Decizia 143/2024 [R] eferitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 573
În vigoare Versiune de la: 19 Iunie 2024
Decizia 143/2024 [R] eferitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
Dată act: 19-mar-2024
Emitent: Curtea Constitutionala
Marian Enache | - preşedinte |
Mihaela Ciochină | - judecător |
Cristian Deliorga | - judecător |
Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
Gheorghe Stan | - judecător |
Livia Doina Stanciu | - judecător |
Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
Varga Attila | - judecător |
Claudia-Margareta Krupenschi | - magistrat-asistent-şef |
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.681D/2021.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că actul normativ criticat de Avocatul Poporului pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a fost între timp abrogat, astfel că, potrivit jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.
4. Cu Adresa nr. 9.963 din 17 mai 2021, Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului susţine, mai întâi, că modificările aduse art. 17 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prin articolul unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021, prin care este eliminată obligaţia de informare în scris a angajaţilor microîntreprinderilor cu privire la atribuţiile înscrise în fişa postului, contravin dreptului la măsuri de protecţia socială a muncii garantat de art. 41 alin. (2) din Constituţie. Fişa postului reprezintă înscrisul complementar al contractului individual de muncă în care sunt indicate, exhaustiv şi analitic, natura şi conţinutul competenţelor, responsabilităţilor, atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu proprii funcţiei sau ocupaţiei, astfel că are valoarea unei obligaţii de informare ce revine angajatorului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă. În lipsa acestei informări sub formă scrisă, angajatul se află în imposibilitatea de a dovedi atribuţiile stabilite cu angajatorul, încălcarea drepturilor sale şi comportamentul discreţionar al angajatorului. Relaţia de muncă devine astfel una lipsită de orice predictibilitate. Stabilirea atribuţiilor postului exclusiv verbal conduce la imposibilitatea ca angajaţii microîntreprinderilor să probeze îndeplinirea atribuţiilor. Faptul că legiuitorul a prevăzut o excepţie de la regula informării verbale asupra fişei postului în cazul acestor angajaţi, şi anume comunicarea în scris la solicitarea lor, nu constituie o măsură de protecţie suficientă în cazul unui conflict de muncă. Totodată, modificarea legislativă poate aduce prejudicii şi angajatorilor care s-ar putea afla în imposibilitatea exercitării dreptului la apărare, întrucât, potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina probei le revine acestora în conflictele muncă.
6. Aceleaşi dispoziţii ale articolului unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 nesocotesc şi principiul egalităţii şi al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece doar în privinţa angajaţilor microîntreprinderilor este instituită această exceptare de la regula comunicării în scris a fişei postului, iar din nota de fundamentare nu se poate decela niciun motiv obiectiv şi rezonabil care să justifice această diferenţiere de tratament.
7. Noua soluţie legislativă introdusă la art. 241 din Codul muncii generează, la rândul său, încă o discriminare cu privire la aceeaşi categorie de angajaţi, întrucât, spre deosebire de alţi angajaţi, aceştia nu beneficiază de prevederile unui regulament intern întocmit de angajator, fiind astfel lipsiţi de garanţiile generale pe care un asemenea act administrativ cu caracter normativ le asigură pentru protecţia socială a muncii.
8. Se mai susţine că lipsa de armonizare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 cu dreptul Uniunii Europene conduce la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11, 20 şi 148, fiind indicată în acest sens Directiva nr. 91/533/CEE a Consiliului privind obligaţia angajatorului de a informa lucrătorii asupra condiţiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă, act european cu relevanţă constituţională prin prisma obiectului său de reglementare, circumscris dreptului fundamental la protecţia socială a muncii. Totodată, se semnalează faptul că România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia să transpună, până la data de 1 august 2022, Directiva (UE) 2019/1.152 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă în Uniunea Europeană (care abrogă, dar dezvoltă şi completează dispoziţiile Directivei nr. 91/533/CEE a Consiliului), act european pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 îl nesocoteşte în mod evident prin stabilirea regulii potrivit căreia salariaţii unei microîntreprinderi vor fi informaţi verbal cu privire la atribuţiile pe care urmează să le exercite.
9. În sfârşit, Avocatul Poporului susţine că ordonanţa de urgenţă criticată contravine şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece, prin obiectul său de reglementare, afectează în sens negativ dreptul la protecţia socială a muncii şi principiul egalităţii în drepturi ale salariaţilor din microîntreprinderi. În acest context, precizează că atât Consiliul Legislativ, cât şi Consiliul Economic şi Social au avizat negativ proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021, Consiliul Legislativ recomandând chiar retragerea acestuia.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 6 mai 2021. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, actul normativ criticat a fost respins de Legea nr. 275/2022 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 3 octombrie 2022.
14. Actul normativ criticat conţinea un articol unic prin care erau aduse modificări şi completări art. 17, 119 şi 241 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
15. Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială, ale art. 115 alin. (6) cu referire la interdicţia Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă prin care să afecteze drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie şi ale art. 148 alin. (2) cu privire la principiul aplicării cu prioritate a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare obligatorii faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
16. Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 a fost respinsă prin Legea nr. 275/2022, astfel că, în prezent, prevederile criticate nu mai sunt în vigoare.
17. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
18. Cu privire la situaţia specială în care excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţii abrogate este ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragrafele 44 şi 45, că sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu poate fi interpretată în acelaşi fel ca în cazul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, întrucât soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului se face în cadrul unui control abstract de constituţionalitate (a se vedea şi Decizia nr. 1.167 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011 sau Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 24 septembrie 2015, paragraful 16), ceea ce înseamnă că Avocatul Poporului ridică o excepţie de neconstituţionalitate distinct de orice procedură judiciară, aşadar, în lipsa vreunui litigiu, el neavând de apărat vreun drept subiectiv [a se vedea, cu privire la caracterul abstract al controlului exercitat în condiţiile art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, Decizia nr. 163 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 4 aprilie 2013, iar cu privire la condiţionările şi implicaţiile unui control abstract de constituţionalitate, mutatis mutandis, Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 33]. Mai mult, Curtea a statuat că, în cadrul acestui control abstract de constituţionalitate, nu se poate determina dacă actul normativ abrogat produce în continuare efecte juridice asupra unor raporturi juridice concrete, evaluare care se poate face doar atunci când este vorba despre o excepţie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial [a se vedea Decizia nr. 1.167 din 15 septembrie 2011 sau Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, paragraful 16], ceea ce demonstrează inaplicabilitatea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011. Prin urmare, în această din urmă ipoteză, Curtea a condiţionat exercitarea controlului de constituţionalitate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, de existenţa în fondul activ al legislaţiei a actului de reglementare primară criticat de Avocatul Poporului, aşadar, implicit, a soluţiei legislative cuprinse în acesta; numai în măsura în care soluţia legislativă a fost menţinută, la data pronunţării Curţii, în actul normativ criticat, acesta poate fi analizat pe fond în condiţiile textului constituţional antereferit [a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, paragrafele 16-22, şi Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, paragraful 46].
19. Faţă de această cerinţă a activităţii textului legal criticat la momentul judecării excepţiei de neconstituţionalitate, aplicabilă în cazul particular al sesizării Curţii Constituţionale direct de Avocatul Poporului, se constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 nu mai este în vigoare ca urmare a respingerii sale prin Legea nr. 275/2022. Având în vedere şi faptul că respingerea prin lege a actului normativ criticat a survenit după sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »