Art. 6. - Art. 6: Aplicarea provizorie a legislaţiei şi acordarea provizorie a prestaţiilor - Regulamentul 987/16-sept-2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Acte UE

Jurnalul Oficial 284L

În vigoare
Versiune de la: 1 Februarie 2020
Art. 6: Aplicarea provizorie a legislaţiei şi acordarea provizorie a prestaţiilor
(1)Dacă nu se specifică altfel în regulamentul de punere în aplicare, în cazul în care intervine o divergenţă de opinii între instituţiile sau autorităţile din două sau mai multe state membre cu privire la determinarea legislaţiei aplicabile, persoana vizată este supusă cu titlu provizoriu legislaţiei unuia dintre statele membre respective, ordinea de prioritate fiind determinată în funcţie de următoarele criterii:
a)legislaţia statului membru în care persoana îşi desfăşoară efectiv activitatea salariată sau o activitate profesională independentă, în cazul în care activitatea salariată sau activitatea profesională independentă este exercitată într-un singur stat membru;
b)legislaţia statului membru de reşedinţă, dacă persoana în cauză îşi desfăşoară activitatea salariată sau independentă în două sau mai multe state membre şi desfăşoară o parte a activităţii sau activităţilor sale în statul membru de reşedinţă sau dacă persoana în cauză nu desfăşoară nicio activitate salariată sau independentă;

c)în toate celelalte cazuri, legislaţia statului membru a cărei aplicare a fost mai întâi solicitată, dacă persoana desfăşoară o activitate sau activităţi în două sau mai multe state membre.

(2)În cazul în care există diferenţe de opinie între instituţiile sau autorităţile din două sau mai multe state membre privind identificarea instituţiei care ar trebui să acorde prestaţiile în bani sau în natură, persoana în cauză care ar putea solicita prestaţiile în cazul în care nu ar exista divergenţa de opinii respectivă are dreptul, cu titlu provizoriu, la prestaţiile prevăzute de legislaţia aplicată de către instituţia din locul său de reşedinţă sau, dacă persoana respectivă nu îşi are reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele membre în cauză, la prestaţiile prevăzute de legislaţia aplicată de către instituţia căreia i-a fost înaintată cererea mai întâi.
(3)În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituţiile sau autorităţile respective, cazul poate fi înaintat Comisiei administrative de către autorităţile competente cel devreme la o lună de la data la care a intervenit divergenţa de opinii menţionată la alineatul (1) sau (2). Comisia administrativă încearcă să reconcilieze opiniile divergente în termen de şase luni de la data la care i-a fost adus în atenţie cazul.
(4)În cazul în care fie se stabileşte că legislaţia aplicabilă nu este cea a statului membru în care s-a instituit afilierea provizorie, fie instituţia care a acordat prestaţiile în regim provizoriu nu era cea competentă să o facă, instituţia identificată ca fiind competentă este considerată retroactiv ca fiind competentă, ca şi cum respectiva divergenţă de opinii nu ar fi existat, cel târziu începând cu data afilierii provizorii sau cu data acordării pentru prima oară cu titlu provizoriu a prestaţiilor în cauză.
(5)În cazul în care este necesar, instituţia identificată ca fiind competentă şi instituţia care a acordat prestaţiile în bani cu titlu provizoriu sau a primit cotizaţii cu titlu provizoriu regularizează situaţia financiară a persoanei în cauză în ceea ce priveşte cotizaţiile şi prestaţiile în bani care i-au fost acordate cu titlu provizoriu, după caz, în conformitate cu titlul IV capitolul III din regulamentul de punere în aplicare.
Prestaţiile în natură acordate cu titlu provizoriu de către o anumită instituţie, în conformitate cu alineatul (2), sunt rambursate de către instituţia competentă în conformitate cu titlul IV din regulamentul de punere în aplicare.