Capitolul xv - Colonizarea - Decretul 3610/1921 privind aprobarea Legii pentru Reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures

M.Of. 93

În vigoare

Versiune de la: 30 Iulie 1921

CAPITOLUL XV:Colonizarea

Întreaga operaţie a colonizării regiunilor având populaţie rară în înţelesul legii de faţă e încredinţată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noui, sau mărirea celor existente.

Art. 114

Casa centrală a împroprietăririi determină localităţile în cari urmează a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoie locale şi cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de sat, porţiunile pentru sporirea vetrelor şi izlazurilor comunale înfiinţate, loturile pentru şcoală, diferite aşezăminte de interes public şi execută lucrările necesare.

Art. 115

Pentru a înlesni coloniştilor înfiinţarea gospodăriilor Casa centrală a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcţie, unelte şi seminţe, acordă credite coloniştilor, execută lucrările tehnice necesare şi elaborează prin direcţiunea cadastrului şi a lucrărilor tehnice planuri de construcţii rurale cu devizele de materiale şi cheltuielile respective înlesnind coloniştilor executarea.

Art. 116

Statul avansează prin Casa centrală a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodăriilor dela articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de colonişti în timp de 40 de ani prin anuităţi cari încep după scurgerea celor dintâi cinci ani dela aşezarea coloniştilor; cealaltă jumătate rămâne să fie suportată de Casa centrală a împroprietăririi din fondul ce i se va aloca anual din bugetul Statului.

Art. 117

Au preferinţă la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de împroprietărire, locuitorii din regiune, din judeţ, din alte judeţe, din alte provincii.

Art. 118

Toate celelalte dispoziţiuni din prezenta lege, cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol, se aplică şi la colonizare.