Capitolul vii - Expunerea profesională - Norma din 2018 privind cerinţele de bază de securitate radiologică
M.Of. 517 bis
În vigoare Versiune de la: 25 Iunie 2018
CAPITOLUL VII:Expunerea profesională
SECŢIUNEA 1:Responsabilităţi
Art. 87
(1)Întreprinderea răspunde de evaluarea şi punerea în aplicare a măsurilor privind protecţia radiologică a lucrătorilor expuşi.
(2)În cazul lucrătorilor externi, responsabilităţile întreprinderii şi ale angajatorului lucrătorilor externi sunt prevăzute la art. 135-139 din prezentele norme.
(3)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), responsabilităţile pentru protecţia lucrătorilor aflaţi în orice situaţie de expunere sunt alocate următorilor:
a)întreprinderea sau angajatorul, după caz, pentru lucrătorii în situaţii de urgenţă;
b)angajatorului, pentru lucrătorii implicaţi în reabilitarea terenului, a clădirilor şi a altor construcţii contaminate;
c)angajatorului, pentru lucrătorii expuşi la radon la locul de muncă, în situaţia menţionată la art. 67.
(4)Prevederile prezentului articol se aplică şi în cazul protecţiei persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi a persoanelor care lucrează ca voluntari.
(5)Angajatorii lucrătorilor externi trebuie să aibă acces la informaţii privind posibila expunere a acestora, atunci când expunerea are loc sub responsabilitatea altui angajator sau a altei întreprinderi.
(6)Întreprinderea titulară de autorizaţie şi respectiv angajatorul au obligaţia să informeze lucrătorul, respectiv angajatul, asupra măsurilor de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.
SECŢIUNEA 2:Protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi
Art. 88
Întreprinderea trebuie să asigure protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi prin:
a)evaluarea prealabilă şi identificarea naturii şi a amplorii riscului radiologie la care sunt expuşi lucrătorii;
b)optimizarea protecţiei radiologice în toate condiţiile de lucru, inclusiv expunerile profesionale ca rezultat al practicilor care implică expuneri medicale;
c)clasificarea lucrătorilor expuşi în categoria A sau B;
d)implementarea măsurilor de control şi de monitorizare pentru diferitele zone şi condiţii de lucru, incluzând, acolo unde este necesar, monitorizarea individuală;
e)implementarea măsurilor pentru asigurarea supravegherii medicale;
f)implementarea măsurilor pentru furnizarea educaţiei şi instruirii.
SECŢIUNEA 3:Protecţia operaţională a ucenicilor, studenţilor şi persoanelor în curs de pregătire
Art. 89
(1)Întreprinderea trebuie să se asigure că, în aceleaşi condiţii de expunere, protecţia operaţională a ucenicilor, studenţilor şi a persoanelor în curs de pregătire cu vârsta peste 18 ani prevăzute la art. 55 alin. (1), este echivalentă cu cea pentru lucrătorii expuşi din categoria A sau B, după caz.
(2)Întreprinderea trebuie să se asigure că, în aceleaşi condiţii de expunere, protecţia operaţională şi condiţii de expunere a ucenicilor, studenţilor şi persoanelor în curs de pregătire cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani prevăzute la art. 55 alin. (2), este echivalentă cu cea pentru lucrătorii expuşi din categoria B.
SECŢIUNEA 4:Măsuri la locul de muncă
Art. 90
(1)Întreprinderea trebuie să asigure măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante în toate locurile de muncă în care există posibilitatea ca lucrătorii să fie expuşi la o doză efectivă mai mare de 1 mSv pe an sau la o doză echivalentă de 15 mSv pe an pentru cristalin sau 50 mSv pe an pentru piele şi extremităţi.
(2)Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă atât naturii instalaţiilor şi surselor, cât şi amplorii şi naturii riscurilor şi sunt detaliate în reglementările specifice pentru fiecare tip de practică emisă de CNCAN.
Art. 91
(1)Pentru locurile de muncă menţionate la art. 67 şi în cazul în care expunerea lucrătorilor poate depăşi o doză efectivă de 6 mSv pe an sau o valoare echivalentă a expunerii integrate în timp la radon, stabilită în cerinţele specifice emise de CNCAN, acestea sunt gestionate ca situaţii de expunere planificată şi CNCAN stabileşte care dintre cerinţele prezentei norme sunt aplicabile.
(2)Întreprinderea trebuie să reevalueze, la intervale regulate de timp, expunerea la locurile de muncă menţionate la art. 67 în care doza efectivă pentru lucrători este mai mică sau egală cu 6 mSv pe an, sau expunerea mai mică decât valoarea echivalentă a expunerii integrate în timp la radon, şi să implementeze măsuri pentru reducerea acesteia la valori cât mai scăzute rezonabil posibil.
