Titlul i - DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 987/16-sept-2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Acte UE
Jurnalul Oficial 284L
În vigoare Versiune de la: 1 Februarie 2020
TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Definiţii
(1)În sensul prezentului regulament:
a)"regulament de bază" înseamnă Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
b)"regulament de punere în aplicare" înseamnă prezentul regulament; şi
c)se aplică definiţiile menţionate în regulamentul de bază.
(2)Pe lângă definiţiile menţionate la alineatul (1):
a)"punct de acces" înseamnă o entitate care îndeplineşte funcţiile de:
(i)punct de contact electronic;
(ii)transmisie automată, în funcţie de adresă; şi
(iii)transmisie inteligentă, prin intermediul programelor informatice care permit verificarea şi transmisia automată (de exemplu, un program bazat pe inteligenţă artificială) şi/sau intervenţia omului;
b)"organism de legătură" înseamnă orice organism desemnat de către autoritatea competentă a unui stat membru, în unul sau mai multe domenii ale securităţii sociale menţionate la articolul 3 din regulamentul de bază, să răspundă solicitărilor de informaţii şi asistenţă în scopul aplicării regulamentului de bază şi a regulamentului de punere în aplicare şi care trebuie să îşi îndeplinească atribuţiile care i-au fost acordate în temeiul titlului IV din regulamentul de punere în aplicare;
c)"document" înseamnă o serie de date, indiferent de suportul folosit, structurate astfel încât să permită transmiterea lor electronică şi care trebuie comunicate pentru a permite funcţionarea regulamentului de bază, precum şi a regulamentului de punere în aplicare;
d)"document electronic structurat" înseamnă orice document structurat într-un format definit pentru schimbul electronic de informaţii între statele membre;
e)"transmitere electronică" înseamnă transmiterea de date cu ajutorul echipamentelor electronice pentru prelucrarea datelor (inclusiv compresia digitală) prin intermediul cablurilor, al transmisiilor radio, al tehnologiilor optice sau prin orice alte mijloace electromagnetice;
f)"Comisie de audit" înseamnă organismul menţionat la articolul 74 din regulamentul de bază.
Art. 2: Domeniul de aplicare şi regulile referitoare la schimburile între instituţii
(1)În sensul regulamentului de punere în aplicare, schimburile dintre autorităţile şi instituţiile statelor membre şi persoanele care intră sub incidenţa regulamentului de bază se bazează pe principiile serviciului public, eficienţei, asistenţei active, furnizării rapide şi accesibilităţii, inclusiv ale e-accesibilităţii, în special pentru persoanele cu handicap şi în vârstă.
(2)Instituţiile furnizează sau fac schimb fără întârziere de toate informaţiile necesare pentru instituirea şi stabilirea drepturilor şi a obligaţiilor persoanelor cărora li se aplică regulamentul de bază. Între statele membre, transferul acestui tip de date se face fie direct, de către instituţiile respective, fie indirect, prin intermediul organismelor de legătură.
(3)În cazul în care o persoană a transmis din greşeală informaţii, documente sau cereri unei instituţii situate pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituţia desemnată în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare, instituţia care le-a primit retransmite fără întârziere informaţiile, documentele sau cererile respective instituţiei desemnate în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare, cu menţionarea datei la care acestea au fost transmise iniţial. Această dată este obligatorie pentru instituţia care primeşte documentele retransmise. Cu toate acestea, instituţiile statelor membre nu pot fi considerate răspunzătoare şi nu se poate considera că au luat o decizie în virtutea omisiunii lor de a acţiona ca urmare a unei transmisii întârziate de informaţii, documente sau cereri de către instituţiile altor state membre.
(4)În cazul în care transferul de date se face indirect, prin intermediul organismului de legătură al statului membru de destinaţie, termenele de răspuns la cereri încep să curgă de la data la care respectivul organism de legătură a primit cererea, ca şi când aceasta ar fi fost primită de instituţia din statul membru respectiv.
Art. 3: Domeniul de aplicare şi regulile referitoare la schimburile dintre persoanele în cauză şi instituţii
(1)Statele membre se asigură că informaţiile necesare sunt puse la dispoziţia persoanelor în cauză pentru ca acestea să fie informate cu privire la schimbările pe care le aduc regulamentul de bază şi regulamentul de punere în aplicare, astfel încât să îşi poată cunoaşte drepturile. Statele membre asigură, de asemenea, servicii uşor accesibile.
(2)Persoanele cărora li se aplică regulamentul de bază trebuie să transmită instituţiei competente informaţiile, documentele sau documentele justificative pentru determinarea situaţiei lor ori a familiei acestora, pentru a-şi stabili sau păstra drepturile şi obligaţiile, precum şi pentru a stabili care este legislaţia aplicabilă şi, respectiv, obligaţiile care le revin în temeiul acesteia.
(3)În momentul în care culeg, transmit sau prelucrează date cu caracter personal în temeiul legislaţiei proprii în scopul punerii în aplicare a regulamentului de bază, statele membre se asigură că persoanele în cauză îşi pot exercita pe deplin drepturile cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, în conformitate cu dispoziţiile comunitare privind protecţia persoanelor sub aspectul prelucrării datelor cu caracter personal, precum şi privind libera circulaţie a acestui tip de date.
(4)În măsura necesară pentru aplicarea regulamentului de bază şi a celui de punere în aplicare, instituţiile competente pun la dispoziţie informaţiile persoanelor vizate şi le eliberează documentele fără întârziere şi în orice caz în termenele prevăzute de legislaţia statului membru în cauză.
Instituţia competentă notifică solicitantul cu reşedinţă sau drept de şedere în alt stat membru cu privire la decizia sa în mod direct sau prin organismul de legătură al statului membru de reşedinţă sau de şedere. În cazul neacordării prestaţiilor, aceasta indică, de asemenea, motivele care au dus la neacordarea prestaţiilor, căile de atac şi termenele în care le poate introduce. O copie a acestei decizii este trimisă celorlalte instituţii implicate.
Art. 4: Formatul şi metoda de efectuare a schimbului de date
(1)Comisia administrativă stabileşte structura, conţinutul, formatul şi modalităţile de efectuare a schimbului de documente şi de documente electronice structurate.
(2)Transmiterea datelor între instituţii sau organisme de legătură se efectuează pe cale electronică, direct sau indirect prin intermediul punctelor de acces într-un cadru comun şi în condiţii de siguranţă care pot garanta confidenţialitatea şi protecţia schimbului de date.
(3)Pentru a comunica cu persoanele în cauză, instituţiile competente utilizează modalităţile adecvate pentru fiecare caz şi preferă pe cât posibil căile electronice de comunicare. Comisia administrativă stabileşte modalităţile practice de transmitere pe cale electronică a informaţiilor, a documentelor sau a deciziilor către persoanele în cauză.
Art. 5: Valoarea juridică a documentelor şi a documentelor justificative eliberate într-un alt stat membru
(1)Documentele eliberate de către instituţia unui stat membru şi care fac dovada statutului unei anumite persoane în scopul aplicării regulamentului de bază şi a regulamentului de punere în aplicare, precum şi documentele justificative pe baza cărora au fost eliberate documentele sunt acceptate de către instituţiile celorlalte state membre atât timp cât aceste documente nu au fost retrase sau declarate nule de către statul membru în care au fost emise.
(2)În cazul în care există îndoieli cu privire la valabilitatea unui document sau la acurateţea elementelor de fapt pe care se bazează conţinutul acestuia, instituţia statului membru care primeşte documentul solicită instituţiei emitente lămuririle necesare şi, dacă este cazul, retragerea documentului respectiv. Instituţia emitentă reexaminează motivele eliberării documentului şi îl retrage, dacă este necesar.
(3)În temeiul alineatului (2), în cazul în care există îndoieli cu privire la informaţiile furnizate de persoana vizată, valabilitatea documentului sau a documentelor justificative sau acurateţea elementelor de fapt pe care se bazează informaţiile cuprinse în acestea, instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă, la cererea instituţiei competente, poate, în măsura posibilului, proceda la verificarea informaţiilor sau a documentului respectiv.
(4)În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituţiile în cauză, cazul poate fi supus atenţiei Comisiei administrative de către autorităţile competente cel devreme în termen de o lună de la data la care instituţia care a primit documentul şi-a prezentat cererea. Comisia administrativă încearcă să reconcilieze punctele de vedere în termen de şase luni de la data la care a fost sesizată cu privire la cazul respectiv.
