Titlul x - POLITICA SOCIALĂ - Tratat din 25-mar-1957 PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE (VERSIUNE CONSOLIDATĂ)
Acte UE
Jurnalul Oficial 326C
În vigoare Versiune de la: 25 Mai 2019
TITLUL X:POLITICA SOCIALĂ
Art. 151: (ex-articolul 136 TCE)
Uniunea şi statele membre, conştiente de drepturile sociale fundamentale precum cele enunţate în Carta socială europeană semnată la Torino la 18 octombrie 1961 şi în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor adoptată în 1989, au ca obiective promovarea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, permiţând armonizarea acestora în condiţii de progres, o protecţie socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat şi durabil al ocupării forţei de muncă şi combaterea excluziunii.
În acest scop, Uniunea şi statele membre pun în aplicare măsuri care ţin seama de diversitatea practicilor naţionale, în special în domeniul relaţiilor convenţionale, precum şi de necesitatea de a menţine competitivitatea economiei Uniunii.
Acestea apreciază că o asemenea de evoluţie va rezulta atât din funcţionarea pieţei interne, care va favoriza armonizarea sistemelor sociale, cât şi din procedurile prevăzute de tratate şi din apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative.
Art. 152
Uniunea recunoaşte şi promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său, ţinând seama de diversitatea sistemelor naţionale. Aceasta facilitează dialogul dintre aceştia, respectându-le autonomia.
Reuniunea socială tripartită la nivel înalt pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă contribuie la dialogul social.
Art. 153: (ex-articolul 137 TCE)
(1)În vederea realizării obiectivelor menţionate la articolul 151, Uniunea susţine şi completează acţiunea statelor membre în domeniile următoare:
a)îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor;
b)condiţiile de muncă;
c)securitatea socială şi protecţia socială a lucrătorilor;
d)protecţia lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă;
e)informarea şi consultarea lucrătorilor;
f)reprezentarea si apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor si angajatorilor, inclusiv administrarea comună, sub rezerva alineatului (5);
g)condiţiile de muncă pentru resortisanţii din ţările terţe care sunt rezidenţi legali pe teritoriul Uniunii;
h)integrarea persoanelor excluse de pe piaţa forţei de muncă, fără a aduce atingere articolului 166;
i)egalitatea dintre bărbaţi si femei în ceea ce priveşte şansele pe piaţa forţei de muncă si tratamentul la locul de muncă;
j)lupta împotriva marginalizării sociale;
k)modernizarea sistemelor de protecţie socială, fără a aduce atingere literei c).
(2)În acest scop, Parlamentul European si Consiliul:
a)pot adopta măsuri menite să încurajeze cooperarea între statele membre prin iniţiative destinate să sporească cunoştinţele, să dezvolte schimburile de informaţii si a celor mai bune practici, să promoveze abordările novatoare si să evalueze experienţele dobândite, cu excluderea oricărei armonizări a actelor cu putere de lege si a normelor administrative;
b)pot adopta în domeniile menţionate la alineatul (1) literele a)-i), prin intermediul directivelor, recomandări minime aplicabile treptat, ţinând seama de condiţiile si de reglementările tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Aceste directive evită impunerea constrângerilor administrative, financiare si juridice susceptibile să frâneze crearea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii.
Parlamentul European si Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedura legislativă ordinară după consultarea Comitetului Economic si Social si a Comitetului Regiunilor.
În domeniile menţionate la alineatul (1) literele c), d), f) si g), Consiliul hotărăşte în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după consultarea Parlamentului European si a comitetelor menţionate anterior.
Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei si după consultarea Parlamentului European, poate decide ca procedura legislativă ordinară să se aplice alineatului (1) literele d), f) si g).
(3)Un stat membru poate încredinţa partenerilor sociali, la cererea lor comună, punerea în aplicare a directivelor adoptate în conformitate cu alineatul (2) sau, după caz, punerea în aplicare a unei decizii a Consiliului, adoptată în conformitate cu articolul 155.
În acest caz, statul membru respectiv se asigură că, până la data la care o directivă sau o decizie trebuie transpusă sau pusă în aplicare, partenerii sociali au luat măsurile necesare, pe bază de acord, iar statul membru în cauză ia toate măsurile necesare care să-i permită, în orice moment, să garanteze rezultatele impuse de directiva sau decizia menţionată.
(4)Dispoziţiile adoptate în temeiul prezentului articol:
- nu aduc atingere dreptului recunoscut al statelor membre de a-şi defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială şi nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrul financiar;
- nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să adopte măsuri de protecţie mai stricte, compatibile cu tratatele.
(5)Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică remuneraţiilor, dreptului de asociere, dreptului la grevă şi nici dreptului la lock-out.
Art. 154: (ex-articolul 138 TCE)
(1)Comisia are misiunea de a promova consultarea partenerilor sociali la nivelul Uniunii şi adoptă orice măsură utilă pentru a facilita dialogul acestora, asigurând o susţinere echilibrată a părţilor.
(2)În acest scop, înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, Comisia se consultă cu partenerii sociali privind posibila orientare a unei acţiuni a Uniunii.
(3)În cazul în care, după această consultare, Comisia apreciază că o acţiune a Uniunii este de dorit, aceasta se consultă cu partenerii sociali privind conţinutul propunerii preconizate. Partenerii sociali prezintă Comisiei un aviz sau, după caz, o recomandare.
(4)Cu ocazia consultărilor menţionate la alineatele (2) şi (3), partenerii sociali pot informa Comisia despre voinţa lor de a iniţia procedura prevăzută la articolul 155. Durata acestei proceduri nu poate depăşi nouă luni, cu excepţia unei prelungiri hotărâte de comun acord de partenerii sociali în cauză şi de Comisie.
Art. 155: (ex-articolul 139 TCE)
(1)Dialogul între partenerii sociali la nivelul Uniunii poate conduce, în cazul în care aceştia doresc, la raporturi contractuale, inclusiv acorduri.
(2)Acordurile încheiate la nivelul Uniunii sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile şi practicile proprii partenerilor sociali şi statelor membre sau, în domeniile aflate sub incidenţa articolului 153, la cererea comună a părţilor semnatare, printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei. Parlamentul European este informat.
Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul în cauză conţine una sau mai multe dispoziţii referitoare la unul din domeniile pentru care este necesară unanimitatea în temeiul articolului 153 alineatul (2).
Art. 156: (ex-articolul 140 TCE)
În vederea realizării obiectivelor prevăzute la articolul 151 si fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor, Comisia încurajează cooperarea dintre statele membre si facilitează coordonarea acţiunii acestora în toate domeniile politicii sociale aflate sub incidenţa prezentului capitol si, în special, în domeniile privind:
- ocuparea forţei de muncă;
- dreptul muncii si condiţiile de muncă;
- formarea si perfecţionarea profesională;
- securitatea socială;
- protecţia împotriva accidentelor si a bolilor profesionale;
- igiena muncii;
- dreptul de asociere si negocierile colective dintre angajatori si lucrători.
În acest scop, Comisia acţionează în strânsă legătură cu statele membre, prin studii, avize si prin organizarea de consultări, atât în ceea ce priveşte problemele care apar pe plan intern, cât si cele care privesc organizaţiile internaţionale, în special prin iniţiative menite să stabilească orientările si indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici si să pregătească elementele necesare pentru supravegherea si evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.
Înainte de formularea avizelor prevăzute de prezentul articol, Comisia consultă Comitetul Economic si Social.
Art. 157: (ex-articolul 141 TCE)
(1)Fiecare stat membru asigură aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin si cei de sex feminin, pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă de aceeaşi valoare.
(2)În sensul prezentului articol, prin remuneraţie se înţelege salariul sau suma obişnuite de bază sau minime, precum si toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta.
Egalitatea de remunerare, fără discriminare pe motiv de sex, presupune ca:
a)remuneraţia acordată pentru aceeaşi muncă plătită la normă să fie stabilită pe baza aceleiaşi unităţi de măsură;
b)remuneraţia acordată pentru aceeaşi muncă plătită cu ora să fie aceeaşi pentru locuri de muncă echivalente.
(3)Parlamentul European şi Consiliul hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, adoptă măsuri necesare pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalităţii şanselor şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte munca şi locul de muncă, inclusiv a principiului egalităţii de remunerare pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă echivalentă.
(4)Pentru a asigura în mod concret o deplină egalitate între bărbaţi şi femei în viaţa profesională, principiul egalităţii de tratament nu împiedică un stat membru să menţină sau să adopte măsuri care să prevadă avantaje specifice menite să faciliteze exercitarea unei activităţi profesionale de către sexul mai slab reprezentat, să prevină sau să compenseze dezavantaje în cariera profesională.
Art. 158: (ex-articolul 142 TCE)
Statele membre se obligă să menţină echivalenţa care există în privinţa regimurilor concediilor plătite.
Art. 159: (ex-articolul 143 TCE)
Comisia elaborează anual un raport cu privire la evoluţia realizării obiectivelor menţionate la articolul 151, inclusiv cu privire la situaţia demografică în Uniune. Aceasta transmite raportul Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social.
Art. 160: (ex-articolul 144 TCE)
Consiliul hotărând cu majoritate simplă, după consultarea Parlamentului European, instituie un comitet de protecţie socială cu caracter consultativ, în scopul de a promova cooperarea în materie de protecţie socială între statele membre şi cu Comisia. Comitetul are ca misiune:
- să urmărească situaţia socială şi evoluţia politicilor de protecţie socială în statele membre şi în Uniune;
- să faciliteze schimbul de informaţii, de experienţă şi de bune practici între statele membre şi cu Comisia;
- fără a aduce atingere articolului 240, să pregătească rapoarte, să formuleze avize sau să întreprindă alte activităţi în domeniile care ţin de competenţa sa, atât la cererea Consiliului sau a Comisiei, cât şi din proprie iniţiativă.
Pentru îndeplinirea mandatului său, comitetul stabileşte contacte adecvate cu partenerii sociali.
Fiecare stat membru si Comisia numesc doi membri ai comitetului.
Art. 161: (ex-articolul 145 TCE)
În raportul său anual către Parlamentul European, Comisia consacră un capitol special evoluţiei situaţiei sociale în Uniune.
Parlamentul European poate invita Comisia să elaboreze rapoarte pe probleme specifice ale situaţiei sociale.