Art. 92
(1)În cazul companiilor aeriene, atunci când doza efectivă pentru echipaje poate depăşi 1 mSv pe an, compania aeriană trebuie:
a)să efectueze evaluarea expunerii echipajelor în cauză;
b)să organizeze programul de lucru pe baza calculelor de expunere în scopul reducerii dozelor primite de echipaje cu expunere ridicată;
c)să informeze personalul în cauză cu privire la: riscurile asupra sănătăţii implicate de activitatea lor şi dozele individuale la care aceştia sunt expuşi;
d)pentru lucrătoarele însărcinate din cadrul personalului navigant, să aplice dispoziţiile prevăzute la art. 57 din prezentele norme.
(2)În cazul în care doza efectivă pentru echipaj poate depăşi 6 mSv pe an, ca urmare a expunerii la radiaţia cosmică, se aplică cerinţele relevante pentru situaţia de expunere planificată.
(3)Autoritatea Aeronautică Civilă Română aprobă manualul operaţional care cuprinde planul de măsuri pentru implementarea prevederilor alin. (1).
(4)Companiile aeriene înregistrate în România, care folosesc aeronave, trebuie să raporteze rezultatele evaluării prevăzute la alin. (1) lit. a) către Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi CNCAN.
(5)Prevederile alin. (2) se detaliază prin ordin comun al ministrului transporturilor şi al preşedintelui CNCAN.
SECŢIUNEA 5:Cerinţe generale privind clasificarea locurilor de muncă
Art. 93
(1)În toate locurile de muncă unde există posibilitatea unei expuneri la radiaţii ionizante superioare limitelor de doză pentru populaţie, prevăzute la art. 56, întreprinderea trebuie să ia măsuri în scop de protecţie radiologică în funcţie de tipul instalaţiilor şi surselor de radiaţii.
(2)Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) se clasifică în zone controlate şi zone supravegheate.
(3)Criteriile specifice de clasificare sunt stabilite în reglementările emise de CNCAN pentru fiecare tip de practică.
(4)Clasificarea prevăzută la alin. (2) trebuie să ţină seama atât de amploarea acţiunilor de prevenire şi de supraveghere, cât şi de natura şi de calitatea lor şi trebuie să fie corespunzătoare riscurilor asociate lucrului în condiţii de expunere la radiaţii ionizante.
(5)Întreprinderea analizează periodic condiţiile de lucru în zonele controlate şi supravegheate şi, atunci când este cazul, procedează la revizuirea acestora.
Art. 94
Regimul juridic al zonelor controlate şi supravegheate trebuie să permită întreprinderii îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în prezentele norme.
Art. 95
(1)Pentru fiecare zonă controlată şi supravegheată, întreprinderea trebuie să desemneze, în scris, cel puţin un responsabil cu protecţia radiologică, care răspunde de aplicarea, în zona respectivă, a dispoziţiilor prezentei norme şi a reglementărilor specifice practicilor care se desfăşoară în zona respectivă.
(2)Responsabilul cu protecţia radiologică trebuie să fie posesor al unui permis de exercitare emis de CNCAN, în domeniul şi specialitatea corespunzătoare practicilor care se desfăşoară în zona controlată sau supravegheată.
(3)În cazurile stabilite de CNCAN prin reglementările specifice pentru tipuri de practică, această funcţie se asigură de un compartiment special, condus de un expert în protecţie radiologică.
SECŢIUNEA 6:Cerinţe referitoare la zonele controlate
Art. 96
(1)Întreprinderea trebuie să implementeze şi să respecte în zona controlată următoarele cerinţe:
a)zona controlată trebuie să fie delimitată şi accesibilă exclusiv persoanelor instruite corespunzător;
b)accesul într-o astfel de zonă se face conform procedurilor scrise elaborate de către întreprindere;
c)ori de câte ori există un risc considerabil de răspândire a contaminării radioactive, trebuie luate măsuri specifice, inclusiv pentru controlul accesului sau ieşirea persoanelor şi a bunurilor şi pentru monitorizarea contaminării din zona controlată şi, după caz, din zonele adiacente;
d)ţinând scama de natura şi amploarea riscurilor radiologice din zona controlată, monitorizarea radiologică a locului de muncă se organizează în conformitate cu dispoziţiile art. 100;
e)să afişeze simbolul "pericol de radiaţii" prevăzut în anexa nr. 9 la norme şi să amplaseze indicatoare pentru a semnala tipul zonei, natura surselor şi riscurile inerente acestora;
f)să stabilească instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologie asociat surselor şi operaţiunilor implicate;
g)să asigure lucrătorilor instruire specifică referitoare la caracteristicile locurilor de muncă şi la activităţile acestora;
h)să furnizeze lucrătorilor echipamentul individual de protecţie corespunzător.
(2)Implementarea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza recomandărilor unui expert în protecţie radiologică.
Art. 97
Accesul şi staţionarea în zona controlată sunt permise următoarelor categorii de persoane:
a)lucrătorilor expuşi, desemnaţi în scris dintre lucrătorii proprii ai întreprinderii;
b)lucrătorilor externi, desemnaţi în scris, numai după verificarea îndeplinirii cerinţelor ca persoană expusă, precum şi a însuşirii de către aceasta a instrucţiunilor de lucru specifice.
Art. 98
Accesul şi staţionarea în zona controlată a altor persoane decât cele prevăzute la ari. 97 sunt permise numai în următoarele situaţii:
a)dacă prin natura sarcinilor de serviciu, persoanele trebuie să activeze în zona controlată, pentru un timp limitat şi există o procedură scrisă care stabileşte condiţiile de intrare şi staţionare, astfel încât să se demonstreze că persoanele respective nu vor fi expuse la doze superioare celor permise pentru persoanele din populaţie;
b)în cazul în care, fără să existe o procedură scrisă, se poate demonstra prin monitorizarea individuală sau prin alte mijloace adecvate, că limitele de doză pentru persoanele din populaţie sunt respectate.
SECŢIUNEA 7:Cerinţe referitoare la zonele supravegheate
Art. 99
(1)Întreprinderea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe pentru zonele supravegheate:
a)să organizeze supravegherea radiologică a locului de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 100, ţinând cont de natura şi amploarea riscurilor radiologice din zona supravegheată;
b)să amplaseze, după caz, panouri care să indice tipul zonei, natura surselor şi riscurile inerente prezentate de acestea;
c)să stabilească, după caz, instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologie asociat surselor şi operaţiunilor implicate.
(2)Implementarea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza recomandărilor unui expert în protecţie radiologică.
SECŢIUNEA 8:Supravegherea radiologică a locului de muncă
Art. 100
(1)Întreprinderea trebuie să efectueze supravegherea radiologică a locului de muncă.
(2)Supravegherea radiologică a locului de muncă menţionată la alin. (1) constă, după caz, în următoarele:
a)măsurarea debitelor dozelor externe, cu indicarea naturii şi a calităţii radiaţiei respective;
b)măsurarea concentraţiei activităţii în aer şi a contaminării superficiale, cu precizarea radionuclizilor, a naturii acestora şi a stării lor fizice şi chimice.
(3)Sistemul de supraveghere radiologică a locului de muncă este aprobat de către CNCAN în procesul de autorizare.
(4)Rezultatele măsurătorilor prevăzute la alin. (2) se înregistrează şi se utilizează, dacă este necesar, pentru estimarea dozelor individuale, astfel cum este prevăzut la art. 103-105. Durata pentru păstrarea înregistrărilor este stabilită de CNCAN în procesul de autorizare.
SECŢIUNEA 9:Clasificarea pe categorii a lucrătorilor expuşi
Art. 101
Lucrătorii expuşi se clasifică în două categorii:
a)categoria A: acei lucrători expuşi care sunt în situaţia de a primi o doză efectivă mai mare de 6 mSv pe an sau o doză echivalentă mai mare de 15 mSv pe an pentru cristalin sau mai mare de 150 mSv pe an pentru piele şi extremităţi;
b)categoria B: acei lucrători expuşi care nu se încadrează în categoria A.
Art. 102
(1)Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, decide cu privire la clasificarea pe categorii a fiecărui lucrător înainte ca acesta să îşi înceapă activitatea care poate cauza expunere. Distincţia ţine seama şi de expunerile potenţiale.
(2)Întreprinderea trebuie să reexamineze periodic clasificarea, pe baza condiţiilor de lucru şi a supravegherii medicale.
(3)Pentru implementarea alin. (1) şi (2), întreprinderea trebuie să solicite consultanţă din partea unui expert în protecţie radiologică.
(4)Clasificarea lucrătorilor se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.
SECŢIUNEA 10:Monitorizarea dozimetrică individuală
Art. 103
(1)Întreprinderea trebuie să asigure monitorizarea dozimetrică individuală sistematică a tuturor lucrătorilor expuşi profesional de categorie A.
