Decretul 3610/1921 privind aprobarea Legii pentru Reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures

M.Of. 93

În vigoare
Versiune de la: 30 Iulie 1921
Decretul 3610/1921 privind aprobarea Legii pentru Reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures
Dată act: 23-iul-1921
Emitent: Consiliul de Ministri
PARTEA I:EXPROPRIEREA
CAPITOLUL I:Îndreptăţirea şi măsura exproprierii
Art. 1
În conformitate cu punctul 5 al art. 3 din rezoluţia Adunării Naţionale a tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 18 Noemvrie - 1 Decemvrie 1918, şi având ca punct de plecare decretul-lege No. 3911/919, votat de Marele Sfat Naţional, se declară dreptul Statului de expropriere pentru cauză de utilitate publică, în măsura şi condiţiunile cuprinse în legea de faţă:
1.Pentru a spori şi completa proprietăţile rurale ţărăneşti, precum şi izlazurile şi pădurile comunale rurale;
2.Pentru a înlesni desvoltarea industriei naţionale, oprindu-se pământul necesar pentru industria în fiinţă sau pentru aceea pe care circumstanţele geografice, topografice şi geologice o indică incontestabil cu putinţă în viitor;
3.Pentru a uşura traiul din oraşe şi centrele miniere, industriale şi balneare, rezervându-se terenuri spre a se crea mici gospodării pe seama muncitorilor, funcţionarilor şi altor locuitori cu mijloace modeste de traiu;
4.Pentru satisfacerea trebuinţelor de interes general, cultural, economic, social şi educaţie fizică.
Art. 2
Exproprierea atinge proprietatea fără privire la calitatea proprietarului, capacitatea lui juridică sau caracterul imobilului expropriat.
Art. 3
Moşiile şi părţile de moşii expropriabile, potrivit legii de faţă, sunt lovite de indisponibilitate. În tot ceea ce priveşte aplicarea legii, din ziua de 1 Decemvrie 1918, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi.
Art. 4
Întinderea proprietăţilor se socoteşte după starea lor juridică dela 1 Decemvrie 1918, ţinându-se seamă de efectul succesiunilor deschise dela această dată până la promulgarea legii de faţă.
Înstrăinările efectuate dela 1 Decembrie 1918 sunt fără efect în tot ce priveşte aplicarea legii. Se exceptează şi rămân valabile:
1.Vânzările făcute în conformitate cu ordonanţa No. 1149/919 şi 1150/919 a Consiliului dirigent, resortul agriculturii.
2.Vânzările până la 10 jug. de fiecare cumpărător făcute către ţărani, invalizi, văduvele şi orfanii de răsboi, agronomi, preoţi, învăţători, cultivatori de pământ.
Aceste vânzări vor putea fi revizuite de comitetul agrar.
3.Vânzările făcute până la promulgarea legii de faţă cu aprobarea Comitetului agrar, Consiliului dirigent, Consiliului superior pentru reforma agrară, cu restricţiunile prevăzute în legea de faţă în ceea ce priveşte exproprierea.
Aceste vânzări vor fi obligatoriu revizuite de Comitetul agrar, care în cazurile bine motivate le validează.
Art. 5
Moşiile stăpânite în indiviziune se consideră ca fiind divizate în ceea ce priveşte exproprierea. Alegerea părţii de moşie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafaţă cultivabilă a moşiei.
Art. 6
Se expropriază în întregime 1):
a)Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane aparţinând tuturor persoanelor juridice, cari urmăresc satisfacerea unui interes public ca: corporaţiuni, fundaţiuni, instituţiuni, biserici, mănăstiri, capitaluri, universităţi, şcoli, spitale, judeţe, comune etc.
Se exceptează:
1.Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane ale persoanelor juridice prevăzute la art. 7.
2.Păşunile, fâneţele şi pădurile comunale urbariale şi composesorale, păşunile, asociaţiunile organizate în baza legii 1913 art. X; cu excepţiunile prevăzute în această lege.
3.Pământurile cultivabile cari servesc scopurilor instrucţiei practice agricole a şcolilor întreţinute de subiectele de mai sus şi cari au avut această destinaţiuni înainte de 1 Decemvrie 1918.
Întinderea lor nu va putea trece limita maximă de 200 jug. cad. de fiecare şcoală.
4.Pământurile cultivabile ale parohiilor până la maximum 32 jug. cad. şi cari aveau la 1 Decemvrie 1918 destinaţia aşa numitelor sesiuni parohiale, porţiuni canonice, sesiuni reduse, sesiunile notariale existente, 8 jug. cad. pentru cantori bisericeşti, precum şi pământul cultivabil al şcolilor până la maximum 16 jug. cad. cari aveau la 1 Decemvrie destinaţia de donaţiuni învăţătoreşti şi întrucât serveau acestui scop.
Va fi scutit de expropriere până la 10 jug. cad. pământul cultivabil al bisericilor destinat pentru trebuinţele bisericeşti. Nu se bucură de scutirile impuse în acest aliniat parohiile care au mai puţin de 300 suflete şi filiile cari au mai puţin de 100 suflete.
5.Grădinile de pomi până la 5 jug. cad. înfiinţate lângă şcolile primare în scop didactic şi educativ.
6.Pământurile cultivabile pentru fiecare Mitropolie până la 200 jug. cad. pentru fiecare Episcopie până la 100 jug. cad., pentru mănăstiri până la 30 jug. cad. şi după posibilitate în apropierea reşedinţei.
Acolo unde asemenea proprietăţi pentru Mitropolii şi Episcopii nu există, ele se vor crea după satisfacerea tuturor îndreptăţiţilor dela art. 86.
7.Casele de locuit cu parcurile lor, intravilanele rurale, clădirile, viile şi stabilimentele industriale, morile cu apele cari alimentează.
8.Pădurile sau părţile de păduri care servesc trebuinţele normale de lemne de foc şi construcţiuni, ale subiectelor indicate în acest act, însă numai în măsura care acoperă aceste trebuinţe.
9.Cu prealabila învoire a comitetului agrar, pământul cultivabil până la maximum de 30 jug. cad. destinat pentru întreţinerea orfelinatelor, căminurilor de invalizi, azilurilor de bătrâni şi săraci şi cari au avut acest caracter înainte de 1 Decemvrie 1918;
b)Pământul folosit prin embatic, plantat sau nu (emphyteuzis), precum şi acela ţinut de săteni cu arendă cel puţin 5 ani neîntrerupt dacă aceştia îşi vor fi construit pe el case, sălaşuri, mori de apă primitive (rustice), joagăre, sau vor fi făcute plantanţiuni de vii sau pomi roditori exproprierea făcându-se în folosul lor.
Taxaliştii şi jilerii beneficiază de aceleaşi drepturi;
c)Pământul rural al absenteiştilor.
Absenteist în sensul legii de faţă este acela care dela 1 Decemvrie 1918 până la depunerea legii de faţă a lipsit din ţară, fără a avea vreo însărcinare oficială în străinătate. Fac excepţie proprietăţile rurale până la 50 jugăre.
Art. 7
Se expropriază în întregime tot pământul cultivabil din:
a)Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane aparţinând tuturor persoanelor juridice cari urmăresc satisfacerea unui interes privat ca: bănci, societăţi comerciale şi anonime, comunităţile de avere, sindicatele profesionale etc.
Nu sunt cuprinse în acest punct, cu excepţiunile în această lege, moşiile persoanelor morale private, înfiinţate şi înregistrate încă înainte de 1 Decemvrie 1918, pentru culturi agricole sau industriale, întrucât şi în prezent servesc acestui scop.
Aceste moşii vor fi expropriate în conformitate cu art. 8 al acestei legi;
b)Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane ale alienaţilor incurabili şi curanzilor pe vieaţă întrucât aceştia n-au descendenţi.
c)Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane cari au fost vândute de bună voie sau prin licitaţie de la 1 August 1914 şi până la promulgarea legii de faţă.
Se exceptează cumpărările până la 100 jugăre cadastrale făcute de cultivatorii de pământ, preoţi, învăţătorii sau membrii familiilor lor precum şi cumpărările făcute pentru schimb de acei proprietari cari au vândut în acest timp proprietăţile lor cu scopul de a face o cultură intensivă.
Proprietăţile astfel cumpărate vor fi expropriate conform dispoziţiunilor legii de faţă;
d)Se va putea expropria toate proprietăţile rurale cari au fost trecute actualilor proprietari după 1 Noemvrie 1917, 1) în baza ordonanţelor fostului guvern ungar, privitor la restrângerea liberei circulaţiuni a mobilelor, cerându-se prealabilă învoire a comitetului agrar.
Fac excepţie moşiile minorilor.
Art. 8
Se expropriază pământul cultivabil rural şi extravilan urban al proprietarilor particulari din:
a)Toate moşiile partea întrecătoare peste 30 jugăre cad. în comunele rurale şi 10 jugăre cad. în comunele urbane care au fost arendate timp de 10 ani agricoli, între 1904 şi 1918;
b)Toate moşiile arendate la 1 Mai 1921 partea întrecătoare peste 50 jugăre cad. la munte şi deal şi 100 jugăre cad. la şes.
Se înţeleg prin arendare în sensul aliniatului a şi b din acest articol atât arendarea prin arendaş cât şi arendările în parte, în care proprietarul nu a pus nici arătură, nici sămânţă.
Fac excepţie moşiile minorilor şi cele arendate pe baza dispoziţiilor ordonanţei No..................;
c)Toate moşiile cultivate de proprietarii lor, partea întrecătoare peste:
50 jugăre cad. la munte
100 jugăre cad. la deal.
200 jugăre cad. la şes în regiunile cu cereri de împroprietărire mari.
300 jugăre cad. la şes în regiunile cu cereri de împroprietărire mijlocie.
500 jugăre cad. la şes în regiunile cu cereri de împroprietărire satisfăcute.
Comitetul agrar poate reduce exproprierea dela 300 şi 500 jugăre cad. la limita de 200 jugăre cad. în vederea realizării scopului fixat la art. 1 punctul 1 prin colonizare.
Se înţelege prin regiuni cu cereri de împroprietărire mari, acelea unde cei îndreptăţiţi prin art. 92 punctul 1-7 inclusiv, 1) nu pot fi satisfăcuţi pe baza lotului de completare de 7 jugăre cad. prin regiuni cu cereri de împroprietărire mijlocie acela unde toţi îndreptăţiţii dela art. 92, punctul 1-7 inclusiv, 1) sunt satisfăcuţi pe baza lotului de completare de 7 jugăre cad., şi prin regiuni cu cereri de împroprietărire satisfăcute, acelea unde toţi îndreptăţii pot fi împroprietăriţi.
Art. 9
În baza unei prealabile învoiri a comitetului agrar se va putea trece cu exproprierea şi sub limita de 100 jugăre cad. până la maximum de 50 jugăre, fără ca această reducere să dezorganizeze economiile mijlocii de model; iar dacă ocupaţia principală a proprietarului nu este agricultura şi nici părinţii lui nu au fost agricultori, se va putea, cu aceeaşi prealabilă învoire a comitetului agrar, trece cu exproprierea până la 10 jugăre în ambele cazuri, în acele regiuni unde lipseşte pământul necesar pentru satisfacerea cererilor de împroprietărire a celor îndreptăţiţi în baza art. 92 1), punctul 1 până la 3 inclusiv.
Art. 10
Loturile celor colonizaţi după 1 Ianuarie 1885, se expropriază până la limita lotului fixat în regiune pentru împroprietărirea îndreptăţiţilor dela art. 92 1)
Art. 11
Moşiile stăpânite în indiviziune vor putea fi expropriate acolo unde e nevoie până la 50 jug. pentru fiecare coproprietar.
Art. 12
În regiunile cu cereri de împroprietărire mari se vor expropria pentru cultură părţii din izlazurile urbariale, composesorale, comunale, asociaţiunilor particulare organizate în baza legii 1913, art. X 1) precum şi ale comunităţilor de avere, păşunele de munte şi cu avizul serviciului silvic, schimbându-li-se caracterul, chiar şi păduri, fără privire la excepţie făcute la art. 6, 7, dar numai dacă termenul este potrivit pentru cultură.
Art. 13
Pământul cultivabil al composesoratelor se expropriază cu suprafaţa care întrece limita de expropriere fixată în regiune pentru proprietatea fiecărui composesor sau dacă este nevoie, conform dispoziţiilor art. 11.
Suprafaţa astfel expropriată se va delimita din întreaga suprafaţă a composesoratului, socotindu-se din acest punct de vedere ca indiviză.
Art. 14
Dacă problema locuinţelor nu va putea fi rezolvată cu terenurile disponibile în urma acestei exproprieri, se va trece la o expropriere succesivă în măsura trebuinţelor şi asupra altor terenuri şi anume: în comunele rurale la terenurile situate într-o rază de cel mult 600 metri, iar comunele urbane şi centrele miniere, industriale şi balneare într-o rază de cel mult 1.000 metri.
Punctul de plecare al acestei raze este marginea comunei. Cei expropriaţi în baza dispoziţiunilor punctului prezent vor putea fi după posibilitate despăgubiţi cu alt pământ corespunzător.
Pentru acelaşi scop se vor putea expropria şi părţi din păşunile şi pădurile comunale, precum şi din pădurile Statului, fără ca întinderea lui să fie micşorată sub necesarul întreţinerii contingentului normal de vite din comună; în caz contrariu suprafaţa expropriată va trebui înlocuită în altă parte a hotarului comunei.
Pentru un loc de casă se va socotit cel mult 1/4 jugăr. cad.
Cei împărtăşiţi cu astfel de loturi sunt obligaţi a începe zidirea în cel mult 5 ani dela intrarea în posesie altfel vor pierde loturile şi plăţile făcute.
În comunele rurale, urbane, în centrele miniere, industriale şi balneare se vor putea în caz de nevoie expropria extravilane cari dela promulgarea legii stau cel puţin 5 ani nezidite, întrucât până la depunerea proiectului de faţă nu au fost sădite cu vii ori plantate cu pomi.
Art. 15
Pământul cultivabil al moşiilor din regiunile cu populaţiune deasă poate fi întrebuinţat la împroprietărirea sătenilor chiar sub limita de 50 jugăre cad., cu aprobarea Comitetului agrar şi cu învoirea proprietarului, dându-i în schimb o suprafaţă echivalentă de pământ, fie în hotarul comunei, dacă este pământ disponibil, fie în regiunile de colonizare.
Art. 16
Se socoteşte ca pământ cultivabil, în înţelesul legii de faţă, tot pământul pe care s-au făcut până astăzi arături, locurile de fâneaţă, păşunile, golurile de munte, precum şi oricare teren ce s-ar găsi propriu pentru a fi dat cu folos în cultură, inclusiv pământul inundabil care a fost cultivat sau păşunat.
Exproprierea se calculează numai asupra pământului cultivabil, adică asupra întinderii rămase din fiecare moşie după ce s-au scăzut viile, grădinile îngrădite, pometurile şi hemeiştele plantate înainte de 1 Decemvrie 1918, pământul care a fost şi este irigat artificial, pădurile, rîurile, lacurile, bălţile, locurile mocirloase, suprafeţele ocupate de curţi şi clădiri.
Clasificarea făcută de cadastru în această privinţă va fi revizuită cu această ocazie.
Art. 17
Terenurile neproductive, râpi, nisipuri mişcătoare, sărături, lacuri (râuri) cu trestişurile de pe ele, locuri mlăştinoase, mocirle, dacă 1) ) cad în complexul pământului expropriat, se vor expropria, urmând ca aceste pământuri neproductive, întrucât vor forma un complex compact mai mare, să se dea comunelor politice, iar în caz contrariu să se împartă loturile învecinate.
Clasificarea făcută de cadastru în această privinţă va fi revizuită cu această ocazie.
Art. 18
Pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv. râpile, nisipurile, precum şi albia râurilor, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi îmbunătăţite sau împădurite de comună sau de Stat.
Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obligă să facă aceste îmbunătăţiri într-un termen de 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî să nu fie expropriaţi, fixând şi sancţiunile pentru îndeplinirea obligaţiunilor proprietarului.
Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus nu se ţine seama la expropriere de întinderea moşiei.
Acolo unde iazurile, lacurile şi bălţile de o suprafaţă maximă de 150 jugăre sunt înconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropria dându-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de săteni.
Art. 19
Pământul expropriat prin dispoziţiunile legii de faţă, care întrece necesitatea actuală sau comunele învecinate, se va putea lăsa până la colonizare în folosinţa foştilor proprietari sau arendaşi, dacă nu va fi cerut în arendă de ţărani.
Ei vor plăti pentru acest pământ o arendă egală cu dobânda pe care le-o datoreşte Statul. Termenul de arendă va fi de 3 ani; Acest termen se va reînoi de drept din 3 în 3 ani dacă Statul nu va fi încunoştinţat proprietarul sau arendaşul, cu 10 luni înainte de expirare, că vrea să ia din folosinţă întreg sau parte din acest teren.
Proprietarii vor plăti, în afară de arendă, pentru pământul expropriat şi lăsat în folosinţa lor, conform dispoziţiunilor de mai sus, şi dările către Stat şi comună.
Statul îşi rezervă totuşi dreptul de a lua din folosinţa proprietarului şi înăuntrul acestor intervale de timp suprafaţa necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizării.
Art. 20
Proprietarul poate să-şi aleagă partea neexpropriată din moşie, cu condiţie ca partea ce rămâne sătenilor să fie potrivită pentru parcelare în loturi şi să poată fi economiceşte bine folosită; deasemenea nici proprietarul nu poate fi expropriat altfel, decât aşa ca partea ce-i rămâne să formeze un întreg economic cu investiţiile principale aflătoare pe moşie.
Art. 21
Proprietarul are dreptul să rezerve în toate regiunile o jumătate din partea scutită de expropriere din moşia sa, un copil al său care până la 1 Decemvrie 1918 şi-a început studiile agronomice şi după ce le va termina în timpul reglementar se dedică economiei rurale.
Art. 22
Moşiile aceluiaş proprietar aflătoare în mai multe comune, fie că le-a folosit în regie, în arendă sau în parte, vor fi considerate ca una, rămânându-i proprietarului dreptul să aleagă care moşie ori părţi de moşie să rămână scutite de expropriere fără ca suprafaţa astfel aleasă să poată întrece maximul regional prevăzut de art. 8.
În caz de neînţelegere, hotărârea Comisiunii judeţene este obligatorie pentru părţi.
Vor trebui considerate ca unitate şi toate acele părţi de moşie cari după 1 Decemvrie 1918 au fost rupte din unitatea de moşie.
În cazuri excepţionale, ministrul agriculturii, cu avizul conform al comitetului agrar, după expertiză la faţa locului, poate lăsa unui proprietar în una sau mai multe moşii o întindere totală până la 500 jugăre cad., dar numai în regiunile cu cereri de împroprietărire mijlocii sau satisfăcute. Pentru acest scop se vor avea în vedere crescătoriile şi instalaţiile de agricultură industrială şi intensivă existente, cu obligaţiunea pentru aceşti proprietari de a conduce exploatarea potrivit unui regulament special întocmit de ministerul agriculturii.
Art. 23
Când un proprietar va fi expropriat de întreaga moşie aflătoare în hotarul unei comune, la cererea lui, vor putea să fie expropriate şi clădirile aparţinătoare acelei moşii, precum şi întregul inventar agricol.
CAPITOLUL II:Păşunile comunale
Art. 24
Pentru constituirea şi completarea păşunilor comunale:
I.Se destină din pământul expropriat, conform dispoziţiunilor legii de faţă, şi numai din pământul propriu pentru păşune, suprafaţa necesară pentru întreţinerea contingentului normal de vite din comună.
II.Se expropriază:
a)Pământul propriu numai de păşune şi fâneaţă aparţinând proprietarilor particulari, care întrece suprafaţa necesară întreţinerii vitelor proprii, (păşune şi fâneaţă), socotindu-se numărul acestor vite, după contingentul normal în raport cu suprafaţa de moşie rămasă pentru expropriere, fără însă ca această expropriere pentru păşune să se scoboare sub 50 jugăre cad. de fiecare proprietar; pentru această expropriere moşiile stăpânite în indiviziune se socotesc ca aparţinând unui singur proprietar;
b)Întreg pământul de fâneţe şi păşune aparţinând composesoratelor care întrece întinderea necesară întreţinerii continentului normal de vite (fâneţe şi păşune) ale composesorilor;
c)Pământul de păşunat şi fâneţe aparţinând comunităţilor de avere până la limita necesară întreţinerii contingentului normal de vite (fâneţe şi păşune) al locuitorilor, iar în regiunile muntoase până la limita necesară întreţinerii contingentului de vite reclamant de cerinţele locale ale locuitorilor.
Păşunile comunelor din fostul reg. II Românesc de graniţă din Năsăud, reglementate prin legea XVII din 1890, se menţin ca păşuni comunale, fără altă procedură de expropriere. De aceste păşuni beneficiază toţi locuitorii agricultori din comunele foste grănicereşti, fără osebire dacă sunt sau nu descendenţi ai familiilor grănicereşti;
d)Părţi din păşunile comunale, urbariale şi asociaţiunile particulare create în baza legilor 1908 VII, 1908 XXXIX 1) 1908 XLIII, cari întrec trebuinţele de păşunat al contingentului normal de vite din localitate;
e)Acolo unde interesul economic al populaţiei cere, vor putea fi expropriate cu avizul silvic şi cu aprobarea Comitetului agrar şi păduri, numai dacă terenul este propriu pentru păşunat;
f)Acolo unde nu există păşuni comunale sau nu există pentru toţi locuitorii din comună şi nu se poate înfiinţa sau completa prin mijloacele arătate la punctele de mai sus, se va destina în acest scop o parte din pământul arabil expropriat, conform dispoziţiunii legii de faţă, până la un jugăr cad. de fiecare cap de familie;
g)În regiunile de munte şi deal nu se destină pentru păşune pământul arabil care a fost folosit ca atare până la 1 Decemvrie 1918.
Pământul de păşune care întrece trebuinţele de păşunat a contingentului normal de vite a locuitorilor locali va servi la înfiinţarea de păşune cu preferinţă pentru acei locuitori cari păşunau înainte pe aceste locuri sau cari au ridicat pe ele sălaşuri, stâne sau alte edificii de munte.
Art. 25
Pământul expropriat conform dispoziţiunilor art. 24 1) serveşte numai la înfiinţarea şi completarea păşunilor comunale pentru folosirea tuturor locuitorilor proprietari de vite, fără privire dacă au pământ cultivabil, dându-se precădere agricultorilor, muncitorilor agricoli, minieri şi industriali.
Art. 26
Suprafaţa completării sau înfiinţării de păşuni comunale se calculează după numărul capilor de familie, socotindu-se după fiecare cap de familie până la 10 jugăre cad. la munte, până la 5 jugăre cad. la deal şi până la 2 jugăre cad. la şes.
În comunele de munte în cari ocupaţiunea principală a locuitorilor este creşterea vitelor se poate socoti până la 22 jugăre cad. de cap de familie; iar în comunele de deal, pentru aceiaşi locuitori, până la 10 jugăre cad.
În acest calcul intră şi suprafaţa păşunilor existente comunale, urbariale sau particulare. Pentru muncitorii agricoli (zilieri), mineri şi industriali se socoteşte numai suprafaţa necesară pentru întreţinerea până la 2 capete de vite în orice regiune.
Art. 27
La exproprierea pământului de păşune şi fâneaţă se va ţine seama şi de necesităţile de păşune şi fâneţe ale vitelor, personalului silvic, după normele dela art. 26 1), precum şi a celor întrebuinţate la exploatarea pădurilor, la industria lemnului, minelor şi alte industrii.
Art. 28
Crescătoriilor de vite existente şi recunoscute li se respectă păşunea şi fâneaţa necesară.
Art. 29
În regiunile de munte şi deal se pot expropria pentru păşunea comunală şi poienilor mai mari de 20 jugăre cari sunt în apropiere de marginea pădurii şi de sat; iar pentru fâneaţă şi cele dela 10 jugăre în sus din interiorul pădurii şi cele mai mici de 20 jugăre din marginea lor.
Art. 30
În regiunile miniere concesionarii de azi ai terenului expropriat au dreptul de a întrebuinţa în scopul exploatării miniere a subsolului suprafaţa de teren strict necesară, plătind proprietarului suprafeţei despăgubirea.
Art. 31
Împărţeala pe regiuni a terenului din punct de vedere al exproprierii pământului de cultură şi a păşunilor comunale în: munte, deal şi şes se va hotărî de către organele de aplicare dela cap. VI al legii prezente, ţinând seama de definiţia riguros ştiinţifică pentru fiecare moşie.
CAPITOLUL III:Pădurile comunale
Art. 32
Se înfiinţează după trebuinţă păduri comunale şi se completează pădurile comunale existente în modul următor:
a)Se destină de preferinţă şi în primul rând suprafaţa de pădure din proprietăţile cari se expropriază în întregime, conform art. 6, precum şi din pădurile Statului;
b)Se expropriază în măsura lipsei orice pădure, fie ale persoanelor juridice, fie ale particularilor, până la limita de 100 jugăre cad. la şes şi la deal şi la 200 jugăre cad. la munte;
c)Se vor putea expropria chiar şi pădurile comunale, urbariale, composesorale, precum şi acele păduri cu caracter de păduri comunale, a căror suprafaţă întrece limita fixată de această lege.
Pădurile grănicereşti ale comunelor din fostul regiment II românesc de graniţă dela Năsăud, potrivit legii XVIII din anul 1890, se menţin, fără altă procedură de expropriere, ca păduri comunale.
De aceste păduri beneficiază toţi locuitorii agricultori din comunele foste grănicereşti, fără osebire dacă sunt sau nu descendenţi ai familiilor grănicereşti;
d)Se vor putea expropria şi pădurile cumpărate în baza ordonanţelor fostului guvern ungar din 1 Noemvrie 1917, privitoare la restrângerea liberei circulaţiuni la imobilelor.
Art. 33
Suprafaţa pădurilor comunale se calculează după numărul capilor de familie. Pentru aceasta: În regiunile agricole se vor socoti de fiecare cap de familie până la trei jugăre cad.; în regiunile acelea unde pământul cultivabil este redus şi existenţa populaţiunii se asigură şi prin creşterea vitelor, se va putea merge până la 5 jugăre cad.; iar acolo unde pământul cultivabil lipseşte şi existenţa populaţiunii se asigură, afară de prăsirea vitelor, şi prin industria casnică de lemn, se va putea merge până la limita de 7 jugăre cad. de fiecare cap de familie.
Art. 34
La fixarea suprafeţei pădurilor comunale se va ţine socoteală şi de pădurile urbariale, composesorale, precum şi de acele păduri cari au caracterul de păduri comunale, întinderea lor intrând în suprafaţa ce urmează a se atribui comunei respective, calculată după normele de mai sus. Atât exproprierea pădurilor, cât şi constituirea lor în păduri comunale se face cu avizul şi sub direcţiunea serviciului silvic al Statului.
Art. 35
Pădurile de apărare nu vor putea fi expropriate pentru păduri comunale.
Art. 36
Cu prealabila aprobare a comitetului agrar se pot scuti de expropriere toate acele păduri, în măsura care servesc exploataţia minelor, uzinelor de fier şi ale tuturor întreprinderilor industriale cari întrebuinţează lemnul ca material brut sau ca combustibil pentru fabricarea de articole industriale şi cari au menirea de a satisface în prezent şi viitor trebuinţele de materiale de lemn ale întreprinderilor industriale existente.
Art. 37
Pădurile comunale existente, precum şi cele înfiinţate şi completate prin legea de faţă vor fi administrate prin organele silvice ale Statului, conform legilor în vigoare.
CAPITOLUL IV:Dispoziţii generale
Art. 38
Împreună cu moşiile expropriate se vor expropria, fără plată, drepturile de apă, de vamă şi orice prerogative. Această dispoziţie nu atinge dreptul proprietarilor de mori şi poduri umblătoare existente, afară de podurile umblătoare cari au necesitat învestiri importante şi cari se vor expropria cu plată.
Art. 39
Subsolul pământului expropriat aparţine Statului cu excepţia drepturilor câştigate.
Art. 40
Din pământurile expropriate Statul îşi rezervă suprafaţa necesară pentru trebuinţele de interes general, cultural, economic, social, militar, educativ, etc. Pentru construcţii de şcoli şi biserici în comunele rurale se pot expropria până la cel mult două jugăre din orice teren.
Art. 41
Contractele de arendare pentru pământul cultivabil sunt desfiinţate de drept pentru partea sau părţile de moşie expropriate, reducându-le proporţional şi arenda, fără nici un fel de pretenţiune din partea arendaşului sau a proprietarului.
În caz de rezilierea parţială, proprietarul este obligat a restitui arendaşului din garanţie o parte proporţională cu întinderea de pământ pentru care sa desfiinţat contractul de arendă.
În caz când arendaşul a făcut îmbunătăţiri pe moşie şi aceste îmbunătăţiri au fost evaluate şi plătite la expropriere, el are drept la o despăgubire egală din partea proprietarului.
Dacă suprafaţa expropriată trece de 25% din întinderea totală a moşiei, arendaşii şi proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretenţiuni.
Contractele de arendă ale agronomilor titraţi se respectă până la terminarea lor.
Art. 42
Bunurile mici şi tot pământul cultivabil cari sunt proprietatea Statului, trece în administraţia Casei centrale a împroprietăririi, pentru a fi întrebuinţate conform art. 1 din legea de faţă.
Art. 43
Proprietarii şi sătenii vor permite drumurile şi lucrările necesare folosinţei şi cultivării pământului, adăpării vitelor la adăpători naturale, atât pentru categoriile de pământ arătate la art. 16 1), cât şi pentru părţile de moşii expropriate sau rămase proprietarului.
Cheltuielile necesare pentru întreţinerea adăpătorilor şi drumurilor folosite împreună se suportă proporţional de interesaţi.
Art. 44
Dacă pe pământul expropriat şi dat în folosinţa sătenilor sunt semnături, ele rămân până la recolta proprietarilor, iar dacă sunt ogoare sau arături, proprietarul are drept la valoarea lor apreciată de organele de aplicare ale legii.
Art. 45
Moşiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.
Arendarea în total a moşiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinţă la preţ şi condiţiuni egale obştiilor locale sau agronomilor de profesiune.
Art. 46
Casa centrală a împroprietăririi poate vinde prin bună învoială sătenilor atât bunurile mici cari sunt proprietatea Statului, cât şi suprafeţele de pământ expropriate şi cari prin natura lor nu sunt proprii a fi întrebuinţate pentru împroprietărire sau pentru păşune, preferindu-se: aşezămintele culturale, sanitare şi cooperative, invalizii de răsboi, văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au stăpânit în arendă înainte.
Ministerul agriculturii poate vinde prin bună învoială din pământul expropriat până la 10 jugăre pentru instalaţii industriale, dacă cumpărătorul se obligă ca în cel mult doi ani dela cumpărare să instaleze o industrie cu un capital de cel puţin 60.000 lei. Nerespectarea condiţiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării.
Art. 47
Statul are drept de preempţiune, cu acelaşi preţ şi în condiţiuni egale, la cumpărarea conacelor moşiilor expropriate, precum şi al moşiilor în corpuri întregi dela 50 jugăre în sus.
Acest drept de preempţiune priveşte numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 161) din lege; el se exercită de Casa centrală a împroprietăririi. Ori şi ce vânzare pentru a fi definitivă trebuie să fie notificată Casei centrale a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a reţine imobilul vândut pe preţul şi în condiţiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrală a împroprietăririi nu şi-a arătat în scris intenţia de a cumpăra pe acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţiuni imobilul, vânzarea este definitivă.
Ori şi ce vânzător poate să evite exerciţiul dreptului de preempţiune în condiţiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intenţiunea sa de a vinde, arătând preţul şi condiţiunile. Dacă Casa centrală a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, că voieşte să cumpere imobilul în condiţiunile şi preţul arătat, vânzătorul este liber să dispue de imobilul său cum va voi, vânzându-l cu preţul şi în condiţiunile indicate în notificare, în termen de 6 luni. Dacă vânzarea nu se face în acest termen, imobilul rămâne în situaţia dinaintea notificării.
Schimbul de moşii de o întindere egală sau echivalentă ca valoare nu este supus dreptului de preempţiune.
CAPITOLUL V:Preţuirea
Art. 48
Preţul cu care se plăteşte pământul expropriat se fixează în prima instanţă de comisiunea judeţeană pentru expropriere, iar în a doua şi ultima instanţă de Curtea de apel.
Art. 49
Hotărârile comisiilor judeţene asupra preţului se înaintează mai întâiu Comitetului agrar, care are dreptul de a propune o armonizare generală a preţurilor stabilite pentru fiecare judeţ în parte. Aceste propuneri împreună cu hotărârile comisiilor judeţene se trimit apoi Curţilor de apel pentru judecarea definitivă.
Hotărârile Curţilor de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunţare, înaintea înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea acestei legi, numai de către ministerul agriculturii, prin procurorul general de pe lângă înalta Curte.
Curtea de casaţie va judeca în secţiuni unite, citând părţile şi ministerul agriculturii, considerând afacerea urgentă.
Art. 50
Preţul terenurilor expropriate se fixează pe jugăre cad., pe categorii şi calităţi de pământ. El se determină prin orice elemente de apreciere şi anume: preţul de vânare al pământului în localitate şi în vecinătate în anul 1913; preţul de arendare în regiune, capitalizat cu 5%; evaluarea făcută de instituţiunile de credit, venitul net la jugărul cad., impozitul fonciar şi orice alte date luate din ultimii 5 ani până în 1913.
În nici un caz însă preţul nu va trece peste preţul din anul 1913. Socoteala se va face în lei. Pentru stabilirea preţului, leul se consideră egal cu coroana.
Face excepţiune pământul întrebuinţat la înfiinţarea sau completarea păşunilor comunale, al cărui preţ se socoteşte considerându-se leul egal cu două coroane.
Art. 51
Preţul viilor şi sădirilor se va socoti după preţul mijlociu din ultimii 5 ani până în 1913.
Se va avea în vedere vârsta viei sau sădirilor, modul plantaţiunii, lipsurile, varietăţile, starea vegetaţiei, capitalul investit etc.
Art. 52
Preţul pădurilor se va stabili avându-se în vedere la preţuire calitatea materialului lemnos, speciile, căile de comunicaţie, depărtarea dela gări şi centrele de desfacere, fără ca preţul fixat să poată întrece mijlocia preţurilor din localitate sau regiune din ultimii cinci ani înainte de 1913.
Art. 53
Preţul clădirilor şi instalaţiilor industriale se va stabili după preţul de cost, avându-se în vedere vechimea şi starea de întreţinere. Se va ţine seamă şi de putinţa şi modul de utilizare.
Art. 54
Pentru embaticuri (emphyteuzis) (taxaliştii, jelerii) preţul se stabileşte înmulţind cu 15 suma anuală plătită, sau valoarea prestaţiunilor anuale în natură socotite din mijlocia preţurilor pe anii 1886-1895.
CAPITOLUL VI:Organele de aplicare şi procedura de expropriere
Art. 55
Organele de aplicare sunt:
I.Comitetul agrar;
II.Comisiunea judeţeană de expropriere;
III.Comisiunea de ocol pentru expropriere
SECTIUNEA I:Comitetul agrar
Art. 56
Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului agriculturii în toate chestiunile privitoare la expropriere, împroprietărire, înfiinţare de proprietăţi mijlocii şi dare în folosinţă a pământului expropriabil în perioada interimară
Art. 57
Atribuţiunile şi compunerea comitetului agrar sunt determinate prin art. 37 din legea pentru reforma agrară din vechiul regat.
El poate cere conmisiunilor 1) de ocol sun supliment de cercetrare la tablourile de împroprietărire încheiate pentru a fi revizuite atunci când au fost trecuţi pe tablouri locuitorii cari nu aveau drept sau nu au fost trecuţi dintre cei îndreptăţiţi.
SECTIUNEA II:Comisiunea judeţeană de expropriere
Art. 58
Una sau mai multe pentru fiecare judeţ, se compune din 5 membri: un consilier al Curţii de apel desemnat de ministerul de justiţie ca preşedinte, sau în lipsă un judecător de tribunal desemnat de preşedintele tribunalului, un al doilea judecător desemnat tot de preşedintele tribunalului, un delegat al Casei centrale a împroprietăririi, consilierul agricol judeţean şi un inginer geodesic.
Pe lângă fiecare comisiune judeţeană va funcţiona cât un secretar.
Art. 59
Hotărârile comisiunii se iau cu majoritate de voturi şi se vor da îndată ce lucrarea a fost terminată. Ele vor cuprinde susţinerile părţilor, motivele hotărârii, părerile deosebite şi semnăturile membrilor comisiunilor şi a secretarului ei.
Art. 60
Atribuţiunile comisiunilor judeţene sunt:
1.Se pronunţă în prima instanţă asupra preţuirii pământului şi supraedificatelor expropriate;
2.Se rosteşte în ultima instanţă asupra apelurilor făcute contra hotărârilor comisiunilor de ocol, privitor la situaţia juridică a proprietăţii, la calitatea, întinderea, alegerea şi stabilirea terenului expropriat, asupra numărului moşiilor ce aparţin aceluiaş proprietar, precum şi la stabilirea preţului de arendă pe jugăr cad. pentru perioada interimară până la împroprietărire.
Hotărârile comisiunilor judeţene date în această privinţă sunt definitive şi executorii, fără drept de opoziţie, apel sau recurs, cu rezerva dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar timp de un an dela executarea în fapt a hotărârii.
SECTIUNEA III:Comisiunea de ocol pentru expropriere
Art. 61
Una pentru fiecare circumscripţie de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri: judecătorul de ocol ca preşedinte, un delegat al Casei centrale a împroprietăririi, agronomul regional şi un inginer geometru.
Hotărârile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate decide votul preşedintelui; ele se vor da de îndată ce lucrarea a fost terminată şi se vor constata prin procese-verbale, cari vor cuprinde susţinerile părţilor, motivul hotărârii şi semnăturile membrilor comisiunilor şi a secretariatului ei, care va fi de preferinţă conducătorul Curţii funduare.
Aceste procese-verbale cuprind şi părerile deosebite ale minorităţii.
Art. 62
Atribuţiunile comisiunilor de ocol sunt:
1.Se pronunţă în prima instanţă asupra situaţiei juridice a proprietăţii din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii, situaţiei, alegerii şi stabilirii termenului expropriabil, asupra cuantumului acestuia şi celui ce rămâne neexpropriat.
Pentru acest scop, comisiunea va asculta concluziile părţilor şi va face toate investigaţiile pentru dobândirea datelor ce se va socoti necesare pentru darea hotărârii şi va putea pentru aceste lămuriri însărcina experţi;
2.Adună toate elementele necesare:
a)Pentru evaluarea preţului pământului cultivabil expropriat după categorii (pământ arabil, păşune şi fâneţe) şi calităţi;
b)Pentru evaluarea preţului pădurilor, viilor, plantaţiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale bălţilor, stuhăriilor, izlazurilor, pământului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere;
c)Va statori întinderea de pământ pentru înfiinţarea şi completarea păşunelor şi pădurilor comunale potrivit dispoziţiilor cap. II şi III;
d)Pentru evaluarea preţului de arendă de jugăr cad. în perioada interimară până la expropriere.
Art. 63
Procedura pentru funcţionarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament şi instrucţiuni.
CAPITOLUL VII:Operaţiile exproprierii
Art. 64
Aplicarea dispoziţiunilor legii de faţă privitoare la expropriere se face de Casa centrală a împroprietăririi. Operaţiunile de expropriere se vor înfăptui odată în toată ţara.
Art. 65
Toţi proprietarii a căror moşii sunt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de faţă, sunt datori ca în termen de o lună dela promulgarea ei să remită fiecărui judecător de ocol al circumscripţiei în care se află aşezate fiecare din moşiile ce posedă, sau a posedat la 1 Decemvrie 1918, o declaraţiune în patru exemplare pentru fiecare moşie, care să cuprindă următoarele:
a)Numele proprietăţii, a satului, comunei, plăţii şi judeţului unde este aşezată moşia;
b)Numele proprietarului, capacitatea lui juridică şi domiciliul lui real;
c)Starea juridică a proprietăţii acum şi la 1 Decemvrie 1918;
d)Numărul cotei funduare a proprietăţii, precum şi suprafaţa de pământ, specificând în jugăre cad. câtă pădure, grădini, vii, terenuri irigabile, neproductive, bălţi, etc., şi cât teren cultivabil;
e)Numărul moşiilor ce posedă acum şi la 1 Decemvrie 1918, cu arătarea suprafeţelor totale şi parţiale ca mai sus;
f)Dacă această moşie era cultivată prin arendaşi la 1 Ianuarie 1919 şi 1 Mai 1921, şi de cât timp, şi dacă mai este încă arendată;
g)Moşia sau moşiile în cari înţelege să-şi păstreze maximul prevăzut de lege;
h)Dacă pe moşie are organizaţie agricolă, industrială intensivă, în ce constă, ce capital a învestit şi de ce anume suprafeţe de teren are nevoie pentru funcţionarea acestei organizaţii în cazul când înţelege să se rezerve, conform dispoziţiunilor art. 20, precum şi partea de moşie ce îşi alege pentru acest scop;
i)Dacă posesiunea reală consumă cu cărţile funduare şi dacă are procese de proprietate sau repoziţie sumară în curgere;
k)Venitul total după cadastru şi darea după pământ, case şi stabilimente industriale;
l)Preţul de cumpărare al moşiei, total sau pe jugăre cad., evaluarea la partaj, moşteniri şi orice evaluări a institutelor de credit, cu indicarea anului când s-a plătit aceste preţuri şi s-au făcut evaluările.
Obligaţiunea de mai sus pentru minori şi curanzi cade în sarcina reprezentanţilor lor legali şi în cazul dacă asupra imobilului este constituit un drept de uzufruct legal sau convenţional asupra uzufructuarului.
Art. 66
Judecătoria de ocol va alătura declaraţiei înaintate extrasele funduare în copii oficiale autentice şi le va pune la dispoziţia comisiei de ocol.
Judecătoria de ocol va dispune ca oficiul cărţii funduare să noteze exproprierea asupra tuturor proprietăţilor, cari în înţelesul legii de faţă cad sub expropriere.
Art. 67
Declaraţia dată de proprietar serveşte ca bază pentru operaţiunile exproprierii. Cei ce nu vor da această declaraţie în termen de o lună sau o vor da greşit, nu vor avea nici o cale deschisă pentru greşelile ce s-ar putea comite din această cauză cu ocaziunea exproprierii, afară de cazul de forţă majoră adeverită.
Primăriile comunale vor fi datoare a soma proprietarii în scris, în timp de 15 zile dela promulgarea acestei legi, să facă declaraţie. Somarea se va face la sediul administraţiei moşiei, păstrând dovada despre aceasta.
Art. 68
Judecătorul de ocol va trimite câte un exemplar legalizat de pe declaraţiile proprietarilor, legalizate, unui Casei centrale a împroprietăririi şi altul consilierului agricol judeţean respectiv.
Art. 69
Comisiunile de ocol pentru expropriere îşi vor începe operaţiunile în cel mult 70 zile dela promulgarea legii de faţă.
Ele îşi fac lucrările lor în baza informaţiunilor directe, declaraţiuni dela art. 65, precum şi pe baza încunoştinţării ce vor avea pe orice cale despre existenţa vreunei moşii supusă exproprierii şi pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declaraţiune.
Ori este în drept să aducă la cunoştinţă comisiunii omisiunile săvârşite de cei obligaţi a face declaraţiune conform art. 65.
Art. 70
Ziua hotărâtă pentru începerea operaţiunii va fi afişată la primăriile comunelor interesate şi va fi adusă la cunoştinţă de către preşedintele comisiunii, atât proprietarului prin citaţiunile la sediul administraţiei moşiei sau la domiciliul ales prin declaraţie, cât şi Casei centrale a împroprietăririi prin consilierul agricol respectiv.
Art. 71
În ziua fixată, comisiunea de ocol se transportă la faţa locului şi se rosteşte asupra întinderii proprietăţii supuse în total sau în parte exproprierii, asupra diferitelor categorii de pământ, asupra clădirilor şi altor îmbunătăţiri şi asupra suprafeţelor cari, în limitele articolelor dela cap. I, urmează a se lăsa proprietarului.
În acelaşi timp comisiunea adună şi elementele necesare pentru fixarea preţului.
Art. 72
Hotărârile date cu unanimitatea membrilor comisiunii de ocol pentru expropriere, dacă nu sunt apelate de nici una din părţi, rămân definitive şi se execută.
Art. 73
Hotărârea comisiunii de ocol se va da îndată după terminarea lucrărilor chiar la faţa locului, ea se va trece în proces-verbal şi se va înmâna proprietarului, delegatului sătenilor, consilierului agricol al judeţului şi primăriei comunale respective. Dosarul actelor se va păstra la judecătoria de ocol.
Art. 74
În contra hotărârilor comisiunii de ocol pentru expropriere se va putea declara apel către comisiunea judeţeană de expropriere atât de proprietar, de ţărani, cât şi de Casa centrală a împroprietăririi, prin consilierul agricol sau prin direcţiunea ei.
Termenul de apel este de 15 zile libere. El curge pentru toate părţile dela înmânarea hotărârii.
Art. 75
În caz când hotărârea nu a fost pronunţată în unanimitate, ea va fi în mod obligatoriu cercetată de comisiunea judeţeană pentru expropriere. În acest scop se va înainta dosarul din oficiu de către preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere.
Art. 76
Preşedintele comisiunii de judeţ, primind apelurile arătate la art. 74 şi hotărârile trimise conform art. 73, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai scurt de 30 zile dela primirea apelului. Acest termen se afişează la uşa localului de judecată şi se aduce la cunoştinţa părţilor cel puţin 10 zile înainte de judecată, prin citaţiune;
a)Proprietarului la sediul administraţiei moşiei sau la domiciliul real ales prin declaraţie;
b)Sătenilor în mâna delegatului şi prin afişarea la uşa primăriei comunelor în care este situată moşia expropriată;
c)Casa centrală a împroprietăririi.
Înaintea ambelor comisiuni de expropriere sătenii vor fi reprezentaţi prin 1-3 delegaţi sau printr-un reprezentant; iar proprietarii în persoană sau printr-un reprezentant.
Art. 77
Hotărârea dată de comisiunea judeţeană cu privire la fixarea preţului este supusă apelului în termen de 15 zile dela înmânarea făcută părţilor, la Curtea de apel, care judecă de urgenţă şi cu precădere.
Deciziunile Curţii de apel nu sunt supuse opoziţiei sau recursului.
Art. 78
În ce priveşte procedura, până la unificarea legislaţiei se vor aplica analog, atât înaintea comisiunii de ocol şi judeţene cât şi înaintea Curţii de apel, normele procedurii civile în vigoare.
CAPITOLUL VIII:Executarea exproprierii
Art. 79
Hotărârile definitive ale comisiunilor de expropriere vor fi executate de judecătoria de ocol prin inginerul operator delegat al Direcţiunii cadastrului, conform regulamentului special care face parte integrantă din această lege.
Art. 80
În acest scop, comisiunea de ocol pentru expropriere va fixa termenul pentru începerea executării, va pune la dispoziţia inginerului delegat al Direcţiunii cadastrului toate datele, precum şi dosarul de expropriere. Lucrările de executare vor începe îndată şi se vor urma până la terminarea lor fără nici o întrerupere.
Art. 81
Delegatul Direcţiunii cadastrului, în conformitate cu hotărârile definitive ale comisiunilor de expropriere, va alcătui planul terenului expropriat, folosind în acest scop planurile cadastrale existente, şi relativ la moşiile comasate, hărţile şi celelalte lucrări tehnice de comasare sau executând un plan nou, în conformitate cu dispoziţiunile regulamentului special şi cu toate prevederile în vigoare cu privire la lucrările tehnice de comasare. După verificarea noului plan se vor fixa în natură hotarele terenului expropriat.
În contra lucrărilor de executare se va putea face dela înmânarea avizului despre verificarea acestora, în termen de 15 zile, contestaţie la comisiunea judeţeană.
După terminarea lucrărilor de executare pe teren, judecătorul de ocol va trece în cărţile funduare hotărârile definitive de expropriere, intabulând dreptul de proprietate a Statului. Planul original se va trimite Direcţiunii cadastrului, o copie va fi reţinută la dosarul de expropriere, care va fi păstrat la arhiva judecătoriei de ocol, altă copie va fi trimisă primăriei respective.
CAPITOLUL IX:Exploatarea pământurilor expropriate - Plata preţului şi lichidarea sarcinilor
Art. 82
Paralel cu operaţiunile de expropriere, Casa centrală a împroprietăririi va lua măsuri ca să înceapă operaţia de parcelarea pământului expropriat şi vânzarea lui la ţărani.
Art. 83
Până la efectuarea împroprietăririi, pământul expropriat va fi folosit prin arendare. Arendarea pământului supus exproprierii, atât în ceea ce priveşte întinderea, alegerea cât şi preţul de arendă se hotărăşte de comisiunea judeţeană de expropriere.
Art. 84
Odată cu începerea lucrărilor pentru arendare, Casa centrală a împroprietăririi poate organiza tovărăşii de exploatare agricolă, cărora li se vor da în stăpânire pământul supus arendării. Membrii acestor tovarăşii nu sunt răspunzători decât pentru obligaţiile lor proprii.
Art. 85
Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de rentă, amortizabile în 50 de ani şi purtătoare de dobândă de 5% pe an. Valoarea nominală este socotită la plată drept valoare reală. Pentru pământul expropriat pe baza art. 9 şi 14 se plăteşte preţul în numerar.
Plata exproprierii pentru toate persoanele morale publice se face în rentă perpetuă purtătoare de dobândă de 5% pe an.
Art. 86
Plata preţului pentru fiecare proprietar se face de îndată ce exproprierea este definitivă. Statul face plata preţului totdeauna pentru consemnarea numerarului şi rentei cuvenite la Banca Agrară din Cluj. El se liberează valabil prin simplul fapt al consemnării preţului. Proprietarul va ridica numerariul sau titlurile de rentă dela Banca Agrară numai cu autorizaţia judecătoriei, ca autoritate a cărţii funduare competinte.
Art. 87
Orice acţiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau de venituri, precum şi orice drepturi reale ca: privilegii, ipoteci legale sau convenţionale, uzufruct, servituţi, embatic sau besman şi orice altele de orice natură, chiar cunoscute Statului, nu pot împiedica exproprierea şi rămân desfiinţate de drept asupra porţiunii expropriate din ziua consemnării preţului cuvenit în rentă la Banca Agrară. Judecătoria prin oficiul cărţii funduare, în urma cererii Casei centrale a împroprietăririi şi sub dovada consemnării preţului, va ordona radierea tuturor acestora deasupra porţiunii expropriate şi închiderea oricăror dosare de acţiuni sau urmăriri.
Deasemenea, până la consemnare, orice cesiune, urmăriri, popriri şi sechestre nu se pot înfiinţa în mâinile Statului, care nu are a ţine seamă de ele, iar cele înfiinţate rămân de drept desfiinţate.
Art. 88
Proprietarul este îndatorat să-şi ridice singur, sau prin procurator special preţul. La ridicarea preţului se va cere dovada identităţii şi autorizaţiunii personale prin act public.
Art. 89
Dacă imobilul este împovărat, judecătoria de ocol, ca autoritate de carte funduară, va reţine tot preţul exproprierii ordonând seriarea pretenţiunilor după normele legilor în vigoare. În baza semnării judecătoreşti se vor achita creditorii ipotecari în rentă.
Arenda anticipată, întrucât nu ar fi intabulată, se seriază după creanţele intabulate.
Art. 90
Orice acţiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau devenite, precum şi orice drepturi reale de pe imobil, vor trece pe contra valoarea lor, neschimbând această împrejurare competinţa judecătoriei.
Sarcinile patronatelor inerente moşiilor expropriate vor trece la Stat, proporţional cu partea expropriată, până la ulterioară, definitivă şi unitară regulamentare a chestiuni.
Evaluarea sarcinilor preluate se va face după dispoziţiunile legii de faţă şi echivalentul va fi substras din preţul exproprierii în favorul Statului.
Obligamentele şi drepturile patronate astfel răscumpărate vor fi împlinite de către Stat şi nu vor trece asupra nouilor proprietari.
PARTEA II:ÎMPROPRIETĂRIREA
CAPITOLUL X:Ordinea de preferinţă la împroprietărire
Art. 91
Pământul expropriat pe temeiul legii de faţă se parcelează spre a se vinde în loturi cultivatorilor de pământ în condiţiunile şi modul artătat în legea de faţă.
Art. 92
Vor fi împărtăşiţi ţăranii muncitori de pământ în ordinea următoare:
1.Acei capi de familie, servitori şi muncitori agricoli din partea locului cari în ultimii doi ani dinaintea mobilizării şi întrucât au fost mobilizaţi şi în timpul exproprierii au lucrat pe moşia expropriată şi cari în răsboi au devenit invalizi, dar sunt capabili de a conduce lucrarea pământului.
Tot aici se înşiră văduvele şi familiile celor căzuţi în răsboi, dacă îndeplinesc condiţiunile amintite;
2.Servitorii şi muncitorii agricoli din partea locului, capii de familie, cari în ultimii doi ani şi în timpul exproprierii, dacă au fost demobilizaţi, au muncit pe moşia expropriată, dacă au făcut serviciul militar în răsboi fără a fi devenit invalizi;
3.Toţi capii de familie cari în răsboi au devenit invalizi, dar sunt capabili de a conduce lucrarea pământului.
Tot aci se înşiră văduvele şi familie celor căzuţi în răsboi;
4.Toţi capii de familie cari au făcut serviciul militar în răsboi, fără a fi invalizi;
5.Bărbaţii neînsuraţi cari au devenit invalizi de răsboi, dar sunt capabili să conducă lucrarea pământului;
6.Bărbaţii neînsuraţi cari au luat parte la răsboi fără a fi invalizi;
7.Mobilizaţii prin ordinul consiliului dirigent;
8.Cei emigraţi cari s-au întors, respectiv familiile lor, dacă nu au alt susţinător;
9.Capii de familie cari nu au luat parte în răsboi;
10.Bărbaţii neînsuraţi majori cari nu au făcut servicii militare în decursul răsboiului;
11.Voluntarii din armata română, ori dintr-o armată aliată sau cari s-au format în grupuri de voluntari independenţi.
La împroprietărire îndreptăţiţii de sub punctele 3 şi 11 se satisfac cu cei de sub No. 1, intrând în aceeaşi categorie; cei dela punctul 2 se vor satisface împreună cu cei de sub No. 4, intrând în aceeaşi categorie; iar cei de la punctul 8 vor rămâne cei din urmă la împroprietărire.
12.După satisfacerea tuturor celor îndreptăţişi se vor completa şi se vor crea unde nu sunt sesiuni parohiale, cantorale şi şcolare până la maximul prevăzut în art. 6, p. 4.
Art. 93
La împărţirea terenului expropriat vor lua parte în ordinea prevăzută în art. 92 locuitorii tuturor comunelor cari după situaţiunea lor geografică sunt avizate la acel teren, fără considerare la împrejurarea că moşia expropriată face sau nu parte din hotarul acelei comune, preferindu-se locuitorii cari au muncit şi păşunat pe moşie, chiar din alt judeţ.
Pentru o mai bună cultivare a hotarelor comunale şi pentru îndestularea celor îndreptăţiţi se va putea face chiar şi schimbul între comune.
Art. 94
Când pământul expropriat nu ajunge tuturor celor îndreptăţiţi, o parte din ei vor putea avea pământ în alte regiuni unde ar fi disponibil, vor fi preferiţi la împroprietărirea pe loc invalizii şi văduvele de răsboi, iar din fiecare categorie oamenii în vârstă, cei cu familie numeroasă şi cei cari au gospodării întemeiate.
Art. 95
În caz de paritate de condiţiuni între îndreptăţiţi din aceeaşi categorie şi de neajungerea numărului loturilor, se va proceda prin tragere la sorţi.
Art. 96
Nu vor putea beneficia de pământ, nici de arenzi prealabile, acei cari au comis acte de trădare împotriva Statului rămân constatate de forurile judecătoreşti, cari nu au urmat ordinul de chemare la mobilizare sau au dezertat din armata română, alienaţii cu excepţia foştilor mobilizaţi şi toţi cari din orice cauză stau sub curatelă sau tutelă prelungită.
CAPITOLUL XI:Parcelarea pământului expropriat
Art. 97
Pământurile expropriate se vor parcela în loturi de completare, loturi întregi până la 7 jugăre cad. după calitatea pământului şi loturi de colonizare până la 16 jugăre cad. La formarea şi distribuirea loturilor se ţine seama şi de pământul pe care cei îndreptăţiţi îl posedă sau au perspectiva de a-l moşteni în linie directă.
Art. 98
În localităţile unde pământul cultivabil nu ar ajunge pentru împroprietărirea tuturor sătenilor îndreptăţiţi cu loturi până la 7 jugăre cad., precum şi acolo unde mijlocul principal de existenţă al locuitorilor nu este agricultura, comisiunile judeţene pentru împroprietărire vor putea face loturi mai mici de 5 jugăre cad.
Art. 99
Dacă după îndestularea sătenilor rămâne pământ disponibil, se va putea înfiinţa economii model pe seama şcolilor primare şi normale, posturilor şi secţiilor de jandarmi; întinderea acestor ferme nu va depăşi 5 jugăre cadastrale; iar din pământul rămas disponibil se va înfiinţa noui proprietăţi mijlocii, cari nu vor putea trece de 50 jugăre cad. Vor avea precădere la optarea acestui fel de proprietăţi cei cu pregătiri speciale sau cunoştinţe practice probate, cu obligaţiunea de a le conduce personal.
Tot din pământul disponibil micii funcţionari, muncitori mărginaşi din oraşe, muncitori din centrele miniere, industriale şi balneare a căror ocupaţie principală nu este plugăria, vor primi ca loc de casă 1/4 jugăr cad. şi 1/2 jugăr cad. pământ cultivabil pentru a-şi crea mici gospodării pe seama familiilor lor.
Art. 100
Fâneţele expropriate la munte, la deal şi la şes se vor vinde numai în proprietate individuală până la 3 jugăre cad.
CAPITOLUL XII:Organele de aplicare
Art. 101
Organele de aplicare ale împroprietăririi sunt:
1.Comitetul local;
2.Comisiunea de ocol pentru împroprietărire;
3.Comisiunea judeţeană pentru împroprietărire.
1.Comitetul local 1) se compune din: secretariatul comunal, primar, preoţi, învăţători, diriginţi şi 2-3 săteni delegaţi (aleşi din sânul lor)
Comitetul local are însărcinarea de a întocmi în fiecare comună un tablou de toţi sătenii cari ar avea drept să fie împroprietăriţi în conformitate cu dispoziţiunile legii şi cu ordinea de precădere ce ea stabileşte şi cari se vor desvolta prin instrucţiuni.
2.Comisiunea de ocol pentru împroprietărire se compune din:
a)Judecătorul ocolului în care e aşezată comuna sau substitutul său, iar în caz de lipsă prim-pretorul sau pretorul.
b)Agronomul regional;
c)Delegatul Casei centrale a împroprietăririi.
Art. 102
Comisiunea de ocol are însărcinarea de a judeca listele întocmite de comitetul local cu sătenii îndreptăţiţi a se împroprietări şi le va aşeza în ordinea de preferinţă, potrivit art. 92 şi următorii. Comisiunea hotărăşte cu majoritate de voturi. Hotărârea se dă cu apel la comisiunea judeţeană de împroprietărire.
Art. 103
Comisiunile judeţene pentru împroprietărire, câte una sau mai multe pe judeţ, se compun din:
a)Un judecător numit de preşedintele tribunalului din şirul judecătorilor de tribunal şi în caz de lipsă şi şeful judecătoriei de ocol;
b)Un delegat cu cunoştinţe practice şi tehnice agricole, numit de Casa centrală a împroprietăririi;
c)Consilierul agricol judeţean sau substitutul;
d)Un inginer geodesic.
Pe lângă fiecare comisiune judeţeană va funcţiona după trebuinţă unul sau mai mulţi secretari; preşedintele comisiunii este judecătorul.
Comisiunea judeţeană pentru împroprietărire judecă la reşedinţă, în ultima instanţă, toate contestaţiunile ivite la întocmirea tablourilor de împroprietărire, stabilind în mod definitiv listele sătenilor ce urmează a fi împroprietăriţi. Comisiunea judeţeană fixează şi mărimea lotului tip din comună şi face tragerea la sorţi a celor împroprietăriţi, întrucât va fi trebuinţă la faţa locului.
CAPITOLUL XIII:Procedura împroprietăririi
Art. 104
Comitetul local întocmeşte tabloul de împroprietărire. Acest tablou va sta afişat 15 zile la uşa primăriei, şcolii şi a bisericii şi a tuturor localurilor publice din comună.
Dacă tabloul de împroprietărire este întocmit în mod necorect, sau dacă fromalităţile publicării nu sunt respectate, atât secretarul cât şi primarul vor fi pedepsiţi cu o amendă de 2.000 până la 5.000 lei, care se va pronunţa de către judecătoria de ocol.
Art. 105
Comisiunea de ocol pentru împroprietărire, în cel mult 30 zile dela promulgarea legii de faţă, va proceda la judecarea listelor întocmite de comitetul local. Judecarea se face la reşedinţă. Listele încheiate vor fi afişate 15 zile la uşa localurilor publice din comune. Comisiunea va încheia proces-verbal de formarea şi afişarea lor în dublu exemplar, păstrând unul la arhiva comunei, iar altul înaintându-l împreună cu dosarul comisiunii judeţene. Sătenii nemulţumiţi vor înainta contestaţii comisiunii judeţene de împroprietărire în termen de 15 zile dela afişare.
Art. 106
Comisiunea judeţeană de împroprietărire fixează termen de judecarea contestaţiilor şi judecă la reşedinţă contestaţiile şi fixează în mod definitiv un termen de cel mult 30 zile, tabloul cu ordinea de precădere a celor în drept de a cumpăra pământ, fixează mărimea lotului tip pentru fiecare comună şi procede la tragerea la sorţi dacă este cazul. Tragerea la sorţi se face pe categorii şi în şedinţa publică în faţa comisiunii. Ziua fixată tragerii la sorţi a îndreptăţiţilor din fiecare comună va fi adusă la cunoştinţa sătenilor cu cel puţin 15 zile înainte. Delegaţii sătenilor vor fi invitaţi să asiste.
CAPITOLUL XIV:Aplicarea împroprietăririi
Art. 107
Înainte de parcelare organele de aplicare vor destina pământul expropriat, mai întâiu:
a)Suprafeţele necesare pentru împlinirea intereselor generale obşteşti, spitaliceşti şi ale Statului;
b)Pământul necesar pentru constituirea sau completarea păşunilor comunale, acolo unde asemenea păşuni nu există sau nu sunt îndestulătoare;
c)Suprafeţele necesare pentru mărirea vetrei satelor (locuri de casă, grădini), pentru creare de sate noui, pentru drumuri, adăpători etc.
Art. 108
Pe baza lucrărilor de împroprietărire rămase definitive, comisiunea judeţeană va dispune întocmirea planului de parcelare prin inginerul operator sau delegatul direcţiunii cadastrului, în conformitate cu regulamentul special.
Planul de parcelare se va depune la primăria comunei în al cărei hotar e partea cea mai mare a pământului parcelat, spre vedere publică, afişându-se avizul despre aceasta la toate comunele interesate.
Dela afişare în termen de 15 zile se poate face contestaţie în contra planului de parcelare la comisiunea judeţeană.
Art. 109
Judecătorul de ocol împreună cu inginerul operator al direcţiunii Cadastrului, având în vedere lucrările de împroprietărire rămase definitive şi planurile de parcelare întocmite, va aplica parcelarea pe teren şi va face la faţa locului distribuţia loturilor şi punerea în stăpânire a celor îndreptăţiţi.
Art. 110
Îndeplinirea acestei operaţiuni se va insera într-un proces-verbal făcut în trei exemplare, din cari unul va rămâne la arhiva primăriei locale, altul se va trimite consilieratului agricol din judeţ, iar al treilea se înaintează Casei centrale a împroprietăririi.
Art. 111
În contra aplicării parcelării pe teren se va putea face contestaţie la comisiunea judeţeană în termen de 15 zile dela terminarea definitivă a aplicării parcelării pe teren.
Art. 112
Îndată ce lucrările de împroprietărire vor fi definitiv terminate, comisia de ocol va înainta originalul planului parcelar la serviciul cartografic al direcţiunii cadastrului, iar dosarul întreg împreună cu o copie a planului de împroprietărire se vor trimite judecătoriei de ocol pentru trecerea în cărţile funduare a parcelării executate şi intabularea dreptului de proprietate asupra celor împroprietăriţi. O altă copie se trimite primăriei comunei respective.
CAPITOLUL XV:Colonizarea
Art. 113
Întreaga operaţie a colonizării regiunilor având populaţie rară în înţelesul legii de faţă e încredinţată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noui, sau mărirea celor existente.
Art. 114
Casa centrală a împroprietăririi determină localităţile în cari urmează a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoie locale şi cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de sat, porţiunile pentru sporirea vetrelor şi izlazurilor comunale înfiinţate, loturile pentru şcoală, diferite aşezăminte de interes public şi execută lucrările necesare.
Art. 115
Pentru a înlesni coloniştilor înfiinţarea gospodăriilor Casa centrală a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcţie, unelte şi seminţe, acordă credite coloniştilor, execută lucrările tehnice necesare şi elaborează prin direcţiunea cadastrului şi a lucrărilor tehnice planuri de construcţii rurale cu devizele de materiale şi cheltuielile respective înlesnind coloniştilor executarea.
Art. 116
Statul avansează prin Casa centrală a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodăriilor dela articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de colonişti în timp de 40 de ani prin anuităţi cari încep după scurgerea celor dintâi cinci ani dela aşezarea coloniştilor; cealaltă jumătate rămâne să fie suportată de Casa centrală a împroprietăririi din fondul ce i se va aloca anual din bugetul Statului.
Art. 117
Au preferinţă la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de împroprietărire, locuitorii din regiune, din judeţ, din alte judeţe, din alte provincii.
Art. 118
Toate celelalte dispoziţiuni din prezenta lege, cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol, se aplică şi la colonizare.
CAPITOLUL XVI:Înstrăinarea loturilor
Art. 119
Loturile mici se pot vinde. Până la plata preţului, vânzarea loturilor nu se poate face decât în suprafaţa lor totală, astfel cum a fost cumpărate dela Casa centrală a împroprietăririi. Cumpărătorii sunt ţinuţi să achite integral datoria Casei centrale a împroprietăririi.
În aceleaşi condiţiuni sunt permise şi donaţiunile legatele şi schimburile.
Art. 120
Pământul stăpânit de săteni poate fi cumpărat, sub rezerva dreptului de preemţiune a Statului, de orice cetăţean român cu obligaţiunea de a-l pune în valoare personală.
Vânzările dintre săteni cultivatori manual de pământ, precum şi acele făcute absolvenţilor şcolilor de agricultură de toate gradele, nu sunt supuse dreptului de preempţiune al Statului.
Dreptul de preempţiune al Statului se exercită de Casa centrală a împroprietăririi, potrivit dispoziţiunilor unui regulament special, care va desvolta şi procedura aplicării.
CAPITOLUL XVII:Indivizibilitatea loturilor
Art. 121
Toţi proprietarii de pământ pot declara indivizibilă şi supusă transmisiunii, după dispoziţiunile cuprinse în acest capitol, o suprafaţă până la 50 jugăre.
Declaraţia va fi făcută în scris la judecătoria de ocol respectivă de către proprietar, care se va prezenta în persoană.
Ea va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situaţia, întinderea şi vecinătăţile terenului ce voieşte să se declare indivizibil şi semnătura proprietarului.
În caz când proprietarul nu ştie carte, declaraţia va fi semnată de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoană la judecătoria de ocol.
Judecătorul de ocol va primi declaraţia scrisă a proprietarului, va lua act de voinţa acestuia şi va încheia proces-verbal de cele constatate.
Declaraţia şi procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcătuit şi ţinut la judecătoria de ocol pe numele proprietarilor.
Art. 122
Prin derogare dela codul civil şi cu respectarea articolului precedent, orice proprietar de pământ poate desemna prin testament pe moştenitorul sau moştenitorii beneficiari, cari vor avea să despăgubească pe comoştenitori după normele legii de faţă.
Art. 123
În cazul când împărţirea pământului între moştenitori nu s-ar putea face fără a încă lua dispoziţiunile art. 121 şi în cazul când moştenitorul nu a fost desemnat conform art. 122, pământul poate fi atribuit, prin bună înţelegere, unuia din moştenitorii legali, cari sunt ţinuţi pentru aceasta a se prezenta singuri când sunt majori, sau prin tutori sau curatorul lor când sunt minori ori interzişi, în faţa judecătorului pentru a lua act de învoeală.
Judecătorul de ocol poate să nu legitimeze învoeala, numai dacă tutorul sau curatorul e altă persoană decât Statul sau mama moştenitorului şi dacă socoteşte că învoeala nu ocroteşte de ajuns interesele moştenitorilor reprezentanţi.
Art. 124
În caz de neînţelegere între moştenitori, judecătorul, în termen de 10 zile dela cererea oricăruia dintre moştenitori, va chema toţi moştenitorii prin citaţii individuale la domiciliu şi va căuta să stabilească o înţelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor şi asupra despăgubirilor de acordat celorlalţi moştenitori, înscriind înţelegerea într-un proces verbal semnat şi de părţi.
În cazul când părţile nu cad la învoeală, judecătorul va trece la soţi lotul sau loturile ce sunt de împărţit între moştenitori, fixând totdeodată şi preţul potrivit încheind despre toate aceste operaţiuni un proces-verbal, semnat şi de părţile interesate.
În toate aceste cazuri judecătorul de ocol va înainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietăririi, oprind însă la dosar o copie cu semnătura sa.
Art. 125
Moştenitorul asupra căruia rămâne pământul ia de drept în sarcina sa întreaga sumă cuvenită ca despăgubire fiecărui moştenitor în parte şi are obligaţiunea să achite partea fiecăruia în termen de 5 ani şi cu o dobândă de 5 la sută pe an, plătibilă din 6 în 6 luni, începând cu luna a doua dela recolta întâia a noului proprietar şi continuând anual la acelaş termen. În caz de întârziere mai mare de o lună dela data când urma să fie făcută plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comoştenitorii pot să ceară judecătorului de ocol, după normele arătate în art. 124, excluderea moştenitorilor care nu şi-au împlinit obligaţiunile, rezilierea împărţelii şi facerea unei noui împărţeli.
Art. 126
Construcţiunile sau îmbunătăţirile funciare făcute în cursul posesiunii de moştenitorul asupra căruia a rămas totul, nu împiedică operaţiunea din articolul precedent, judecătorul urmând însă să stabilească pe baza unei evaluări drepturile la despăgubiri ce se cuvin.
Art. 127
Moştenitorii loturilor pot să se împrumute la Casa centrală a împroprietăririi cu ipotecă asupra loturilor pentru sumele ce trebuie să răspundă celorlalţi comoştenitori.
În acest caz Casa centrală a împroprietăririi va încasa odată cu ratele împrumutului acordat şi anuitatea datorită pentru plata preţului loturilor.
Art. 128
Prin derogare la regulele stabilite prin codul civil, sătenii proprietari de pământ au libertatea de a dona sau a testa până la două jugăre, fără obligaţiunea pentru donatar sau legatar de a raporta chiar în numerar excedentul peste cotitatea disponibilă.
Art. 129
Un regulament special făcând parte integrantă din această lege, va desvolta în amănunt aplicarea principiilor din acest capitol.
CAPITOLUL XVIII:Cultivarea loturilor
Art. 130
Pentru asigurarea unei bune culturi a pământului micei proprietăţi, o cât mai bună întrebuinţare a izlazurilor comunale, cum şi punerea în valoare a produselor micei proprietăţi, Casa centrală a împroprietăririi are dreptul de a stabili şi impune micilor proprietari obligaţiuni privitoare la planul de cultură, la organizarea mijloacelor de cultură şi tovărăşii, cari să îndrumeze pe săteni spre o cultură raţională şi intensivă, la desfacerea produselor lor şi îmbunătăţirea rasei vitelor, determinând şi sancţiunile de luat.
Art. 131
Acei cari nu vor îndeplini obligaţiunile prevăzute în articolele de mai sus, vor fi deposedaţi fără somaţiune printr-o hotărâre pronunţată de judecătorul de ocol, după cererea serviciului agricol judeţean şi după ce va fi citat pe cel a cărei deposedare se cere.
Hotărârea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul de apel este de 30 zile libere dela pronunţare.
Tribunalul va judeca în camera de consiliu în termen de 15 zile maximum. Hotărârea tribunalului va fi definitivă, fără opoziţie sau recurs.
Procedura va fi gratuită şi părţile se vor cita din oficiu.
Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea valorii pământului plătită.
Art. 132
În toate cazurile de deposedare, loturile intră în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi, care va dispune de ele conform prevederilor acestei legi.
Art. 133
Cumpărătorii de loturi cari nu vor fi achitat 4 rate semestrial din preţ, vor fi deposedaţi de către Casa centrală a împroprietăririi pe cale administrativă, după somaţie, în termen de 30 zile, punere în întârziere ori judecată şi fără îndatorirea de a urmări în prealabil încasarea ratelor.
CAPITOLUL XIX:Plata loturilor
Art. 134
Îndată ce preţul exproprierii va fi statorit definitiv şi sătenii îndreptăţişi vor fi intrat în posesiune, se va calcula preţul de vânzare al imobilelor şi se va repartiza pe noui proprietari.
Sătenii pot plăti la intrarea în posesiune în total sau în parte valoarea pământului sau imobilelor expropriate.
Art. 135
Statul va contribui cu 50 la sută din preţul cumpărării imobilelor la împărtăşirea cu pământ a acelor îndreptăţiţi de la art. 92.
Pentru pământul întrebuinţat la înfiinţarea şi completarea păşunilor şi pădurilor comunale, Statul nu contribuie la plata preţului.
CAPITOLUL XX:Dispoziţiunile de executare
Art. 136
Toate actele şi transmisiunile, fără nici o excepţie, privitoare la expropriere, precum şi toate actele judiciare şi extra-judiciare, făcute în executarea dispoziţiunilor privitoare la aplicarea acestei legi, sunt scutite de orice fel de taxe şi timbre, de asemenea actele şi transmisiunile, actele judiciare şi extra-judiciare făcute în scopul împărţirii pământului.
Art. 137
Toate obligaţiile financiare decurgând din aplicarea acestei legi se fac în contul Statului prin Banca agrară, societate anonimă cu sediul în Cluj, după normele şi în condiţiunile ce se vor stabili printr-o convenţiune aprobată de consiliul de miniştri.
Banca agrară îşi va spori treptat capitalul social iniţial, prin emisiuni, fuzionări sau participări, până la suma de 150 milioane. Aceste sporiri de capital prin derogare dela orice dispoziţii contrare cuprinse în legi şi ordonanţe, se vor face în baza deciziunilor consiliului de administraţie.
Fondul anticipat de Stat rămâne la dispoziţia Băncii agrare şi mai departe în aceleaşi condiţiuni.
Statutele Băncii agrare vor fi modificate conform dispoziţiunilor legii de faţă şi a convenţiunii încheiate cu Statul şi vor fi aprobate de către consiliul de miniştri.
Cu autorizaţia şi în condiţiile stabilite prin jurnal al consiliului de miniştri, Banca agrară va beneficia de toate drepturile de Credit financiar, cari nu-şi au sediul principal pe teritoriul României şi însărcinată cu lichidarea afacerilor acestor institute.
În tot ce priveşte operaţiunile sale în legătură cu legea de faţă, Banca agrară va fi scutită de orice impozite şi competinţe fiscale.
Pentru arenzile şi anuităţile restante, Banca agrară este autorizată să-şi urmărească debitorii pe cale administrativă.
Art. 138
Instrucţiunile şi regulamentul de aplicare vor completa şi lămuri în amănunt dispoziţiunile prevăzute în această lege.
Toate legile şi regulamentele contrarii legii de faţă sunt şi rămân abrogate.
Executarea legii se face de ministerul agriculturii.
Art. 139
Procedura exproprierii pe baza legii de faţă se face de drept numai odată pentru fiecare moşie sau parte de moşie şi este terminată prin hotărârea definitivă dată de organele de aplicare. După terminarea exproprierii, dispoziţiile legii de faţă relativ la exproprierea se abrogă.
Art. 140
Orice tablouri, hărţi, procese-verbale şi alte documente dresate la aplicarea legii prezente se consideră de documente publice. toţi aceia cari, în orice calitate, ar contribui la introducerea unor date contrare adevărului în astfel de documente, înlesnind favorizarea ori păgubirea cuiva, se vor pedepsi după prevederile codului penal dar li se va aplica şi o pedeapsă disciplinară dela 1.000 până la 5.000 lei.
Judecata se aduce în prima instanţă de tribunal admiţându-se apelul la Curtea de apel.
Art. 141
Decretele-legi No. 3911/1919 1). No. 2470 2), din 1920 şi No. 4176/919 3) se ratifică. Ele se abrogă dela data promulgării acestei legii.
-****-
1) Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No. 112 şi 160/921
1) Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No. 160/921
1) Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No 112 şi 160/921
1) Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No. 160/921
1) Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No. 160/921
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 93 din data de 30 iulie 1921

Documente corelate

Jurisprudenţă numărul de obiecte din listă: (1)
Hotarari judecătoresti numărul de obiecte din listă: (1)