesutul respectiv WT. Unitatea de măsură pentru doza efectivă angajată este sievertul (Sv);
În cadrul valorii E(
), 
este exprimat în numărul de ani pentru care se face integrarea. În scopul respectării limitelor de doză specificate în prezenta directivă, 
este o perioadă de 50 de ani după încorporarea de astfel de substanţe pentru adulţi şi de până la vârsta de 70 de ani pentru sugari şi copii. Unitatea de măsură pentru doza efectivă angajată este sievertul (Sv);
), este exprimat în numărul de ani pentru care se face integrarea. În scopul respectării limitelor de doză specificate în prezenta directivă, este o perioadă de 50 de ani după încorporarea de astfel de substanţe pentru adulţi şi de până la vârsta de 70 de ani pentru sugari şi copii. Unitatea de măsură pentru doza efectivă angajată este sievertul (Sv);28.doza proiectată - doza care se preconizează a fi primită dacă nu se implementează acţiunile planificate de protecţie;
29.doză reziduală - doza care se aşteaptă să fie suportată după ce acţiunile de protecţie s-au încheiat sau după ce s-a luat decizia de a nu lua măsuri de protecţie. Doza reziduală se aplică pentru situaţiile de expunere existentă sau expunere de urgenţă;
30.echivalent de doză ambiental H*(d) - echivalentul de doză, într-un punct din câmpul de radiaţie care ar fi produs de câmpul expandat corespunzător, în sfera ICRU, la o adâncime, d, pe raza ce se opune câmpului aliniat. Denumirea unităţii de măsură este sievert (Sv);
31.echivalent de doză direcţional, H'(d,
) - echivalentul de doză, într-un punct din câmpul de radiaţie, care ar fi produs de câmpul expandat corespunzător, în sfera ICRU, la o adâncime, d, pe o rază într-o direcţie specificată, Omega. Denumirea unităţii de măsură este sievert (Sv);
) - echivalentul de doză, într-un punct din câmpul de radiaţie, care ar fi produs de câmpul expandat corespunzător, în sfera ICRU, la o adâncime, d, pe o rază într-o direcţie specificată, Omega. Denumirea unităţii de măsură este sievert (Sv);32.echivalent de doză individual, HP(d) - echivalentul de doză în ţesuturile moi, la o adâncime corespunzătoare, d, sub un punct specificat pe corp. Denumirea unităţii de măsură este sievert (Sv);
33.efecte negative asupra sănătăţii - reducerea duratei şi a calităţii vieţii în cadrul unei populaţii ca urmare a expunerii, inclusiv cele cauzate de efectele asupra ţesuturilor, cancer şi tulburările genetice severe;
34.efecte negative individuale - efectele nocive observabile clinic la persoane sau la descendenţii acestora, a căror apariţie este fie imediată, fie întârziată, în ultimul caz implicând mai curând o probabilitate decât o certitudine a apariţiei;
35.energia alfa potenţială - energia alfa totală emisă prin dezintegrarea descendenţilor radonului şi toronului din lanţul de dezintegrare respectiv, până la, dar fără să includă Pb-210 pentru descendenţii Rn-222 şi până la izotopul stabil Pb-208 pentru descendenţii Rn-220. Unitatea de măsură pentru energie este Joule cu simbolul J. Pentru expunerea la o concentraţie dată şi un timp dat unitatea este Jhm-3;
36.evaluare radiologică - interpretarea şi prelucrarea rezultatelor obţinute în urma caracterizării radiologice a unui obiectiv/instalaţii nucleare, prin evaluarea acceptabilităţii măsurătorilor efectuate, prin comparaţii între rezultatele obţinute şi valorile limită specificate în reglementări şi concluzii asupra măsurătorilor efectuate;
37.evenimente semnificative - evenimente care implică surse pierdute, surse furate, sabotaj, supraexpunerea lucrătorilor, supraexpunerea populaţiei, accidente rutiere/feroviare/navale care au loc în timpul transportului de surse, descoperirea unei surse orfane, deteriorări tehnice serioase ale protecţiei la radiaţii a unei surse radioactive, descoperirea unei zone contaminate;
38.expert în fizică medicală - un specialist care deţine cunoştinţele, formarea profesională şi experienţa necesare pentru a acţiona sau a oferi consiliere cu privire la fizica radiaţiilor aplicată expunerii medicale, potrivit nivelurilor şi competenţei recunoscute conform prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii publice şi preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 1.272/266/2006, cu excepţia fizicianului medical debutant;
39.expert în protecţie radiologică - o persoană sau un grup de persoane care deţin(e) cunoştinţele, formarea profesională şi experienţa necesare pentru a oferi consiliere în domeniul protecţiei radiologice, cu scopul de a asigura protecţia eficientă a populaţiei şi a căror (cărei) competenţă în acest sens este recunoscută de CNCAN;
40.expunere - acţiunea de a expune sau condiţia de a fi expus la radiaţiile ionizante emise în afara organismului, denumită expunere externă, sau în interiorul acestuia, denumită expunere internă;
41.expunere accidentală - expunerea unor persoane, cu excepţia lucrătorilor în situaţii de urgenţă, ca urmare a unui accident;
42.expunere imagistică non-medicală - orice expunere deliberată a persoanelor, în scopuri imagistice, în care motivaţia principală a expunerii nu aduce un beneficiu pentru sănătatea persoanei expuse;
43.expunere la radon - expunere la descendenţii radonului;
44.expunere medicală - expunerea la care sunt supuşi pacienţii sau persoanele asimptomatice ca parte a diagnosticării sau a tratamentului medical sau stomatologic efectuat pentru îmbunătăţirea sănătăţii, precum şi expunerea la care au fost supuse persoanele implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor sau voluntarii din cercetarea medicală ori biomedicală;
45.expunere neintenţionată - expunerea medicală care se deosebeşte în mod semnificativ de expunerea medicală intenţionată pentru un scop determinat;
46.expunere normală - expunerea susceptibilă de a avea loc în condiţiile normale de exploatare a unei instalaţii sau de desfăşurare a unei activităţi (inclusiv întreţinere, inspecţie, dezafectare), inclusiv incidente minore care pot fi ţinute sub control, de exemplu cele apărute în timpul exploatării normale şi incidentele operaţionale anticipate;
47.expunere potenţială - expunere care nu survine cu certitudine, dar care poate rezulta dintr-un eveniment sau o serie de evenimente cu caracter probabil, inclusiv ca urmare a deficienţelor echipamentelor sau a erorilor de operare;
48.expunere profesională - expunerea la radiaţii a lucrătorilor, ucenicilor, persoanelor în curs de pregătire şi a studenţilor în timpul procesului de muncă, ca rezultat al unor situaţii care, în mod rezonabil, pot fi privite ca fiind în responsabilitatea titularului de autorizaţie;
49.expunere profesională de urgenţă - expunerea la care este supus într-o situaţie de expunere de urgenţă un lucrător în situaţii de urgenţă;
50.expunere publică - expunerea persoanelor, exceptând expunerea profesională sau expunerea medicală;
51.extremităţi - palma, antebraţul, laba piciorului şi glezna;
52.factor de calitate Q - o funcţie de transfer liniar de energie nerestricţionat (L) utilizată pentru ponderarea dozelor absorbite într-un punct astfel încât să se ia în considerare calitatea radiaţiei;
53.factorul de calitate mediat Q - valoarea medie a factorului de calitate într-un punct, în ţesut, unde doza absorbită este furnizată de către particule cu valori ale lui L diferite. Valoarea acestuia se calculează cu următoarea relaţie:
unde D este doza absorbită în acel punct, DL este distribuţia D în transferul liniar de energie, şi Q(L) factorul de calitate corespunzător la punctul de interes;
54.factorul de ponderare pentru radiaţie (wr) - factorul adimensional utilizat pentru ponderarea dozei absorbite în ţesutul sau organul (T) şi depinde de tipul radiaţiei. Valorile corespunzătoare ale lui wr sunt prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor;
55.factorul de ponderare tisular (WT) - factorul adimensional utilizat pentru ponderarea dozei echivalente în ţesutul sau organul (T) şi depinde de tipul radiaţiei. Valorile corespunzătoare ale lui WT sunt prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor;
56.fantoma de referinţă - fantoma voxelizată pentru corpul uman (fantome pentru bărbat şi femeie din voxeli fundamentate pe datele de imagistică medicală) cu caracteristicile anatomice şi fiziologice definite pentru Bărbatul şi Femeia de Referinţă (Publicaţia 89, ICRP 2002);
57.fantoma de voxeli - fantoma antropomorfică de calcul fundamentată pe imaginile tomografice medicale în care anatomia este descrisă de voxeli (elemente de volum tridimensionale) specificând densitatea şi compoziţia atomică a diferitelor ţesuturi şi organe ale corpului uman;
58.fază de realizare - oricare dintre fazele de amplasare, proiectare, construcţie, montaj şi punere în funcţiune;
59.femeia/bărbatul de referinţă - femeia şi bărbatul idealizat cu caracteristicile anatomice şi fiziologice definite de ICRP în scop de protecţie impotriva radiaţiilor ionizante, Publicaţia 89, ICRP 2002;
60.fluenţa, PHI: - raportul lui dN la da, unde dN reprezintă numărul de particule care intra în sfera de secţiune da:
PHI = dN/da
61.generator de radiaţii - un dispozitiv capabil să genereze radiaţii ionizante, precum raze X, neutroni, electroni sau alte particule încărcate;
62.ICRP - Comisia Internaţională de Radioprotecţie;
63.instalaţie nucleară:
a)orice reactor nuclear, cu excepţia aceluia cu care este echipat un mijloc de transport maritim ori aerian spre a fi folosit ca o sursă de putere, dacă este pentru propulsie sau în orice alt scop;
b)orice uzină care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare, inclusiv orice uzină de retratare a combustibilului nuclear uzat;
c)orice instalaţie în care sunt stocate materiale nucleare, cu excepţia depozitărilor în vederea transportului de materiale nucleare. Instalaţiile nucleare aparţinând unui singur operator, care se află pe acelaşi amplasament, vor fi considerate o singură instalaţie nucleară;
64.instalaţie radiologică - generator de radiaţie ionizantă, instalaţia, aparatul ori dispozitivul care extrage, produce, prelucrează sau conţine materiale radioactive, altele decât cele definite la pct. 59;
65.instalaţie radiologică medicală - o instalaţie în care se efectuează proceduri radiologice medicale;
66.instalaţie radiologică relevantă - instalaţie radiologică de o mărime la care se impune considerarea aspectelor de securitate radiologică în timpul funcţionării şi dezafectării;
67.încorporare - activitatea totală a unui radionuclid care pătrunde în corp din exterior;
68.înregistrare - permisiunea de a desfăşura o practică în condiţiile prevăzute de lege şi în condiţiile specifice stabilite de CNCAN, printr-o procedură simplificată, prin eliberarea de către CNCAN a unui certificat de înregistrare;
69.întreprindere - orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, inclusiv titularul de autorizaţie, după caz, care răspunde din punct de vedere juridic în temeiul legislaţiei naţionale de desfăşurarea unei practici sau de o sursă de radiaţie, inclusiv cazurile în care proprietarul sau deţinătorul unei surse de radiaţie nu efectuează activităţi umane conexe;
70.limită de doză - valoarea dozei efective (după caz, a dozei efective angajate) sau a dozei echivalente dintr-o perioadă specificată, care nu este depăşită pentru o persoană;
71.lucrător expus - persoană salariată, sau care desfăşoară activităţi independente, supusă unei expuneri la locul de muncă cauzată de o practică aflată sub incidenţa prezentei norme şi care poate fi expusă unor doze ce depăşesc una dintre limitele de doză stabilite pentru expunerea publică;
72.lucrător extern - orice lucrător expus care nu este angajat de întreprinderea responsabilă de zonele supravegheate şi controlate, dar care desfăşoară activităţi în aceste zone, inclusiv ucenici şi studenţi;
73.lucrător în situaţii de urgenţă - orice persoană cu atribuţii clar definite pentru răspunsul la urgenţă. Lucrătorii în situaţii de urgenţă includ lucrătorii angajaţi, direct sau indirect, de solicitanţii sau titularii de autorizaţie, precum şi personalul de intervenţie din cadrul serviciilor profesioniste, private şi voluntare dedicate situaţiilor de urgenţă. Lucrătorii în situaţii de urgenţă care nu au fost desemnaţi în această calitate în prealabil nu trebuie să fi fost în mod necesar lucrători în situaţii de urgenţă anterior producerii urgenţei;
74.material de construcţii - orice produs pentru construcţii destinat încorporării în mod permanent într-o clădire sau în părţi componente ale acesteia, a cărui performanţă are efect asupra performanţei clădirii în ceea ce priveşte expunerea ocupanţilor săi la radiaţiile ionizante;
75.material radioactiv - orice material care conţine substanţe radioactive;
76.măsuri de protecţie - măsuri, altele decât măsurile de remediere, în scopul evitării sau reducerii dozelor care ar putea fi primite în absenţa respectivelor măsuri, într-o situaţie de expunere de urgenţă sau o situaţie de expunere existentă;
77.măsuri de remediere - îndepărtarea unei surse de radiaţii sau reducerea magnitudinii acesteia, din punctul de vedere al activităţii ori al cantităţii, sau întreruperea căilor de expunere sau reducerea impactului acestora în vederea evitării ori reducerii dozelor la care ar putea fi expuşi subiecţii în lipsa acestor măsuri într-o situaţie de expunere existentă;
78.medic abilitat să facă trimiteri - un medic, stomatolog/dentist sau alt personal medical abilitat să recomande persoanelor efectuarea unor proceduri radiologice medicale de către un practician, în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii;
79.medic de medicina muncii abilitat - medic specialist de medicina muncii care în urma pregătirii specifice stabilite prin reglementari ale Ministerului Sănătăţii are dreptul de a supraveghea starea de sănătate a expusului profesional la radiaţii ionizante;
80.minereu de uraniu - substanţă în zăcământ sau extrasă prin metode miniere, care are un conţinut de uraniu mai mare de 0,004%;
81.minereu de toriu - substanţă în zăcământ sau extrasă prin metode miniere, care are un conţinut de toriu mai mare de 0,012%;
82.monitorizarea factorilor de media - măsurarea debitelor dozei externe cauzate de substanţele radioactive din mediu sau a concentraţiei de radionuclizi;
83.navă spaţială - un vehicul cu pilot care este proiectat pentru a funcţiona la o altitudine de peste 100 de km deasupra nivelului mării;
84.niveluri de eliberare - valori stabilite de către CNCAN sau prin legislaţia naţională şi exprimate în concentraţii ale activităţii sau ale contaminării superficiale la care şi sub care materialele rezultate dintr-o practică supusă notificării sau autorizării pot fi scutite de respectarea cerinţelor din prezentele norme;
85.nivel de exceptare - valoare stabilită de CNCAN sau prevăzută în legislaţie şi exprimată în termeni de concentraţie a activităţii sau de activitate totală la care sau sub care o sursă de radiaţii nu face obiectul autorizării;
86.nivel de lucru WL (working level) - orice combinaţie de descendenţi de viaţă scurtă ai radonului din care va rezulta o emisie potenţială de radiaţii alfa cu energia de 130 000 MeV, care reprezintă, cu aproximaţie, energia alfa totală eliberată de produşii de dezintegrare de viaţă scurtă aflaţi în echilibru cu Rn-222 având o concentraţie de 3.7 Bq pe litru de aer;
87.nivel de lucru lunar WLM (working level month) - expunerea lucrătorilor la un nivel de radon de 1 WL timp de o lună, adică aproximativ 170 de ore;
88.nivel de referinţă - nivelul dozei efective, al dozei echivalente sau al concentraţiei activităţii peste care se consideră inadecvată acceptarea expunerilor. Într-o situaţie de expunere de urgenţă sau de expunere existentă, chiar dacă nu este o limită care nu poate fi depăşită;
89.niveluri de referinţă în diagnostic - nivelurile de doză în practicile medicale de radiodiagnostic sau de radiologie intervenţională, sau, în cazul radiofarmaceuticelor, nivelurile de activitate pentru examinări tipice, pe grupuri de pacienţi-standard sau "fantome standard", pentru categorii generale de tipuri de echipamente;
90.notificare - transmiterea informaţiilor, în formă scrisă, către CNCAN prin care se comunică intenţia de a desfăşura o practică în domeniul de aplicare al prezentei norme;
91.permis de exercitare a activităţilor nucleare - documentul care permite posesorului să desfăşoare activităţi autorizate în domeniul nuclear conform Legii nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
92.persoană de referinţă - persoana idealizată pentru care dozele echivalente în ţesuturi şi organe se calculează prin medierea dozelor corespunzătoare Bărbatului de Referinţă şi Femeii de Referinţă. Dozele echivalente pentru Persoana de Referinţă se folosesc pentru calculul dozei efective;
93.persoană în curs de pregătire - persoană care urmează un curs de formare sau de instruire profesională în cadrul unei întreprinderi, în vederea practicării unei meserii;
94.persoană reprezentativă - o persoană care primeşte o doză reprezentativă pentru persoanele cele mai expuse din rândul populaţiei, cu excepţia persoanelor care au obiceiuri extreme sau neobişnuite;
95.persoane implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor - persoane expuse în mod conştient şi voluntar la radiaţii ionizante prin faptul că ajută, în alt mod decât ca activitate a profesiei lor, la sprijinirea şi îngrijirea persoanelor care sunt sau care au fost supuse expunerii medicale;
96.plan de răspuns în situaţii de urgenţă - descrierea măsurilor de planificare, inclusiv a obiectivelor, politicilor, autorităţii şi responsabilităţilor, a răspunsului corespunzător în cazul unei situaţii de expunere de urgenţă pe baza evenimentelor postulate şi a scenariilor conexe;
97.populaţie - persoane care pot fi supuse expunerii publice;
98.practică - activitate umană care poate creşte expunerea persoanelor la radiaţii cauzate de o sursă de radiaţii şi care este gestionată ca situaţie de expunere planificată;
99.practician - un medic, stomatolog/dentist sau o altă persoană calificată în domeniul medical, abilitată să-şi asume responsabilitatea clinică pentru expunerea medicală individuală, în conformitate cu reglementările Ministrului Sănătăţii;
100.prelucrare - operaţii chimice sau fizice asupra materialelor radioactive, inclusiv extracţia, conversia, îmbogăţirea materialelor nucleare fisile sau fertile şi reprelucrarea combustibilului uzat;
101.principiul justificării - principiu potrivit căruia decizia de introducere a unei practici se justifică, în sensul că decizia respectivă se ia cu intenţia de a se asigura că beneficiile care rezultă de pe urma practicii pentru persoane şi societate în general sunt mai mari decât efectele negative asupra sănătăţii pe care le poate avea. Decizia de introducere sau de modificare a unei căi de expunere pentru situaţiile de expunere existentă, respectiv orice propunere de răspuns pentru situaţiile de expunere de urgenţă, se justifică, în sensul că acestea ar trebui să facă mai mult bine decât rău;
102.principiul limitării dozelor - principiu potrivit căruia, în situaţiile de expunere planificată şi în situaţiile de expunere de urgenţă, suma dozelor la care este expusă o persoană nu trebuie să depăşească limitele de doză prevăzute pentru expunerea profesională sau pentru expunerea publică. Limitele de doză nu se aplică în cazul expunerilor în scopuri medicale;
103.principiul optimizării - protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a persoanelor supuse unei expuneri profesionale sau unei expuneri publice se optimizează în scopul de a păstra mărimea dozelor individuale, probabilitatea expunerii şi numărul persoanelor expuse la un nivel cât mai scăzut posibil ţinând seama de stadiul actual al cunoaşterii tehnice şi de factorii economici şi sociali. Optimizarea protecţiei persoanelor supuse expunerilor medicale se aplică mărimii dozelor individuale şi corespunde scopului medical al expunerii. Acest principiu se aplică nu numai în ceea ce priveşte doza efectivă, ci şi, după caz, în ceea ce priveşte dozele echivalente, ca măsură de precauţie pentru a se ţine cont de anumite incertitudini legate de efectele negative asupra sănătăţii sub valoarea-limită pentru reacţiile tisulare. În cazul expunerilor de urgenţă, principiul optimizării trebuie respectat pentru ca forma, amploarea şi durata răspunsului la urgenţă să fie optimizate astfel încât beneficiul net să fie maximizat;
104.procedară radiologică medicală - orice procedură care implică expunerea medicală;
105.produs de consum - orice dispozitiv sau element fabricat în care au fost încorporaţi în mod deliberat sau produşi prin activare unul sau mai mulţi radionuclizi sau care generează radiaţii ionizante şi care poate fi vândut sau furnizat populaţiei fără o supraveghere specială sau fără un control reglementat după vânzare;
106.protecţie împotriva radiaţiilor ionizante - protecţia populaţiei, lucrătorilor şi lucrătorilor în situaţii de urgenţă împotriva efectelor negative ale expunerii la radiaţii ionizante, inclusiv măsurile pentru asigurarea unei astfel de protecţii, măsurile de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi de diminuare a consecinţelor acestora în cazul în care se produc;
107.radiaţie ionizantă - energia transferată sub formă de particule sau de unde electromagnetice cu o lungime de undă de maximum 100 nanometri, cu o frecvenţă de minimum 3 x 1015 hertz, capabile să producă ioni, direct sau indirect;
108.radiodiagnostic - legat de medicina nucleară de diagnostic in-vivo, de radiologia de diagnostic medical prin intermediul radiaţiilor ionizante şi de radiologia dentară;
109.radiologie intervenţională - utilizarea tehnicilor de imagistică cu raze X pentru a facilita introducerea şi orientarea dispozitivelor în corpul uman în scopul diagnosticării sau al tratării;
110.radiologic medical - legat de procedurile de radiodiagnostic, radioterapie şi de radiologie intervenţională ori de alte utilizări medicale ale radiaţiilor ionizante în scopuri de planificare, orientare şi verificare;
111.radioterapeutic - legat de radioterapie, inclusiv de medicina nucleară practicată în scopuri terapeutice;
112.radon - radionuclidul Rn-222 şi, după caz, descendenţii săi;
113.regim de control - inspecţie sau verificare, efectuată de către CNCAN, a conformităţii practicilor sau surselor de radiaţii supuse controlului reglementat cu cerinţele legale naţionale, în situaţiile prevăzute la art. 30 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
114.responsabil cu protecţia radiologică - o persoană competentă din punct de vedere tehnic să supravegheze sau să efectueze punerea în aplicare a măsurilor de protecţie radiologică, în ceea ce priveşte aspectele din domeniul protecţiei radiologice relevante pentru un anumit tip de practică;
115.responsabilitate clinică - responsabilitatea unui practician pentru expunerile medicale individuale, în special: justificarea; optimizarea; evaluarea clinică a rezultatului; cooperarea cu alţi specialişti şi cu alţi membri ai personalului, după caz, în ceea ce priveşte aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale; obţinerea de informaţii, dacă este cazul, despre examinările anterioare; furnizarea informaţiilor radiologice medicale existente şi/sau a înregistrărilor către alţi practicieni şi/sau către medicul abilitat să facă trimiteri, după caz; informarea pacienţilor şi a celorlalte persoane implicate, după caz, asupra riscului asociat radiaţiilor ionizante;
116.screening - o procedură care utilizează instalaţii radiologice medicale pentru diagnosticarea din timp a grupurilor de persoane supuse riscului;
117.securitate radiologică - ansamblul de măsuri tehnice şi organizatorice destinate să asigure: protecţia fizică a surselor de radiaţii şi a instalaţiilor radiologice, prevenirea şi limitarea deteriorării acestora, protecţia personalului expus profesional, a populaţiei, mediului împotriva expunerii la radiaţii ionizante sau a contaminării radioactive peste limitele prevăzute de legislaţia în vigoare;
118.serviciu de medicina muncii - un specialist sau un organism din domeniul sănătăţii care are competenţa de a supraveghea medical lucrătorii expuşi şi a cărui capacitate de a acţiona în acest sens este recunoscută de către Ministerul Sănătăţii;
119.serviciu dozimetric - orice organism sau persoană competentă să se ocupe cu calibrarea, citirea sau interpretarea dispozitivelor de monitorizare individuală, cu măsurarea radioactivităţii în corpul uman sau în probe biologice sau cu evaluarea dozelor, a cărui capacitate de a acţiona în această privinţă este recunoscută de CNCAN;
120.sfera ICRU - un corp standard definit de Comisia Internaţională de Unităţi pentru Radiaţie (ICRU) pentru a aproxima corpul uman în ceea ce priveşte energia absorbită de radiaţia ionizantă; el constă dintr-o sferă echivalentă ţesutului cu un diametru de 30 cm, o densitate de 1 g.cm-3 şi o compoziţie procentuală masică de 76,2% oxigen, 11,1% carbon, 10,1% hidrogen şi 2,6% azot;
121.sievert (Sv) - denumirea specializată a unităţii de măsură pentru doza echivalentă sau efectivă. Un sievert este echivalentul unui joule pe kilogram: 1 Sv = 1 J.kg-1;
122.situaţie de expunere existentă - o situaţie de expunere care există deja în momentul în care trebuie luată o decizie cu privire la controlul acesteia şi care nu necesită sau nu mai necesită adoptarea de măsuri urgente. Situaţiile de expunere existentă includ expunerile la radiaţii naturale ambientale supuse controlului reglementat, expunerile cauzate de materiale radioactive reziduale provenite din activităţi din trecut care nu au fost niciodată supuse controlului reglementat şi expunerilor cauzate de materiale radioactive reziduale în urma unei urgenţe nucleare sau radiologice după ce aceasta a fost declarată terminată;
123.situaţia de expunere de urgenţă - o situaţie de expunere cauzată de o urgenţă;
124.situaţie de expunere planificată - o situaţie de expunere care rezultă în urma exploatării planificate a unei surse de radiaţii sau în urma unei activităţi umane care alterează căile de expunere, astfel încât provoacă expunerea sau expunerea potenţială a populaţiei sau a mediului. Situaţiile de expunere planificată cuprind atât expuneri normale, cât şi expuneri potenţiale;
125.substanţă radioactivă - orice substanţă care conţine unul sau mai mulţi radionuclizi cu o activitate sau o concentraţie a activităţii care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante;
126.sursă de radiaţii - orice emiţător de radiaţii ionizante, inclusiv orice material radioactiv şi orice dispozitiv generator de radiaţii ionizante;
127.sursă deschisă - o sursă radioactivă care nu îndeplineşte condiţia din definiţia sursei închise;
128.sursă închisă - o sursă radioactivă în care materialul radioactiv este închis în permanenţă într-o capsulă sau este încorporat într-o formă solidă în scopul prevenirii, în condiţii normale de utilizare, a oricărei dispersii a substanţelor radioactive;
129.sursă naturală de radiaţii - o sursă de radiaţii ionizante de origine naturală, terestră sau cosmică;
130.sursă orfană - o sursă radioactivă care nu este nici exceptată, nici nu se află sub controlul reglementat, de exemplu, pentru că nu a fost niciodată controlată în acest mod sau pentru că a fost abandonată, pierdută, rătăcită, furată sau transferată în alt mod fără o autorizaţie corespunzătoare;
131.sursă radioactivă - o sursă de radiaţii care conţine material radioactiv în scopul utilizării radioactivităţii acestuia; sursele radioactive pot fi deschise, închise sau închise de mare activitate;
132.test de acceptanţă - verificarea îndeplinirii criteriilor de acceptanţă înainte de prima utilizare în scop clinic;
133.test de performanţă - verificarea îndeplinirii cerinţelor tehnice şi de securitate radiologică în vederea utilizării clinice;
134.tipuri de practici - listă de activităţi umane gestionate ca situaţii de expunere planificată, precum producerea, prelucrarea, utilizarea, manipularea, deţinerea, depozitarea intermediară, transportul, furnizarea, închirierea, transferul, tranzitul, importul, exportul şi depozitarea definitivă, după caz, a surselor de radiaţii şi a materialelor radioactive, precum şi extracţia şi prelucrarea minereurilor de uraniu şi toriu;
135.titular de autorizaţie - persoană fizică sau persoană juridică de drept public sau privat, căreia îi revine răspunderea generală pentru orice practică ce face obiectul prezentei norme şi este autorizată conform legislaţiei în vigoare. Prin titular de autorizaţie se înţelege posesorul atât al autorizaţiei, cât şi al certificatului de înregistrare;
136.toriu - radionuclidul Rn-220 şi, după caz, descendenţii săi.
137.transfer liniar de energie nerestricţionat (L) - o mărime definită ca:
LInfinit = dE/dl
unde dE este energia medie pierdută de o particulă încărcată, având energia Ii, prin ciocnirea cu electronii la traversarea unei distanţe dl în apă. În această norma LInfinit este notat prin L;
138.urgenţă - o situaţie sau un eveniment excepţional care necesită o intervenţie rapidă, pentru a limita consecinţele negative grave, sau riscul de apariţie a acestora, asupra sănătăţii şi securităţii fiinţelor umane, asupra calităţii vieţii, proprietăţii sau mediului înconjurător, sau orice risc care ar putea genera asemenea consecinţe negative grave. Termenul se referă atât la urgenţe nucleare şi radiologice, cât şi la urgenţe convenţionale precum incendii, eliberări de substanţe chimice periculoase, furtuni sau seisme. Se referă inclusiv la situaţiile în care acţiunile prompte garantează limitarea efectelor unui risc;
139.urgenţă nucleară sau radiologică - o situaţie de urgenţă în care există sau poate exista un pericol cauzat de:
a)energia emisă în urma reacţiei de fisiune nucleară sau ca urmare a dezintegrării produşilor de fisiune; sau
b)expunerea la radiaţii ionizante.
140.valori şi relaţii standard - valori şi relaţii recomandate în capitolele 4 şi 5 din Publicaţia nr. 116 a ICRP pentru estimarea dozelor din expunerea externă şi capitolul 1 din Publicaţia nr. 119 a ICRP pentru estimarea dozelor din expunerea internă, inclusiv actualizări aprobate de statele membre. Statele membre pot aproba utilizarea de metode specifice în cazuri specificate legate de proprietăţile fizico-chimice ale radionuclidului sau alte caracteristici ale situaţiei de expunere sau ale persoanei expuse;
141.zonă controlată - o zonă supusă unor reglementări speciale destinate să protejeze împotriva radiaţiilor ionizante sau a extinderii contaminării radioactive şi în care accesul este controlat;
142.zonă supravegheată - o zonă supusă supravegherii în vederea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante.
Anexa nr. 2:Criteriile de exceptare şi eliberare de sub regimul de autorizare
SECŢIUNEA 1:Exceptare
Practicile care fac obiectul notificării pot fi exceptate de la autorizare în conformitate cu criteriile generale de exceptare prevăzute în secţiunea III.
SECŢIUNEA 2:Niveluri de exceptare şi eliberare
1.Valorile totale ale activităţii exceptate, exprimate în Bq, se aplică întregii activităţi implicate într-o anumită practică şi sunt prevăzute în coloana a 3-a din tabelul nr. 3 pentru radionuclizii artificiali şi pentru anumiţi radionuclizi naturali utilizaţi în produsele de consum. Pentru alte practici care implică radionuclizi naturali, aceste valori nu sunt în general aplicabile.
2.Valorile concentraţiei activităţii exceptate, exprimate în kBq.kg-1, pentru materialele implicate într-o anumită practică, sunt prevăzute în tabelul nr. 2.1, pentru radionuclizii artificiali şi în tabelul nr. 2.2, pentru radionuclizii naturali. Valorile din tabelul nr. 2.1 sunt furnizate pentru radionuclizii individuali, incluzând, după caz, radionuclizii cu durată de viaţă scurtă în echilibru cu nuclidul părinte, conform indicaţiilor. Valorile din tabelul nr. 2.2 se aplică tuturor radionuclizilor din lanţul de dezintegrare al U- 238 sau al Th-232, însă pentru segmentele lanţului de dezintegrare care nu se află în echilibru cu radionuclidul părinte pot fi aplicate valori mai mari.
3.Valorile concentraţiei activităţii din tabelul nr. 2.1 sau din tabelul nr. 2.2 se aplică, de asemenea, pentru eliberarea materialelor solide, în scopul reutilizării, reciclării, depozitării definitive convenţionale sau incinerării. CNCAN poate stabili valori mai mari pentru anumite materiale sau căi de expunere specifice, ţinând cont de recomandările comunitare incluzând, după caz, cerinţe suplimentare referitoare la activitatea de suprafaţă sau la monitorizare.
4.Pentru amestecuri de radionuclizi artificiali, suma rapoartelor dintre activităţile sau concentraţiile specifice nuclizilor, pentru diferiţii radionuclizi din aceeaşi matrice, şi valorile de exceptare corespunzătoare, trebuie să fie mai mică decât 1. După caz, această condiţie poate fi verificată pe baza celor mai bune estimări ale compoziţiei amestecului de radionuclizi. Valorile din tabelul nr. 2.2 se aplică individual pentru fiecare nuclid părinte. Anumite elemente din lanţul de dezintegrare, de exemplu Po-210 sau Pb-210, pot permite utilizarea unor valori mai ridicate ţinând seama de recomandările comunitare.
5.Valorile din tabelul nr. 2.2 nu pot fi utilizate pentru a excepta încorporarea, în materialele de construcţii, a deşeurilor rezultate din industriile de prelucrare, a materialelor radioactive naturale. În acest sens, este verificată conformitatea cu dispoziţiile art. 73-75. Valorile prevăzute în tabelul nr. 3 coloana a 3-a se aplică în orice moment, cu privire la inventarul total al substanţelor radioactive deţinute de o persoană sau întreprindere, ca parte a unei practici specifice.
SECŢIUNEA 3:Criterii generale de exceptare şi eliberare de sub regimul de autorizare
(1)_
1.Criteriile generale de exceptare a practicilor de la regimul de autorizare sau de eliberare de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practicile autorizate sunt următoarele:
a)riscurile radiologice asupra persoanelor, datorate practicii exceptate, sunt suficient de scăzute încât să nu necesite reglementare; şi
b)s-a stabilit că tipul practicii este justificat; şi
c)practica este sigură în mod inerent.
2.Practicile care implică mici cantităţi de substanţe radioactive sau concentraţii scăzute ale activităţii, comparabile cu valorile de exceptare prevăzute în tabelul nr. 2 sau în tabelul nr. 3 sunt în măsură să respecte criteriul menţionat la pct. 3 din prezenta secţiune.
3.Practicile în care sunt implicate cantităţi de substanţe radioactive sau concentraţii ale activităţii, situate sub valorile de exceptare, prevăzute în tabelul nr. 2.1 sau în tabelul nr. 3 sunt în măsură să respecte criteriul menţionat la pct. 1 lit. a) fără a necesita vreo analiză suplimentară. Acest lucru este valabil şi în cazul valorilor din tabelul nr. 2.2, cu excepţia reciclării deşeurilor în materiale de construcţii sau a unor căi specifice de expunere, cum ar fi apa potabilă.
4.În cazul unor cantităţi moderate de material, pentru anumite tipuri de practici, exceptarea de la autorizare se poate realiza pe baza valorilor concentraţiei activităţii prevăzute în tabelul nr. 3 coloana a 2-a, fără a se depăşi activitatea totală precizată în coloana a 3-a.
5.În scopul exceptării de la regimul de autorizare sau în scopul eliberării de sub regimul de autorizare, în cazul în care cantităţile de substanţe radioactive sau concentraţiile activităţii nu sunt conforme cu valorile prevăzute în tabelul nr. 2 sau în tabelul nr. 3, se efectuează o evaluare având în vedere criteriile generale menţionate la pct. 1. Pentru respectarea criteriului general menţionat la pct. 1 lit. a), trebuie să se demonstreze că lucrătorii nu ar trebui încadraţi în categoria lucrătorilor expuşi profesional şi că următoarele criterii privind expunerea populaţiei sunt îndeplinite în toate circumstanţele realizabile:
a)pentru radionuclizii artificiali: doza efectivă care ar putea fi încasată de către un membru din populaţie, din cauza practicii exceptate, este de maximum 10 
Sv pe an;
Sv pe an;b)pentru radionuclizii naturali: creşterea dozei, ţinând cont de radiaţia de fond dominantă, provenită din surse naturale de radiaţii, susceptibilă de a fi suportată de o persoană, în cazul practicii exceptate, este de maximum 1 mSv pe an; evaluarea dozelor pentru populaţie trebuie să ia în considerare atât căile de expunere prin intermediul efluenţilor cu transmisie prin aer sau lichizi, cât şi căile de expunere care rezultă în urma depozitării definitive sau reciclării deşeurilor solide.
(2)Tabelul nr. 2 - Valorile concentraţiei activităţii pentru exceptarea sau eliberarea materialelor care pot fi aplicate în mod implicit oricăror cantităţi şi tipuri de materiale solide
a)Tabelul nr. 2.1 - Radionuclizi artificiali
Radionuclid | Concentraţia activităţii (kBq kg-1) | Radionuclid | Concentraţia activităţii (kBq kg-1) | Radionuclid | Concentraţia activităţii (kBq kg-1) | ||
(1) | (2) | 1) | (2) | 1) | (2) | ||
H-3 | 100 | K-43 | 10 | Mn-56 | 10 | ||
Be-7 | 10 | Ca-45 | 100 | Fe-52 (a) | 10 | ||
C-14 | 1 | Ca-47 | 10 | Fe-55 | 1000 | ||
F-18 | 10 | Sc-46 | 0,1 | Fe-59 | 1 | ||
Na-22 | 0,1 | Sc-47 | 100 | Co-55 | 10 | ||
Na-24 | 1 | Sc-48 | 1 | Co-56 | 0,1 | ||
Si-31 | 1000 | V-48 | 1 | Co-57 | 1 | ||
P-32 | 1000 | Cr-51 | 100 | Co-58 | 1 | ||
P-33 | 1000 | Mn-51 | 10 | Co-58 m | 10000 | ||
S-35 | 100 | Mn-52 | 1 | Co-60 | 0,1 | ||
CI-36 | 1 | Mn-52 m | 10 | Co-60 m | 1000 | ||
Cl-38 | 10 | Mn-53 | 100 | Co-61 | 100 | ||
K-42 | 100 | Mn-54 | 0,1 | Co-62 m | 10 | ||
Ni-59 | 100 | Mo-93 | 10 | Tc-129 m(a) | 10 | ||
Ni-63 | 100 | Mo-99 (a) | 10 | Te-131 | 100 | ||
Ni-65 | 10 | Mo-101 (a) | 10 | Te-131 m(a) | 10 | ||
Cu-64 | 100 | Tc-96 | 1 | Tc-132 (a) | 1 | ||
Zn-65 | 0,1 | Tc-96 m | 1000 | Te-133 | 10 | ||
Zn-69 | 1000 | Tc-97 | 10 | Te-133 m | 10 | ||
Zn-69 m (a) | 10 | Tc-97 m | 100 | Te-134 | 10 | ||
Ga-72 | 10 | Tc-99 | 1 | I-123 | 100 | ||
Ge-71 | 10000 | Tc-99 m | 100 | I-125 | 100 | ||
As-73 | 1000 | Ru-97 | 10 | I-126 | 10 | ||
As-74 | 10 | Ru-103 (a) | 1 | 1-129 | 0,01 | ||
As-76 | 10 | Ru-105 (a) | 10 | I-130 | 10 | ||
As-77 | 1000 | Ru-106 (a) | 0,1 | I-131 | 10 | ||
Sc-75 | 1 | Rh-103 m | 10000 | I-132 | 10 | ||
Br-82 | 1 | Rh-105 | 100 | I-133 | 10 | ||
Rb-86 | 100 | Pd-103 (a) | 1000 | I-134 | 10 | ||
Sr-85 | 1 | Pd-109 (a) | 100 | I-135 | 10 | ||
Sr-85 m | 100 | Ag-105 | 1 | Cs-129 | 10 | ||
Sr-87 m | 100 | Ag-110m(a) | 0,1 | Cs-131 | 1000 | ||
Sr-89 | 1000 | Ag-111 | 100 | Cs-132 | 10 | ||
Sr-90 (a) | 1 | Cd-109 (a) | 1 | Cs-134 | 0,1 | ||
Sr-91 (a) | 10 | Cd-115 (a) | 10 | Cs-134 m | 1000 | ||
Sr-92 | 10 | Cd-115 m(a) | 100 | Cs-135 | 100 | ||
Y-90 | 1000 | In-111 | 10 | Cs-136 | 1 | ||
Y-91 | 100 | In-113 m | 100 | Cs-137 (a) | 0,1 | ||
Y-91 m | 100 | In-114m (a) | 10 | Cs-138 | 10 | ||
Y-92 | 100 | In-115 m | 100 | Ba-131 | 10 | ||
Y-93 | 100 | Sn-113 (a) | 1 | Ba-140 | 1 | ||
Zr-93 | 10 | Sn-125 | 10 | La-140 | 1 | ||
Zr-95 (a) | 1 | Sb-122 | 10 | Ce-139 | 1 | ||
Zr-97 (a) | 10 | Sb-124 | 1 | Ce-141 | 100 | ||
Nb-93 m | 10 | Sb-125 (a) | 0,1 | Ce-143 | 10 | ||
Nb-94 | 0,1 | Te-123 m | 1 | Ce-144 | 10 | ||
Nb-95 | 1 | Te-125 m | 1000 | Pr-142 | 100 | ||
Nb-97 (a) | 10 | Te-127 | 1000 | Pr-143 | 1000 | ||
Nb-98 | 10 | Te-127 m(a) | 10 | Nd-147 | 100 | ||
Mo-90 | 10 | Te-129 | 100 | Nd-149 | 100 | ||
Pm-147 | 1000 | Pt-197 | 1000 | Pu-235 | 100 | ||
Pm-149 | 1000 | Pt-197 m | 100 | Pu-236 | 1 | ||
Sm-151 | 1000 | Au-198 | 10 | Pu-237 | 100 | ||
Sm-153 | 100 | Au-199 | 100 | Pu-238 | 0,1 | ||
Eu-152 | 0,1 | Hg-197 | 100 | Pu-239 | 0,1 | ||
Eu-152 m | 100 | Hg-197 m | 100 | Pu-240 | 0,1 | ||
Eu-154 | 0,1 | Hg-203 | 10 | Pu-241 | 10 | ||
Eu-155 | 1 | Tl-200 | 10 | Pu-242 | 0,1 | ||
Gd-153 | 10 | Tl-201 | 100 | Pu-243 | 1000 | ||
Gd-159 | 100 | Tl-202 | 10 | Pu-244 (a) | 0,1 | ||
Tb-160 | 1 | Tl-204 | 1 | Am-241 | 0,1 | ||
Dy-165 | 1000 | Pb-203 | 10 | Am-242 | 1000 | ||
Dy-166 | 100 | Bi-206 | 1 | Am-242m(a) | 0,1 | ||
Ho-166 | 100 | Bi-207 | 0,1 | Am-243 (a) | 0,1 | ||
Er-169 | 1000 | Po-203 | 10 | Cm-242 | 10 | ||
Er-171 | 100 | Po-205 | 10 | Cm-243 | 1 | ||
Tm-170 | 100 | Po-207 | 10 | Cm-244 | 1 | ||
Tm-171 | 1000 | At-211 | 1000 | Cm-245 | 0,1 | ||
Yb-175 | 100 | Ra-225 | 10 | Cm-246 | 0,1 | ||
Lu-177 | 100 | Ra-227 | 100 | Cm-247 (a) | 0,1 | ||
Hf-181 | 1 | Th-226 | 1000 | Cm-248 | 0,1 | ||
Ta-182 | 0,1 | Th-229 | 0,1 | Bk-249 | 100 | ||
W-181 | 10 | Pa-230 | 10 | Cf-246 | 1000 | ||
W-185 | 1000 | Pa-233 | 10 | Cf-248 | 1 | ||
W-187 | 10 | U-230 | 10 | Cf-248 | 1 | ||
Re-186 | 1000 | U-231 (a) | 100 | Cf-249 | 0,1 | ||
Re-188 | 100 | U-232 (a) | 0,1 | Cf-250 | 1 | ||
Os-185 | 1 | U-233 | 1 | Cf-251 | 0,1 | ||
Os-191 | 100 | U-236 | 10 | Cf-252 | 1 | ||
Os-191 m | 1000 | U-237 | 100 | Cf-253 | 100 | ||
Os-193 | 100 | U-239 | 100 | Cf-254 | 1 | ||
Ir-190 | 1 | U-240 (a) | 100 | Es-253 | 100 | ||
Ir-192 | 1 | Np-237 (a) | 1 | Es-254 (a) | 0,1 | ||
Ir-194 | 100 | Np-239 | 100 | Es-254 m(a) | 10 | ||
Pt-191 | 10 | Np-240 | 10 | Fm-254 | 10000 | ||
Pt-193 m | 1000 | Pu-234 | 100 | Fm-255 | 100 |
Radionuclizii-părinte şi descendenţii acestora, ale căror contribuţii sunt luate în considerare pentru calcularea dozelor (şi care necesită, prin urmare, luarea în considerare exclusiv a nivelului de exceptare pentru radionuclidul părinte), sunt enumeraţi în următorul tabel:
Radionuclid-părinte | Descendent | Radionuclid-părinte | Descendent | |
(1) | (2) | (1) | (2) | |
Fe-52 | Mn-52 m | Sn-113 | In-113 m | |
Zn-69 m | Zn-69 | Sb-125 | Te-125 m | |
Sr-90 | Y-90 | Te-127 m | Te-127 | |
Sr-91 | Y-91 m | Te-129 m | Te-129 | |
Zr-95 | Nb-95 | Te-131 m | Te-131 | |
Zr-97 | Nb-97 m, Nb-97 | Te-132 | I-132 | |
Nb-97 | Nb-97 m | Cs-137 | Ba-137 m | |
Mo-99 | Tc-99 m | Ce-144 | Pr-144, Pr-144 m | |
Mo-101 | Tc-101 | U-232 | Th-228, Ra-224, Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl-208 | |
Ru-103 | Rh-103 m | U-240 | Np-240 m, Np-240 | |
Ru-105 | Rh-105 m | Np237 | Pa-233 | |
Ru-106 | Rh-106 | Pu-244 | U-240, Np-240 m, Np-240 | |
Pd-103 | Rh-103 m | Am-242 m | Np-238 | |
Pd-109 | Ag-109 m | Am-243 | Np-239 | |
Ag-110 m | Ag-110 | Cm-247 | Pu-243 | |
Cd-109 | Ag-109 m | Es-254 | Bk-250 | |
Cd-115 | In-115 m | Es-254 m | Fm-254 | |
Cd-115 m | In-115 m | |||
In-114 m | In-114 |
În ceea ce priveşte radionuclizii care nu sunt enumeraţi în tabelul nr. 2.1, CNCAN atribuie, acolo unde este necesar, valorile corespunzătoare pentru cantităţile şi concentraţiile activităţii pe unitate de masă. Valorile atribuite în acest fel sunt complementare cu cele din tabelul nr. 2.1.