(2)Monitorizarea dozimetrică individuală trebuie efectuată prin intermediul unui serviciu dozimetric desemnat ca organism notificat conform Ordinului preşedintelui CNCAN nr. 274/2004 pentru aprobarea Normelor privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear.
Art. 104
(1)În cazul în care există posibilitatea ca lucrătorii expuşi de categorie A să sufere o contaminare internă semnificativă sau o expunere semnificativă a cristalinului sau a extremităţilor, monitorizarea dozimetrică individuală prevăzută la art. 103 trebuie să includă şi monitorizarea contaminării interne a acestor persoane sau monitorizarea cristalinului sau a extremităţilor, după caz.
(2)Identificarea persoanelor prevăzute la alin. (1) trebuie realizată pe baza consultării unui expert în protecţie radiologică.
Art. 105
În cazul în care măsurările individuale prevăzute la art. 103-104 sunt imposibil de efectuat sau inadecvate, monitorizarea individuală trebuie să se bazeze pe o estimare efectuată, fie pornind de la măsurările individuale făcute asupra altor persoane expuse profesional, fie pornind de la rezultatele monitorizării radiologice a mediului de lucru, potrivii prevederilor de la art. 100.
Art. 106
(1)Monitorizarea dozimetrică individuală a persoanelor expuse profesional de categorie B are ca obiect demonstrarea încadrării corecte a lucrătorilor în această categorie, urmând ca ulterior să nu mai fie necesară.
(2)În scopul demonstrării îndeplinirii cerinţei de la alin. (1), monitorizarea dozimetrică individuală trebuie făcută cel puţin 6 luni consecutive, caz în care CNCAN, pe baza rezultatelor monitorizării, poate decide înlocuirea monitorizării individuale cu monitorizarea dozimetrică de arie.
(3)În cazul anumitor practici, CNCAN poate impune ca, pentru lucrătorii expuşi profesional de categorie B, să fie asigurată monitorizarea dozimetrică individuală conform condiţiilor stabilite pentru persoanele expuse profesional de categorie A.
Art. 107
Sistemul de monitorizare a expunerii la radiaţii a persoanelor expuse se aprobă de CNCAN în cadrul procesului de autorizare a practicii.
SECŢIUNEA 11:Serviciile dozimetrice
Art. 108
(1)Serviciile dozimetrice determină dozele interne sau externe, pentru lucrătorii expuşi care sunt supuşi monitorizării individuale, în vederea înregistrării dozei în baza lor de date.
(2)Serviciile dozimetrice furnizează informaţii despre dozele înregistrate, către întreprindere şi în cazul lucrătorilor externi, angajatorului, precum şi Registrului Naţional de Doze şi, unde este cazul, serviciului de medicina muncii.
(3)Atribuţiile serviciilor dozimetrice sunt detaliate în reglementările specifice emise de CNCAN.
SECŢIUNEA 12:Evaluarea dozelor în caz de expunere accidentală
Art. 109
În cazul expunerilor accidentale, întreprinderea trebuie să asigure pentru toate persoanele implicate evaluarea neîntârziată a dozelor individuale datorate atât expunerii externe cât şi expunerii interne, după caz, precum şi distribuţia acestor doze în corp.
Art. 110
În cazul expunerii accidentale, întreprinderea trebuie să asigure evaluarea dozelor primite, folosind informaţiile furnizate de monitorizarea dozimetrică individuală şi/sau alte informaţii, după caz.
Art. 111
Pentru confirmarea rezultatelor evaluării dozelor ca urmare a expunerilor accidentale, întreprinderea trebuie să consulte un expert în protecţie radiologică.
SECŢIUNEA 13:Evidenţa şi raportarea rezultatelor
Art. 112
Întreprinderea trebuie să asigure înregistrarea rezultatelor monitorizării dozimetrice individuale pentru fiecare lucrător expus de categorie A sau de categorie B, pentru care CNCAN a impus ca această monitorizare să se realizeze, precum şi pentru toate persoanele care au suferit expuneri accidentale sau care au fost supuse unor expuneri autorizate special sau unor expuneri de urgenţă.
Art. 113
(1)Întreprinderea trebuie să asigure păstrarea înregistrării prevăzute la art. 112 până când persoana în cauză împlineşte sau ar fi împlinit 75 de ani, dar nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea calităţii de lucrător expus.
(2)În cazul desfiinţării întreprinderii, documentele prevăzute la art. 112 se preiau de serviciul dozimetric acreditat care a asigurat monitorizarea individuală şi se păstrează de acesta în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3)Înregistrarea rezultatelor monitorizării individuale specificată la art. 112 cuprinde:
a)înregistrarea dozelor individuale măsurate sau estimate, după caz;
b)rapoartele privind circumstanţele şi acţiunile întreprinse în cazul expunerilor accidentale, autorizate special şi expunerii de urgenţă;
c)rezultatele supravegherii radiologice a locului de muncă, folosite pentru evaluarea dozelor, atunci când a fost cazul.
(4)Rezultatele monitorizării individuale a expunerilor autorizate special, a expunerilor accidentale sau de urgenţă trebuie înregistrate separat de cele ale monitorizărilor individuale sistematice.
Art. 114
În cazul în care întreprinderea utilizează lucrători externi, sarcina înregistrării rezultatelor monitorizării individuale revine atât întreprinderii care îi foloseşte, cât şi angajatorului acestora.
Art. 115
(1)La angajarea unui lucrător expus, întreprinderea solicită o declaraţie din care să reiasă dacă acesta a mai avut calitatea de lucrător expus şi denumirea ultimului angajator la care lucrătorul a desfăşurat activităţi în această calitate.
(2)Întreprinderea solicită, de la ultimul angajator la care persoana respectivă a fost angajată ca lucrător expus, transmiterea oficială a extrasului din evidenţa dozei primite de acea persoană.
Art. 116
(1)Serviciile dozimetrice trebuie să menţină evidenţa lucrătorilor expuşi monitorizaţi şi a dozelor atribuite pe perioada prevăzută la art. 115 alin. (1), în condiţiile stabilite prin reglementările specifice privind dozimetria individuală.
(2)În cazul desfiinţării serviciului dozimetric, acesta este obligat să predea la CNCAN documentele de evidenţă a monitorizării individuale a tuturor persoanelor înregistrate.
Art. 117
(1)CNCAN menţine evidenţa centralizată a înregistrării dozelor pentru lucrătorii expuşi profesional, prin intermediul Registrului Naţional de Doze.
(2)Întreprinderea şi serviciile dozimetrice sunt obligate să pună la dispoziţia Registrului Naţional de Doze al CNCAN evidenţa dozelor menţionată la alin. (1), în conformitate cu dispoziţiile din anexa nr. 10 la prezentele norme.
SECŢIUNEA 14:Accesul la rezultatele monitorizării individuale
Art. 118
(1)Într-o situaţie de expunere planificată, accidentală, autorizată special sau de urgenţă, se iau următoarele măsuri:
a)serviciul dozimelric trebuie să pună rezultatele monitorizării individuale la dispoziţia CNCAN, a întreprinderii şi angajatorului lucrătorilor externi;
b)întreprinderea trebuie să pună la dispoziţia lucrătorului în cauză, rezultatele monitorizării individuale, precum şi măsurătorile utilizate pentru evaluarea dozei, în conformitate cu art. 105 şi 110;
c)întreprinderea trebuie să prezinte rezultatele monitorizării individuale, serviciului de medicina muncii, pentru ca acesta să interpreteze implicaţiile expunerii realizate, asupra sănătăţii umane;
d)serviciul dozimetric trebuie să transmită rezultatele monitorizării individuale către Registrul Naţional de Doze al CNCAN, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 10 la norme privind Sistemul de dale pentru monitorizarea radiologică individuală.
(2)Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală cuprinde, cel puţin, datele enumerate în secţiunea II din anexa nr. 10 la norme, care sunt detaliate în reglementările specifice privind dozimetria individuală.
(3)Modalităţile de comunicare a rezultatelor monitorizării radiologice individuale sunt detaliate în reglementările specifice privind dozimetria individuală.
Art. 119
Întreprinderea, sau în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, acordă lucrătorilor acces la rezultatele monitorizării individuale, inclusiv la rezultatele măsurărilor care ar fi putut fi utilizate pentru estimarea acestor rezultate, sau la rezultatele evaluării dozelor realizate în urma supravegherii locului de muncă.
Art. 120
(1)În caz de expunere accidentală, precum şi în cazul oricărui rezultat al monitorizării individuale care depăşeşte limita de doză stabilită în prezentele norme, întreprinderea are următoarele obligaţii:
a)să facă o primă investigaţie pe baza căreia să stabilească valoarea preliminară a dozelor primite;
b)să facă o investigaţie aprofundată prin care să determine împrejurările în care s-a produs supraexpunerea;
c)să comunice, fără întârziere, lucrătorului în cauză rezultatele monitorizării individuale şi evaluările dozelor;
d)să notifice imediat CNCAN, serviciul de medicina muncii/medicul abilitat de medicina muncii şi angajatorul lucrătorului extern, asupra expunerii accidentale şi a dozelor evaluate preliminar;
e)să întocmească, în termen de 30 zile de la demararea investigaţiei prevăzută la lit. b), un raport cuprinzând rezultatele monitorizării individuale şi evaluările dozelor rezultate în urma investigaţiei de la lit. b), precum şi măsurile preventive pentru evitarea repetării situaţiei;
f)raportul menţionat la lit. e) se supune regimului de păstrare prevăzut la art. 113 şi se transmite persoanelor specificate la lit. d).
(2)Dacă prin investigaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) s-a determinat cu certitudine că nu a avut loc o supraexpunere, întreprinderea trebuie să întocmească un raport cuprinzând rezultatele investigaţiei şi concluziile, pe care îl păstrează cel puţin 2 ani de la data întocmirii.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), obligaţiile întreprinderii prevăzute la alin. (1) lit. c)-f) nu sunt aplicabile.
(4)În procesele de investigare şi evaluare prevăzute la alin. (1), întreprinderea trebuie să consulte un expert în protecţie radiologică.
Art. 121
(1)Întreprinderea sau angajatorul, în cazul unui lucrător extern, trebuie să solicite de la lucrător, informaţiile necesare pentru obţinerea istoricului dozelor primite de acesta înainte de angajare sau înainte de încadrarea lui în categoria A, ori pentru scopuri medicale.
(2)Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie puse la dispoziţia medicului abilitat de medicina muncii, expertului în protecţie radiologică şi serviciului dozimetric.
(3)În vederea verificării informaţiilor prevăzute la alin. (1), întreprinderea se poate adresa autorităţii competente şi serviciilor dozimetrice, după caz.
SECŢIUNEA 15:Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi
Art. 122
(1)Întreprinderea este responsabilă pentru măsurile de asigurare a supravegherii medicale a lucrătorilor expuşi, iar angajatorul este responsabil pentru măsurile de asigurare a supravegherii medicale a lucrătorilor externi.
(2)Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi se bazează pe principiile generale care guvernează medicina muncii şi respectă reglementările Ministerului Sănătăţii.
Art. 123
(1)Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi este responsabilitatea medicului abilitat de medicina muncii, se realizează de către serviciul de medicina muncii şi trebuie să permită stabilirea aptitudinii lucrătorilor supravegheaţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de a îndeplini sarcinile care le sunt atribuite.
(2)În scopul aplicării alin. (1), medicul abilitat de medicina muncii trebuie să aibă acces la orice informaţie relevantă pe care o solicită, inclusiv la informaţiile privind factorii de risc de la locul de muncă.
SECŢIUNEA 16:Serviciile de medicina muncii
Art. 124
(1)Supravegherea medicală asigură verificarea sănătăţii lucrătorilor supravegheaţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de a îndeplini sarcinile care implică lucrul cu radiaţii ionizante.
(2)Supravegherea medicală este asigurată de către medicului abilitat şi serviciile de medicina muncii recunoscute de Ministerul Sănătăţii conform reglementărilor specifice.
(3)Această responsabilitate nu exonerează întreprinderea de responsabilităţile sale generale referitoare la această problemă.
Art. 125
Supravegherea medicală include:
a)un examen medical efectuat înainte de angajarea lucrătorilor expuşi, cu scopul de a determina aptitudinea lucrătorilor respectivi de a desfăşura o activitate din categoria A sau B în postul avut în vedere;
b)examinări periodice ale stării de sănătate, cel puţin o dată pe an, pentru a stabili dacă lucrătorii expuşi sunt, în continuare, apţi pentru munca pe care o desfăşoară. Natura examinărilor care pot fi efectuate, ori de cate ori serviciul de medicina muncii consideră că este necesar, depinde de tipul activităţii desfăşurate şi de starea de sănătate a lucrătorilor respectivi.
Art. 126
(1)Medicul abilitat de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii poate indica necesitatea continuării supravegherii medicale şi după încetarea activităţii, pe perioada necesară pentru protejarea sănătăţii persoanei respective.
(2)Modalitatea de continuare a supravegherii medicale după încetarea activităţii prevăzută la alin. (1) se stabileşte prin reglementări specifice emise de Ministerul Sănătăţii.
SECŢIUNEA 17:Clasificarea medicală
Art. 127
(1)În vederea evaluării aptitudinii în muncă a lucrătorilor expuşi, este stabilită următoarea clasificare medicală:
a)apt;
b)apt, cu anumite condiţii;
c)inapt.
(2)Inaptitudinea prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi permanentă sau temporară în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
SECŢIUNEA 18:Interdicţia de angajare sau clasificare a lucrătorilor inapţi
Art. 128
Niciun lucrător nu poate fi angajat sau clasificat drept lucrător expus de categoria A sau B, într-un post anume, dacă medicul abilitat/serviciul de medicina muncii îl declară inapt pentru postul respectiv.
SECŢIUNEA 19:Dosarele medicale
Art. 129
(1)Pentru fiecare lucrător expus, medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii deschide un dosar medical, care se actualizează atât timp cât lucrătorul rămâne încadrat în categoria A sau B.
(2)După încetarea activităţii, dosarul medical se păstrează până când persoana respectivă atinge sau ar fi atins vârsta de 75 de ani, dar, în orice caz, nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea activităţii care implică expunerea profesională.
Art. 130
Dosarul medical cuprinde informaţii despre natura postului, rezultatele examenului medical efectuat înainte de angajare sau despre clasificarea în categoria A sau B, examinările periodice de medicina muncii şi evidenţa dozelor prevăzute la art. 112.
SECŢIUNEA 20:Supravegherea medicală specifică
Art. 131
Pe lângă supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi, prevăzută la art. 123, se creează condiţii pentru orice alte măsuri pe care medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii le consideră necesare pentru protecţia sănătăţii persoanelor expuse, inclusiv examinări medicale suplimentare, măsuri de decontaminare, tratamente de urgenţă sau alte acţiuni indicate de medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii.
Art. 132
(1)Supravegherea medicală specifică se efectuează în fiecare caz în care a fost depăşită oricare dintre limitele de doză prevăzute la art. 53-54, în conformitate cu reglementările emise de Ministerul Sănătăţii.
(2)Condiţiile oricărei expuneri ulterioare sunt supuse avizului medicului abilitat sau serviciului de medicina muncii.
SECŢIUNEA 21:Contestaţii
Art. 133
(1)Rezultatele investigaţiilor medicului abilitat sau serviciului de medicina muncii privind aptitudinea în muncă sau deciziile privind condiţiile de muncă, prevăzute la art. 131 din prezentele norme, conform prevederilor legale în vigoare, se pot contesta la Direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fişei de aptitudine în muncă sau comunicării deciziei.
(2)Direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti desemnează o comisie formată din 3 medici specialişti de medicina muncii abilitaţi şi convoacă părţile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestaţiei.
(3)Decizia comisiei este consemnată într-un proces-verbal şi este comunicată în scris persoanei examinate medical.
(4)Lucrătorul expus profesional, care face obiectul supravegherii medicale, poate contesta decizia comisiei la instanţa de contencios administrativ.
Art. 134
Prevederile prezentelor norme se completează cu prevederile din Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA 22:Protecţia lucrătorilor externi
Art. 135
(1)În situaţia în care întreprinderea utilizează lucrători externi, aceasta are obligaţia de a asigura un sistem de monitorizare radiologică individuală care să acorde lucrătorilor externi o protecţie echivalentă cu cea a lucrătorilor expuşi profesional angajaţi permanent de întreprindere.
(2)CNCAN verifică respectarea prevederii de la alin. (1) în cadrul procesului de acceptare a întreprinderilor externe.
Art. 136
Întreprinderea este responsabilă, fie direct, fie prin acorduri contractuale cu angajatoiul lucrătorilor externi, de aspectele operaţionale privind protecţia radiologică a lucrătorilor externi, care sunt legate direct de natura activităţilor lor în zona controlată.
Art. 137
Întreprinderea are următoarele obligaţii referitoare la lucrătorii externi:
a)verifică, în cazul lucrătorilor expuşi de categoria A, care intră în zonele controlate, dacă lucrătorul extern în cauză a fost declarat apt din punct de vedere medical să desfăşoare activităţile care urmează să i se încredinţeze;
b)verifică dacă clasificarea lucrătorului extern se face în categoria adecvată, în raport cu dozele care pot fi primite la locul de muncă;
c)se asigură că, în cazul intrării în zonele controlate, pe lângă formarea de bază în materie de protecţie radiologică, lucrătorul extern a beneficiat de formare şi instrucţiuni specifice legate de caracteristicile locului de muncă şi de activităţile desfăşurate, în conformitate cu art. 22 alin. (1) lit. c) şi d);
d)se asigură că, în cazul intrării în zonele supravegheate, lucrătorul extern a beneficiat de instrucţiuni de lucru adecvate riscului radiologie asociat surselor şi operaţiunilor implicate, în conformitate cu art. 99 alin. (1) lit. c);
e)se asigură că lucrătorul extern a fost dotat cu echipamentul individual de protecţie necesar;
f)se asigură că lucrătorul extern beneficiază de o monitorizare individuală a expunerii, adecvată naturii activităţilor sale, precum şi de orice alte măsuri operaţionale de supraveghere dozimetrică necesare;
g)asigură respectarea sistemului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante prevăzut la Capitolul II din prezentele norme;
h)în cazul intrării în zonele controlate, asigură, sau ia toate măsurile necesare pentru a asigura, înregistrarea, după fiecare activitate şi pentru fiecare lucrător extern din categoria A, în sensul prevederilor din anexa nr. 10, secţiunea III, pct. 2, a informaţiilor colectate cu ocazia monitorizării individuale a expunerii.
Art. 138
(1)Angajatorii de lucrători externi trebuie să se asigure, fie direct, fie prin acorduri contractuale cu întreprinderea titulară de autorizaţie că protecţia radiologică a lucrătorilor lor este în conformitate cu dispoziţiile prezentelor noime, în special prin:
a)asigurarea respectării sistemului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante prevăzut la Capitolul II din prezentele norme;
b)asigurarea furnizării informaţiilor şi instruirii în materie de protecţie radiologică prevăzute la art. 22-25;
c)garantarea faptului că lucrătorii lor sunt supuşi unei evaluări adecvate a expunerii şi, în cazul lucrătorilor expuşi, unei supravegheri medicale, în condiţiile prevăzute la art. 100 şi la art. 103-132;
d)asigurarea menţinerii la zi, în cadrul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală, a informaţiilor radiologice rezultate din monitorizarea individuală a expunerii fiecăruia dintre lucrătorii lor, din categoria A.
(2)Cerinţele privind schimbul informaţiilor relevante între întreprindere, lucrătorul extern, angajator, CNCAN, serviciile de medicina muncii, experţii în protecţie radiologică sau serviciile dozimetrice sunt prevăzute în reglementările specifice privind protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a lucrătorilor externi, emise de CNCAN.
Art. 139
Toţi lucrătorii externi îşi aduc propriile contribuţii, în măsura posibilului, la protecţia care le este acordată prin sistemul de monitorizare radiologică menţionat la art. 135, fără a aduce atingere responsabilităţilor întreprinderii titulare de autorizaţie sau angajatorului.
SECŢIUNEA 23:Expuneri autorizate în mod special
Art. 140
(1)Prin excepţie de la art. 53 alin. (2), în situaţii excepţionale, evaluate de la caz la caz, şi excluzând situaţiile de expunere de urgenţă, CNCAN poate, dacă acest lucru este impus de o anumită operaţiune, să autorizeze expunerea profesională individuală a unor lucrători, clar identificaţi, la limite de doză mai mari decât cele stabilite, cu condiţia ca expunerile respective să fie limitate în timp, să aibă loc doar în anumite zone de lucru şi să nu depăşească nivelurile maxime de expunere stabilite de CNCAN pentru cazul respectiv.
(2)Expunerea membrilor echipajelor navelor spaţiale peste limitele de doză prevăzute la art. 53 şi art. 57 este gestionată ca expunere autorizată în mod special.
(3)În sensul îndeplinirii cerinţelor prevăzute la alin. (1), se iau în considerare următoarele condiţii:
a)doar lucrători din categoria A, astfel cum este definită la ari. 101 sau membrii echipajelor de nave spaţiale pot face obiectul unei astfel de expuneri;
b)persoanele în curs de pregătire, studenţii, ucenicii, lucrătoarele însărcinate şi, dacă există riscul încorporării de radionuclizi sau contaminării fizice, lucrătoarele care alăptează, sunt excluşi de la asemenea expuneri;
c)întreprinderea justifică expunerile respective, în avans, şi le discută în detaliu cu lucrătorii, cu reprezentanţii acestora, cu serviciul de medicina muncii şi cu expertul în protecţie radiologică;
d)lucrătorii în cauză sunt informaţi, în avans, cu privire la riscurile implicate şi la măsurile de protecţie aplicabile în timpul operaţiunii;
e)lucrătorii şi-au dat acordul;
f)toate dozele legate de asemenea expuneri sunt înregistrate separat în dosarul medical prevăzut la art. 129 şi în evidenţa personală prevăzută la art. 112.
Art. 141
Depăşirea limitelor de doză, în urma expunerilor autorizate special, nu constituie în mod necesar un motiv pentru excluderea lucrătorilor respectivi de la ocupaţia lor obişnuită sau pentru mutarea acestora într-un alt loc, fără consimţământul lor.