Art. 6: Aplicarea provizorie a legislaţiei şi acordarea provizorie a prestaţiilor
(1)Dacă nu se specifică altfel în regulamentul de punere în aplicare, în cazul în care intervine o divergenţă de opinii între instituţiile sau autorităţile din două sau mai multe state membre cu privire la determinarea legislaţiei aplicabile, persoana vizată este supusă cu titlu provizoriu legislaţiei unuia dintre statele membre respective, ordinea de prioritate fiind determinată în funcţie de următoarele criterii:
a)legislaţia statului membru în care persoana îşi desfăşoară efectiv activitatea salariată sau o activitate profesională independentă, în cazul în care activitatea salariată sau activitatea profesională independentă este exercitată într-un singur stat membru;
b)legislaţia statului membru de reşedinţă, dacă persoana în cauză îşi desfăşoară activitatea salariată sau independentă în două sau mai multe state membre şi desfăşoară o parte a activităţii sau activităţilor sale în statul membru de reşedinţă sau dacă persoana în cauză nu desfăşoară nicio activitate salariată sau independentă;
c)în toate celelalte cazuri, legislaţia statului membru a cărei aplicare a fost mai întâi solicitată, dacă persoana desfăşoară o activitate sau activităţi în două sau mai multe state membre.
(2)În cazul în care există diferenţe de opinie între instituţiile sau autorităţile din două sau mai multe state membre privind identificarea instituţiei care ar trebui să acorde prestaţiile în bani sau în natură, persoana în cauză care ar putea solicita prestaţiile în cazul în care nu ar exista divergenţa de opinii respectivă are dreptul, cu titlu provizoriu, la prestaţiile prevăzute de legislaţia aplicată de către instituţia din locul său de reşedinţă sau, dacă persoana respectivă nu îşi are reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele membre în cauză, la prestaţiile prevăzute de legislaţia aplicată de către instituţia căreia i-a fost înaintată cererea mai întâi.
(3)În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituţiile sau autorităţile respective, cazul poate fi înaintat Comisiei administrative de către autorităţile competente cel devreme la o lună de la data la care a intervenit divergenţa de opinii menţionată la alineatul (1) sau (2). Comisia administrativă încearcă să reconcilieze opiniile divergente în termen de şase luni de la data la care i-a fost adus în atenţie cazul.
(4)În cazul în care fie se stabileşte că legislaţia aplicabilă nu este cea a statului membru în care s-a instituit afilierea provizorie, fie instituţia care a acordat prestaţiile în regim provizoriu nu era cea competentă să o facă, instituţia identificată ca fiind competentă este considerată retroactiv ca fiind competentă, ca şi cum respectiva divergenţă de opinii nu ar fi existat, cel târziu începând cu data afilierii provizorii sau cu data acordării pentru prima oară cu titlu provizoriu a prestaţiilor în cauză.
(5)În cazul în care este necesar, instituţia identificată ca fiind competentă şi instituţia care a acordat prestaţiile în bani cu titlu provizoriu sau a primit cotizaţii cu titlu provizoriu regularizează situaţia financiară a persoanei în cauză în ceea ce priveşte cotizaţiile şi prestaţiile în bani care i-au fost acordate cu titlu provizoriu, după caz, în conformitate cu titlul IV capitolul III din regulamentul de punere în aplicare.
Prestaţiile în natură acordate cu titlu provizoriu de către o anumită instituţie, în conformitate cu alineatul (2), sunt rambursate de către instituţia competentă în conformitate cu titlul IV din regulamentul de punere în aplicare.
Art. 7: Calculul provizoriu al prestaţiilor şi al cotizaţiilor
(1)Dacă nu se specifică altfel în regulamentul de punere în aplicare, în cazul în care o persoană este eligibilă să primească o prestaţie sau este obligată să plătească o cotizaţie, în conformitate cu dispoziţiile regulamentului de bază, şi instituţia competentă nu dispune de toate informaţiile privind situaţia dintr-un alt stat membru, necesare pentru a calcula definitiv cuantumul prestaţiei sau al cotizaţiei respective, acea instituţie, la cererea persoanei în cauză, acordă respectiva prestaţie sau calculează respectiva cotizaţie cu titlu provizoriu, în cazul în care un astfel de calcul este posibil, pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia instituţiei respective.
(2)Prestaţia sau cotizaţia în cauză se recalculează odată ce instituţia în cauză primeşte dovezile sau documentele justificative necesare.
Art. 8: Înţelegeri administrative între două sau mai multe state membre
(1)Dispoziţiile regulamentului de punere în aplicare înlocuiesc dispoziţiile stabilite în înţelegerile privind aplicarea convenţiilor menţionate la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, cu excepţia celor referitoare la înţelegerile cu privire la convenţiile menţionate în anexa II la regulamentul de bază, cu condiţia ca dispoziţiile din înţelegerile respective să fie incluse în anexa 1 la regulamentul de punere în aplicare.
(2)Dacă este necesar, statele membre pot încheia între ele înţelegeri referitoare la aplicarea convenţiilor menţionate la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază, cu condiţia ca aceste înţelegeri să nu aducă atingere drepturilor şi obligaţiilor persoanelor vizate şi să fie incluse în anexa 1 la regulamentul de punere în aplicare.
Art. 9: Alte proceduri între autorităţi şi instituţii
(1)Două sau mai multe state membre sau autorităţile lor competente pot conveni asupra altor proceduri decât cele prevăzute de regulamentul de punere în aplicare, cu condiţia ca respectivele proceduri să nu prejudicieze drepturile sau obligaţiile persoanelor în cauză.
(2)Orice acorduri încheiate în acest scop sunt comunicate Comisiei administrative şi enumerate la anexa 1 la regulamentul de punere în aplicare.
(3)Dispoziţiile cuprinse în acordurile de punere în aplicare încheiate între două sau mai multe state membre, în acelaşi scop, sau care sunt similare celor menţionate la alineatul (2), care sunt în vigoare în ziua precedentă intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare şi sunt incluse în anexa 5 la Regulamentul (CEE) nr. 574/72, continuă să se aplice în contextul relaţiilor dintre respectivele state membre, cu condiţia să fie incluse şi în anexa 1 la regulamentul de punere în aplicare.
Art. 10: Evitarea cumulului de prestaţii
Fără a aduce atingere altor dispoziţii din regulamentul de bază, în cazul în care prestaţiile datorate conform legislaţiei a două sau mai multe state membre se reduc, se suspendă sau se retrag reciproc, orice sumă care nu ar fi achitată în cazul aplicării stricte a normelor privind reducerea, suspendarea sau retragerea prevăzute de legislaţia statelor membre respective este împărţită la numărul de prestaţii supuse reducerii, suspendării sau retragerii.
Art. 11: Elementele necesare stabilirii reşedinţei
(1)În cazul în care instituţiile din două sau mai multe state membre au opinii divergente privind stabilirea reşedinţei unei persoane căreia i se aplică regulamentul de bază, respectivele instituţii stabilesc, de comun acord, centrul de interes al persoanei respective, pe baza unei evaluări globale a tuturor informaţiilor disponibile referitoare la elementele de fapt relevante, care pot include, după caz:
a)durata şi continuitatea prezenţei sale pe teritoriul statelor membre respective;
b)situaţia persoanei, inclusiv:
(i)natura şi caracteristicile specifice ale oricărei activităţi exercitate, în special locul în care se exercită de obicei activitatea, stabilitatea activităţii şi durata oricărui contract de muncă;
(ii)situaţia familială şi legăturile de familie;
(iii)exercitarea oricărei activităţi neremunerate;
(iv)în cazul studenţilor, sursa veniturilor acestora;
(v)situaţia locativă a persoanei, în special măsura în care aceasta are un caracter permanent;
(vi)statul membru în care se consideră că persoana îşi are reşedinţa fiscală.
(2)În cazul în care considerarea diferitelor criterii bazate pe elementele de fapt relevante enumerate la alineatul (1) nu conduce la un acord între instituţiile respective, intenţia persoanei, ilustrată de astfel de elemente de fapt şi împrejurări şi în special de motivele care au determinat-o să se mute, se consideră a fi decisivă pentru stabilirea locului său de reşedinţă efectiv.
Art. 12: Cumularea perioadelor
(1)În sensul aplicării articolului 6 din regulamentul de bază, instituţia competentă contactează instituţiile statelor membre a căror legislaţie a fost, de asemenea, aplicată persoanei respective pentru a cunoaşte toate perioadele realizate sub incidenţa legislaţiilor respective.
(2)Perioadele respective de asigurare, de activitate salariată, de activitate independentă sau de reşedinţă realizate sub incidenţa legislaţiei unui stat membru se adaugă celor realizate sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, în măsura în care acest lucru este necesar, în sensul aplicării articolului 6 din regulamentul de bază, cu condiţia ca perioadele să nu se suprapună.
(3)În cazul în care perioada de asigurare sau de reşedinţă realizată în baza unei asigurări obligatorii în temeiul legislaţiei unui anumit stat membru coincide cu perioada de asigurare realizată pe baza unei asigurări voluntare sau a unei asigurări facultative continue în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, se ia în considerare numai perioada realizată pe baza asigurării obligatorii.