b)Tabelul nr. 2.2 - Radionuclizi naturali
Valorile aferente exceptării sau eliberării de sub regimul de autorizare a radionuclizilor naturali, din materialele solide în echilibru secular cu descendenţii:
Radionuclizi naturali din seria U-238 | 1 kBq kg-1 |
Radionuclizi naturali din seria Th-232 | 1 kBq kg-1 |
K-40 | 10 kBq kg-1 |
(3)Tabelul nr. 3 - Valorile de exceptare totale ale activităţii (coloana a 3-a) şi valorile de exceptare pentru concentraţia activităţii în cantităţi moderate* din orice tip de material (coloana a 2-a)
Radionuclid | Concentraţia activităţii (kBq kg-1) | Activitate (Bq) | Radionuclid | Concentraţia activităţii (kBq kg-1) | Activitate (Bq) | |
(1) | (2) | (3) | (1) | (2) | (3) | |
H-3 | 1 x 106 | 1 x 109 | Ni-65 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Be-7 | 1 x 103 | 1 x 107 | Cu-64 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
C-14 | 1 x 104 | 1 x 10 7 | Zn-65 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
O-15 | 1 x 102 | 1 x 109 | Zn-69 | 1 x 104 | 1 x 106 | |
F-18 | 1 x 101 | 1 x 106 | Zn-69 m | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Na-22 | 1 x 101 | 1 x 106 | Ga-72 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Na-24 | 1 x 101 | 1 x 105 | Ge-71 | 1 x 104 | 1 x 108 | |
Si-31 | 1 x 103 | 1 x 106 | As-73 | 1 x 103 | 1 x 107 | |
P-32 | 1 x 103 | 1 x 105 | As-74 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
P-33 | 1 x 105 | 1 x 108 | As-76 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
S-35 | 1 x 105 | 1 X 108 | As-77 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Cl-36 | 1 X 104 | 1 x 106 | Se-75 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Cl-38 | 1 X 101 | 1 x 105 | Br-82 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Ar-37 | 1 x 106 | 1 x 108 | Kr-74 | 1 x 102 | 1 x 109 | |
Ar-41 | 1 x 102 | 1 x 109 | Kr-76 | 1 x 102 | 1 x 109 | |
K-40 (1) | 1 x 102 | 1 x 106 | Kr-77 | 1 x 102 | 1 x 109 | |
K-42 | 1 x 102 | 1 x 106 | Kr-79 | 1 x 103 | 1 x 105 | |
K-43 | 1 x 101 | 1 x 106 | Kr-81 | 1 x 104 | 1 x 107 | |
Ca-45 | 1 x 104 | 1 x 107 | Kr-83 m | 1 x 105 | 1 x 1012 | |
Ca-47 | 1 x 101 | 1 x 106 | Kr-85 | 1 x 105 | 1 x 104 | |
Sc-46 | 1 x 101 | 1 x 106 | Kr-85 m | 1 x 103 | 1 x 1010 | |
Sc-47 | 1 x 102 | 1 x 106 | Kr-87 | 1 x 102 | 1 x 109 | |
Sc-48 | 1 X 101 | 1 x 105 | Kr-88 | 1 x 102 | 1 x 109 | |
V-48 | 1 x 101 | 1 x 105 | Rb-86 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Cr-51 | 1 x 103 | 1 x 107 | Sr-85 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Mn-51 | 1 X 101 | 1 x 105 | Sr-85 m | 1 x 102 | 1 x 107 | |
Mn-52 | 1 x 101 | 1 x 105 | Sr-87 m | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Mn-52 m | 1 x 101 | 1 x 105 | Sr-89 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Mn-53 | 1 X 104 | 1 x 109 | Sr-90 (b) | 1 x 102 | 1 x 104 | |
Mn-54 | 1 X 101 | 1 x 106 | Sr-91 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Mn-56 | 1 x 101 | 1 x 105 | Sr-92 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Fe-52 | 1 x 101 | 1 x 106 | Y-90 | 1 x 103 | 1 x 105 | |
Fe-55 | 1 x 104 | 1 x 106 | Y-91 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Fe-59 | 1 x 101 | 1 x 106 | Y-91 m | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Co-55 | 1 x 101 | 1 x 106 | Y-92 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Co-56 | 1 x 101 | 1 x 105 | Y-93 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Co-57 | 1 x 102 | 1 x 106 | Zr-93 (b) | 1 x 103 | 1 x 107 | |
Co-58 | 1 x 101 | 1 x 106 | Zr-95 | 1 X 101 | 1 x 106 | |
Co-58 m | 1 x 104 | 1 x 107 | Zr-97 (b) | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Co-60 | 1 x 101 | 1 x 105 | Nb-93 m | 1 x 104 | 1 x 107 | |
Co-60 m | 1 x 103 | 1 x 106 | Nb-94 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Co-61 | 1 x 102 | 1 x 106 | Nb-95 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Co-62 m | 1 x 101 | 1 x 105 | Nb-97 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Ni-59 | 1 x 104 | 1 x 108 | Nb-98 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Ni-63 | 1 x 105 | 1 x 108 | Mo-90 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Mo-93 | 1 x 103 | 1 x 108 | I-129 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Mo-99 | 1 x 102 | 1 x 106 | I-130 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Mo-101 | 1 x 101 | 1 x 106 | I-131 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Tc-96 | 1 x 101 | 1 x 106 | I-132 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Tc-96 m | 1 x 103 | 1 x 107 | I-133 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Tc-97 | 1 x 103 | 1 x 108 | I-134 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Tc-97 m | 1 x 103 | 1 x 107 | I-135 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Tc-99 | 1 x 104 | 1 x 107 | Xe-131 m | 1 x 104 | 1 x 104 | |
Tc-99 m | 1 x 102 | 1 x 107 | Xe-133 | 1 x 103 | 1 x 104 | |
Ru-97 | 1 x 102 | 1 x 107 | Xe-135 | 1 x 103 | 1 x 1010 | |
Ru-103 | 1 x 102 | 1 x 106 | Cs-129 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Ru-105 | 1 x 101 | 1 x 106 | Cs-131 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Ru-106 (b) | 1 x 102 | 1 x 105 | Cs-132 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Rh-103 m | 1 x 104 | 1 x 108 | Cs-134 m | 1 x 103 | 1 x 105 | |
Rh-105 | 1 x 102 | 1 x 107 | Cs-134 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Pd-103 | 1 x 103 | 1 x 108 | Cs-135 | 1 x 104 | 1 x 107 | |
Pd-109 | 1 x 103 | 1 x 106 | Cs-136 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Ag-105 | 1 x 102 | 1 x 106 | Cs-137 (b) | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Ag-108 m | 1 x 101 | 1 x 106 | Cs-138 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Ag-110 m | 1 x 101 | 1 x 106 | Ba-131 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Ag-111 | 1 x 103 | 1 x 106 | Ba-140 (b) | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Cd-109 | 1 x 104 | 1 x 106 | La-140 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Cd-115 | 1 x 102 | 1 x 106 | Ce-139 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Cd-115 m | 1 x 103 | 1 x 106 | Ce-141 | 1 x 102 | 1 x 107 | |
In-111 | 1 x 102 | 1 x 106 | Ce-143 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
In-113 m | 1 x 102 | 1 x 106 | Ce-144 (b) | 1 x 102 | 1 x 105 | |
In-114 m | 1 x 102 | 1 x 106 | Pr-142 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
In-115 m | 1 x 102 | 1 x 106 | Pr-143 | 1 x 104 | 1 x 106 | |
Sn-113 | 1 x 103 | 1 x 107 | Nd-147 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Sn-125 | 1 x 102 | 1 x 105 | Nd-149 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Sb-122 | 1 x 102 | 1 x 104 | Pm-147 | 1 x 104 | 1 x 107 | |
Sb-124 | 1 x 101 | 1 x 106 | Pm-149 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Sb-125 | 1 x 102 | 1 x 106 | Sm-151 | 1 x 104 | 1 x 108 | |
Te-123 m | 1 x 102 | 1 x 107 | Sm-153 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Te-125 m | 1 x 103 | 1 x 107 | Eu-152 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Te-127 | 1 x 103 | 1 x 106 | Eu-152 m | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Te-127 m | 1 x 103 | 1 x 107 | Eu-154 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Te-129 | 1 x 102 | 1 x 106 | Eu-155 | 1 x 102 | 1 x 107 | |
Te-129 m | 1 x 103 | 1 x 106 | Gd-153 | 1 x 102 | 1 x 107 | |
Te-131 | 1 x 102 | 1 x 105 | Gd-159 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Te-131 m | 1 x 101 | 1 x 106 | Tb-160 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Te-132 | 1 x 102 | 1 x 107 | Dy-165 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Te-133 | 1 x 101 | 1 x 105 | Dy-166 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Te-133 m | 1 x 101 | 1 x 105 | Ho-166 | 1 x 103 | 1 x 105 | |
Te-134 | 1 x 101 | 1 x 106 | Er-169 | 1 x 104 | 1 x 107 | |
I-123 | 1 x 102 | 1 x 107 | Er-171 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
I-125 | 1 x 103 | 1 x 106 | Tm-170 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
I-126 | 1 x 102 | 1 x 106 | Tm-171 | 1 x 104 | 1 x 108 | |
Yb-175 | 1 x 103 | 1 x 107 | Ra-228 (b) | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Lu-177 | 1 x 103 | 1 x 107 | Ac-228 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Hf-181 | 1 x 101 | 1 x 106 | Th-226 (b) | 1 x 103 | 1 x 107 | |
Ta-182 | 1 x 101 | 1 x 104 | Th-227 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
W-181 | 1 x 103 | 1 x 107 | Th-228 (b) | 1 x 100 | 1 x 104 | |
W-185 | 1 x 104 | 1 x 107 | Th-229 (b) | 1 x 100 | 1 x 103 | |
W-187 | 1 x 102 | 1 x 106 | Th-230 | 1 x 100 | 1 x 104 | |
Re-186 | 1 x 103 | 1 x 106 | Th-231 | 1 x 103 | 1 x 107 | |
Re-188 | 1 x 102 | 1 x 105 | Th-234 (b) | 1 x 103 | 1 x 105 | |
Os-185 | 1 x 101 | 1 x 106 | Pa-230 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Os-191 | 1 x 102 | 1 x 107 | Pa-231 | 1 x 100 | 1 x 103 | |
Os-191 m | 1 x 103 | 1 x 107 | Pa-233 | 1 x 102 | 1 x 107 | |
Os-193 | 1 x 102 | 1 x 106 | U-230 | 1 x 101 | 1 x 105 | |
Ir-190 | 1 x 101 | 1 x 106 | U-231 | 1 x 102 | 1 x 107 | |
Ir-192 | 1 x 101 | 1 x 104 | U-232 (b) | 1 x 100 | 1 x 103 | |
Ir-194 | 1 x 102 | 1 x 105 | U-233 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Pt-191 | 1 x 102 | 1 x 106 | U-234 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Pt-193 m | 1 X 103 | 1 x 107 | U-235 (b) | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Pt-197 | 1 x 103 | 1 x 106 | U-236 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Pt-197 m | 1 x 102 | 1 x 106 | U-237 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Au-198 | 1 x 102 | 1 x 106 | U-238 (b) | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Au-199 | 1 x 102 | 1 x 106 | U-239 | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Hg-197 | 1 x 102 | 1 x 107 | U-240 | 1 x 103 | 1 x 107 | |
Hg-197 m | 1 x 102 | 1 x 106 | U-240 (b) | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Hg-203 | 1 x 102 | 1 x 105 | Np-237 (b) | 1 x 100 | 1 x 103 | |
Tl-200 | 1 x 101 | 1 x 106 | Np-239 | 1 x 102 | 1 x 107 | |
Tl-201 | 1 X 102 | 1 x 106 | Np-240 | 1 x 101 | 1 x 106 | |
Tl-202 | 1 x 102 | 1 x 106 | Pu-234 | 1 x 102 | 1 x 107 | |
TI-204 | 1 x 101 | 1 x 104 | Pu-235 | 1 x 102 | 1 x 107 | |
Pb-203 | 1 x 102 | 1 x 106 | Pu-236 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Pb-210 (b) | 1 X 101 | 1 x 104 | Pu-237 | 1 x 103 | 1 x 107 | |
Pb-212 (b) | 1 x 101 | 1 x 105 | Pu-238 | 1 x 100 | 1 x 104 | |
Bi-206 | 1 x 101 | 1 x 105 | Pu-239 | 1 x 100 | 1 x 104 | |
Bi-207 | 1 X 101 | 1 x 106 | Pu-240 | 1 X 100 | 1 x 103 | |
Bi-210 | 1 x 103 | 1 x 106 | Pu-241 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Bi-212 (b) | 1 x 101 | 1 x 105 | Pu-242 | 1 X 100 | 1 x 104 | |
Po-203 | 1 x 101 | 1 x 106 | Pu-243 | 1 x 103 | 1 x 107 | |
Po-205 | 1 x 101 | 1 x 106 | Pu-244 | 1 X 100 | 1 x 104 | |
Po-207 | 1 X 101 | 1 x 106 | Am-241 | 1 x 100 | 1 x 104 | |
Po-210 | 1 X 101 | 1 x 104 | Am-242 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
At-211 | 1 x 103 | 1 x 107 | Am-242 m (b) | 1 x 100 | 1 x 104 | |
Rn-220 (b) | 1 x 104 | 1 x 107 | Am-243 (b) | 1 x 100 | 1 x 103 | |
Rn-222 (b) | 1 x 101 | 1 x 108 | Cm-242 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Ra-223 (b) | 1 x 102 | 1 x 105 | Cm-243 | 1 x 100 | 1 x 104 | |
Ra-224 (b) | 1 X 101 | 1 x 105 | Cm-244 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Ra-225 | 1 x 102 | 1 x 105 | Cm-245 | 1 x 100 | 1 x 103 | |
Ra-226 (b) | 1 X 101 | 1 x 104 | Cm-246 | 1 x 100 | 1 x 103 | |
Ra-227 | 1 x 102 | 1 x 106 | Cm-247 | 1 x 100 | 1 x 104 | |
Gm-248 | 1 x 100 | 1 x 103 | Cf-253 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Bk-249 | 1 x 103 | 1 x 106 | Cf-254 | 1 x 100 | 1 x 103 | |
Cf-246 | 1 x 103 | 1 x 106 | Es-253 | 1 x 102 | 1 x 105 | |
Cf-248 | 1 x 101 | 1 X 104 | Es-254 | 1 x 101 | 1 x 104 | |
Cf-249 | 1 x 100 | 1 x 103 | Es-254 m | 1 x 102 | 1 x 106 | |
Cf-250 | 1 x 101 | 1 x 104 | Fm-254 | 1 x 104 | 1 x 107 | |
Cf-251 | 1 x 100 | 1 x 103 | Fm-255 | 1 x 103 | 1 x 106 | |
Cf-252 | 1 x 101 | 1 x 104 |
*cantităţi moderate - se stabilesc în procesul de autorizare
(1)Sărurile de potasiu în cantităţi mai mici de 1000 kg sunt exceptate.
(2)Radionuclizii-părinte şi descendenţii acestora ale căror contribuţii sunt luate în considerare pentru calcularea dozelor (şi care necesită, prin urmare, luarea în considerare exclusiv a nivelului de exceptare pentru radionuclidul-părinte), sunt enumeraţi în următorul tabel:
Radionuclid-părinte | Descendent |
Sr-90 | Y-90 |
Zr-93 | Nb-93 m |
Zr-97 | Nb-97 |
Ru-106 | Rh-106 |
Ag-108 m | Ag-108 |
Cs-137 | Ba-137 m |
Ba-140 | La-140 |
Ce-144 | Pr-144 |
Pb-210 | Bi-210, Po-210 |
Pb-212 | Bi-212, Tl-208 (0.36), Po-212 (0.64) |
Bi-212 | Tl-208 (0.36), Po-212 (0.64) |
Rn-220 | Po-216 |
Rn-222 | Po-218, Pb-214, Bi-214, Po-214 |
Ra-223 | Rn-219, Po-215, Pb-211, Bi-211, Tl-207 |
Ra-224 | Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl-208 (0.36), Po-212 (0.64) |
Ra-226 | Rn-222, Po-218, Pb-214, Bi-214, Po-214, Pb- 210, Bi-210, Po-210 |
Ra-228 | Ac-228 |
Th-226 | Ra-222, Rn-218, Po-214 |
Th-228 | Ra-224, Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl- 208 (0.36), Po-212 (0.64) |
Th-229 | Ra-225, Ac-225, Fr-221, At-217, Bi-213, Po- 213, Pb-209 |
Th-234 | Pa-234 m |
U-230 | Th-226, Ra-222, Rn-218, Po-214 |
U-232 | Th-228, Ra-224, Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl-208 (0.36), Po-212 (0.64) |
U-235 | Th-231 |
U-238 | Th-234, Pa-234 m |
U-240 | Np-240 m |
Np237 | Pa-233 |
Am-242 m | Am-242 |
Am-243 | Np-239 |
Anexa nr. 3:Lista orientativă a sectoarelor industriale şi a practicilor care implică materiale radioactive naturale
1.Sectoare industriale:
a)extracţia de pământuri rare din monazit;
b)producţia de compuşi de toriu şi fabricarea de produse care conţin toriu;
c)prelucrarea minereurilor de niobiu/tantal;
d)producţia de petrol şi gaze;
e)producţia de energie geotermală;
f)producţia de pigmenţi cu TiO2;
g)producţia de fosfor prin procedee termice;
h)industria de zircon şi zirconiu;
i)producţia de fertilizatori fosfatici;
j)producţia de ciment, întreţinerea cuptoarelor de clincher;
k)centralele pe cărbune, întreţinerea cazanelor;
l)producţia de acid fosforic;
m)producţia primară de oţel;
n)topirea cositorului/plumbului/cuprului;
o)filtrarea apei subterane;
p)extracţia minereurilor altele decât minereurile de uraniu;
q)balneofizioterapie.
2.Practici
a)producţia industrială şi procesarea niobiului, tantalului şi minereurilor pământurilor rare;
b)producerea compuşilor de toriu şi a produselor toriate;
c)utilizarea industrială cu materiale conţinând toriu sau uraniu, care au fost adăugate în alte scopuri decât utilizarea proprietăţilor lor fisile sau fertile (sticlă de uraniu, lentile toriate, electrozi de sudură cu toriu, lămpi incandescente cu toriu, aliaje Th-Mg, etc.);
d)utilizarea industrială cu minerale cu conţinut natural crescut de uraniu sau toriu, cum ar fi materialele abrazive sau cele refractare;
e)producerea pigmenţilor cu TiO2 din minerale, ca ilmenitul şi rutilul;
f)prelucrarea minereurilor fosfatice, cum ar fi: producerea fosforului prin procedee termice, producerea acidului fosforic, producerea îngrăşămintelor fosfatice;
g)mărunţirea şi micronizarea nisipurilor de zirconiu;
h)activităţi industriale şi comerciale de întreţinere, dezafectare şi reparare a instalaţiilor care generează sau conţin reziduuri prevăzute în reglementările privind cerinţele de securitate radiologică pentru surse naturale emise de CNCAN.
Anexa nr. 4:Justificarea practicilor noi care implică produse de consum
1.Orice întreprindere care intenţionează să fabrice sau să importe în România produse de consum, a căror utilizare preconizată este probabil să ducă la o practică nouă, trebuie să pună la dispoziţia Ministerului Sănătăţii informaţii relevante, precum:
a)utilizarea preconizată a produsului;
b)caracteristicile tehnice ale produsului;
c)în cazul produselor care conţin substanţe radioactive, informaţii privind mijloacele de fixare a acestora;
d)debitele dozei la distanţe relevante pentru utilizarea produsului, inclusiv debitele dozei la o distanţă de 0,1 m de orice suprafaţă accesibilă;
e)dozele preconizate pentru utilizatorii obişnuiţi ai produsului.
2.Ministerului Sănătăţii examinează aceste informaţii şi analizează, în special, dacă:
a)performanţa produsului de consum justifică utilizarea preconizată a acestuia;
b)conceptul este adecvat pentru a minimiza: expunerile în timpul utilizării normale şi posibilitatea şi consecinţele utilizării necorespunzătoare sau ale expunerilor accidentale, sau dacă ar trebui să se impună condiţii privind caracteristicile tehnice şi fizice ale produsului;
c)produsul este conceput în mod corespunzător pentru a îndeplini criteriile de exceptare şi, după caz, aparţine unui tip aprobat şi nu necesită precauţii specifice pentru a fi depozitat definitiv atunci când ajunge la sfârşitul ciclului de utilizare;
d)produsul este etichetat în mod corespunzător şi se pune la dispoziţia consumatorului o documentaţie adecvată, cu instrucţiuni corecte privind utilizarea şi depozitarea definitivă.
Anexa nr. 5:Lista orientativă a practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale
1.Practici care utilizează echipamente radiologice medicale:
a)evaluarea radiologică a sănătăţii în scopuri legate de imigraţie;
b)evaluarea radiologică a sănătăţii în scopuri legate de asigurări;
c)evaluarea radiologică a dezvoltării fizice a copiilor şi adolescenţilor în vederea urmării unei cariere în sport, dans etc.;
d)evaluarea radiologică a vârstei;
e)utilizarea radiaţiilor ionizante pentru identificarea obiectelor ascunse în corpul uman;
f)utilizarea radiaţiilor ionizante în scopul procedurilor medico-legale.
2.Practici care nu utilizează echipamente radiologice medicale:
a)utilizarea radiaţiilor ionizante pentru detectarea obiectelor ascunse în corpul uman sau ataşate de acesta;
b)utilizarea radiaţiilor ionizante pentru detectarea persoanelor ascunse, ca parte a inspectării încărcăturii;
c)practicile care implică utilizarea radiaţiilor ionizante în scopuri juridice sau de securitate.
Anexa nr. 6:Lista elementelor care trebuie avute în vedere la pregătirea planului naţional de acţiune pentru abordarea riscurilor pe termen lung rezultate din expunerile la radon
1.Strategia de desfăşurare a investigaţiilor privind concentraţiile de radon din interior în scopul estimării distribuţiei concentraţiilor de radon din interior, pentru gestionarea datelor de măsurare şi pentru stabilirea altor parametri relevanţi (cum ar fi tipurile de sol şi rocă, permeabilitatea şi conţinutul de radiu-226 din rocă sau sol).
2.Abordarea, datele şi criteriile utilizate pentru delimitarea zonelor sau pentru definirea altor parametri care pot fi utilizaţi ca indicatori specifici ai situaţiilor cu expunere potenţial ridicată la radon.
3.Identificarea tipurilor de locuri de muncă şi clădiri cu acces public, cum ar fi şcolile, locurile de muncă în subteran şi cele din anumite zone, unde sunt necesare măsurători, pe baza unei evaluări a riscurilor care să includă, de exemplu, orele de ocupaţie.
4.Baza pentru stabilirea nivelurilor de referinţă pentru locuinţe şi pentru locurile de muncă. Dacă este cazul, baza pentru stabilirea unor niveluri de referinţă diferite pentru utilizări diferite ale clădirilor (locuinţe, clădiri cu acces public, locuri de muncă), precum şi pentru clădirile existente şi cele noi.
5.Repartizarea responsabilităţilor (guvernamentale şi neguvernamentale), mecanismele de coordonare şi resursele disponibile pentru punerea în aplicare a planului de acţiune.
6.Strategia pentru reducerea expunerii la radon în locuinţe şi soluţionarea în mod prioritar a situaţiilor identificate la pct. 2.
7.Strategii pentru facilitarea acţiunilor de remediere post-construire.
8.Strategia, inclusiv metode şi instrumente, de prevenire a pătrunderii radonului în clădirile noi, inclusiv identificarea materialelor de construcţii care emană cantităţi semnificative de radon.
9.Programarea evaluărilor planului de acţiune.
10.Strategia de comunicare pentru sensibilizarea populaţiei şi informarea factorilor locali de decizie, a angajatorilor şi a angajaţilor cu privire la riscurile prezentate de radon, inclusiv în legătură cu fumatul.
11.Orientări cu privire la metodele şi instrumentele de măsurare şi măsurile de remediere. De asemenea, se iau în considerare criteriile de acreditare a serviciilor de măsurare şi de remediere.
12.Dacă este cazul, acordarea de sprijin financiar pentru sondajele privind radonul şi pentru măsurile de remediere, în special pentru locuinţele particulare cu concentraţii foarte mari de radon.
13.Obiective pe termen lung în ceea ce priveşte reducerea riscurilor de cancer pulmonar care pot fi atribuite expunerii la radon (pentru fumători şi nefumători).
14.După caz, luarea în considerare a altor aspecte conexe şi programe corespunzătoare, cum ar fi programele privind economisirea energici şi calitatea aerului din interior.
Anexa nr. 7:Listă orientativă a tipurilor de materiale de construcţii avute în vedere cu privire la radiaţiile gamma emise de acestea
1.Materiale naturale:
a)şisturi de alaun;
b)materiale de construcţii sau aditivi de origine magmatică, cum ar fi:
- granitoizi (granit, sienit şi ortognais);
- porfiruri;
- tuf;
- pozzolana (pulvisputeolanus);
- lavă.
2.Materiale care încorporează reziduuri din industriile de prelucrare a materialelor radioactive naturale inclusiv:
a)cenuşă zburătoare;
b)fosfogips;
c)zgură de fosfor;
d)zgură de staniu;
e)zgură de cupru;
f)nămol roşu (deşeu din producţia de aluminiu);
g)reziduuri din producţia de oţel.
Anexa nr. 8:Definiţia şi utilizarea indicelui concentraţiei activităţii pentru radiaţiile gamma emise de materialele de construcţii
1.În sensul art. 74, pentru tipurile identificate de materiale de construcţii, se determină concentraţiile activităţii radionuclizilor primordiali Ra-226, Th-232 (sau produsul acestora din lanţul de dezintegrare Ra-228) şi K-40.
2.Indicele concentraţiei activităţii I exprimat în Bq/kg se calculează după următoarea formulă:
I = CRa226/300 + CTh232/200 + CK40/3000
unde CRa226, CTh232 şi CK40 sunt concentraţiile activităţii în Bq/kg ale radionuclizilor corespunzători din materialul de construcţii.
Indicele concentraţiei activităţii face referire la doza de radiaţii gamma, care depăşeşte expunerea externă tipică, dintr-o clădire construită dintr-un material de construcţii specificat. Indicele concentraţiei activităţii se aplică pentru materialul de construcţii ca întreg, nu componentelor acestuia, cu excepţia cazului în care componentele respective sunt materiale de construcţii ele însele şi sunt evaluate separat ca atare. Pentru a aplica indicele concentraţiei activităţii respectiv componentelor, în special deşeurilor rezultate din industriile de prelucrare a materialelor radioactive naturale reciclate în materiale de construcţii, trebuie aplicat un factor corespunzător de partiţie. Valoarea 1 a indicelui concentraţiei activităţii poate fi utilizată ca instrument convenţional de depistare pentru identificarea materialelor care pot determina depăşirea nivelului de referinţă prevăzut la art. 73.
3.Calculul dozelor trebuie să ţină seama de alţi factori, precum densitatea şi grosimea materialului, cât şi de factori referitori la tipul construcţiei şi utilizarea preconizată a materialului, în profunzime sau la suprafaţă.
Anexa nr. 9:Simbolul pericol de radiaţii
Anexa nr. 10:Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală
I.Dispoziţii generale
1.Sistemul de date destinat monitorizării radiologice individuale a lucrătorilor expuşi profesional cuprinde următoarele secţiuni:
a)detalii privind identitatea lucrătorului;
b)detalii privind supravegherea medicală a lucrătorului;
c)detalii privind întreprinderea căreia îi aparţine lucrătorul, iar în cazul lucrătorilor externi, privind angajatorul lucrătorului;
d)rezultatele monitorizării individuale a lucrătorului expus profesional.
2.CNCAN adoptă măsurile necesare pentru prevenirea oricărei posibilităţi de falsificare, utilizare necorespunzătoare sau manipulare frauduloasă a sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală, conform reglementărilor specifice.
II.Datele care trebuie incluse în sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală
1.Datele privind identitatea lucrătorilor includ următoarele date ale acestora:
a)nume de familie;
b)prenume;
c)sex;
d)data naşterii;
e)naţionalitate; şi
f)număr unic de identificare.
2.Datele privind întreprinderea includ: denumirea, adresa şi numărul unic de identificare al întreprinderii.
3.Datele privind angajarea lucrătorilor includ:
a)numele, adresa şi numărul unic de identificare al angajatorului;
b)data de început a monitorizării individuale; şi, acolo unde este disponibilă, data de încheiere;
c)clasificarea lucrătorilor în conformitate cu dispoziţiile de la art. 101.
4.Rezultatele monitorizării individuale a lucrătorilor expuşi profesional includ înregistrarea oficială a dozelor (an; doza efectivă, exprimată în mSv; în cazul unei expuneri neuniforme, dozele echivalente în diferitele părţi ale corpului, exprimate în mSv; şi în cazul unei încorporări de radionuclizi, doza efectivă angajată, exprimată în mSv).
III.Datele privind lucrătorii externi, care trebuie furnizate prin intermediul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală
1.înainte de începerea unei activităţi, angajatorul lucrătorilor externi pune la dispoziţia întreprinderii următoarele dale, prin intermediul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală:
a)datele privind angajarea lucrătorilor externi, în conformitate cu secţiunea II pct. 3;
b)datele privind supravegherea medicală a lucrătorilor care includ:
- clasificarea medicală a lucrătorilor în conformitate cu art. 127 (apt; apt, cu anumite condiţii; inapt temporar, inapt);
- informaţii privind orice restricţii în materie de lucru cu radiaţiile;
- data ultimei examinări periodice a stării de sănătate; şi
- perioada de valabilitate a rezultatului.
c)rezultatele monitorizării expunerii individuale a lucrătorilor externi în conformitate cu secţiunea II pct. 4 şi cel puţin pentru ultimii 5 ani calendaristici, inclusiv anul curent.
2.Următoarele date trebuie să fie sau să fi fost înregistrate de către întreprindere în sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală după încheierea fiecărei activităţi:
a)durata activităţii;
b)estimarea oricărei doze efective primite de lucrătorul extern pentru durata activităţii;
c)în cazul unei expuneri neuniforme, estimarea dozelor echivalente în diferitele părţi ale corpului;
d)în cazul unei încorporări de radionuclizi, estimarea activităţii încorporate sau a dozei efective angajate.
IV.Dispoziţii privind documentul de monitorizare radiologică individuală
1.CNCAN emite un document de monitorizare radiologică individuală pentru fiecare lucrător extern, la solicitarea acestuia.
2.Documentul nu este transferabil.
3.Este interzisă emiterea mai multor documente de monitorizare individuală valabile în acelaşi timp pentru un lucrător.
4.Pe lângă informaţiile solicitate în secţiunea II şi III, documentul include numele şi adresa organismului emitent şi data eliberării acestuia.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 517 bis din data de 25 iunie 2018
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »