Capitolul iv - CONDIŢII PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII HIDROFUGE - Ghid din 2013 privind proiectarea şi executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe, indicativ GP 123 - 2013

M.Of. 538 bis

În vigoare
Versiune de la: 27 Septembrie 2021
CAPITOLUL IV:CONDIŢII PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII HIDROFUGE
SECŢIUNEA 1:Date de temă (informative) privind izolaţiile hidrofuge/termohidrofuge
Art. 54: Date generale de referinţă, privind izolaţiile hidrofuge
(1)Disfuncţionalităţile cu privire la etanşeitatea acoperişurilor terasă realizate cu produse bitumate (în majoritatea cazurilor), în diverse structuri hidroizolante/termohidroizolante.
(2)Structura suportului (beton, şapă, plăci termoizolante, etc.) şi metoda de aplicare a straturilor hidroizolante existente:
a)totală aderenţă (lipire pe toată suprafaţa);
b)lipire în puncte sau benzi;
c)flotant-lestat.
(3)Alcătuirea structurilor hidroizolante:
a)cu materiale bitumate în foi cu suport din carton asfaltat (CA), pânză bitumată (PA), ţesătură sau împâslitură din fibre de sticlă bitumată (TSA, ŢBAl, respectiv IA sau IB) lipite cu bitum fierbinte, utilizate din ce în ce mai puţin după 1990;
b)cu membrane bitumate lipite cu bitum fierbinte, cu adeziv specific la rece, sau prin sudură cu flacăra, utilizate după anul 1990.
(4)Structurile termoizolante la construcţiile realizate înainte de 1990 sunt alcătuite din plăci BCA-GBN-T, perlit, zgură expandată şi cenuşă de termocentrală şi uneori din plăci de vată minerală, protejate la partea inferioară de o barieră contra vaporilor de apă din împâslitură din fibre de sticlă bitumată (IA) aplicată peste un strat cu rol de difuzie a vaporilor lipit în puncte cu bitum fierbinte şi realizat din împâslitură bitumată perforată (IBP) sau din carton bitumat perforat (CBP), fie dintr-un strat cu rol de barieră şi difuzie din împâslitură bitumată blindată (IB), dispus cu granulele pe faţa inferioară şi lipit în puncte sau benzi cu bitum topit.
Art. 55
Evaluarea stării de degradare a izolaţiei hidrofuge/termohidrofuge la acoperişuri terasă:
(1)Cazuri de structuri degradate - situaţii generale, tipice:
a)hidroizolaţiile vechi realizate în structuri şi cu materiale prevăzute în normativele aflate în vigoare la data punerii în operă, s-au degradat şi au suferit multiple reparaţii, constând de regulă în aplicarea unor straturi hidroizolante peste structurile vechi existente; acestea pot fi considerate şi datorită termoizolaţiei ineficiente şi deteriorate, ca fiind total degradate şi nefuncţionale, necesitând înlocuirea întregii structuri termohidroizolante;
b)hidroizolaţiile realizate în structuri şi cu materiale prevăzute în reglementările tehnice specifice privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri, aplicabile, în vigoare, necesită verificarea de specialitate prin care se va stabili starea de degradare a hidroizolaţiei/termohidroizolaţiei şi va fi indicată soluţia de reabilitare.
(2)Soluţii posibile de reabilitare:
a)aplicarea unei hidroizolaţii peste cea existentă, amorsată cu soluţii pentru regenerare;
b)executarea unei structuri termohidroizolante peste hidroizolaţia existentă;
c)aplicarea unei hidroizolaţii pe suportul din şapă/beton rectificat după îndepărtarea hidroizolaţiei vechi, degradate;
d)executarea unei termohidroizolaţii după îndepărtarea hidroizolaţiei existente şi rectificarea suportului;
e)executarea unei termohidroizolaţii noi, în structură lestată, lipită sau terasă grădină, după îndepărtarea tuturor straturilor din alcătuirea terasei până la stratul suport (planşeu din beton armat sau betonul de pantă).
(3)Modalităţile de evaluare a stării de degradare şi măsurile de reabilitare a hidroizolaţiei/termohidroizolaţiei sunt cuprinse în reglementările tehnice specifice în vigoare, privind proiectarea şi executarea lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri din beton.
(4)Pentru stabilirea stării de degradare a termohidroizolaţiei şi prevederea soluţiei optime de reabilitare este necesară culegerea şi corelarea datelor furnizate de investigaţii nedistructive sau distructive (sondaje, determinări în laborator) constând din următoarele activităţi:
a)informarea asupra perioadei de edificare a construcţiei şi corelarea cu reglementările în vigoare la acea dată;
b)informare asupra conţinutului intervenţiilor ulterioare, asupra structurii hidroizolante;
c)apreciere vizuală şi tactilă a suprafeţei termohidroizolante;
d)în cazul informaţiilor incomplete sau incerte se recomandă efectuarea unui sondaj la nivelul hidroizolaţiei sau prin întreaga structură termohidroizolantă care să evidenţieze componenţa structurii, nivelul de degradare şi prezenţa sau absenţa apei între straturi;
e)observaţii în interiorul construcţiei asupra zonelor afectate de infiltraţii şi stabilirea corespondenţei acestora pe planul acoperişului (infiltraţii de câmp, racord la elemente verticale, la receptoare pluviale, etc.).
Art. 56
Evaluarea stării de protecţie hidrofugă a soclului şi subsolului clădirii şi proiectarea soluţiei posibil de adoptat conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, aplicabile, în vigoare, privind reabilitarea subsolurilor şi a elementelor subterane hidroizolate la construcţii.
(1)La construcţiile existente problema reabilitării hidroizolaţiei trebuie analizată sub următoarele aspecte:
a)gradul de accesibilitate la nivelul hidroizolaţiei;
b)nivelul de permeabilitate admis al pereţilor în funcţie de destinaţia spaţiului din subsol.
(2)Blocurile de locuinţe au următoarele alcătuiri ale infrastructurii:
a)fără subsol cu soclu puţin înălţat;
b)cu subsol (demisol) tehnic şi/sau utilitar (boxe, garaje, adăposturi), cu placă din beton armat la subsol turnată pe strat de rupere a capilarităţii şi în unele cazuri hidroizolată;
c)cu canal tehnic fără placă din beton armat pe sol (cu pământ compactat).
(3)Structuri şi materiale hidroizolante utilizate:
a)hidroizolaţia subsolurilor şi soclurilor (înainte de 1990) se executa, în majoritatea cazurilor pe suprafeţele verticale şi pe suprafeţele orizontale pe zona de separare între fundaţie şi pereţi, cu rol de întrerupere a ascensiunii capilare, şi după caz, sub placa pe sol, fiind constituită din unul sau două straturi din produse (foi) bitumate: carton bitumat (CA), pânză bitumată (PA) sau ţesătură din fire de sticlă (TSA), lipite cu bitum topit şi protejate cu zidărie de cărămidă, fără să se pună problema izolării termice;
b)după 1990 hidroizolaţiile la pereţii subterani şi la socluri s-au executat cu membrane bitumate sau cu diverse emulsii bituminoase protejate cu folii polimerice cu ploturi amprentate sau plăci de polistiren extrudat (pe zona soclurilor şi a subsolurilor încălzite).
(4)Cauze ale infiltraţiilor şi deficienţe în zona infrastructurii:
a)deteriorarea, îmbătrânirea hidroizolaţiei verticale;
b)degradarea trotuarului perimetral care nu mai asigură îndepărtarea apei faţă de soclul şi fundaţia construcţiei datorită tasărilor şi crăpăturilor neetanşe care conduc la acumulări şi infiltraţii de apă;
c)ridicarea nivelului pânzei freatice ulterior edificării clădirii în urma unor lucrări de construcţie în zona respectivă;
d)distrugerea hidroizolaţiei urmare unor lucrări de străpungere a acesteia cu diverse instalaţii.
(5)Pentru evaluarea stării de degradare a izolaţiei hidrofuge şi prevederea soluţiei optime de reabilitare suplimentar faţă de culegerea de date asupra structurii hidroizolaţiei, informării asupra intervenţiilor ulterioare, la nivelul soclului, hidroizolaţiei sau trotuarului, observaţiile în interiorul construcţiei asupra soclului şi pardoselii subsolului, se recomandă efectuarea minim a unui sondaj, prin executarea în pământ a unei tranşee locale, pe înălţimea dintre baza fundaţiei şi nivelul terenului şi prin desfacerea locală a tencuielii soclului, pentru a se vedea starea fundaţiei/soclului, a hidroizolaţiei şi a compoziţiei şi omogenităţii solului (acest sondaj poate furniza date şi pentru cerinţa de rezistenţă şi stabilitate).
(6)Proiectul va prevedea măsurile de eliminare a infiltraţiilor din subsoluri constând din aplicarea unui procedeu sau a unui ansamblu din următoarele procedee (cu tehnologii şi produse curente sau moderne):
a)executarea unei hidroizolaţii, împotriva apelor cu sau fără presiune, pe faţa exterioară a pereţilor (acolo unde se poate asigura accesul);
b)aplicarea unei tencuieli hidrofuge pe faţa de la interior a pereţilor;
c)aplicarea de tencuieli de asanare pentru uscarea pereţilor şi eliminarea depunerilor de săruri;
d)injectarea de produse impermeabilizante pentru stoparea ascensiuni apei prin capilaritate;
e)executarea unor sisteme de drenare a apelor subterane sau de infiltraţie.
Art. 57: Izolarea hidrofugă a logiilor şi balcoanelor
(1)Situaţii generale, tipice:
a)pardoselile logiilor şi balcoanelor existente sunt executate, de regulă, cu dale mozaicate sau mozaic turnat, fără straturi hidroizolante şi fără să se pună problema termoizolării acestora şi a punţilor termice adiacente;
b)eliminarea apei din precipitaţii se face, în prezent, de regulă, prin garguie, fără racord la burlane, indiferent de înălţimea clădirii;
(2)Evidenţierea stării de degradare a etanşeităţii logiilor şi balcoanelor
a)urmările inexistenţei hidroizolaţiei şi implicit a etanşeităţii sunt vizibile în zona garguielor de evacuare a apei şi se prezintă sub formă de pete de umezeală, exfolieri şi distrugeri locale ale tencuielii din jurul acestora;
b)în lungul şi la baza parapetelor din zidărie sau prefabricate;
c)pe intradosul logiilor/balcoanelor sub formă de pete datorită infiltraţiilor în câmp şi desprinderi de tencuială datorită lipsei lăcrimarelor pe contur.
(3)Evaluarea stării de degradare a etanşeităţii logiilor şi balcoanelor se realizează prin observaţii vizuale asupra suprafeţei pardoselii şi intradosului logiilor sau balcoanelor precum şi prin observaţii în interiorul clădirii, pe zonele adiacente logiilor şi balcoanelor, predispuse la umeziri din condens (datorită existenţei punţilor termice din această zonă) sau infiltraţiilor, la partea inferioară a pereţilor, cauzate de absenţa izolaţiei hidrofuge în zona plintei pardoselii exterioare.
(4)Soluţia optimă de reabilitare termică şi hidrofugă a logiilor şi balcoanelor constă în tratarea unitară a acestora şi cuprinde realizarea unei hidroizolaţii a pardoselii şi a unei structuri termoizolante pe intrados (inclusiv la balcoanele închise) precum şi obturarea/desfiinţarea actualelor guri de scurgere a apei.
(5)Varianta de închidere a balcoanelor sau logiilor se va propune conform prevederilor legislaţiei privind proiectarea clădirilor de locuinţe, aplicabile, în vigoare, asigurându-se un sistem de ventilare adecvat, atât pentru balcoanele sau logiile aferente unei singure încăperi cât mai ales pentru situaţiile în care acestea sunt comune mai multor camere inclusiv unei bucătării şi/sau unui grup sanitar.
SECŢIUNEA 2:Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor şi produselor propuse pentru lucrările de reabilitare hidrofugă
Art. 58
Criteriile şi nivelurile de performanţă trebuie corelate cu cele ale izolaţiei termice, în structurile termohidroizolante şi se determină pe baza prevederilor din reglementările tehnice specifice privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri, aplicabile, în vigoare.
Art. 59
Criterii şi niveluri de performanţă pentru produsele hidroizolante:
(1)Proiectantul va indica caracteristicile produsului hidroizolant în funcţie de nivelul de performanţă impus de categoria şi clasa de importanţă a clădirii şi de parametri caracteristicilor esenţiale declarate de fabricantul produselor similare comparate.
(2)Proiectantul va indica tehnologia de aplicare a produselor hidroizolante în funcţie de:
a)alcătuirea în ansamblu a structurii termo-hidroizolante;
b)caracteristicile stratului suport referitoare la rezistenţa la încărcările statice sau dinamice.
(3)Proiectantul va consulta fişele tehnice ale produselor hidroizolante bituminoase care vor cuprinde pe lângă informaţiile generale referitoare la denumirea comercială a produsului, fabricantul, elementele componente (tipul şi numărul armăturilor, tipul bitumului utilizat, tipul finisajului suprafeţelor), domeniul de utilizare, metoda de aplicare, dimensiuni, masă, şi următoarele caracteristici ale produselor:
a)etanşeitatea la apă determinată, conform procedurilor tehnice de execuţie întocmite pe baza standardului SR EN 1928, pentru membrane folosite în aplicaţii cu presiunea apei de maximum 60 kPa (izolaţii la acoperişuri terasă sau strat pentru controlul vaporilor de apă);
b)performanţă la foc exterior, clasificarea pe baza încercărilor acoperişurilor expuse la un foc exterior (SR EN 13501-5+A1);
c)reacţia la foc, clasificarea folosind rezultatele încercărilor de reacţie la foc (SR EN 13501- 1+A1);
d)forţa de rupere la tracţiune (N/50 mm) şi alungirea la rupere (%) longitudinal şi transversal, proprietăţi la tracţiune determinate conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardul SR EN 12311-1;
e)rezistenţa la impact (SR EN 12691) exprimată în "mm" reprezentând înălţimea de cădere a capului de poansonare şi metoda de încercare: metoda "A" suport rigid şi metoda "B" suport moale (EPS);
f)rezistenţa la sarcină statică (SR EN 12730) exprimată în "kg" ca sarcina care nu a provocat străpungeri în membrana aplicată pe un suport moale (ex. EPS) în metoda "A" şi pe un suport dur (ex. dală din beton) în metoda "B";
g)stabilitatea dimensională (SR EN 1107-1) exprimată în "%" reprezentând variaţiile dimensionale ale produselor bitumate ca rezultat al producerii-inducerii tensiunilor interne datorate efectului căldurii;
h)flexibilitatea la temperatură scăzută (SR EN 1109) exprimată în "°C" permite determinarea susceptibilităţii la fisurare a membranelor bitumate sub efectul unei îndoiri în condiţii de temperaturi negative;
i)limita rezistenţei la fluaj la temperatură ridicată (SR EN 1110) măsurată în "°C" exprimând temperatura la care stratul superficial al membranei fixată vertical se deplasează în raport cu stratul de armare al acesteia (limita este o valoare medie a deplasărilor pe faţa superioară şi inferioară a membranei).
(4)Suplimentar faţă de aceste caracteristici în funcţie de condiţiile locale şi structura termo-hidroizolantă propusă se pot solicita date privind:
a)rezistenţa la pătrunderea rădăcinilor (SR EN 13948);
b)rezistenţa la desprindere şi la forfecare a îmbinărilor (SR EN 12316-1, respectiv SR EN 12317-1);
c)rezistenţa la sfâşiere (SR EN 12310-1);
d)îmbătrânirea artificială (SR EN 1296 şi SR EN 1297);
e)aderenţa granulelor care constituie stratul de autoprotecţie al membranelor (SR EN 12039);
f)proprietăţi de transmisie a vaporilor de apă (SR EN 1931);
g)rezistenţa la impactul grindinei (SR EN 13583) necesară pentru membranele aplicate în structuri hidroizolante neprotejate cu dale sau pietriş.
(5)Pentru produsele hidroizolante din material plastic sau cauciuc documentele tehnice însoţitoare trebuie să cuprindă în fişa de produs (întocmită aşa cum este prevăzut în SR EN 13956) următoarele:
a)lungimea şi lăţimea cu valoarea declarată de producător (VDP) măsurate în metri (m) cu toleranţe conform metodei de încercare din SR EN 1848-2;
b)pentru produsele livrate în suluri (role), valoarea limită maximă declarată de producător (VLP) pentru abaterea de la liniaritate (g) şi abaterea pentru planeitate (p);
c)grosimea efectivă a foii care asigură funcţia de hidroizolare incluzând orice textură a suprafeţei dar excluzând orice profil de suprafaţă, aşa cum prevede SR EN 1849-2, grosimea cu VDP măsurată în milimetri;
d)masa specifică (determinată împreună cu grosimea efectivă prin metoda de încercare având ca bază SR EN 1849-2) cu VDP măsurată în kg/m2;
e)etanşeitatea la apă determinată, conform procedurilor tehnice de execuţie întocmite pe baza standardului SR EN 1928, folosind metoda B la o presiunea a apei de minimum 10 kPa (0,1 bar);
f)efecte ale diferitelor medii chimice; producătorul va indica condiţiile şi domeniul de aplicare pentru care membranele din material plastic sau cauciuc sunt sau nu sunt adecvate, furnizând informaţii referitoare la rezistenţa la atacul chimic (SR EN 18470);
g)caracteristicile referitoare la performanţa la foc exterior, reacţia la foc, rezistenţa la impact şi rezistenţa la sarcină statică se vor determina conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardele aferente produselor hidroizolante bituminoase;
h)forţa de rupere la tracţiune (N/50 mm) şi alungirea la rupere (%) longitudinal şi transversal, proprietăţi la tracţiune determinate conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardul SR EN 12311-2;
i)stabilitatea dimensională (SR EN 1107-2) exprimată în procente reprezentând media variaţiei dimensionale a lungimii (L) şi a lăţimii (T), ca rezultat al producerii-inducerii tensiunilor interne datorate variaţiilor de temperatură, trebuie să fie mai mică decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP);
j)rezistenţa la sfâşiere (SR EN 12310-2) trebuie să fie mai mare decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP) pentru direcţia longitudinală şi transversală a foii;
k)rezistenţa la desprindere şi la forfecare a îmbinărilor (SR EN 12316-2), respectiv SR EN 12317-2) exprimate în N/50 mm, trebuie să fie mai mare decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP);
l)pliabilitatea la temperaturi scăzute dată în °C trebuie să aibă temperaturi negative sub VLP declarată (SR EN 495-5);
m)compatibilitate la contact cu bitum (SR EN 1548).
(6)Pentru membranele din material plastic sau cauciuc suplimentar faţă de caracteristicile enumerate, în funcţie de condiţiile locale şi structura termo-hidroizolantă propusă se solicită date privind următoarele:
a)durabilitatea, comportarea după expunerea la radiaţii UV (SR EN 1297, anexa B) considerându-se ca satisfăcătoare numai produsele cu fisuri de suprafaţă încadrate în clasele 0; 1 şi 2 (produsele încadrate în clasa 3 sunt neconforme);
b)rezistenţa la pătrunderea rădăcinilor (SR EN 13948);
c)rezistenţa la ozon, pentru foile pe bază de cauciuc (SR EN 1844).
Art. 60
Caracteristici privind procedurile tehnologice de realizare a lucrărilor:
(1)Procedurile tehnologice de aplicare a membranelor hidroizolante sunt dictate de structura hidroizolantă/termohidroizolantă în ansamblu (cu sau fără lestare), de natura suportului pe care se aplică hidroizolaţia (suport dur, constituit din beton sau şapă de ciment armată, sau suport moale din termoizolaţie de vată minerală, polistiren, etc.), de condiţiile privind amplasamentul (expunere, zonă climatică), poziţia suprafeţelor ce se etanşează (orizontale sau verticale), şi sunt conform reglementărilor tehnice specifice, privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri, aplicabile, în vigoare.
(2)Hidroizolaţia (figura 3 şi 4) poate avea o alcătuire:
a)monostrat, realizată dintr-un singur strat de membrane bitumate, membrane din material plastic sau cauciuc;
b)bistrat, numai atunci când se utilizează membrane bitumate.
(3)Proiectantul va indica procedurile tehnologice de realizare a structurilor hidroizolante referitoare la aplicarea membranelor şi relaţia acestora cu suportul:
a)aplicare flotantă: membranele hidroizolante sunt liber aşezate pe suport şi se lipesc numai între ele pe zonele de suprapunere (lateral şi la capete);
b)aplicare semiflotantă: membranele hidroizolante se lipesc la suprapuneri, iar pe restul suprafeţei lipirea pe suport se face în puncte sau benzi;
c)aplicare în aderenţă totală: pe suprafeţe cu pantă <= 7% se utilizează membrane autoadezive, fie termoadezive, membrane lipite cu adezivi "la rece", cu mastic fierbinte, sau prin sudură cu flacăra (procedeu care a înlocuit lipirea cu mastic fierbinte, topit);
d)aplicarea în aderenţă totală pe suprafeţe verticale: membranele se lipesc prin sudură cu flacăra sau prin autoaderenţă (nu se utilizează lipirea cu adezivi, la rece şi nici membranele termoadezive);
e)aplicarea cu fixare mecanică: procedeu recomandat şi utilizat pentru fixarea membranele din material plastic sau cauciuc pe suport din tablă profilată sau pe suprafeţele verticale ale rebordurilor.
(4)Suprapunerile între membrane
În toate cazurile producătorul va indica modul de îmbinare şi materialele compatibile pentru asigurarea etanşeităţii:
a)membranele bitumate din structurile hidroizolante bistrat (multistrat) se lipesc între ele numai în totală aderenţă;
b)în general suprapunerile la capetele membranelor sunt >12 cm iar transversal acestora sunt >8 cm; în particular, fiecare producător de membrane hidroizolante indică mărimea suprapunerilor, iar în unele cazuri aplică marcaje longitudinale pe produse;
c)indiferent de modul de lipire în câmp, la suprapuneri membranele bitumate se sudează cu flacăra;
d)la lipirea suprapunerilor membranelor bitumate din alcătuirea hidroizolaţiilor verticale nu se utilizează lipirea la rece cu adezivi sau lipirea prin termoaderenţă;
e)membranele din material plastic sau cauciuc au îmbinările sudate cu aer cald ori prin acţiunea unui solvent, sau sunt lipite fie cu un adeziv, fie cu o bandă autoadezivă.
Art. 61: Condiţii privind asigurarea posibilităţii intervenţiilor şi urmăririi în exploatare a hidroizolaţiilor
(1)Proiectantul va avea în vedere la alegerea sistemului hidroizolant posibilitatea intervenţiilor:
a)la structurile hidroizolante/termohidroizolante la care s-au produs disfuncţionalităţi (infiltraţii de apă, umeziri ca efect al punţilor termice, etc.) se poate interveni pentru refaceri sau reparaţii numai în cazul în care acestea sunt direct accesibile (acoperişuri) sau indirect accesibile (socluri sau pereţi ai subsolurilor accesibili numai prin decopertare-săpătură);
b)sistemele izolante cuprinse între elementele masive (fundaţii, radiere, etc.) din beton armat nu sunt accesibile; intervenţiile în aceste zone pentru refacerea etanşeităţii pot fi realizate prin alte tehnologii, de exemplu prin injectarea de produse hidrofobe, difuzante, în elementele suport sau în straturile adiacente.
(2)Urmărirea în exploatare a sistemelor hidroizolante/termohidroizolante implică:
a)constatări privind funcţionalitatea (etanşeitatea);
b)constatări vizuale şi tactile asupra suprafeţelor expuse, inclusiv a elementelor conexe (tencuieli de protecţie, placări, copertine din tablă, etc.).
(3)Proiectantul va indica un plan de urmărire în exploatare a sistemului hidroizolant sau termohidroizolant ales; observaţiile, cu privire, în principal, la integritatea stratului de protecţie al hidroizolaţiei sau la desprinderea copertinelor, se fac periodic, cel puţin trimestrial, la începutul şi la sfârşitul sezonului rece, în perioada de călduri excesive, după evenimente atmosferice deosebite (ploi torenţiale, furtuni) şi în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi.