Capitolul ii - Obligaţii şi responsabilităţi - Legea 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase

M.Of. 290

În vigoare
Versiune de la: 1 Decembrie 2018
CAPITOLUL II:Obligaţii şi responsabilităţi
SECŢIUNEA 1:Evaluarea pericolelor de accident major pentru o anumită substanţă periculoasă
Art. 4
(1)În situaţia în care un operator consideră că o anumită substanţă periculoasă care intră sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute în anexa nr. 1 nu poate cauza, în practică, o emisie de materie sau energie care ar putea provoca un accident major, atât în condiţii normale, cât şi în condiţii anormale, acestea putând fi rezonabil prevăzute şi nu prezintă un pericol de accident major, notifică acest lucru autorităţilor competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a), transmiţând şi justificarea care stă la baza unei astfel de propuneri, inclusiv informaţiile prevăzute la alin. (4).
(2)Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) realizează o verificare preliminară a informaţiilor din documentele primite potrivit prevederilor alin. (1) de la operator, din punctul de vedere al respectării dispoziţiilor alin. (4), şi transmit documentele către Secretariatul de risc al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.
(3)Secretariatul de risc al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în colaborare cu celelalte autorităţi competente prevăzute la art. 6 alin. (1), în urma verificării finale a documentaţiei primite potrivit prevederilor alin. (2), notifică, prin Secretariatul de risc al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Comisia Europeană, cu informarea prealabilă a operatorului.
(4)În sensul prevederilor alin. (1)-(3), informaţiile necesare Comisiei Europene pentru evaluarea proprietăţilor substanţei periculoase în cauză, din care decurg riscuri pentru sănătate, riscuri fizice şi riscuri pentru mediu, includ:
a)o listă detaliată a proprietăţilor necesare pentru a evalua potenţialul substanţei periculoase de a provoca daune fizice, de sănătate sau asupra mediului;
b)proprietăţile fizice şi chimice, de exemplu: masa moleculară, presiunea vaporilor saturaţi, toxicitatea intrinsecă, punctul de fierbere, reactivitatea, vâscozitatea, solubilitatea şi alte proprietăţi relevante;
c)proprietăţile care prezintă riscuri fizice sau pentru sănătate, de exemplu: reactivitatea, inflamabilitatea, toxicitatea împreună cu alţi factori, precum şi modul în care substanţa periculoasă atacă organismul, raportul vătămări/decese, efectele pe termen lung şi alte proprietăţi relevante;
d)proprietăţile din care decurg riscuri pentru mediu, de exemplu: ecotoxicitatea, persistenţa, bioacumularea, potenţialul de propagare pe distanţe lungi în mediu şi alte proprietăţi relevante;
e)dacă este disponibilă, clasificarea la nivelul Uniunii Europene a substanţei sau amestecului potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006;
f)informaţii despre condiţiile de exploatare specifice substanţei, de exemplu: temperatura, presiunea şi alte condiţii relevante în care substanţa periculoasă poate fi stocată, utilizată şi/sau poate fi prezentă în cazul unor operaţiuni anormale previzibile sau al unui accident, precum incendiul.
SECŢIUNEA 2:Obligaţiile generale care revin operatorului
Art. 5
(1)Potrivit prevederilor prezentei legi, operatorul are următoarele obligaţii:
a)să ia toate măsurile necesare, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, pentru a preveni accidentele majore şi pentru a limita consecinţele acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului;
b)de a dovedi autorităţilor competente prevăzute la art. 6, în orice moment, în special cu ocazia inspecţiilor prevăzute la art. 20 şi a controalelor prevăzute la art. 13 alin. (1), că a luat toate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor majore care implică substanţe periculoase şi pentru limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului.
(2)Operatorii au obligaţia să desemneze un responsabil pentru managementul securităţii la nivelul amplasamentului, în vederea asigurării aplicării prevederilor prezentei legi.
SECŢIUNEA 3:Autorităţi competente
Art. 6
(1)Autorităţile competente desemnate la nivel central responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:
a)Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare SRMMAP, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare SRANPM, şi Garda Naţională de Mediu, prin Comisariatul General, denumit în continuare GNMCG;
b)Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, reprezentat de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare IGSU.
(2)Autorităţile competente desemnate la nivel judeţean responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt;
a)agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare SRAPM;
b)Comisariatul Municipiului Bucureşti, Comisariatul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi comisariatele judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, denumite în continuare CJGNM;
c)Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare ISUJ.
(3)Autorităţile competente desemnate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) cooperează şi îşi coordonează activităţile în vederea aplicării prevederilor prezentei legi.
(4)Autorităţile competente la nivel central cooperează cu Comisia Europeană în cadrul activităţilor de sprijinire a punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, implicând, atunci când este necesar, părţile interesate.
(5)În scopul realizării prevederilor prezentei legi, autorităţile competente prevăzute la alin. (1) şi (2) acceptă informaţii echivalente, care îndeplinesc oricare dintre dispoziţiile prezentei legi şi care sunt prezentate de operatori în conformitate cu obligaţiile ce le revin din alte acte normative relevante de la nivel european şi, respectiv, naţional. În astfel de cazuri, autorităţile competente asigură respectarea prevederilor prezentei legi.
SECŢIUNEA 4:Notificarea
Art. 7
(1)Operatorul are obligaţia de a transmite SRAPM, pe suport hârtie, în 3 exemplare, şi în format electronic, o notificare care să cuprindă următoarele:
a)numele şi/sau denumirea comercială a operatorului şi adresa completă a amplasamentului în cauză;
b)sediul social al operatorului, inclusiv adresa completă a acestuia;
c)numele şi funcţia persoanei care răspunde de amplasament, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută la lit. a);
d)fişele cu date de securitate şi alte informaţii necesare, suficiente pentru a identifica substanţele periculoase şi categoria de substanţe implicate sau care ar putea fi prezente;
e)cantitatea şi forma fizică sub care se prezintă substanţa sau substanţele periculoase în cauză, precum şi capacităţile de stocare existente pe amplasament, exprimate în tone;
f)activitatea sau activitatea propusă a instalaţiei ori a zonelor de depozitare;
g)date despre imediata vecinătate a amplasamentului, factorii care ar putea provoca un accident major sau agrava consecinţele acestuia, inclusiv, dacă sunt disponibile, detalii privind amplasamentele vecine, siturile de exploatare, chiar dacă nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, zone şi dezvoltări care ar putea fi sursa unui accident major ori ar putea creşte riscul sau agrava consecinţele unui accident major şi al unor efecte domino.
(2)Notificarea sau actualizarea acesteia, după caz, se trimite SRAPM, în următoarele termene:
a)pentru amplasamentele noi, înainte de obţinerea autorizaţiei de construire sau a exploatării, după caz, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor legislaţiei specifice, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase, ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor ori activităţilor sale;
b)în toate celelalte cazuri, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză.
(3)Procedura de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.
(4)În urma notificării primite de SRAPM, autorităţile competente la nivel judeţean efectuează împreună vizita pe respectivul amplasament şi stabilesc încadrarea acestuia, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(5)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul îi care operatorul a trimis deja o notificare către SRAPM, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 804/2007, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iar informaţiile conţinute în notificare sunt în conformitate cu prevederile alin. (1) şi au rămas neschimbate.
(6)Operatorul are obligaţia să actualizeze notificarea şi să o transmită SRAPM înainte de următoarele evenimente:
a)orice creştere ori scădere semnificativă a cantităţii sau orice schimbare semnificativă a naturii ori a formei fizice a substanţei periculoase prezente, după cum se indică în notificarea furnizată de operator potrivit prevederilor alin. (1), sau o modificare semnificativă a proceselor în care aceasta este utilizată;
b)modificarea unui amplasament sau a unei instalaţii care ar putea avea consecinţe semnificative în termeni de pericole de accident major;
c)închiderea definitivă a amplasamentului sau dezafectarea acestuia;
d)modificări ale informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c).
(7)În cazul în care evenimentele prevăzute la alin. (6) nu au loc, operatorul elaborează şi transmite o notificare actualizată o dată la 5 ani de la depunerea notificării prevăzute la alin. (1).
SECŢIUNEA 5:Politica de prevenire a accidentelor majore
Art. 8
(1)Operatorul are obligaţia de a elabora un document potrivit prevederilor prevăzute în anexa nr. 2, în care să prezinte politica sa de prevenire a accidentelor majore, denumită în continuare PPAM, şi să garanteze că aceasta este implementată în mod corespunzător. PPAM trebuie să fie elaborată astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului. Aceasta cuprinde obiectivele globale şi principiile de acţiune ale operatorului, rolul şi responsabilitatea gestionării, precum şi angajamentul privind îmbunătăţirea continuă a controlului pericolelor de accident major şi trebuie să fie elaborată astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecţie şi să fie proporţională cu pericolele de accident major.
(2)Operatorul întocmeşte documentul prevăzut la alin. (1) în 3 exemplare şi îl transmite SRAPM pe suport hârtie, precum şi în format electronic, în următoarele termene:
a)pentru amplasamentele noi, înainte de începerea construcţiei sau a exploatării, după caz, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor legislaţiei specifice, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor sau activităţilor sale;
b)în toate celelalte cazuri, în termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză.
(3)În vederea elaborării punctelor de vedere scrise, SRAPM pune la dispoziţia ISUJ şi CJGNM documentul prevăzut la alin. (1).
(4)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care operatorul a stabilit deja PPAM şi în cazul în care a transmis un astfel de document către SRAPM înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iar informaţiile conţinute în PPAM sunt în conformitate cu prevederile alin. (1) şi au rămas neschimbate.
(5)Fără a se aduce atingere prevederilor art. 11, operatorul revizuieşte periodic, cel puţin o dată la 5 ani, şi actualizează, dacă este necesar, PPAM. Operatorul transmite PPAM actualizată la SRAPM, cu 90 de zile anterior termenului de 5 ani de la data la care a fost întocmită.
(6)PPAM este pusă în aplicare de către operator prin mijloace şi structuri adecvate şi printr-un sistem de management al securităţii, potrivit prevederilor prevăzute în anexa nr. 4, proporţional cu pericolele de accident major şi cu gradul de complexitate a activităţilor din cadrul amplasamentului. În cazul amplasamentelor de nivel inferior, obligaţia de a pune în aplicare PPAM poate fi îndeplinită prin alte mijloace, structuri şi sisteme de management adecvate, proporţionale cu pericolele de accident major, ţinând seama de principiile prevăzute în anexa nr. 4.
(7)Conţinutul-cadru al documentului care prezintă PPAM, precum şi informaţiile privind sistemul de management al securităţii se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.
SECŢIUNEA 6:Efectele domino
Art. 9
(1)Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2), pe baza tuturor informaţiilor primite de la operatori potrivit prevederilor art. 7 şi 10 sau în urma solicitării de informaţii suplimentare ori ca urmare a constatărilor rezultate în urma inspecţiilor efectuate în temeiul art. 20, identifică toate amplasamentele de nivel inferior şi de nivel superior sau grupurile de amplasamente în care riscul ori consecinţele unui accident major pot creşte din cauza poziţiei geografice şi a proximităţii unor astfel de amplasamente, precum şi din cauza substanţelor periculoase inventariate pe respectivul amplasament.
(2)În cazul în care autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) dispun de informaţii suplimentare faţă de cele furnizate de operator potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. g), acestea pun la dispoziţia operatorului în cauză informaţiile respective, dacă acest lucru este necesar, pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
(3)Operatorii amplasamentelor identificate potrivit prevederilor alin. (1) au următoarele obligaţii:
a)să realizeze un schimb de informaţii pertinente între ei, pentru a permite ca pentru aceste amplasamente să se ţină cont de natura şi de nivelul general de pericol de accident major în PPAM-urile corespunzătoare, în sistemele lor de management al securităţii, în rapoartele lor de securitate şi în planurile lor de urgenţă internă, după caz;
b)să coopereze în ceea ce priveşte informarea publicului şi în privinţa siturilor de exploatare învecinate care nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, precum şi în ceea ce priveşte furnizarea de informaţii către ISUJ.
SECŢIUNEA 7:Raportul de securitate
Art. 10
(1)Operatorul unui amplasament de nivel superior are obligaţia de a întocmi un raport de securitate cu scopul:
a)de a demonstra că au fost puse în practică o PPAM şi un sistem de management al securităţii pentru punerea în aplicare a acesteia, potrivit informaţiilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 4;
b)de a demonstra că au fost identificate pericolele de accident major şi scenarii posibile de accidente majore şi că au fost luate măsurile necesare pentru a se preveni astfel de accidente şi pentru a se limita consecinţele acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului;
c)de a demonstra că au fost luate în considerare securitatea şi fiabilitatea, adecvate în proiectarea, construcţia, exploatarea şi întreţinerea oricărei instalaţii, zone de depozitare, echipamente şi infrastructura aferente exploatării, care sunt legate de pericolele de accident major în interiorul amplasamentului;
d)de a demonstra că planurile de urgenţă internă au fost elaborate şi de a furniza informaţii care să permită întocmirea planului de urgenţă externă;
e)de a furniza suficiente informaţii autorităţilor competente prevăzute la art. 6 alin. (2) şi autorităţilor administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, pentru a permite luarea de decizii cu privire la localizarea sau dezvoltarea de noi activităţi în jurul amplasamentelor existente.
(2)Raportul de securitate conţine cel puţin datele şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 3 şi trebuie corelat cu cerinţele din legislaţia subsecventă prezentei legi. Condiţiile minime se detaliază în funcţie de obiectiv şi de solicitările autorităţilor competente care examinează documentaţia. Acesta indică numele organizaţiilor relevante implicate în elaborarea raportului.
(3)Operatorul transmite raportul de securitate la SRAPM în 3 exemplare, pe suport hârtie, precum şi în format electronic, în următoarele termene:
a)pentru amplasamentele noi, înainte de începerea construcţiei sau a exploatării, după caz, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor legislaţiei specifice, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor ori activităţilor sale;
b)pentru amplasamentele de nivel superior existente, la data de 1 iunie 2016;
c)pentru alte amplasamente, la un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză.
(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care operatorul a trimis deja raportul de securitate către SRAPM potrivit cerinţelor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iar informaţiile cuprinse în raport sunt în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) şi au rămas neschimbate. Pentru a asigura conformitatea cu prevederile alin. (1) şi (2), operatorul trimite SRAPM, pe suport hârtie, în 3 exemplare, şi în format electronic, părţile modificate ale raportului de securitate în forma agreată de autoritatea competentă prevăzută la art. 6 alin. (2), sub rezerva respectării termenelor prevăzute la alin. (3).
(5)Fără a se aduce atingere prevederilor art. 11, operatorul revizuieşte periodic, cel puţin o dată la 5 ani şi actualizează, dacă este necesar, raportul de securitate. De asemenea, operatorul revizuieşte şi, dacă este necesar, actualizează raportul de securitate în urma unui accident major sau incident pe amplasamentul său şi în orice alt moment, din proprie iniţiativă ori la cererea autorităţii competente prevăzute la art. 6 alin. (2), în cazul în care acest lucru este justificat de date noi sau de cunoştinţe tehnologice noi în domeniul securităţii, inclusiv cunoştinţe care decurg din analiza unor accidente ori, pe cât posibil, a evenimentelor la limita de producere a unui accident, precum şi de progresele în ceea ce priveşte cunoştinţele legate de evaluarea pericolelor.
(6)Raportul de securitate actualizat sau părţile actualizate ale acestuia se transmit la SRAPM în cel mult 15 zile de la actualizare.
(7)Înainte ca operatorul să înceapă construcţia sau exploatarea, după caz, sau în cazurile prevăzute la alin. (3) lit. b) şi c) şi la alin. (5), SRAPM, după consultarea în scris a ISUJ şi CJGNM, într-un interval de timp stabilit de comun acord, dar care să nu depăşească 12 luni de la primirea raportului, în funcţie de complexitatea acestuia, comunică operatorului concluziile evaluării raportului de securitate şi, după caz, potrivit prevederilor art. 19, autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) interzic utilizarea sau punerea în funcţiune a amplasamentului în cauză.
(8)Conţinutul-cadru al raportului de securitate se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.
(9)Raportul de securitate se elaborează de către persoane fizice sau juridice abilitate potrivit legii, în baza prevederilor art. 21 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA 8:Modificarea unei instalaţii, a unui amplasament sau a unei zone de depozitare
Art. 11
(1)În cazul în care se aduc modificări unei instalaţii, unui amplasament, unei zone de depozitare sau a unui proces ori modificări ale naturii, clasificării sau a cantităţii substanţelor periculoase utilizate, care ar putea avea consecinţe semnificative în cazul producerii unui accident major sau ar putea determina reclasificarea unui amplasament de nivel inferior ca amplasament de nivel superior ori viceversa, operatorul are obligaţia să revizuiască şi să actualizeze dacă este necesar:
a)notificarea, care va fi însoţită de fişele cu date de securitate;
b)documentul ce reprezintă PPAM şi sistemul de management al securităţii, potrivit informaţiilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 4;
c)raportul de securitate, potrivit informaţiilor prevăzute în anexa nr. 3;
d)planul de urgenţă internă, potrivit informaţiilor prevăzute în anexa nr. 5.
(2)Operatorul are obligaţia să informeze SRAPM, iar în cazul planului de urgenţă internă, ISUJ, cu privire la detaliile respectivelor actualizări şi să transmită documentele actualizate prevăzute la alin. (1), pe suport hârtie, în 3 exemplare, şi în format electronic, înainte de realizarea modificărilor.
(3)Orice modificare la care se face referire în alin. (1) are loc după validarea de către autorităţile competente definite la art. 6 alin. (2) a documentelor prezentate SRAPM conform alin. (2).
SECŢIUNEA 9:Planurile de urgenţă
Art. 12
(1)Pentru toate amplasamentele de nivel superior, operatorul are următoarele obligaţii:
a)elaborarea unui plan de urgenţă internă care să cuprindă măsurile ce trebuie aplicate în interiorul amplasamentului;
b)furnizarea ISUJ a informaţiilor necesare pentru a permite elaborarea planului de urgenţă externă.
(2)În termen de 180 de zile de la data primirii de la operator a informaţiilor necesare, în temeiul prevederilor alin. (1) lit. b), ISUJ, cu sprijinul autorităţii administraţiei publice locale care are atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă pe teritoriul căreia se află amplasamentul, elaborează un plan de urgenţă externă pentru măsurile care trebuie luate în exteriorul amplasamentului.
(3)Operatorul se conformează obligaţiilor prevăzute la alin. (1), în următoarele termene:
a)pentru amplasamentele noi, cu 90 de zile anterior începerii exploatării acestora sau înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase;
b)pentru amplasamentele de nivel superior existente, până la data de 1 iunie 2016, cu excepţia cazului în care planul de urgenţă internă întocmit în temeiul legislaţiei în vigoare înainte de această dată şi informaţiile conţinute în acesta, precum şi informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) sunt în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol şi au rămas neschimbate;
c)pentru alte amplasamente, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză.
(4)Planurile de urgenţă se stabilesc cu următoarele obiective:
a)controlul şi limitarea efectelor incidentelor astfel încât să se minimizeze efectele şi să se limiteze daunele asupra sănătăţii populaţiei, mediului şi proprietăţii;
b)implementarea măsurilor necesare pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului împotriva efectelor accidentelor majore;
c)comunicarea informaţiilor necesare către publicul şi serviciile sau autorităţile implicate din zona respectivă;
d)asigurarea refacerii ecologice şi curăţarea zonei afectate în urma unui accident major.
Planurile de urgenţă trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute în anexa nr. 5.
(5)La elaborarea şi actualizarea planului de urgenţă internă operatorul este obligat să consulte personalul care lucrează în cadrul amplasamentului, inclusiv personalul subcontractat pentru diferite servicii pe termen lung, relevant din punctul de vedere al securităţii amplasamentului.
(6)ISUJ pune din timp la dispoziţia publicului interesat planurile de urgenţă externă atunci când acestea sunt elaborate sau modificate substanţial, înainte de a fi aprobate, astfel încât publicul să aibă posibilitatea să îşi exprime opinia cu privire la aceste planuri.
(7)Planurile de urgenţă internă şi externă sunt revizuite şi testate periodic, la intervale de cel mult 3 ani şi, unde este necesar, actualizate de operator şi, respectiv, de ISUJ. Revizuirea are în vedere modificările care au loc în cadrul amplasamentelor respective sau în serviciile de urgenţă implicate, noile cunoştinţe tehnice, precum şi noile cunoştinţe privind intervenţia în caz de accidente majore.
(8)Planurile de urgenţă se pun în aplicare imediat de operator şi, dacă este necesar, de ISUJ, în următoarele situaţii:
a)când survine un accident major; sau
b)când survine un eveniment necontrolat, care poate, prin natura sa, să conducă la un accident major.
(9)În baza informaţiilor conţinute în raportul de securitate, ISUJ poate decide, motivat, cu acordul IGSU, că pentru anumite amplasamente nu este necesar să se elaboreze planul de urgenţă externă prevăzut la alin. (1) lit. b).
(10)În cadrul planurilor de urgenţă externă, IGSU se asigură că, acolo unde este cazul, se ia în considerare necesitatea întăririi cooperării în ceea ce priveşte asistenţa în domeniul protecţiei civile, cu statele vecine, în caz de accidente majore.
(11)Planurile de urgenţă se elaborează şi se testează potrivit normelor metodologice elaborate de IGSU şi aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.
SECŢIUNEA 10:Amenajarea teritoriului
Art. 13
(1)Autorităţile administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, în colaborare cu autorităţile competente prevăzute la art. (6) alin. (2), se asigură că obiectivele de prevenire a accidentelor majore şi de limitare a consecinţelor unor astfel de accidente pentru sănătatea umană şi pentru mediu sunt incluse în cadrul politicilor de amenajare a teritoriului sau al altor politici relevante. În acest scop, aceste autorităţi efectuează controale privind:
a)poziţionarea noilor amplasamente;
b)modificările aduse amplasamentelor existente cărora le sunt aplicabile prevederile art. 11;
c)noi proiecte de dezvoltare, inclusiv căi de transport, locaţii de uz public şi zone rezidenţiale aflate în vecinătatea amplasamentelor, unde stabilirea de amplasamente sau dezvoltările pot genera ori creşte riscul ori agrava consecinţele unui accident major.
(2)Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2), în colaborare cu autorităţile administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, se asigură că politicile de dezvoltare şi amenajare a teritoriului sau alte politici relevante şi procedurile de punere în aplicare a acestora prevăd pe termen lung necesitatea:
a)menţinerii unor distanţe de siguranţă adecvate, între amplasamentele care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, şi zonele rezidenţiale, clădirile şi zonele frecventate de public, zonele de agrement şi, în măsura în care este posibil, căile de transport importante;
b)protejării ariilor naturale deosebit de vulnerabile sau de interes natural deosebit, aflate în apropierea amplasamentelor, atunci când este necesar, prin distanţe de siguranţă adecvate ori alte măsuri corespunzătoare;
c)luării unor măsuri tehnice suplimentare, în cazul amplasamentelor existente, potrivit prevederilor art. 5, pentru a nu creşte riscurile pentru sănătatea umană şi pentru mediu.
(3)Autorităţile competente prevăzute la art. (6) alin. (2), în colaborare cu autorităţile administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, iniţiază proceduri de consultare adecvate pentru a facilita punerea în aplicare a politicilor stabilite la alin. (1). În acest sens, operatorii amplasamentelor au obligaţia să furnizeze autorităţilor prevăzute mai sus informaţii suficiente cu privire la riscurile pe care le presupune amplasamentul, precum şi recomandările tehnice cu privire la aceste riscuri, fie de la caz la caz, fie la nivel general, atunci când se iau decizii.
(4)Operatorii amplasamentelor de nivel inferior furnizează, la cererea autorităţilor competente prevăzute la art. (6) alin. (2) şi a autorităţilor administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, informaţii suficiente cu privire la riscurile pe care le presupune amplasamentul, acestea fiind necesare în scopul amenajării teritoriului.
(5)Dispoziţiile prevăzute la alin. (1)-(4) se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, cu modificările ulterioare.
(6)Metodologia pentru stabilirea distanţelor adecvate în activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism din jurul amplasamentelor care se încadrează în prevederile prezentei legi se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.
SECŢIUNEA 11:Informarea publicului
Art. 14
(1)Operatorul are obligaţia ca informaţiile prevăzute în anexa nr. 6 să fie puse în permanenţă la dispoziţia publicului, inclusiv în format electronic pe propria pagină de internet. Informaţiile se actualizează, atunci când este necesar, inclusiv în cazul modificărilor prevăzute la art. 11.
(2)Pentru amplasamentele de nivel superior, operatorul are obligaţia:
a)să informeze periodic şi în forma cea mai adecvată toate persoanele care ar putea fi afectate de un accident major, fără ca acestea să solicite acest lucru, cu informaţii clare, suficiente şi inteligibile privind măsurile de securitate şi conduita obligatorie în caz de accident major;
b)să pună la dispoziţia publicului, la cerere, raportul de securitate, iar în cazul aplicării prevederilor art. 22 alin. (3), să pună la dispoziţia acestuia un raport modificat, sub forma unui rezumat fără caracter tehnic, care include cel puţin informaţii generale privind pericolele de accident major şi efectele potenţiale asupra sănătăţii umane şi asupra mediului în caz de accident major;
c)să pună la dispoziţia publicului, la cerere, inventarul substanţelor periculoase, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3).
(3)Informaţiile care urmează să fie furnizate în temeiul prevederilor alin. (2) lit. a) includ cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 6. Aceste informaţii sunt, de asemenea, furnizate tuturor administratorilor sau proprietarilor construcţiilor şi zonelor de utilitate publică, inclusiv şcoli şi spitale, şi tuturor amplasamentelor învecinate, în cazul amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor art. 9.
(4)Operatorul are obligaţia să furnizeze informaţiile, cel puţin o dată la 5 ani, să le revizuiască periodic şi, atunci când este necesar, să le actualizeze, inclusiv în cazul unor modificări care intră sub incidenţa prevederilor art. 11.
(5)În ceea ce priveşte posibilitatea producerii unui accident major cu efecte transfrontaliere provenind de la un amplasament de nivel superior, IGSU furnizează informaţii suficiente statelor învecinate care ar putea fi afectate, astfel încât prevederile art. 12, 13 şi ale prezentului articol să poată fi folosite, acolo unde sunt aplicabile, de către statele care ar putea fi afectate.
(6)În cazurile în care IGSU decide că un amplasament aflat în apropierea teritoriului altui stat nu prezintă pericol de accident major în afara perimetrului său în contextul prevederilor art. 12 alin. (9) şi, din acest motiv, nu este necesară elaborarea unui plan de urgenţă externă prevăzut la art. 12 alin. (1), informează în acest sens autorităţile similare din statul membru vecin cu privire la decizia luată şi motivarea acesteia.
SECŢIUNEA 12:Consultarea publicului şi participarea la procesul decizional
Art. 15
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea actelor de reglementare, în colaborare cu autoritatea administraţiei publice responsabilă cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul de la nivel local, ia măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru a oferi, din timp, publicului interesat posibilitatea să îşi exprime opinia cu privire la proiectele individuale specifice privind:
a)planificarea de noi amplasamente, prevăzută la art. 13;
b)modificarea semnificativă a amplasamentelor prevăzută la art. 11, în cazul în care aceste modificări sunt supuse obligaţiilor prevăzute la art. 13;
c)noile amenajări în apropierea imediată a amplasamentelor în cazul în care acestea pot creşte riscul sau agrava consecinţele unui accident major, potrivit prevederilor art. 13.
(2)În ceea ce priveşte proiectele individuale specifice prevăzute la alin. (1), publicul este informat prin anunţuri publice sau prin alte mijloace adecvate, inclusiv prin mijloace electronice, dacă sunt disponibile, la începutul procedurii de adoptare a unei decizii ori, cel mai târziu, de îndată ce informaţiile pot fi furnizate în mod rezonabil, cu privire la următoarele aspecte:
a)obiectul proiectului specific;
b)dacă este cazul, faptul că un proiect face obiectul unei evaluări de impact asupra mediului la nivel naţional sau transfrontalier ori al consultărilor între statele membre în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (5);
c)detalii privind autoritatea responsabilă cu luarea deciziei, de la care pot fi obţinute informaţii relevante, şi căreia îi pot fi prezentate observaţii sau întrebări şi detalii privind termenele pentru transmiterea acestora;
d)natura posibilelor decizii sau, în cazul în care există o decizie, proiectul acesteia;
e)precizarea orelor şi a locurilor în care sau a mijloacelor prin care vor fi oferite informaţiile relevante;
f)detalii privind modalităţile de participare şi consultare a publicului, realizate în temeiul alin. (8).
(3)În ceea ce priveşte proiectele individuale specifice prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că următoarele elemente sunt puse la dispoziţia publicului interesat, în termenele legale stipulate în procedurile de reglementare:
a)principalele rapoarte şi recomandări adresate autorităţii competente pentru protecţia mediului la momentul în care publicul interesat a fost informat în conformitate cu alin. (2), potrivit prevederilor legislaţiei naţionale;
b)alte informaţii decât cele cuprinse în prezentul alineat, care sunt relevante pentru decizia adoptată şi care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificările ulterioare.
(4)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că publicul interesat beneficiază de dreptul de a formula observaţii şi opinii înainte de adoptarea unei decizii cu privire la un proiect individual, astfel cum prevede alin. (1), şi că rezultatele consultărilor desfăşurate în temeiul respectivului alineat sunt luate în considerare, în mod corespunzător, în adoptarea unei decizii.
(5)Atunci când sunt luate deciziile relevante, autoritatea competentă pentru protecţia mediului pune la dispoziţia publicului:
a)conţinutul deciziei şi motivele pe care se bazează, inclusiv orice actualizări ulterioare;
b)rezultatele consultărilor organizate înainte de adoptarea deciziei şi o explicaţie a modului în care acestea au fost luate în considerare în decizia respectivă.
(6)La stabilirea de planuri sau programe legate de aspectele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c), autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că publicului i se oferă din timp posibilităţi efective de a participa la pregătirea şi modificarea sau revizuirea acestora, prin utilizarea procedurilor stabilite de dispoziţiile art. 4 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului identifică publicul îndreptăţit să participe în sensul prezentului alineat, inclusiv organizaţiile neguvernamentale relevante care îndeplinesc condiţiile impuse în legislaţia naţională, precum cele care promovează protecţia mediului.
(7)Prevederile alin. (6) nu se aplică planurilor şi programelor pentru care o procedură de participare a publicului se realizează în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2004, cu modificările ulterioare.
(8)Modalităţile de informare şi consultare a publicului interesat sunt cele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare.
SECŢIUNEA 13:Informaţiile care trebuie furnizate de către operator şi acţiunile care trebuie întreprinse în urma producerii unui accident major
Art. 16
(1)În cazul producerii unui accident major, operatorul are obligaţia să ia următoarele măsuri:
a)să informeze imediat ISUJ privind producerea accidentului;
b)să ofere ISUJ, imediat ce acestea devin disponibile, dar nu mai târziu de două ore de la producerea accidentului, următoarele informaţii referitoare la: circumstanţele accidentului, substanţele periculoase implicate, datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului asupra sănătăţii umane, asupra mediului şi proprietăţii şi măsurile de urgenţă adoptate;
c)să informeze autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) cu privire la măsurile avute în vedere pentru atenuarea efectelor pe termen mediu şi lung ale accidentului, precum şi pentru prevenirea repetării unui astfel de accident;
d)să actualizeze informaţiile furnizate dacă cercetările ulterioare fac cunoscute date suplimentare care modifică informaţiile iniţiale sau concluziile stabilite.
(2)ISUJ, la primirea informaţiilor furnizate de către operator în temeiul alin. (1) lit. a) şi b), informează toate celelalte autorităţi competente prevăzute la art. 6 alin. (2).
(3)Procedura de notificare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, produse inclusiv în context transfrontalier, se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.
SECŢIUNEA 14:Acţiunile care trebuie întreprinse de autorităţile competente în urma producerii unul accident major
Art. 17
(1)În urma producerii unui accident major, autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) au următoarele obligaţii:
a)să se asigure că s-au luat toate măsurile urgente, care s-ar putea dovedi necesare, pe termen mediu şi lung;
b)să colecteze, prin inspecţie, investigaţie sau prin alte mijloace adecvate, informaţiile necesare pentru o analiză completă a aspectelor tehnice, organizaţionale şi manageriale ale accidentului;
c)să se asigure că operatorul a luat toate măsurile necesare de remediere;
d)să facă recomandări cu privire la măsurile preventive viitoare;
e)să informeze persoanele care ar putea fi afectate cu privire la accidentul care a avut loc şi, atunci când este cazul, cu privire la măsurile luate pentru atenuarea consecinţelor acestuia;
f)să informeze în cel mai scurt timp autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (1) cu privire la producerea accidentului.
(2)Procedura de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.
SECŢIUNEA 15:Informaţii care trebuie furnizate de către statele membre în urma producerii unui accident major
Art. 18
(1)În scopul prevenirii şi limitării consecinţelor accidentelor majore, IGSU informează Comisia Europeană asupra accidentelor majore produse pe teritoriul naţional, care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 7. Informarea cuprinde următoarele detalii:
a)statul membru, numele şi adresa autorităţii responsabile pentru elaborarea raportului;
b)data, ora şi locul producerii accidentului major, incluzând numele complet al operatorului şi adresa amplasamentului implicat;
c)o descriere succintă a circumstanţelor în care s-a produs accidentul, incluzând substanţele periculoase implicate şi efectele imediate asupra sănătăţii populaţiei şi mediului;
d)o descriere succintă a măsurilor de urgenţă întreprinse şi a măsurilor de precauţie imediate necesare pentru a preveni repetarea accidentului;
e)rezultatele analizei şi recomandările IGSU.
(2)Informaţiile prevăzute la alin. (1) se pun la dispoziţia Comisiei Europene de îndată ce este posibil din punct de vedere practic şi cel târziu în decurs de un an de la data accidentului, prin utilizarea bazei de date prevăzute la art. 21 alin. (4). Dacă în acest termen pot fi furnizate numai informaţii preliminare, potrivit prevederilor alin. (1) lit. e), pentru introducerea în baza de date, informaţiile sunt actualizate odată ce rezultatele unei analize mai aprofundate şi noi recomandări sunt disponibile.
(3)Raportarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) poate fi amânată pentru a permite finalizarea procedurilor judiciare în cazul în care o astfel de raportare ar putea afecta acele proceduri.
(4)IGSU furnizează Comisiei Europene numele şi adresa oricărei instituţii/organizaţii, care ar putea deţine informaţii relevante asupra accidentelor majore şi care este în măsură să asigure consultanţă autorităţilor competente din alte state care trebuie să intervină în eventualitatea unui astfel de accident.
SECŢIUNEA 16:Interzicerea utilizării
Art. 19
(1)Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) interzic utilizarea sau punerea în funcţiune a oricărui amplasament, instalaţii sau zone de depozitare sau a oricărei părţi din acestea, dacă măsurile luate de operator pentru prevenirea sau atenuarea accidentelor majore prezintă deficienţe grave. În acest sens, se iau în considerare, între altele, deficienţele grave în desfăşurarea acţiunilor necesare identificate în raportul de inspecţie.
(2)Autorităţile competente prevăzute la alin. (1) pot interzice utilizarea ori punerea în funcţiune a oricărui amplasament, instalaţii sau zone de depozitare ori a oricărei părţi din acestea, dacă operatorul nu a înaintat, în termenul stabilit: notificarea, documentul privind politica de prevenire a accidentelor majore, raportul de securitate sau alte informaţii solicitate potrivit prevederilor prezentei legi.
(3)Operatorii au dreptul să conteste decizia de interdicţie. Contestaţia se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi fără a aduce atingere altor prevederi legale.
(4)Procedura de interzicere a utilizării sau punerii în funcţiune a unui amplasament, instalaţii ori zone de depozitare sau a oricărei părţi din acestea se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.
SECŢIUNEA 17:Inspecţii
Art. 20
(1)Autorităţile competente cu atribuţii de inspecţie, respectiv CJGNM şi ISUJ organizează un sistem de inspecţii adaptat tipului de amplasament în cauză, indiferent de primirea raportului de securitate sau a oricărei altei documentaţii înaintate de operator.
(2)Numărul inspecţiilor efectuate trebuie să asigure o examinare planificată şi sistematică a sistemelor tehnice, organizaţionale sau manageriale utilizate în cadrul amplasamentului, complexitatea acestuia şi cantităţile de substanţe existente, astfel încât să se asigure în special că:
a)operatorul poate demonstra că a luat măsuri adecvate, în legătură cu diversele activităţi din cadrul amplasamentului, pentru a preveni accidentele majore;
b)operatorul poate demonstra că a asigurat mijloacele adecvate pentru limitarea consecinţelor accidentelor majore, în interiorul amplasamentului şi în afara acestuia;
c)datele şi informaţiile cuprinse în raportul de securitate sau în orice alt document înaintat reflectă în mod corespunzător condiţiile din cadrul amplasamentului;
d)informaţiile sunt puse la dispoziţia publicului potrivit prevederilor art. 14.
(3)CJGNM şi ISUJ elaborează anual un plan comun de inspecţii pentru amplasamentele încadrate sub incidenţa prevederilor prezentei legi. Planul este revizuit periodic şi, dacă este cazul, actualizat.
(4)Fiecare plan de inspecţii include următoarele elemente:
a)o evaluare generală a problemelor de securitate relevante;
b)zona geografică acoperită de planul de inspecţii;
c)o listă a amplasamentelor incluse în plan;
d)o listă a grupurilor de amplasamente, cu posibile efecte domino, conform dispoziţiilor art. 9;
e)o listă a amplasamentelor, în cazul în care anumite surse externe de risc sau de pericol ar putea creşte riscul ori consecinţele unui accident major;
f)procedurile pentru inspecţiile planificate, inclusiv programele pentru astfel de inspecţii în conformitate cu prevederile alin. (3);
g)procedurile aplicabile inspecţiilor excepţionale în conformitate cu prevederile alin. (7);
h)dispoziţii privind cooperarea între diferitele autorităţi cu atribuţii de inspecţie.
(5)Pe baza planurilor de inspecţie prevăzute la alin. (3), autorităţile competente prevăzute la alin. (1) întocmesc în mod sistematic programe de inspecţii planificate pentru toate amplasamentele, inclusiv frecvenţa vizitelor la faţa locului pentru diversele tipuri de amplasamente. Perioada dintre două vizite consecutive la faţa locului nu depăşeşte un an pentru amplasamentele de nivel superior şi 3 ani pentru amplasamentele de nivel inferior, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a întocmit un program de inspecţie bazat pe o evaluare sistematică a pericolelor de accidente majore în cadrul amplasamentelor vizate.
(6)Pentru stabilirea frecvenţei inspecţiilor se realizează o evaluare sistematică a pericolelor din amplasamentele în cauză care se bazează, cel puţin, pe următoarele criterii:
a)impactul potenţial al amplasamentelor în cauză asupra sănătăţii umane şi a mediului;
b)măsura în care cerinţele prezentei legi au fost respectate;
c)numărul de incidente/accidente înregistrate anterior pe amplasament. Dacă este cazul, se iau în considerare constatările relevante ale inspecţiilor efectuate în temeiul altor acte normative în vigoare.
(7)Pentru investigarea sesizărilor privind deficienţele grave, a accidentelor grave şi evenimentelor la limita de producere a unui accident, a incidentelor sau cazurilor de neconformitate, se desfăşoară inspecţii neplanificate de către autorităţile prevăzute la alin. (1), cât mai curând posibil de la data primirii acestor informaţii.
(8)În termen de cel mult 4 luni de la data realizării fiecărei inspecţii, autorităţile competente prevăzute la alin. (1) comunică operatorului concluziile inspecţiei, precum şi toate acţiunile necesare identificate, dacă acestea nu au fost dispuse până la această dată.
(9)După primirea comunicării concluziilor inspecţiei, pentru fiecare acţiune prevăzută, operatorul, de comun acord cu autorităţile competente prevăzute la alin. (1), stabileşte un calendar pentru punerea în practică a tuturor acestor acţiuni identificate şi notifică acestora realizarea fiecărei acţiuni.
(10)Dacă în cadrul realizării unei inspecţii se identifică un caz important de neconformitate cu dispoziţiile prezentei legi, se efectuează o inspecţie suplimentară, în termen de maximum 6 luni.
(11)În situaţia în care este posibil, inspecţiile se coordonează şi se combină cu alte inspecţii efectuate în temeiul altor acte normative în vigoare, acolo unde este cazul.
(12)Autorităţile competente prevăzute la art. 6 furnizează informaţii privind mecanismele şi instrumentele necesare schimbului de experienţă şi pentru consolidarea cunoştinţelor şi participă la astfel de mecanisme la nivelul Uniunii Europene.
(13)Operatorii au obligaţia să furnizeze autorităţilor competente prevăzute la alin. (1) întreaga asistenţă necesară pentru efectuarea inspecţiei şi obţinerea oricărei informaţii necesare, în special pentru a permite acestora o evaluare completă a posibilităţii producerii unui accident major şi determinarea măsurii în care este posibil să crească probabilitatea producerii unor accidente majore sau al agravării acestora, pregătirea unui plan de urgenţă externă şi luarea în considerare a substanţelor care, datorită caracteristicilor lor fizice, condiţiilor speciale sau localizării lor, ar putea impune atenţie suplimentară, în scopul respectării prevederilor prezentei legi.
(14)Modul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a inspecţiilor pe amplasamentele care se supun prevederilor prezentei legi se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.
SECŢIUNEA 18:Sistemul şi schimbul de informaţii
Art. 21
(1)Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (1) participă la schimburile de informaţii organizate de Comisia Europeană cu privire la experienţa acumulată în domeniul prevenirii accidentelor majore şi al limitării consecinţelor acestora. Aceste informaţii vizează în special aplicarea măsurilor prevăzute în prezenta lege.
(2)Până la data de 30 septembrie 2019 şi ulterior, la fiecare 4 ani, IGSU transmite Comisiei Europene un raport întocmit în colaborare cu celelalte autorităţi competente de la nivel central, privind punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi, în conformitate cu decizia Comisiei Europene.
(3)Pentru amplasamentele care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, IGSU transmite Comisiei Europene informaţii prelucrate în colaborare cu celelalte autorităţi competente la nivel central, care trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a)numele sau denumirea comercială a operatorului şi adresa completă a amplasamentului în cauză;
b)activitatea sau activităţile desfăşurate în cadrul amplasamentului.
(4)Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (1) stabilesc persoane desemnate care să acceseze bazele de date dezvoltate de Comisia Europeană referitoare la amplasamentele ce se supun prezentei legi, precum şi accidentele majore care au avut loc. În vederea obţinerii accesului la aceste baze de date, lista cu persoanele desemnate din cadrul autorităţilor competente se întocmeşte, se actualizează periodic şi se transmite de IGSU Comisiei Europene.
(5)În vederea asigurării comunicării cu Comisia Europeană, autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (1) dezvoltă baze de date comune care să cuprindă informaţii referitoare la amplasamentele ce se supun prevederilor prezentei legi, precum şi incidentele şi accidentele majore care au avut loc pe teritoriul naţional.
SECŢIUNEA 19:Accesul la informaţii şi confidenţialitatea
Art. 22
(1)În scopul asigurării transparenţei, autoritatea competentă pentru protecţia mediului are obligaţia de a pune la dispoziţia oricărei persoane fizice sau juridice care solicită acest lucru toate informaţiile primite în baza prevederilor acestei legi şi în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare.
(2)Divulgarea oricăror informaţii cerute în temeiul prevederilor prezentei legi, inclusiv în baza prevederilor art. 14, poate fi refuzată sau restricţionată de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 11-15 din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare.
(3)Divulgarea informaţiilor complete prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b) şi c) deţinute de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate fi refuzată de către aceasta, fără a aduce atingere alin. (2), în cazul în care operatorul a solicitat să nu se divulge anumite părţi ale raportului de securitate sau inventarul substanţelor periculoase în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 11-15 din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate decide, de asemenea, din aceleaşi motive, nedivulgarea anumitor părţi ale raportului sau inventarului substanţelor periculoase. În astfel de cazuri şi cu aprobarea autorităţii respective, operatorul furnizează autorităţii competente un raport sau un inventar modificat, care exclude aceste părţi.
SECŢIUNEA 20:Accesul la justiţie
Art. 23
Autoritatea competentă se asigură că:
a)orice persoană care solicită informaţii în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b) sau c) sau cu art. 22 alin. (1) poate să obţină o revizuire, potrivit prevederilor art. 16-19 din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare, a actelor sau a omisiunilor unei autorităţi competente în legătură cu o astfel de solicitare;
b)în cadrul sistemului juridic naţional, publicul interesat are acces la procedurile de atac stabilite de dispoziţiile art. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cazuri care fac obiectul dispoziţiilor art. 15 alin. (1).
SECŢIUNEA 21:Sancţiuni
Art. 24
(1)Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de operator şi se sancţionează după cum urmează:
a)nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 10 alin. (3)-(6), art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (3), art. 14 alin. (4), precum şi nerespectarea obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu procedura de notificare a activităţilor care prezintă pericole de accident major, elaborată în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3), şi nerespectarea obligaţiilor ce îi revin potrivit prevederilor ordinului comun prevăzut la art. 8 alin. (7), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
b)nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (6) şi (7), art. 9 alin. (3), art. 12 alin. (5), art. 13 alin. (4) şi ale art. 14 alin. (1) şi (3), cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei;
c)nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 8 alin. (5) şi (6), art. 11 alin. (1), art. 12 alin. (7) şi ale art. 14 alin. (2), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei;
d)nerespectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 12 alin. (1), precum şi nerespectarea obligaţiilor ce îi revin potrivit prevederilor ordinelor comune prevăzute la art. 10 alin. (8) şi art. 12 alin. (11), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei;
e)nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3), art. 12 alin. (8), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (13), precum şi nerespectarea obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu procedura de notificare a accidentelor majore, elaborată în conformitate cu art. 16 alin. (3), prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 70.000 lei la 150.000 lei;
f)nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2), prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 200.000 lei la 500.000 lei.
(2)Constatarea şi aplicarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul CJGNM şi ISUJ. Pentru nerespectarea prevederilor art. 12 şi 16, constatarea şi aplicarea contravenţiilor se fac doar de către ISUJ.
(3)Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.