Capitolul iii - Alte dispoziţii generale pentru aplicarea regulamentului de bază - Regulamentul 987/16-sept-2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Acte UE
Jurnalul Oficial 284L
În vigoare Versiune de la: 1 Februarie 2020
CAPITOLUL III:Alte dispoziţii generale pentru aplicarea regulamentului de bază
Art. 8: Înţelegeri administrative între două sau mai multe state membre
(1)Dispoziţiile regulamentului de punere în aplicare înlocuiesc dispoziţiile stabilite în înţelegerile privind aplicarea convenţiilor menţionate la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, cu excepţia celor referitoare la înţelegerile cu privire la convenţiile menţionate în anexa II la regulamentul de bază, cu condiţia ca dispoziţiile din înţelegerile respective să fie incluse în anexa 1 la regulamentul de punere în aplicare.
(2)Dacă este necesar, statele membre pot încheia între ele înţelegeri referitoare la aplicarea convenţiilor menţionate la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază, cu condiţia ca aceste înţelegeri să nu aducă atingere drepturilor şi obligaţiilor persoanelor vizate şi să fie incluse în anexa 1 la regulamentul de punere în aplicare.
Art. 9: Alte proceduri între autorităţi şi instituţii
(1)Două sau mai multe state membre sau autorităţile lor competente pot conveni asupra altor proceduri decât cele prevăzute de regulamentul de punere în aplicare, cu condiţia ca respectivele proceduri să nu prejudicieze drepturile sau obligaţiile persoanelor în cauză.
(2)Orice acorduri încheiate în acest scop sunt comunicate Comisiei administrative şi enumerate la anexa 1 la regulamentul de punere în aplicare.
(3)Dispoziţiile cuprinse în acordurile de punere în aplicare încheiate între două sau mai multe state membre, în acelaşi scop, sau care sunt similare celor menţionate la alineatul (2), care sunt în vigoare în ziua precedentă intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare şi sunt incluse în anexa 5 la Regulamentul (CEE) nr. 574/72, continuă să se aplice în contextul relaţiilor dintre respectivele state membre, cu condiţia să fie incluse şi în anexa 1 la regulamentul de punere în aplicare.
Art. 10: Evitarea cumulului de prestaţii
Fără a aduce atingere altor dispoziţii din regulamentul de bază, în cazul în care prestaţiile datorate conform legislaţiei a două sau mai multe state membre se reduc, se suspendă sau se retrag reciproc, orice sumă care nu ar fi achitată în cazul aplicării stricte a normelor privind reducerea, suspendarea sau retragerea prevăzute de legislaţia statelor membre respective este împărţită la numărul de prestaţii supuse reducerii, suspendării sau retragerii.
Art. 11: Elementele necesare stabilirii reşedinţei
(1)În cazul în care instituţiile din două sau mai multe state membre au opinii divergente privind stabilirea reşedinţei unei persoane căreia i se aplică regulamentul de bază, respectivele instituţii stabilesc, de comun acord, centrul de interes al persoanei respective, pe baza unei evaluări globale a tuturor informaţiilor disponibile referitoare la elementele de fapt relevante, care pot include, după caz:
a)durata şi continuitatea prezenţei sale pe teritoriul statelor membre respective;
b)situaţia persoanei, inclusiv:
(i)natura şi caracteristicile specifice ale oricărei activităţi exercitate, în special locul în care se exercită de obicei activitatea, stabilitatea activităţii şi durata oricărui contract de muncă;
(ii)situaţia familială şi legăturile de familie;
(iii)exercitarea oricărei activităţi neremunerate;
(iv)în cazul studenţilor, sursa veniturilor acestora;
(v)situaţia locativă a persoanei, în special măsura în care aceasta are un caracter permanent;
(vi)statul membru în care se consideră că persoana îşi are reşedinţa fiscală.
(2)În cazul în care considerarea diferitelor criterii bazate pe elementele de fapt relevante enumerate la alineatul (1) nu conduce la un acord între instituţiile respective, intenţia persoanei, ilustrată de astfel de elemente de fapt şi împrejurări şi în special de motivele care au determinat-o să se mute, se consideră a fi decisivă pentru stabilirea locului său de reşedinţă efectiv.
Art. 12: Cumularea perioadelor
(1)În sensul aplicării articolului 6 din regulamentul de bază, instituţia competentă contactează instituţiile statelor membre a căror legislaţie a fost, de asemenea, aplicată persoanei respective pentru a cunoaşte toate perioadele realizate sub incidenţa legislaţiilor respective.
(2)Perioadele respective de asigurare, de activitate salariată, de activitate independentă sau de reşedinţă realizate sub incidenţa legislaţiei unui stat membru se adaugă celor realizate sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, în măsura în care acest lucru este necesar, în sensul aplicării articolului 6 din regulamentul de bază, cu condiţia ca perioadele să nu se suprapună.
(3)În cazul în care perioada de asigurare sau de reşedinţă realizată în baza unei asigurări obligatorii în temeiul legislaţiei unui anumit stat membru coincide cu perioada de asigurare realizată pe baza unei asigurări voluntare sau a unei asigurări facultative continue în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, se ia în considerare numai perioada realizată pe baza asigurării obligatorii.
(4)În cazul în care o perioadă de asigurare sau de reşedinţă, alta decât o perioadă asimilată realizată sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, coincide cu o perioadă asimilată în baza legislaţiei unui alt stat membru, se ia în considerare numai perioada alta decât perioada asimilată.
(5)Orice perioadă considerată asimilată conform legislaţiei a două sau mai multe state membre este luată în considerare numai de către instituţia statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia persoana respectivă s-a aflat cu titlu obligatoriu anterior perioadei menţionate. În cazul în care persoana respectivă nu s-a aflat cu titlu obligatoriu sub incidenţa legislaţiei unui stat membru înaintea perioadei menţionate, aceasta din urmă va fi luată în considerare de către instituţia statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia persoana respectivă s-a aflat cu titlu obligatoriu, pentru prima dată după perioada menţionată.
(6)În cazul în care nu se pot stabili cu precizie intervalele de timp în care s-au realizat anumite perioade de asigurare sau de reşedinţă sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, se prezumă că aceste perioade nu se suprapun cu perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru şi se ţine seama de acestea în măsura în care sunt avantajoase pentru persoana în cauză şi pot fi luate în considerare în limite rezonabile.
Art. 13: Reguli de transformare a perioadelor
(1)În cazul în care perioadele realizate sub incidenţa legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în unităţi diferite de cele prevăzute în legislaţia unui alt stat membru, transformarea necesară în scopul cumulării în conformitate cu articolul 6 din regulamentul de bază se efectuează după următoarele reguli:
a)Perioada care urmează a fi utilizată drept bază pentru transformare este cea comunicată de instituţia statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia a fost realizată.
b)În cazul sistemelor în cadrul cărora perioadele sunt exprimate în zile, transformarea din zile la alte unităţi şi invers, precum şi între diferite sisteme bazate pe zile, se calculează în conformitate cu următorul tabel:
Sistem bazat pe | 1 zi corespunde unui număr de | 1 săptămână corespunde unui număr de | 1 lună corespunde unui număr de | 1 trimestru corespunde unui număr de | Număr maxim de zile dintr-un an calendaristic |
5 zile | 9 ore | 5 zile | 22 zile | 66 zile | 264 zile |
6 zile | 8 ore | 6 zile | 26 zile | 78 zile | 312 zile |
7 zile | 6 ore | 7 zile | 30 zile | 90 zile | 360 zile |
c)În cazul sistemelor în cadrul cărora perioadele sunt exprimate în alte unităţi decât zile:
(i)trei luni sau treisprezece săptămâni reprezintă un trimestru şi invers;
(ii)un an este echivalentul a patru trimestre, 12 luni sau 52 de săptămâni şi invers;
(iii)pentru transformarea săptămânilor în luni şi invers, săptămânile şi lunile sunt transformate în zile în conformitate cu regulile de transformare pentru sistemele bazate pe şase zile prevăzute în tabelul de la litera (b).
d)În cazul perioadelor exprimate sub formă de fracţiuni, cifrele sunt transformate în cea mai mică unitate întreagă următoare, prin aplicarea regulilor menţionate la literele (b) şi (c). Fracţiunile de ani se transformă în luni, cu excepţia cazului în care sistemul în cauză se bazează pe trimestre.
e)În cazul în care transformarea efectuată în temeiul prezentului alineat are drept rezultat o fracţiune de unitate, rezultatul se rotunjeşte la unitatea întreagă superioară imediat următoare.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu duce la generarea, pentru suma totală a perioadelor realizate în cursul unui an calendaristic, a unui total care să depăşească numărul de zile indicat în ultima coloană din tabelul de la alineatul (1) litera (b), 52 de săptămâni, 12 luni sau 4 trimestre.
În cazul în care perioadele care urmează să fie transformate corespund sumei maxime anuale a perioadelor menţionată în legislaţia statului membru respectiv în care au fost realizate, aplicarea alineatului (1) nu are drept rezultat, în cursul unui an calendaristic, perioade mai scurte decât suma maximă posibilă a perioadelor menţionată în legislaţia în cauză.
(3)Transformarea se operează fie printr-o singură operaţie care acoperă toate perioadele comunicate ca total, fie pentru fiecare an, în cazul în care perioadele au fost comunicate anual.
(4)Atunci când instituţia comunică perioadele exprimate sub formă de zile, indică, în acelaşi timp, dacă sistemul pe care îl gestionează are la bază cinci, şase sau şapte zile.