(4)În cazul în care o perioadă de asigurare sau de reşedinţă, alta decât o perioadă asimilată realizată sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, coincide cu o perioadă asimilată în baza legislaţiei unui alt stat membru, se ia în considerare numai perioada alta decât perioada asimilată.
(5)Orice perioadă considerată asimilată conform legislaţiei a două sau mai multe state membre este luată în considerare numai de către instituţia statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia persoana respectivă s-a aflat cu titlu obligatoriu anterior perioadei menţionate. În cazul în care persoana respectivă nu s-a aflat cu titlu obligatoriu sub incidenţa legislaţiei unui stat membru înaintea perioadei menţionate, aceasta din urmă va fi luată în considerare de către instituţia statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia persoana respectivă s-a aflat cu titlu obligatoriu, pentru prima dată după perioada menţionată.
(6)În cazul în care nu se pot stabili cu precizie intervalele de timp în care s-au realizat anumite perioade de asigurare sau de reşedinţă sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, se prezumă că aceste perioade nu se suprapun cu perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru şi se ţine seama de acestea în măsura în care sunt avantajoase pentru persoana în cauză şi pot fi luate în considerare în limite rezonabile.
Art. 13: Reguli de transformare a perioadelor
(1)În cazul în care perioadele realizate sub incidenţa legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în unităţi diferite de cele prevăzute în legislaţia unui alt stat membru, transformarea necesară în scopul cumulării în conformitate cu articolul 6 din regulamentul de bază se efectuează după următoarele reguli:
a)Perioada care urmează a fi utilizată drept bază pentru transformare este cea comunicată de instituţia statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia a fost realizată.
b)În cazul sistemelor în cadrul cărora perioadele sunt exprimate în zile, transformarea din zile la alte unităţi şi invers, precum şi între diferite sisteme bazate pe zile, se calculează în conformitate cu următorul tabel:
Sistem bazat pe | 1 zi corespunde unui număr de | 1 săptămână corespunde unui număr de | 1 lună corespunde unui număr de | 1 trimestru corespunde unui număr de | Număr maxim de zile dintr-un an calendaristic |
5 zile | 9 ore | 5 zile | 22 zile | 66 zile | 264 zile |
6 zile | 8 ore | 6 zile | 26 zile | 78 zile | 312 zile |
7 zile | 6 ore | 7 zile | 30 zile | 90 zile | 360 zile |
c)În cazul sistemelor în cadrul cărora perioadele sunt exprimate în alte unităţi decât zile:
(i)trei luni sau treisprezece săptămâni reprezintă un trimestru şi invers;
(ii)un an este echivalentul a patru trimestre, 12 luni sau 52 de săptămâni şi invers;
(iii)pentru transformarea săptămânilor în luni şi invers, săptămânile şi lunile sunt transformate în zile în conformitate cu regulile de transformare pentru sistemele bazate pe şase zile prevăzute în tabelul de la litera (b).
d)În cazul perioadelor exprimate sub formă de fracţiuni, cifrele sunt transformate în cea mai mică unitate întreagă următoare, prin aplicarea regulilor menţionate la literele (b) şi (c). Fracţiunile de ani se transformă în luni, cu excepţia cazului în care sistemul în cauză se bazează pe trimestre.
e)În cazul în care transformarea efectuată în temeiul prezentului alineat are drept rezultat o fracţiune de unitate, rezultatul se rotunjeşte la unitatea întreagă superioară imediat următoare.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu duce la generarea, pentru suma totală a perioadelor realizate în cursul unui an calendaristic, a unui total care să depăşească numărul de zile indicat în ultima coloană din tabelul de la alineatul (1) litera (b), 52 de săptămâni, 12 luni sau 4 trimestre.
În cazul în care perioadele care urmează să fie transformate corespund sumei maxime anuale a perioadelor menţionată în legislaţia statului membru respectiv în care au fost realizate, aplicarea alineatului (1) nu are drept rezultat, în cursul unui an calendaristic, perioade mai scurte decât suma maximă posibilă a perioadelor menţionată în legislaţia în cauză.
(3)Transformarea se operează fie printr-o singură operaţie care acoperă toate perioadele comunicate ca total, fie pentru fiecare an, în cazul în care perioadele au fost comunicate anual.
(4)Atunci când instituţia comunică perioadele exprimate sub formă de zile, indică, în acelaşi timp, dacă sistemul pe care îl gestionează are la bază cinci, şase sau şapte zile.