Secţiunea 2 - Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor şi produselor propuse pentru lucrările de reabilitare hidrofugă - Ghid din 2013 privind proiectarea şi executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe, indicativ GP 123 - 2013

M.Of. 538 bis

În vigoare
Versiune de la: 27 Septembrie 2021
SECŢIUNEA 2:Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor şi produselor propuse pentru lucrările de reabilitare hidrofugă
Art. 58
Criteriile şi nivelurile de performanţă trebuie corelate cu cele ale izolaţiei termice, în structurile termohidroizolante şi se determină pe baza prevederilor din reglementările tehnice specifice privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri, aplicabile, în vigoare.
Art. 59
Criterii şi niveluri de performanţă pentru produsele hidroizolante:
(1)Proiectantul va indica caracteristicile produsului hidroizolant în funcţie de nivelul de performanţă impus de categoria şi clasa de importanţă a clădirii şi de parametri caracteristicilor esenţiale declarate de fabricantul produselor similare comparate.
(2)Proiectantul va indica tehnologia de aplicare a produselor hidroizolante în funcţie de:
a)alcătuirea în ansamblu a structurii termo-hidroizolante;
b)caracteristicile stratului suport referitoare la rezistenţa la încărcările statice sau dinamice.
(3)Proiectantul va consulta fişele tehnice ale produselor hidroizolante bituminoase care vor cuprinde pe lângă informaţiile generale referitoare la denumirea comercială a produsului, fabricantul, elementele componente (tipul şi numărul armăturilor, tipul bitumului utilizat, tipul finisajului suprafeţelor), domeniul de utilizare, metoda de aplicare, dimensiuni, masă, şi următoarele caracteristici ale produselor:
a)etanşeitatea la apă determinată, conform procedurilor tehnice de execuţie întocmite pe baza standardului SR EN 1928, pentru membrane folosite în aplicaţii cu presiunea apei de maximum 60 kPa (izolaţii la acoperişuri terasă sau strat pentru controlul vaporilor de apă);
b)performanţă la foc exterior, clasificarea pe baza încercărilor acoperişurilor expuse la un foc exterior (SR EN 13501-5+A1);
c)reacţia la foc, clasificarea folosind rezultatele încercărilor de reacţie la foc (SR EN 13501- 1+A1);
d)forţa de rupere la tracţiune (N/50 mm) şi alungirea la rupere (%) longitudinal şi transversal, proprietăţi la tracţiune determinate conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardul SR EN 12311-1;
e)rezistenţa la impact (SR EN 12691) exprimată în "mm" reprezentând înălţimea de cădere a capului de poansonare şi metoda de încercare: metoda "A" suport rigid şi metoda "B" suport moale (EPS);
f)rezistenţa la sarcină statică (SR EN 12730) exprimată în "kg" ca sarcina care nu a provocat străpungeri în membrana aplicată pe un suport moale (ex. EPS) în metoda "A" şi pe un suport dur (ex. dală din beton) în metoda "B";
g)stabilitatea dimensională (SR EN 1107-1) exprimată în "%" reprezentând variaţiile dimensionale ale produselor bitumate ca rezultat al producerii-inducerii tensiunilor interne datorate efectului căldurii;
h)flexibilitatea la temperatură scăzută (SR EN 1109) exprimată în "°C" permite determinarea susceptibilităţii la fisurare a membranelor bitumate sub efectul unei îndoiri în condiţii de temperaturi negative;
i)limita rezistenţei la fluaj la temperatură ridicată (SR EN 1110) măsurată în "°C" exprimând temperatura la care stratul superficial al membranei fixată vertical se deplasează în raport cu stratul de armare al acesteia (limita este o valoare medie a deplasărilor pe faţa superioară şi inferioară a membranei).
(4)Suplimentar faţă de aceste caracteristici în funcţie de condiţiile locale şi structura termo-hidroizolantă propusă se pot solicita date privind:
a)rezistenţa la pătrunderea rădăcinilor (SR EN 13948);
b)rezistenţa la desprindere şi la forfecare a îmbinărilor (SR EN 12316-1, respectiv SR EN 12317-1);
c)rezistenţa la sfâşiere (SR EN 12310-1);
d)îmbătrânirea artificială (SR EN 1296 şi SR EN 1297);
e)aderenţa granulelor care constituie stratul de autoprotecţie al membranelor (SR EN 12039);
f)proprietăţi de transmisie a vaporilor de apă (SR EN 1931);
g)rezistenţa la impactul grindinei (SR EN 13583) necesară pentru membranele aplicate în structuri hidroizolante neprotejate cu dale sau pietriş.
(5)Pentru produsele hidroizolante din material plastic sau cauciuc documentele tehnice însoţitoare trebuie să cuprindă în fişa de produs (întocmită aşa cum este prevăzut în SR EN 13956) următoarele:
a)lungimea şi lăţimea cu valoarea declarată de producător (VDP) măsurate în metri (m) cu toleranţe conform metodei de încercare din SR EN 1848-2;
b)pentru produsele livrate în suluri (role), valoarea limită maximă declarată de producător (VLP) pentru abaterea de la liniaritate (g) şi abaterea pentru planeitate (p);
c)grosimea efectivă a foii care asigură funcţia de hidroizolare incluzând orice textură a suprafeţei dar excluzând orice profil de suprafaţă, aşa cum prevede SR EN 1849-2, grosimea cu VDP măsurată în milimetri;
d)masa specifică (determinată împreună cu grosimea efectivă prin metoda de încercare având ca bază SR EN 1849-2) cu VDP măsurată în kg/m2;
e)etanşeitatea la apă determinată, conform procedurilor tehnice de execuţie întocmite pe baza standardului SR EN 1928, folosind metoda B la o presiunea a apei de minimum 10 kPa (0,1 bar);
f)efecte ale diferitelor medii chimice; producătorul va indica condiţiile şi domeniul de aplicare pentru care membranele din material plastic sau cauciuc sunt sau nu sunt adecvate, furnizând informaţii referitoare la rezistenţa la atacul chimic (SR EN 18470);
g)caracteristicile referitoare la performanţa la foc exterior, reacţia la foc, rezistenţa la impact şi rezistenţa la sarcină statică se vor determina conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardele aferente produselor hidroizolante bituminoase;
h)forţa de rupere la tracţiune (N/50 mm) şi alungirea la rupere (%) longitudinal şi transversal, proprietăţi la tracţiune determinate conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardul SR EN 12311-2;
i)stabilitatea dimensională (SR EN 1107-2) exprimată în procente reprezentând media variaţiei dimensionale a lungimii (L) şi a lăţimii (T), ca rezultat al producerii-inducerii tensiunilor interne datorate variaţiilor de temperatură, trebuie să fie mai mică decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP);
j)rezistenţa la sfâşiere (SR EN 12310-2) trebuie să fie mai mare decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP) pentru direcţia longitudinală şi transversală a foii;
k)rezistenţa la desprindere şi la forfecare a îmbinărilor (SR EN 12316-2), respectiv SR EN 12317-2) exprimate în N/50 mm, trebuie să fie mai mare decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP);
l)pliabilitatea la temperaturi scăzute dată în °C trebuie să aibă temperaturi negative sub VLP declarată (SR EN 495-5);
m)compatibilitate la contact cu bitum (SR EN 1548).
(6)Pentru membranele din material plastic sau cauciuc suplimentar faţă de caracteristicile enumerate, în funcţie de condiţiile locale şi structura termo-hidroizolantă propusă se solicită date privind următoarele:
a)durabilitatea, comportarea după expunerea la radiaţii UV (SR EN 1297, anexa B) considerându-se ca satisfăcătoare numai produsele cu fisuri de suprafaţă încadrate în clasele 0; 1 şi 2 (produsele încadrate în clasa 3 sunt neconforme);
b)rezistenţa la pătrunderea rădăcinilor (SR EN 13948);
c)rezistenţa la ozon, pentru foile pe bază de cauciuc (SR EN 1844).
Art. 60
Caracteristici privind procedurile tehnologice de realizare a lucrărilor:
(1)Procedurile tehnologice de aplicare a membranelor hidroizolante sunt dictate de structura hidroizolantă/termohidroizolantă în ansamblu (cu sau fără lestare), de natura suportului pe care se aplică hidroizolaţia (suport dur, constituit din beton sau şapă de ciment armată, sau suport moale din termoizolaţie de vată minerală, polistiren, etc.), de condiţiile privind amplasamentul (expunere, zonă climatică), poziţia suprafeţelor ce se etanşează (orizontale sau verticale), şi sunt conform reglementărilor tehnice specifice, privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri, aplicabile, în vigoare.
(2)Hidroizolaţia (figura 3 şi 4) poate avea o alcătuire:
a)monostrat, realizată dintr-un singur strat de membrane bitumate, membrane din material plastic sau cauciuc;
b)bistrat, numai atunci când se utilizează membrane bitumate.
(3)Proiectantul va indica procedurile tehnologice de realizare a structurilor hidroizolante referitoare la aplicarea membranelor şi relaţia acestora cu suportul:
a)aplicare flotantă: membranele hidroizolante sunt liber aşezate pe suport şi se lipesc numai între ele pe zonele de suprapunere (lateral şi la capete);
b)aplicare semiflotantă: membranele hidroizolante se lipesc la suprapuneri, iar pe restul suprafeţei lipirea pe suport se face în puncte sau benzi;
c)aplicare în aderenţă totală: pe suprafeţe cu pantă <= 7% se utilizează membrane autoadezive, fie termoadezive, membrane lipite cu adezivi "la rece", cu mastic fierbinte, sau prin sudură cu flacăra (procedeu care a înlocuit lipirea cu mastic fierbinte, topit);
d)aplicarea în aderenţă totală pe suprafeţe verticale: membranele se lipesc prin sudură cu flacăra sau prin autoaderenţă (nu se utilizează lipirea cu adezivi, la rece şi nici membranele termoadezive);
e)aplicarea cu fixare mecanică: procedeu recomandat şi utilizat pentru fixarea membranele din material plastic sau cauciuc pe suport din tablă profilată sau pe suprafeţele verticale ale rebordurilor.
(4)Suprapunerile între membrane
În toate cazurile producătorul va indica modul de îmbinare şi materialele compatibile pentru asigurarea etanşeităţii:
a)membranele bitumate din structurile hidroizolante bistrat (multistrat) se lipesc între ele numai în totală aderenţă;
b)în general suprapunerile la capetele membranelor sunt >12 cm iar transversal acestora sunt >8 cm; în particular, fiecare producător de membrane hidroizolante indică mărimea suprapunerilor, iar în unele cazuri aplică marcaje longitudinale pe produse;
c)indiferent de modul de lipire în câmp, la suprapuneri membranele bitumate se sudează cu flacăra;
d)la lipirea suprapunerilor membranelor bitumate din alcătuirea hidroizolaţiilor verticale nu se utilizează lipirea la rece cu adezivi sau lipirea prin termoaderenţă;
e)membranele din material plastic sau cauciuc au îmbinările sudate cu aer cald ori prin acţiunea unui solvent, sau sunt lipite fie cu un adeziv, fie cu o bandă autoadezivă.
Art. 61: Condiţii privind asigurarea posibilităţii intervenţiilor şi urmăririi în exploatare a hidroizolaţiilor
(1)Proiectantul va avea în vedere la alegerea sistemului hidroizolant posibilitatea intervenţiilor:
a)la structurile hidroizolante/termohidroizolante la care s-au produs disfuncţionalităţi (infiltraţii de apă, umeziri ca efect al punţilor termice, etc.) se poate interveni pentru refaceri sau reparaţii numai în cazul în care acestea sunt direct accesibile (acoperişuri) sau indirect accesibile (socluri sau pereţi ai subsolurilor accesibili numai prin decopertare-săpătură);
b)sistemele izolante cuprinse între elementele masive (fundaţii, radiere, etc.) din beton armat nu sunt accesibile; intervenţiile în aceste zone pentru refacerea etanşeităţii pot fi realizate prin alte tehnologii, de exemplu prin injectarea de produse hidrofobe, difuzante, în elementele suport sau în straturile adiacente.
(2)Urmărirea în exploatare a sistemelor hidroizolante/termohidroizolante implică:
a)constatări privind funcţionalitatea (etanşeitatea);
b)constatări vizuale şi tactile asupra suprafeţelor expuse, inclusiv a elementelor conexe (tencuieli de protecţie, placări, copertine din tablă, etc.).
(3)Proiectantul va indica un plan de urmărire în exploatare a sistemului hidroizolant sau termohidroizolant ales; observaţiile, cu privire, în principal, la integritatea stratului de protecţie al hidroizolaţiei sau la desprinderea copertinelor, se fac periodic, cel puţin trimestrial, la începutul şi la sfârşitul sezonului rece, în perioada de călduri excesive, după evenimente atmosferice deosebite (ploi torenţiale, furtuni) şi în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi.