Regulamentul 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 269L

În vigoare
Versiune de la: 12 Decembrie 2022
Regulamentul 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii
Dată act: 9-oct-2013
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(reformare)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 33, 114 şi 207,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 229, 31.7.2012, p. 68.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 11 septembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 27 septembrie 2013.
întrucât:
(1)Se impune efectuarea unui număr de modificări la Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) (3). Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea regulamentului menţionat.
(3)JO L 145, 4.6.2008, p. 1.
(2)Este oportun să se asigure coerenţa Regulamentului (CE) nr. 450/2008 cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), în special cu articolele 290 şi 291. Este de asemenea oportun ca regulamentul să ţină cont de evoluţia legislaţiei Uniunii şi ca unele dintre dispoziţiile sale să fie adaptate cu scopul de a înlesni aplicarea acestora.
(3)Pentru completarea sau modificarea anumitor elemente neesenţiale din prezentul regulament, ar trebui să se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, pe parcursul activităţilor pregătitoare, Comisia să desfăşoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi către Consiliu.
(4)În special, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure că experţii şi comunitatea de afaceri din statele membre sunt consultaţi în mod transparent cu suficient timp înainte.
(5)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare pentru: a stabili formatul şi codul cerinţelor comune privind datele pentru schimbul de informaţii între autorităţile vamale şi între operatorii economici şi autorităţile vamale şi pentru stocarea unor astfel de informaţii şi normele de procedură privind schimbul şi stocarea de informaţii care pot fi efectuate prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor; a adopta deciziile prin care unul sau mai multe dintre statele membre sunt autorizate să utilizeze alte mijloace pentru schimbul şi stocarea informaţiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor; a stabili autoritatea vamală responsabilă de înregistrarea operatorilor economici şi a altor persoane; a stabili modalităţile tehnice pentru dezvoltarea, întreţinerea şi utilizarea sistemelor electronice; a stabili normele de procedură privind conferirea şi dovedirea dreptului unui reprezentant vamal de a furniza servicii într-un stat membru altul decât cel în care este stabilit; a stabili normele de procedură privind depunerea şi acceptarea unei cereri pentru obţinerea unei decizii referitoare la aplicarea legislaţiei vamale şi privind luarea şi monitorizarea unei astfel de decizii; normele de procedură privind anularea, revocarea şi modificarea deciziilor favorabile; normele de procedură privind utilizarea unei decizii referitoare la informaţiile obligatorii după încetarea valabilităţii sau după revocarea acesteia; normele de procedură privind notificarea autorităţilor vamale în legătură cu suspendarea luării de astfel de decizii şi cu retragerea suspendării respective; a adopta deciziile prin care se solicită statelor membre revocarea unei decizii referitoare la informaţiile obligatorii; a adopta modalităţile pentru aplicarea criteriilor de acordare a statutului de operator economic autorizat; a adopta măsurile de asigurare a aplicării uniforme a controalelor vamale, inclusiv schimbul de informaţii privind riscul şi analiza de risc,
criteriile şi standardele comune de risc, măsurile de control şi domeniile de control prioritare; a stabili lista porturilor sau aeroporturilor în care trebuie efectuate controale sau formalităţi vamale care se aplică bagajelor de mână şi de cală; a stabili norme privind conversia monetară: a adopta măsurile privind gestionarea uniformă a contingentelor şi plafoanelor tarifare şi gestionarea supravegherii punerii în liberă circulaţie sau a exportului de mărfuri; a adopta măsuri pentru stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor; a preciza normele de procedură privind furnizarea şi verificarea dovezii originii nepreferenţiale; a stabili normele de procedură privind facilitarea stabilirii în Uniune a originii preferenţiale a mărfurilor; a adopta măsuri pentru stabilirea originii unor mărfuri specifice; acordarea unei derogări temporare de la normele privind originea preferenţială a mărfurilor care beneficiază de măsuri preferenţiale adoptate în mod unilateral de Uniune; stabilirea originii unor mărfuri specifice; a stabili normele de procedură privind determinarea valorii în vamă a mărfurilor; a stabili normele de procedură privind furnizarea unei garanţii, determinarea cuantumului acesteia, monitorizarea şi eliberarea acesteia, revocarea şi anularea angajamentului unui garant; a stabili normele procedurale privind interzicerea temporară a utilizării garanţiilor globale; a adopta măsurile de asigurare a asistenţei mutuale pe care şi-o acordă autorităţile vamale în cazul în care ia naştere o datorie vamală; a stabili normele de procedură privind rambursarea şi remiterea unor sume reprezentând taxe la import sau la export şi informaţiile care trebuie furnizate Comisiei; a adopta decizii privind rambursarea sau remiterea unor sume reprezentând taxe la import sau la export; a stabili normele de procedură privind depunerea, modificarea şi invalidarea unei declaraţii sumare de intrare; a stabili termenul de efectuare a analizei de risc pe baza declaraţiei sumare de intrare; a stabili normele de procedură privind notificarea sosirii unei nave maritime sau a unei aeronave şi privind transportul mărfurilor la locul desemnat;
a stabili normele de procedură privind prezentarea mărfurilor în vamă; normele de procedură privind depunerea, modificarea şi invalidarea declaraţiei pentru depozitarea temporară şi circulaţia mărfurilor depozitate temporar; normele de procedură pentru furnizarea şi verificarea dovezii statutului vamal de mărfuri unionale; normele de procedură privind stabilirea birourilor vamale competente şi de depunerea declaraţiei vamale în cazul în care sunt utilizate alte mijloace decât tehnicile de procesare electronică a datelor; normele de procedură privind depunerea declaraţiei vamale standard şi punerea la dispoziţie a documentelor justificative; normele de procedură privind depunerea declaraţiei simplificate şi a declaraţiei suplimentare; normele de procedură privind depunerea declaraţiei vamale înainte de prezentarea mărfurilor în vamă, acceptarea declaraţiei vamale şi modificarea declaraţiei vamale după acordarea liberului de vamă; a adopta măsurile pentru stabilirea subpoziţiei tarifare a mărfii; a stabili normele de procedură privind vămuirea centralizată şi derogarea de la obligaţia ca mărfurile să fie prezentate în contextul respectiv; a stabili normele de procedură privind înscrierea în evidenţele declarantului; a stabili normele de procedură privind formalităţile şi controalele vamale care trebuie efectuate de titularul autorizaţiei în contextul autoevaluării; a adopta măsurile privind verificarea declaraţiilor vamale, verificarea şi eşantionarea mărfurilor şi rezultatele acestor verificări;
normele de procedură privind eliminarea mărfurilor; normele de procedură privind furnizarea informaţiilor pe baza cărora se poate stabili că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea scutirii de taxele la import pentru mărfurile reintroduse şi privind furnizarea probelor privind respectarea condiţiilor pentru scutirea de taxe la import pentru produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute din mare; normele de procedură privind analizarea condiţiilor economice în contextul regimurilor speciale; normele de procedură privind descărcarea unui regim special; normele de procedură privind transferul drepturilor şi obligaţiilor şi circulaţia mărfurilor în contextul regimurilor speciale; normele de procedură privind utilizarea mărfurilor echivalente în contextul regimurilor speciale; normele de procedură pentru aplicarea pe teritoriul vamal al Uniunii a dispoziţiilor instrumentelor internaţionale privind tranzitul; normele de procedură privind plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional şi privind încheierea regimului respectiv, privind efectuarea simplificărilor regimului respectiv şi privind supravegherea vamală a mărfurilor care traversează teritoriul unei ţări sau un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii sub regimul de tranzit unional extern; normele de procedură privind plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală sau de zonă liberă; a stabili termenul de efectuare a analizei de risc pe baza declaraţiei prealabile la ieşire; a stabili normele de procedură privind ieşirea mărfurilor;
normele de procedură privind depunerea, modificarea şi invalidarea declaraţiei sumare de ieşire; normele de procedură privind depunerea, modificarea şi invalidarea notificării de reexport; a adopta un program de lucru menit să sprijine dezvoltarea sistemelor electronice conexe şi să reglementeze stabilirea perioadelor tranzitorii; a adopta deciziile prin care statele membre sunt autorizate să testeze simplificări ale aplicării legislaţiei vamale, mai ales în cazul în care aceste simplificări se referă la tehnologia informaţiei (TI); Competenţele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (1).
(1)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(6)Având în vedere cooperarea necesară între statele membre şi Comisie pentru dezvoltarea, întreţinerea şi utilizarea sistemelor electronice necesare pentru punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii (denumit în continuare "codul"), Comisia ar trebui să nu adopte programul de lucru menit să sprijine dezvoltarea respectivă şi să reglementeze stabilirea perioadelor tranzitorii în lipsa emiterii unui aviz de către comitetul care analizează proiectul de act de punere în aplicare.
(7)Este necesar să se utilizeze procedura de consultare pentru a adopta următoarele acte: deciziile prin care unul sau mai multe dintre statele membre sunt autorizate să utilizeze alte mijloace pentru schimbul şi stocarea informaţiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, dat fiind că deciziile respective nu se adresează tuturor statelor membre; deciziile prin care se li impune statelor membre să revoce deciziile referitoare la informaţiile obligatorii, dat fiind că deciziile respective se adresează numai unui stat membru şi vizează asigurarea respectării legislaţiei vamale; deciziile privind rambursarea sau remiterea unor taxe la import sau la export, dat fiind că deciziile respective vizează în mod direct solicitantul rambursării sau remiterii în cauză.
(8)În cazuri justificate corespunzător, atunci când se impune din motive de urgenţă, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile privind: măsurile de asigurare a aplicării uniforme a controalelor vamale, inclusiv schimbul de informaţii privind riscul şi analiza de risc, criteriile şi standardele comune de risc, măsurile de control şi domeniile de control prioritare comune; stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor; stabilirea originii unor mărfuri specifice; măsurile de interzicere temporară a utilizării garanţiilor globale.
(9)Uniunea se bazează pe o uniune vamală. Este recomandabil, atât în interesul operatorilor economici, cât şi al autorităţilor vamale din Uniune, să se reunească dispoziţiile legislaţiei vamale în vigoare într-un cod. Întemeiat pe conceptul unei pieţe interne, codul respectiv ar trebui să conţină normele şi procedurile generale care să asigure aplicarea măsurilor tarifare şi a altor măsuri de politică comună introduse la nivelul Uniunii în legătură cu schimburile comerciale cu mărfuri între Uniune şi ţări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii, ţinând seama de cerinţele respectivelor politici comune. Legislaţia vamală ar trebui să fie mai bine aliniată la dispoziţiile legate de colectarea drepturilor la import fără a modifica domeniul de aplicare al reglementărilor fiscale în vigoare.
(10)Pentru a se asigura o simplificare administrativă eficace, opiniile operatorilor economici ar trebui luate în considerare în momentul modernizării legislaţiei vamale.
(11)În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 9 august 2004 intitulată "Protecţia intereselor financiare ale Comunităţii - Combaterea fraudei - Planul de acţiune 2004 - 2005", este oportună adaptarea cadrului juridic pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii.
(12)Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (2) s-a bazat pe integrarea regimurilor vamale aplicate în mod separat în statele membre respective în anii '80. Acest regulament a fost modificat în mod repetat şi substanţial de la data intrării sale în vigoare, în vederea abordării unor aspecte specifice, precum protecţia bunei-credinţe sau luarea în considerare a cerinţelor în materie de securitate. S-au introdus modificări suplimentare la regulamentul menţionat prin Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 aprilie 2005 (3) - şi ulterior incluse în Regulamentul (CE) nr. 450/2008 - ca urmare a modificărilor juridice importante care au avut loc în ultimii ani, atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel internaţional, cum ar fi expirarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi intrarea în vigoare a Actelor de aderare din 2003, 2005 şi 2011, precum şi modificarea Convenţiei internaţionale pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale (Convenţia de la Kyoto revizuită), la care aderarea Uniunii a fost aprobată prin Decizia 2003/231/CE a Consiliului din 17 martie 2003 (4).
(2)JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
(3)JO L 117, 4.5.2005, p. 13.
(4)JO L 86, 3.4.2003, p. 21.
(13)Este oportună introducerea în cod a unui cadru juridic pentru aplicarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei vamale pentru schimburile comerciale cu mărfuri unionale între părţi ale teritoriului vamal în care se aplică dispoziţiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (5) sau ale Directivei 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor (6) şi părţi ale teritoriului respectiv în care dispoziţiile menţionate nu se aplică sau pentru schimburile comerciale între părţi în care dispoziţiile menţionate nu se aplică. Având în vedere faptul că mărfurile în cauză reprezintă mărfuri unionale şi având în vedere caracterul fiscal al măsurilor relevante în cadrul acestui comerţ din interiorul Uniunii, este justificată introducerea unor simplificări adecvate ale formalităţilor vamale care urmează să fie aplicate acestor mărfuri.
(5)JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
(6)JO L 9, 14.1.2009, p. 12.
(14)Pentru a ţine seama de regimul fiscal special aplicabil anumitor părţi ale teritoriului vamal al Uniunii, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE cu privire la formalităţile şi controalele vamale care urmează să fie aplicate schimbului comercial cu mărfuri unionale între părţile respective şi restul teritoriului vamal al Uniunii.
(15)Pentru facilitarea comerţului legitim şi lupta împotriva fraudei, sunt necesare regimuri şi proceduri vamale simple, rapide şi uniformizate. Este prin urmare oportun, în acord cu Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2003 intitulată "Un mediu simplu şi informatizat pentru vamă şi comerţ", să se simplifice legislaţia vamală, să se permită utilizarea instrumentelor şi a tehnologiilor moderne şi să se promoveze în continuare aplicarea uniformă a legislaţiei vamale şi a abordărilor moderne ale controlului vamal, contribuind astfel la asigurarea unei baze pentru proceduri de vămuire simple şi eficace. Regimurile vamale ar trebui unificate sau armonizate şi numărul lor trebuie redus la cele care sunt justificate din punct de vedere economic, în vederea sporirii competitivităţii întreprinderilor.
(16)Realizarea pieţei interne, reducerea barierelor în calea comerţului şi a investiţiilor internaţionale şi necesitatea sporită de a asigura securitatea şi siguranţa frontierelor externe ale Uniunii au transformat rolul autorităţilor vamale, acordându-le un rol central în lanţul de aprovizionare şi conferindu-le, în supravegherea şi administrarea comerţului internaţional, un statut de catalizator al competitivităţii ţărilor şi societăţilor. Prin urmare, legislaţia vamală ar trebui să reflecte noua realitate economică, precum şi noul rol şi noua misiune a autorităţilor vamale.
(17)Utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, astfel cum este stabilită în Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă şi comerţ (1), este un element fundamental în garantarea facilitării comerţului şi, în acelaşi timp, a eficacităţii controalelor vamale, reducând astfel costurile suportate de întreprinderi şi riscurile la care este supusă societatea. Prin urmare, este necesar să se instituie prin cod cadrul juridic în care poate fi pusă în aplicare respectiva decizie, în special principiul juridic potrivit căruia toate operaţiunile vamale şi comerciale se realizează pe cale electronică, iar sistemele informaţionale şi de comunicaţii pentru operaţiuni vamale ar trebui să ofere operatorilor economici aceleaşi facilităţi în fiecare stat membru.
(1)JO L 23, 26.1.2008, p. 21.
(18)Pentru a asigura un mediu informatizat pentru vamă şi comerţ, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE cu privire la cerinţele comune privind datele pentru schimbul şi stocarea informaţiilor prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cazurile în care pot fi utilizate alte mijloace de schimb şi stocare de date şi înregistrarea persoanelor. Alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor ar putea fi utilizate în special cu titlu tranzitoriu, atunci când sistemele electronice necesare nu sunt încă operaţionale, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2020. În ceea ce priveşte vămuirea centralizată, măsurile de tranziţie respective ar consta, până în momentul în care sistemele electronice necesare vor fi operaţionale, în menţinerea procedurii cunoscute în prezent sub denumirea "autorizaţie unică pentru procedurile simplificate".
(19)Utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor ar trebui să fie însoţită de o aplicare armonizată şi standardizată a controalelor vamale de către statele membre pentru a asigura un nivel echivalent de control vamal în întreaga Uniune, astfel încât să nu se provoace comportamente anticoncurenţiale la diferitele puncte de intrare şi de ieşire de pe teritoriul Uniunii.
(20)În interesul facilitării activităţii comerciale, asigurând în acelaşi timp un nivel de control adecvat al mărfurilor care sunt introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, este de dorit ca, ţinându-se seama de dispoziţiile referitoare la protecţia datelor, informaţiile furnizate de către operatorii economici să fie utilizate în comun de către autorităţile vamale şi alte instituţii implicate în acest control. Controalele astfel efectuate ar trebui să fie armonizate, astfel încât operatorul economic să trebuiască să comunice informaţiile doar o singură dată, iar mărfurile să fie controlate de aceste autorităţi în acelaşi moment şi în acelaşi loc.
(21)În interesul facilitării activităţilor comerciale, ar trebui ca orice persoană să aibă în continuare dreptul să poată numi un reprezentant în relaţia cu autorităţile vamale. Cu toate acestea, ar trebui eliminată posibilitatea ca dreptul la reprezentare să fie restrâns în temeiul unui act cu putere de lege adoptat de unul dintre statele membre. Mai mult, un reprezentant vamal care îndeplineşte criteriile pentru acordarea statutului de operator economic autorizat pentru simplificările vamale ar trebui să aibă dreptul de a-şi presta serviciile şi într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit operatorul economic. Ca regulă generală, reprezentantul vamal ar trebui să fie stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii. Ar trebui să se facă derogarea de la această obligaţie atunci când reprezentantul vamal acţionează în numele unor persoane care nu au obligaţia de a fi stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii sau în alte cazuri justificate.
(22)Toate deciziile referitoare la aplicarea legislaţiei vamale, inclusiv la informaţiile obligatorii, ar trebuie să intre sub incidenţa aceloraşi norme. Orice astfel de decizie ar trebui să fie valabilă în întreaga Uniune şi să poată fi anulată, modificată, în măsura în care nu se prevede altfel, sau revocată, în cazul în care nu este în conformitate cu legislaţia vamală sau cu interpretarea acesteia.
(23)Simplificarea procedurilor vamale într-un mediu electronic impune o partajare a responsabilităţilor între autorităţile vamale ale diferitelor state membre. Este necesar să se asigure un nivel adecvat de sancţiuni eficace, cu efect de descurajare şi proporţionale în întreaga piaţă internă.
(24)Operatorii economici care respectă normele şi sunt demni de încredere ar trebui să beneficieze de statutul de operator economic autorizat, sub rezerva acordării unei autorizaţii pentru simplificările vamale sau a unei autorizaţii pentru securitate şi siguranţă sau a ambelor. În funcţie de tipul autorizaţiei acordate, operatorii economici autorizaţi ar trebui să poată profita la maximum de utilizarea generalizată a simplificărilor vamale sau să profite de facilităţile în materie de securitate şi siguranţă. De asemenea, ar trebui să li se acorde un tratament favorabil în ceea ce priveşte controalele vamale, ca de exemplu reducerea numărului controalelor fizice şi a celor pe bază de documente.
(25)Operatorii economici care respectă normele şi sunt demni de încredere ar trebui să beneficieze de recunoaşterea internaţională reciprocă a statutului de "operatori economici autorizaţi".
(26)Pentru garantarea unui echilibru între necesitatea ca autorităţile vamale să asigure aplicarea corectă a legislaţiei vamale, pe de o parte, şi dreptul operatorilor economici de a fi trataţi în mod echitabil, pe de altă parte, ar trebui să li se acorde acestor autorităţi competenţe extinse de control, iar operatorilor trebuie să li se acorde dreptul la o cale de atac.
(27)În conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, este necesar să se prevadă, în plus faţă de dreptul la o cale de atac împotriva oricărei decizii luate de autorităţile vamale, dreptul fiecărei persoane de a fi audiată înainte de luarea oricărei decizii care i-ar fi nefavorabilă. Cu toate acestea, restricţionarea acestui drept se poate justifica mai ales în cazul în care natura sau nivelul ameninţării pentru securitatea şi siguranţa Uniunii şi a rezidenţilor acesteia, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori impun acest lucru.
(28)În scopul de a reduce riscul pentru Uniune, cetăţenii şi partenerii comerciali ai acesteia, aplicarea armonizată a controlului vamal de către statele membre ar trebui să se bazeze pe un cadru comun de gestionare a riscurilor şi pe un sistem electronic pentru punerea în aplicare a acestuia. Instituirea unui cadru comun de gestionare a riscurilor pentru toate statele membre nu ar trebui să le împiedice pe acestea din urmă să verifice mărfurile efectuând controale prin sondaj.
(29)Pentru a garanta că persoanele vizate de formalităţile şi controalele vamale beneficiază de un tratament egal şi consecvent, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru stabilirea altor cazuri în care reprezentantul vamal nu este obligat să fie stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii şi a normelor referitoare la deciziile luate de către autorităţile vamale, inclusiv la deciziile privind informaţiile obligatorii, operatorul economic autorizat şi simplificările.
(30)Este necesar să se determine elementele pe baza cărora se aplică taxele la import sau la export şi alte măsuri referitoare la comerţul cu mărfuri. Este, de asemenea, oportun să se stabilească dispoziţii mai detaliate pentru eliberarea dovezilor de origine în Uniune, în cazul în care necesităţile comerţului impun acest lucru.
(31)Pentru a completa elementele pe baza cărora se aplică taxele la import sau la export şi alte măsuri, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE cu privire la normele privind originea mărfurilor.
(32)Este de dorit gruparea tuturor cazurilor în care ia naştere o datorie vamală la import, altele decât cele rezultate din depunerea unei declaraţii vamale de punere în liberă circulaţie sau de admitere temporară cu scutire parţială de taxe, în scopul evitării dificultăţilor legate de determinarea temeiului juridic în baza căruia a luat naştere datoria vamală. Acelaşi lucru ar trebui să se aplice şi în cazurile în care ia naştere o datorie vamală la export.
(33)Este oportună stabilirea locului în care datoria vamală ia naştere şi în care trebuie recuperate taxele la import sau la export.
(34)Normele aplicabile regimurilor speciale ar trebui să permită utilizarea unei garanţii unice pentru toate categoriile de regimuri speciale, precum şi ca această garanţie să fie globală şi să acopere mai multe tranzacţii.
(35)Ar trebui autorizată, în anumite condiţii, o garanţie globală de valoare redusă pentru datoriile vamale şi alte drepturi care au luat naştere, sau o garanţie globală cu scutire de garanţie. O garanţie globală de valoare redusă pentru datoriile vamale şi alte drepturi care au luat naştere ar trebui să fie echivalentă cu furnizarea unei garanţii pentru întregul cuantum al taxelor la import sau la export de plătit, mai ales în scopul acordării liberului de vamă mărfurilor în cauză şi al înscrierii în evidenţele contabile.
(36)În scopul asigurării unei mai bune protecţii a intereselor financiare ale Uniunii şi ale statelor membre, o garanţie ar trebui să acopere mărfurile nedeclarate sau declarate incorect într-un transport sau într-o declaraţie pentru care aceasta a fost furnizată. Din acelaşi motiv, angajamentul garantului ar trebui, de asemenea, să acopere cuantumul taxelor la import sau la export ce urmează a fi plătite în urma controalelor ulterior acordării liberului de vamă.
(37)În scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii şi ale statelor membre şi în scopul prevenirii practicilor frauduloase, este recomandabil să se prevadă mecanisme conţinând măsuri progresive pentru aplicarea unei garanţii globale. În cazul în care există un risc ridicat de fraudă, ar trebui să fie posibilă o interdicţie temporară de aplicare a garanţiei globale, ţinând cont de situaţia particulară a operatorilor economici în cauză.
(38)Este oportun să se ţină seama de buna-credinţă a persoanei în cauză, în cazurile în care o datorie vamală a luat naştere în urma nerespectării legislaţiei vamale, şi să se minimizeze impactul neglijenţei din partea debitorului.
(39)Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii şi ale statelor membre şi pentru a completa normele privind datoria vamală şi garanţiile, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE cu privire la locul în care ia naştere datoria vamală, calculul cuantumului taxelor la import şi la export, garantarea acestor sume şi recuperarea, rambursarea, remiterea şi stingerea datoriei vamale.
(40)Este necesar să se stabilească principiul de stabilire a statutului vamal al mărfurilor unionale şi circumstanţele care antrenează pierderea unui astfel de statut şi să se prevadă o bază pentru determinarea condiţiilor în care acest statut rămâne neschimbat în cazurile în care mărfurile sunt scoase temporar de pe teritoriul vamal al Uniunii.
(41)Pentru a asigura libera circulaţie a mărfurilor unionale pe teritoriul vamal al Uniunii şi tratamentul vamal al mărfurilor neunionale introduse pe acest teritoriu, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce priveşte stabilirea statutului vamal al mărfurilor, pierderea statutului vamal de mărfuri unionale, păstrarea acestui statut pentru mărfurile care părăsesc temporar teritoriul vamal al Uniunii şi scutirea de taxe vamale pentru mărfurile reintroduse.
(42)Este oportun să se asigure că acordarea rapidă a liberului de vamă pentru mărfuri reprezintă regula, în cazul în care operatorul economic a furnizat în avans informaţiile necesare pentru efectuarea controalelor de risc asupra admisibilităţii mărfurilor. Controalele fiscale şi cele privind respectarea politicii comerciale trebuie, în principal, să fie efectuate de către biroul vamal în a cărui rază de competenţă se află sediul operatorului economic.
(43)Normele în materie de declaraţii vamale şi pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal ar trebui modernizate şi simplificate şi, în special, ar trebui să impună, de regulă, ca declaraţiile vamale să fie întocmite pe cale electronică şi să prevadă doar un singur tip de declaraţie simplificată, precum şi posibilitatea depunerii unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului.
(44)Întrucât Convenţia de la Kyoto revizuită permite depunerea, înregistrarea şi controlul declaraţiei vamale anterior sosirii mărfurilor şi, mai mult, disocierea între locul de depunere a declaraţiei şi cel în care mărfurile se găsesc în mod fizic, este oportun să se prevadă o vămuire centralizată la locul unde este stabilit operatorul economic.
(45)Este oportun să se stabilească, la nivelul Uniunii, normele care reglementează distrugerea sau alte moduri de a dispune de mărfuri de către autorităţile vamale, deoarece acestea necesitau reglementări în cadrul legislaţiei naţionale.
(46)Pentru a completa normele referitoare la plasarea mărfurilor sub un regim vamal şi pentru a asigura un tratament egal pentru persoanele în cauză, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE cu privire la normele referitoare la declaraţia vamală şi la acordarea liberului de vamă.
(47)Este oportun să se prevadă norme comune şi simple pentru regimurile speciale, completate de un mic ansamblu de norme aplicabile fiecărei categorii de regim special, pentru a simplifica alegerea unui regim adecvat de către operatorul economic, pentru a evita erorile şi a reduce numărul de recuperări sau de rambursări ulterioare acordării liberului de vamă.
(48)Ar trebui facilitată acordarea de autorizaţii de plasare sub mai multe regimuri speciale cu garanţie unică şi cu un singur birou vamal de control şi să se aplice norme simple în ceea ce priveşte naşterea unei datorii vamale în aceste cazuri. Principiul de bază ar trebui să fie cel conform căruia mărfurile plasate sub un regim special sau produsele obţinute din acestea se evaluează în momentul în care ia naştere datoria vamală. Cu toate acestea, ar trebui să fie de asemenea posibil ca, în cazuri justificate din punct de vedere economic, să se evalueze mărfurile în momentul în care sunt plasate sub un regim special. Aceleaşi principii ar trebui să se aplice manipulărilor uzuale.
(49)Având în vedere măsurile suplimentare de securitate, plasarea mărfurilor în zone libere ar trebui să devină un regim vamal, iar mărfurile ar trebui să fie supuse controlului vamal la intrare şi în ceea ce priveşte evidenţele.
(50)Având în vedere că intenţia de reexport nu mai este necesară, este oportun ca regimul de perfecţionare activă cu suspendare să fuzioneze cu regimul de transformare sub control vamal şi să se renunţe la regimul de perfecţionare activă cu rambursare. Acest regim unic de perfecţionare activă ar trebui să acopere, de asemenea, distrugerea, cu excepţia cazului în care aceasta este efectuată de vamă sau sub supravegherea acesteia.
(51)Pentru a completa normele referitoare la regimurile speciale şi pentru a asigura un tratament egal pentru persoanele în cauză, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE cu privire la normele referitoare la cazurile în care mărfurile sunt plasate în regimuri speciale, circulaţia, formele uzuale de manipulare şi echivalenţa mărfurilor respective şi descărcarea regimurilor respective.
(52)Măsurile de securitate privind mărfurile unionale scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii ar trebui să se aplice şi la reexportul mărfurilor neunionale. Aceleaşi reguli de bază ar trebui să se aplice tuturor tipurilor de mărfuri, cu posibilitatea unor excepţii în cazul în care este necesar, în special pentru mărfurile care doar tranzitează teritoriul vamal al Uniunii.
(53)Pentru a asigura supravegherea vamală a mărfurilor care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii şi sunt scoase în afara acestuia şi aplicarea unor măsuri de securitate, ar trebui să se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE cu privire la normele referitoare la declaraţia sumară de intrare şi la declaraţia prealabilă la ieşire.
(54)Pentru a explora noi modalităţi de facilitare a activităţilor vamale şi a comerţului, în special prin utilizarea celor mai recente instrumente şi tehnologii, statele membre ar trebui să fie autorizate, în anumite condiţii şi la cerere, să testeze pe o perioadă limitată simplificări în aplicarea legislaţiei vamale. Această posibilitate nu ar trebui să aducă prejudicii aplicării legislaţiei vamale şi nici să creeze noi obligaţii pentru operatorii economici, care pot participa la aceste teste în mod absolut voluntar.
(55)În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), pentru a realiza obiectivele fundamentale de asigurare a funcţionării eficace a uniunii vamale şi de implementare a politicii comerciale comune, este necesar şi oportun să se stabilească normele şi procedurile generale aplicabile mărfurilor care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau sunt scoase în afara acestuia. În conformitate cu articolul 5 alineatul (4) primul paragraf din TUE, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea respectivelor obiective respective.
(56)În scopul simplificării şi raţionalizării legislaţiei vamale, o serie de dispoziţii conţinute în acte autonome ale Uniunii au fost incluse în cod, din motive de transparenţă. Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului din 19 decembrie 1991 privind eliminarea controalelor şi a formalităţilor aplicabile bagajelor de mână şi bagajelor însoţite ale pasagerilor care efectuează un zbor intracomunitar, precum şi bagajelor persoanelor care efectuează o traversare maritimă intracomunitară (1), Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, Regulamentul (CE) nr. 1207/2001 al Consiliului din 11 iunie 2001 privind procedurile prevăzute de dispoziţiile ce reglementează schimburile preferenţiale între Comunitatea Europeană şi anumite ţări (2), destinate să faciliteze eliberarea sau întocmirea în Comunitate a dovezilor de origine şi eliberarea unor autorizaţii de exportatori desemnaţi, şi Regulamentul (CE) nr. 450/2008 ar trebui, prin urmare, abrogate.
(1)JO L 374, 31.12.1991, p. 4.
(2)JO L 165, 21.6.2001, p. 1.
(57)Dispoziţiile din prezentul regulament care prevăd delegarea de competenţe şi conferirea de competenţe de executare, precum şi dispoziţiile referitoare la tarife şi costuri ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Celelalte dispoziţii ar trebui să se aplice de la 1 mai 2016.

(58)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor actuale şi celor viitoare privind accesul la documentele adoptate în conformitate cu articolele 15 alineatul (3) din TFUE. De asemenea, acesta nu aduce atingere normelor naţionale privind accesul la documente.
(59)Comisia ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura că actele delegate şi cele de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament intră în vigoare cu suficient timp înainte de data de aplicare a codului pentru a se acorda suficient timp statelor membre pentru punerea în aplicare a acestuia,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
CUPRINS
 

Pagina

TITLUL I DISPOZIŢII GENERALE

11

CAPITOLUL 1 Domeniul de aplicare a legislaţiei vamale, misiunea vămii şi definiţii

11

CAPITOLUL 2 Drepturile şi obligaţiile persoanelor în ceea ce priveşte legislaţia vamală

15

Secţiunea 1 Furnizarea de informaţii

15

Secţiunea 2 Reprezentarea în vamă

18

Secţiunea 3 Decizii privind aplicarea legislaţiei vamale

19

Secţiunea 4 Operatorul economic autorizat

24

Secţiunea 5 Sancţiuni

25

Secţiunea 6 Căi de atac

26

Secţiunea 7 Controlul mărfurilor

26

Secţiunea8Păstrareadocumentelorşiaaltorinformatiişitarifesicosturi

28

CAPITOLUL 3 Conversii monetare şi termene

29

TITLUL II FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ŞI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI

29

CAPITOLUL 1 Tariful vamal comun şi clasificarea tarifară a mărfurilor

29

CAPITOLUL 2 Originea mărfurilor

31

Secţiunea 1 Originea nepreferenţială

31

Secţiunea 2 Originea preferenţială

31

Secţiunea 3 Stabilirea originii mărfurilor specifice

32

CAPITOLUL 3 Valoarea în vamă a mărfurilor

33

TITLUL III DATORIE VAMALĂ ŞI GARANŢII

35

CAPITOLUL 1 Naşterea datoriei vamale

35

Secţiunea 1 Datoria vamală la import

35

Secţiunea 2 Datoria vamală la export

37

Secţiunea 3 Dispoziţii comune privind datoriile vamale care au luat naştere la import şi la export

38

CAPITOLUL 2 Garanţia pentru o datorie vamală existentă sau potenţială

39

CAPITOLUL 3 Recuperarea, plata, rambursarea şi remiterea cuantumului valorii taxelor la import sau la export

42

Secţiunea 1 Determinarea cuantumului taxelor la import sau la export, notificarea datoriei vamale şi înscrierea în evidenta contabilă

42

Secţiunea 2 Plata cuantumului taxelor la import sau la export...

44

Secţiunea 3 Rambursarea şi remiterea

47

CAPITOLUL 4 Stingerea unei datorii vamale

50

TITLUL IV MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII

51

CAPITOLUL 1 Declaraţia sumară de intrare

51

CAPITOLUL 2 Sosirea mărfurilor

53

Secţiunea 1 Intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii

53

Secţiunea 2 Prezentarea, descărcarea şi verificarea mărfurilor

54

Secţiunea 3 Depozitarea temporară a mărfurilor

55

TITLUL V NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ŞI DISPUNEREA DE MĂRFURI

58

CAPITOLUL 1 Statutul vamal al mărfurilor

58

CAPITOLUL 2 Plasarea mărfurilor sub un regim vamal

59

Secţiunea 1 Dispoziţii generale

59

Secţiunea 2 Declaraţii vamale standard

60

Secţiunea 3 Declaraţii vamale simplificate

60

Secţiunea 4 Dispoziţii aplicabile tuturor declaraţiilor vamale...

61

Secţiunea 5 Alte simplificări

63

CAPITOLUL 3 Verificarea şi acordarea liberului de vamă

65

Secţiunea 1 Verificarea

65

Secţiunea 2 Acordarea liberului de vamă

66

CAPITOLUL 4 Dispunerea de mărfuri

66

TITLUL VI PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAŢIE ŞI SCUTIREA DE TAXE LA IMPORT

68

CAPITOLUL 1 Punerea în liberă circulaţie

68

CAPITOLUL 2 Scutirea de taxe la import

68

Secţiunea 1 Mărfuri reintroduse

68

Secţiunea 2 Pescuitul maritim şi produsele obţinute din mare...

69

TITLUL VII REGIMURI SPECIALE

70

CAPITOLUL 1 Dispoziţii generale

70

CAPITOLUL 2 Tranzitul

73

Secţiunea 1 Tranzitul extern şi intern

73

Secţiunea 2 Tranzitul unional

75

CAPITOLUL 3 Depozitarea

76

Secţiunea 1 Dispoziţii comune

76

Secţiunea 2 Antrepozitarea vamală

76

Secţiunea 3 Zonele libere

77

CAPITOLUL 4 Utilizări specifice

78

Secţiunea 1 Admiterea temporară

78

Secţiunea 2 Destinaţia finală

79

CAPITOLUL 5 Prelucrarea

80

Secţiunea 1 Dispoziţii generale

80

Secţiunea 2 Perfecţionarea activă

80

Secţiunea 3 Perfecţionarea pasivă

81

TITLUL VIII MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII

82

CAPITOLUL 1 Formalităţi prealabile la ieşirea mărfurilor

82

CAPITOLUL 2 Formalităţile la ieşirea mărfurilor

83

CAPITOLUL 3 Export şi reexport

83

CAPITOLUL 4 Declaraţia sumară de ieşire

84

CAPITOLUL 5 Notificarea de reexport

85

CAPITOLUL 6 Scutirea de taxe la export

86

TITLUL IX SISTEME ELECTRONICE, SIMPLIFICĂRI, DELEGAREA DE COMPETENŢE, PROCEDURA COMITETULUI ŞI DISPOZIŢII FINALE

86

CAPITOLUL 1 Dezvoltarea sistemelor electronice

86

CAPITOLUL 2 Simplificări în aplicarea legislaţiei vamale

86

CAPITOLUL 3 Delegarea de competenţe şi procedura comitetului

87

CAPITOLUL 4 Dispoziţii finale

87

ANEXĂ TABEL DE CORESPONDENTĂ

89

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament instituie Codul vamal al Uniunii (denumit în continuare "codul"), care stabileşte normele şi procedurile generale aplicabile mărfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.
Fără a aduce atingere convenţiilor şi legislaţiei internaţionale, respectiv legislaţiei Uniunii în alte domenii, codul se aplică uniform la nivelul întregului teritoriu vamal al Uniunii.
(2)Anumite dispoziţii ale legislaţiei vamale se pot aplica şi în afara teritoriului vamal al Uniunii, în cadrul reglementărilor specifice sau al convenţiilor internaţionale.
(3)Anumite dispoziţii ale legislaţiei vamale, inclusiv simplificările pe care le prevede, se aplică schimburilor comerciale cu mărfuri unionale între părţi ale teritoriului vamal al Uniunii în care se aplică dispoziţiile Directivei 2006/112/CE sau ale Directivei 2008/118/CE şi acele părţi ale acestui teritoriu în care nu se aplică dispoziţiile menţionate sau schimburilor comerciale între părţi ale acestui teritoriu în care nu se aplică dispoziţiile menţionate.
Art. 2: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru stabilirea dispoziţiilor legislaţiei vamale şi simplificarea acesteia în ceea ce priveşte declaraţia vamală, dovada statutului vamal, utilizarea regimului de tranzit unional intern, în măsura în care nu afectează aplicarea corespunzătoare a măsurilor fiscale aferente, aplicabile schimburilor comerciale cu mărfuri unionale menţionate la articolul 1 alineatul (3). Aceste acte se pot referi la circumstanţe specifice ale comerţului cu mărfuri unionale care implică un singur stat membru.
Art. 3: Misiunea autorităţilor vamale
Autorităţile vamale sunt responsabile în primul rând de supravegherea comerţului internaţional al Uniunii, contribuind astfel la un comerţ echitabil şi deschis, la punerea în aplicare a dimensiunii exterioare a pieţei interne, a politicii comerciale comune şi a celorlalte politici comune ale Uniunii cu un impact asupra comerţului, precum şi la securitatea de ansamblu a lanţului de aprovizionare. Autorităţile vamale instituie măsuri care vizează, în special, următoarele:
(a)protejarea intereselor financiare ale Uniunii şi ale statelor membre ale acesteia;
(b)protejarea Uniunii de comerţul inechitabil şi ilegal şi încurajarea activităţilor economice legitime;
(c)garantarea securităţii şi siguranţei Uniunii şi a rezidenţilor acesteia, protecţia mediului, în cooperare strânsă cu alte autorităţi, dacă este cazul; şi
(d)menţinerea unui echilibru adecvat între controalele vamale şi facilitarea comerţului legitim.
Art. 4: Teritoriul vamal
(1)Teritoriul vamal al Uniunii cuprinde teritoriile următoare, inclusiv apele lor teritoriale şi interioare, respectiv spaţiul lor aerian:
- teritoriul Regatului Belgiei;
- teritoriul Republicii Bulgaria;
- teritoriul Republicii Cehe;
- teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepţia Insulelor Feroe şi a Groenlandei;
- teritoriul Republicii Federale Germania, cu excepţia insulelor Helgoland şi a teritoriului Busingen (Tratatul din 23 noiembrie 1964 între Republica Federală Germania şi Confederaţia Elveţiană);
- teritoriul Republicii Estonia;
- teritoriul Irlandei;
- teritoriul Republicii Elene;
- teritoriul Regatului Spaniei, cu excepţia teritoriilor Ceuta şi Melilla;
- teritoriul Republicii Franceze, exceptând ţările şi teritoriile franceze de peste mări cărora li se aplică dispoziţiile părţii a patra din TFUE;
- teritoriul Republicii Croaţia;
- teritoriul Republicii Italiene, cu excepţia municipalităţii Livigno,

- teritoriul Republicii Cipru, în conformitate cu dispoziţiile Actului de aderare din 2003;
- teritoriul Republicii Letonia;
- teritoriul Republicii Lituania;
- teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului;
- teritoriul Ungariei;
- teritoriul Maltei;
- teritoriul Regatului Ţărilor de Jos în Europa;
- teritoriul Republicii Austria;
- teritoriul Republicii Polone;
- teritoriul Republicii Portugheze;
- teritoriul României;
- teritoriul Republicii Slovenia;
- teritoriul Republicii Slovace;
- teritoriul Republicii Finlanda;
- teritoriul Regatului Suediei; şi
- teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi Insulele Anglo-Normande şi Insula Man.
(2)Având în vedere convenţiile şi tratatele care le sunt aplicabile, teritoriile următoare, inclusiv apele teritoriale şi interioare ale acestora şi spaţiul lor aerian, situate în afara teritoriilor statelor membre, sunt considerate ca făcând parte din teritoriul vamal al Uniunii:
a)FRANŢA
Teritoriul Monaco, astfel cum este definit prin Convenţia vamală semnată la Paris la 18 mai 1963 [Journal Officiel de la Republique Francaise (Jurnalul Oficial al Republicii Franceze) din 27 septembrie 1963, p. 8679];
b)CIPRU
Teritoriul zonelor aflate sub suveranitate britanică Akrotiri şi Dhekelia, astfel cum sunt definite în Tratatul de constituire a Republicii Cipru, semnat la Nicosia la 16 august 1960 [United Kingdom Treaty Series No 4 (1961) Cmnd. 1252].
Art. 5: Definiţii
În sensul prezentului cod, se aplică următoarele definiţii:
1."autorităţi vamale" înseamnă administraţiile vamale ale statelor membre responsabile de aplicarea legislaţiei vamale şi orice alte autorităţi abilitate, prin legislaţia naţională, să aplice anumite dispoziţii vamale;
2."legislaţie vamală" înseamnă ansamblul legislaţiei format din toate elementele următoare:
(a)codul şi dispoziţiile de completare sau de punere în aplicare a acestuia adoptate la nivelul Uniunii sau la nivel naţional;
(b)Tariful vamal comun;
(c)dispoziţiile privind instituirea unui sistem al Uniunii de scutire de la plata taxelor vamale;
(d)acordurile internaţionale care conţin dispoziţii vamale, în măsura în care acestea sunt aplicabile în Uniune;
(e)Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1) şi dispoziţiile de completare sau de punere în aplicare a acestuia;
(*1)Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 noiembrie 2022 de instituire a mediului aferent ghişeului unic al Uniunii Europene pentru vămi şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (JO L 317, 9.12.2022, p. 1).

3."controale vamale" înseamnă acte specifice îndeplinite de autorităţile vamale în scopul asigurării respectării legislaţiei vamale sau a altor dispoziţii care reglementează intrarea, ieşirea, tranzitul, circulaţia, depozitarea şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Uniunii şi ţările sau teritoriile din afara acestui teritoriu, precum şi staţionarea şi circulaţia pe teritoriul vamal al Uniunii ale mărfurilor neunionale şi ale mărfurilor plasate sub regimul de destinaţie finală;
4."persoană" înseamnă o persoană fizică, o persoană juridică sau orice asociere de persoane care nu este persoană juridică, dar care este recunoscută în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu cea naţională ca având capacitatea de a încheia acte juridice;
5."operator economic" înseamnă o persoană care desfăşoară, în cadrul activităţii sale profesionale, activităţi reglementate prin legislaţia vamală;
6."reprezentant vamal" înseamnă o persoană desemnată de o altă persoană pentru a îndeplini acţiunile şi formalităţile prevăzute în legislaţia vamală în relaţia acesteia cu autorităţile vamale;
7."risc" înseamnă probabilitatea şi impactul producerii, la intrarea, ieşirea, tranzitul, circulaţia sau destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Uniunii şi ţările sau teritoriile situate în afara acestui teritoriu sau la staţionarea pe teritoriul vamal al Uniunii a mărfurilor neunionale, a unui eveniment care:
(a)ar împiedica aplicarea corectă a măsurilor la nivelul Uniunii sau a celor naţionale;
(b)ar compromite interesele financiare ale Uniunii sau ale statelor membre; sau
(c)ar constitui o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa Uniunii şi a rezidenţilor acesteia, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori;
8."formalităţi vamale" înseamnă ansamblul operaţiunilor care trebuie îndeplinite de către o persoană şi de către autorităţile vamale în vederea respectării legislaţiei vamale;
9."declaraţie sumară de intrare" înseamnă actul prin care o persoană informează autorităţile vamale, sub forma şi în modalitatea prevăzute şi într-un anumit termen, că urmează să fie introduse mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii;
10."declaraţie sumară de ieşire" înseamnă actul prin care o persoană informează autorităţile vamale, sub forma şi în modalitatea prevăzute şi într-un anumit termen, că urmează să fie scoase mărfuri de pe teritoriul vamal al Uniunii;
11."declaraţie de depozitare temporară" înseamnă actul prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, faptul că mărfurile se află în depozit temporar;
12."declaraţie vamală" înseamnă actul prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, dorinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal, menţionând, dacă este cazul, procedura specifică care urmează să fie aplicată;
13."declaraţie de reexport" înseamnă actul prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, dorinţa de a scoate mărfuri neunionale, cu excepţia celor aflate în zonă liberă sau în depozitare temporară, de pe teritoriul vamal al Uniunii;
14."notificare de reexport" înseamnă actul, diferit de declaraţia de reexport, prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, dorinţa de a scoate mărfuri neunionale care se află într-o zonă liberă sau în depozitare temporară în afara teritoriului vamal al Uniunii;
15."declarant" înseamnă persoana care depune o declaraţie vamală, o declaraţie de depozitare temporară, o declaraţie sumară de intrare, o declaraţie sumară de ieşire, o declaraţie de reexport sau o notificare de reexport în nume propriu sau persoana în numele căreia se depune declaraţia sau notificarea respectivă;
16."regim vamal" înseamnă unul dintre regimurile următoare sub care pot fi plasate mărfurile în conformitate cu codul:
(a)punerea în liberă circulaţie;
(b)regimuri speciale;
(c)export;
17."depozitare temporară" înseamnă situaţia mărfurilor neunionale depozitate temporar sub supraveghere vamală în intervalul dintre prezentarea acestora în vamă şi plasarea lor sub un regim vamal sau reexportul lor;
18."datorie vamală" înseamnă obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul taxelor la import sau la export care se aplică unor mărfuri specifice în conformitate cu legislaţia vamală în vigoare;
19."debitor" înseamnă orice persoană obligată la plata unei datorii vamale;
20."taxe la import" înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la importul de mărfuri;
21."taxe la export" înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la exportul de mărfuri;
22."statut vamal" înseamnă statutul unor mărfuri ca fiind mărfuri unionale sau neunionale;
23."mărfuri unionale" înseamnă mărfurile care aparţin uneia dintre următoarele categorii:
(a)mărfuri produse în întregime pe teritoriul vamal al Uniunii şi care nu conţin mărfuri importate din ţări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii;
(b)mărfuri care intră pe teritoriul vamal al Uniunii provenind din ţări sau teritorii care nu fac parte din acest teritoriu şi care au fost puse în liberă circulaţie;
(c)mărfuri obţinute sau produse pe teritoriul vamal al Uniunii, fie exclusiv din mărfuri menţionate la litera (b), fie din mărfuri menţionate la literele (a) şi (b);
24."mărfuri neunionale" înseamnă mărfuri altele decât cele menţionate la punctul 23 sau care şi-au pierdut statutul vamal de mărfuri unionale;
25."gestionarea riscurilor" înseamnă determinarea sistematică a riscurilor, inclusiv cu ajutorul controalelor prin sondaj, şi punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri;
26."acordarea liberului de vamă" înseamnă actul prin care autorităţile vamale pun mărfurile la dispoziţie în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;
27."supravegherea vamală" înseamnă acţiunile întreprinse, în general, de autorităţile vamale pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;
28."rambursare" înseamnă restituirea unei sume reprezentând taxe la import sau la export care au fost plătite;
29."remitere" înseamnă scutirea de la plata unei sume reprezentând taxe la import sau la export care nu au fost plătite;
30."produse transformate" înseamnă mărfurile plasate sub un regim de perfecţionare şi care au fost supuse operaţiunilor de perfecţionare;
31."persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii" înseamnă:
(a)în cazul unei persoane fizice, orice persoană care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul vamal al Uniunii;
(b)în cazul unei persoane juridice sau al unei asocieri de persoane, orice persoană care are sediul social legal, sediul central sau un sediu permanent pe teritoriul vamal al Uniunii;
32."sediu permanent" înseamnă un loc fix de activitate, unde atât resursele umane, cât şi cele tehnice necesare sunt prezente în mod permanent şi prin care se desfăşoară, în totalitate sau în parte, operaţiunile vamale ale unei persoane;
33."prezentarea mărfurilor în vamă" înseamnă înştiinţarea autorităţilor vamale asupra sosirii mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autorităţile vamale şi punerea mărfurilor la dispoziţia acestora pentru a efectua controale vamale;
34."titularul mărfurilor" înseamnă persoana care este proprietarul mărfurilor sau care este titularul unui drept similar de dispoziţie cu privire la acestea sau care are controlul fizic asupra lor;
35."titularul regimului" înseamnă:
(a)persoana care depune declaraţia vamală sau în numele căreia se depune declaraţia vamală respectivă; sau
(b)persoana căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile în privinţa regimului vamal;
36."măsuri de politică comercială" înseamnă măsuri netarifare stabilite în cadrul politicii comerciale comune, sub forma unor dispoziţii ale Uniunii care reglementează comerţul internaţional de mărfuri;
37."operaţiuni de perfecţionare" înseamnă oricare dintre operaţiunile următoare:
(a)prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea sau adaptarea acestora la alte mărfuri;
(b)transformarea mărfurilor;
(c)distrugerea mărfurilor;
(d)repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea şi punerea acestora la punct;
(e)utilizarea mărfurilor care nu sunt incluse în produsele prelucrate, dar care permit sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar în cazul în care ele dispar complet sau parţial în cursul perfecţionării (accesorii de producţie);
38."rata de randament" înseamnă cantitatea sau procentul de produse prelucrate obţinute prin perfecţionarea unei cantităţi determinate de mărfuri plasate sub un regim de perfecţionare;
39."decizie" înseamnă orice act administrativ emis de autorităţile vamale în domeniul legislaţiei vamale care reglementează un anumit caz şi având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane în cauză;
40."transportator" înseamnă:
(a)în contextul intrării, persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al Uniunii sau care îşi asumă răspunderea pentru transportul lor pe acest teritoriu. Cu toate acestea:
(i)în cazul transportului combinat, "transportator" înseamnă persoana care operează mijlocul de transport care, odată intrat pe teritoriul vamal al Uniunii, circulă în mod autonom ca mijloc de transport activ;
(ii)în cazul transportului maritim sau aerian, efectuat în condiţiile existenţei unui acord de partajare a spaţiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale, "transportator" înseamnă persoana care încheie un contract şi care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor către teritoriul vamal al Uniunii;
(b)în contextul ieşirii, persoana care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal al Uniunii sau care îşi asumă răspunderea pentru transportul lor în afara acestui teritoriu. Cu toate acestea:
(i)în cazul transportului combinat, atunci când mijlocul activ de transport care părăseşte teritoriul vamal al Uniunii transportă doar alte mijloace de transport care, după sosirea mijlocului activ de transport la destinaţie, vor circula în mod autonom ca mijloc de transport activ, "transportator" înseamnă persoana care va opera mijlocul de transport care va circula în mod autonom, odată ce mijlocul de transport care a părăsit teritoriul vamal al Uniunii va fi ajuns la destinaţie;
(ii)în cazul transportului maritim sau aerian, efectuat în condiţiile existenţei unui acord de partajare a spaţiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale, "transportator" înseamnă persoana care încheie un contract şi care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor în afara teritoriul vamal al Uniunii;
41."comisioane de cumpărare" înseamnă o sumă plătită de un importator unui agent pentru serviciul de a-l reprezenta în cumpărarea mărfurilor care sunt evaluate.
Art. 6: Modalităţi de schimb şi de stocare a informaţiilor şi cerinţe comune privind datele
(1)Toate schimburile de informaţii, precum declaraţiile, cererile sau deciziile, între autorităţile vamale şi între operatorii economici şi autorităţile vamale, precum şi stocarea acestor informaţii, în conformitate cu legislaţia vamală, se efectuează prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor.
(2)Cerinţele comune privind datele se elaborează în scopul schimbului şi al stocării informaţiilor menţionate la alineatul (1).
(3)Se pot utiliza alte mijloace pentru schimbul şi stocarea informaţiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menţionate la alineatul (1), după cum urmează:
a)în mod permanent, atunci când acest lucru este justificat corespunzător de tipul de trafic sau când utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor nu este adecvată pentru formalităţile vamale în cauză;
b)în mod temporar, în cazul unei avarii temporare a sistemelor informatice ale autorităţilor vamale sau ale operatorilor economici;
(4)Prin derogare de la alineatul (1), Comisia poate adopta în cazuri excepţionale decizii pentru a autoriza unul sau mai multe dintre statele membre să utilizeze alte mijloace pentru schimbul şi stocarea informaţiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
O astfel de decizie privind o derogare se justifică prin situaţia specifică a statului membru care solicită derogarea şi se acordă pentru o perioadă specifică. Derogarea se revizuieşte periodic şi poate fi prelungită cu noi perioade specifice la solicitarea statului membru căreia îi este adresată. Se revocă atunci când nu se mai justifică.
Derogarea nu afectează schimbul de informaţii între statul membru căreia îi este adresată şi alte state membre şi nici schimbul şi stocarea de informaţii în alte state membre în scopul aplicării legislaţiei vamale.
Art. 7: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu Articolul 284, pentru a stabili următoarele:
(a)cerinţele privind datele comune menţionate la articolul 6 alineatul (2), ţinând seama de necesitatea de a îndeplini formalităţile vamale prevăzute în legislaţia vamală şi de natura şi scopul schimbului şi stocării de informaţii, menţionate la articolul 6 alineatul (1);
(b)cazurile specifice în care mijloacele de schimb şi de stocare a informaţiilor, altele decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, pot fi utilizate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a);
(c)tipul informaţiilor şi al datelor care trebuie cuprinse în evidenţele menţionate la articolele 148 alineatul (4) şi 214 alineatul (1).
Art. 8: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare:
a)atunci când este necesar, formatul şi codul cerinţelor privind datele comune menţionate la articolul 6 alineatul (2);
b)norme de procedură privind schimbul şi stocarea informaţiilor care se pot efectua prin alte mijloace decât prin tehnicile electronice de prelucrare a datelor menţionate la articolul 6 alineatul (3).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă deciziile cu privire la derogări menţionate la articolul 6 alineatul (4), prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 285 alineatul (2).
Art. 9: Înregistrare
(1)Operatorii economici stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii se înregistrează la autorităţile vamale care răspund de locul în care sunt stabiliţi.
(2)În anumite cazuri, operatorii economici care nu sunt stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii se înregistrează la autorităţile vamale care răspund de locul în care depun pentru prima dată o declaraţie sau o cerere pentru obţinerea unei decizii.
(3)Persoanele, altele decât operatorii economici, nu sunt obligate să se înregistreze la autorităţile vamale, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare.
În cazul în care persoanele menţionate la primul paragraf sunt obligate să se înregistreze, se aplică următoarele:
a)atunci când sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii, se înregistrează la autorităţile vamale care răspund de locul în care sunt stabilite;
b)atunci când nu sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii, se înregistrează la autorităţile vamale care răspund de locul în care depun pentru prima dată o declaraţie sau o cerere pentru obţinerea unei decizii.
(4)În anumite cazuri, autorităţile vamale invalidează înregistrarea.
Art. 10: Delegarea de competente
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile menţionate la articolul 9 alineatul (2), în care operatorii economici care nu sunt stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii au obligaţia să se înregistreze la autorităţile vamale;
(b)cazurile menţionate la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf, în care persoanele, altele decât operatorii economici, au obligaţia să se înregistreze la autorităţile vamale;
(c)cazurile menţionate la articolul 9 alineatul (4) în care autorităţile vamale invalidează o înregistrare.
Art. 11: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, autoritatea vamală responsabilă de înregistrarea menţionată la articolul 9.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 12: Comunicarea informaţiilor şi protecţia datelor
(1)Toate informaţiile de natură confidenţială sau furnizate cu titlu confidenţial, obţinute de autorităţile vamale în cadrul îndeplinirii sarcinilor lor, intră sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional. Aceste informaţii nu se divulgă de către autorităţile competente, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 47 alineatul (2), decât cu permisiunea expresă a persoanei sau a autorităţii care le-a furnizat.
Cu toate acestea, astfel de informaţii pot fi divulgate fără permisiune în cazul în care autorităţile vamale sunt obligate sau autorizate în acest sens, în conformitate cu reglementările în vigoare, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor, sau în legătură cu procedurile judiciare.
(2)Informaţiile confidenţiale menţionate la alineatul (1) pot fi comunicate autorităţilor vamale şi altor autorităţi competente din ţări sau de pe teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii în scopul cooperării vamale cu ţările sau teritoriile respective în cadrul unui acord internaţional sau al legislaţiei Uniunii în domeniul politicii comerciale comune.
(3)Orice divulgare sau comunicare de informaţii, după cum se menţionează la alineatele (1) şi (2) asigură un nivel adecvat de protecţie a datelor cu respectarea deplină a dispoziţiilor în vigoare privind protecţia datelor.
Art. 13: Schimbul de informaţii suplimentare între autorităţile vamale şi operatorii economici
(1)Autorităţile vamale şi operatorii economici pot schimba orice informaţii care nu sunt în mod expres prevăzute de legislaţia vamală, în special în scopul cooperării reciproce în vederea identificării şi combaterii riscurilor. Acest schimb se poate realiza în cadrul unui acord scris şi poate include accesarea sistemelor informatice ale operatorilor economici de către autorităţile vamale.
(2)Orice informaţie furnizată de către o parte celeilalte părţi în cadrul cooperării menţionate la alineatul (1) este confidenţială, dacă cele două părţi nu convin altfel.
Art. 14: Furnizarea de informaţii de către autorităţile vamale
(1)Orice persoană poate solicita autorităţilor vamale informaţii privind aplicarea legislaţiei vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzată în cazul în care nu se referă la o activitate în materie de comerţ internaţional de mărfuri care este avută în vedere în mod efectiv.
(2)Autorităţile vamale menţin un dialog regulat cu operatorii economici şi cu alte autorităţi implicate în comerţul internaţional de mărfuri. Acestea promovează transparenţa punând la dispoziţie, gratuit, în măsura posibilului, şi prin intermediul internetului, legislaţia vamală, deciziile administrative generale şi formularele de cerere.
Art. 15: Furnizarea de informaţii autorităţilor vamale
(1)Orice persoană implicată direct sau indirect în îndeplinirea formalităţilor vamale sau în controalele vamale furnizează autorităţilor vamale, la cererea acestora şi în termenul fixat, toate documentele şi a informaţiile solicitate, într-o formă adecvată, şi întreaga asistenţă necesară pentru îndeplinirea formalităţilor sau efectuarea controalelor.
(2)La depunerea unei declaraţii vamale, a unei declaraţii de depozitare temporară, a unei declaraţii sumare de intrare sau de ieşire, a unei declaraţii de reexport sau a unei notificări de reexport de către o persoană la autorităţile vamale sau la depunerea unei cereri pentru obţinerea unei autorizări sau pentru obţinerea oricărei alte decizii, persoana în cauză răspunde în ansamblu de:
a)corectitudinea şi caracterul complet al informaţiilor furnizate în această declaraţie, notificare sau cerere;
b)autenticitatea, corectitudinea şi valabilitatea oricărui document justificativ al declaraţiei, al notificării sau al cererii;
c)dacă este cazul, respectarea tuturor obligaţiilor referitoare la plasarea mărfurilor respective sub regimul vamal în cauză sau la executarea operaţiunilor autorizate.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, furnizării sub orice altă formă a oricărei informaţii solicitate de către autorităţile vamale sau comunicate acestora din urmă.
În cazul în care depunerea declaraţiei sau a notificării, prezentarea cererii sau furnizarea informaţiilor se realizează de către un reprezentant vamal al persoanei în cauză, în conformitate cu articolul 18, reprezentantul vamal se află şi el sub incidenţa obligaţiilor prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat.
Art. 16: Sistemele electronice
(1)Statele membre cooperează cu Comisia pentru a dezvolta, întreţine şi utiliza sisteme electronice destinate schimbului de informaţii între autorităţile vamale şi cu Comisia şi stocării unor astfel de informaţii, în conformitate cu codul.
(2)Statelor membre cărora le-a fost acordată o derogare în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) nu li se solicită să dezvolte, să întreţină sau să utilizeze, în limitele derogării respective, sistemele electronice menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 17: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, modalităţile tehnice pentru dezvoltarea, întreţinerea şi utilizarea sistemelor electronice menţionate la articolul 16 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 18: Reprezentantul vamal
(1)Orice persoană poate desemna un reprezentant vamal.
Această reprezentare poate fi directă, caz în care reprezentantul vamal acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane, sau indirectă, caz în care reprezentantul vamal acţionează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.
(2)Reprezentantul vamal este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii.
Cu excepţia unor prevederi contrare, se face derogare de la această cerinţă atunci când reprezentantul vamal acţionează în numele unor persoane care nu au obligaţia de a fi stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii.
(3)Statele membre pot stabili, în conformitate cu legislaţia Uniunii, condiţiile în care un reprezentant vamal poate furniza servicii în statul membru în care este stabilit. Cu toate acestea, fără a aduce atingere aplicării unor criterii mai puţin stricte de către statul membru în cauză, un reprezentant vamal care îndeplineşte criteriile stabilite la articolul 39 literele (a) - (d) are dreptul să presteze astfel de servicii într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit.
(4)Statele membre pot aplica condiţiile stabilite în conformitate cu prima teză a alineatului (3) în legătură cu reprezentanţii vamali care nu sunt stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 19: Împuternicirea
(1)În raporturile cu autorităţile vamale, reprezentantul vamal declară că acţionează pentru persoana reprezentată şi precizează dacă este vorba de o reprezentare directă sau indirectă.
În cazul persoanelor care nu declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal sau care declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal, fără a fi împuternicite în acest sens, se consideră că acţionează în nume propriu şi pe seama lor.
(2)Autorităţile vamale pot cere persoanelor care declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal să facă dovada împuternicirii lor de către persoana pe care o reprezintă.
În anumite cazuri, autorităţile vamale nu solicită furnizarea acestei dovezi.
(3)Autorităţile vamale nu solicită unei persoane care acţionează în calitate de reprezentant vamal şi îndeplineşte acte şi formalităţi în mod regulat să facă de fiecare dată dovada împuternicirii, cu condiţia ca o astfel de persoană să fie în măsură să prezinte dovada respectivă la cererea autorităţilor vamale.
Art. 20: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile în care nu se aplică derogarea menţionată la articolul 18 alineatul (2) paragraful al doilea;
(b)cazurile în care nu se solicită de către autorităţile vamale dovada împuternicirii menţionată la articolul 19 alineatul (2) primul paragraf.
Art. 21: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la furnizarea dovezilor menţionate la articolul 18 alineatul (3).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 22: Decizii luate în urma depunerii unei cereri
(1)În cazul în care o persoană depune o cerere pentru obţinerea unei decizii privind aplicarea legislaţiei vamale, aceasta furnizează toate informaţiile necesare autorităţilor vamale competente în scopul luării deciziei respective.
O decizie privind mai multe persoane poate, de asemenea, să fie solicitată şi luată în conformitate cu condiţiile prevăzute în legislaţia vamală.
Cu excepţia cazului în care se dispune altfel, autoritatea vamală competentă este cea din locul în care contabilitatea principală în scopuri vamale a solicitantului este ţinută sau disponibilă şi în care urmează a fi desfăşurate cel puţin o parte dintre activităţile care fac obiectul deciziei.
(2)Autorităţile vamale verifică, fără întârziere şi cel târziu în termen de 30 de zile de la primirea cererii pentru obţinerea unei decizii, dacă sunt întrunite condiţiile pentru acceptarea cererii respective.
În cazul în care autorităţile vamale stabilesc că cererea conţine toate informaţiile necesare în vederea luării unei decizii, acestea comunică solicitantului faptul că cererea a fost acceptată, în termenul menţionat la primul paragraf.
(3)Autoritatea vamală competentă ia decizia menţionată la alineatul (1) şi notifică solicitantului fără întârziere şi cel târziu în termen de 120 de zile de la data acceptării cererii, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare.
În cazul în care autorităţile vamale nu sunt în măsură să respecte termenul pentru luarea unei decizii, acestea aduc acest fapt la cunoştinţa solicitantului înainte de expirarea termenului respectiv, indicând motivele care justifică depăşirea acestuia şi indicând noul termen estimat ca fiind necesar pentru luarea unei decizii. Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, acest nou termen nu depăşeşte 30 de zile.
Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf, autorităţile vamale pot prelungi termenul pentru luarea unei decizii, astfel cum este stabilit în legislaţia vamală, dacă solicitantul solicită o prelungire cu scopul de a efectua ajustări pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor şi a criteriilor impuse. Ajustările respective şi termenul suplimentar necesar efectuării lor sunt comunicate autorităţilor vamale, care iau o hotărâre cu privire la prelungire.
(4)Decizia produce efecte de la data la care este primită de către solicitant sau la care se consideră că a fost primită, cu excepţia cazului în care dispoziţiile deciziei sau legislaţia vamală prevăd altfel. Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 45 alineatul (2), deciziile adoptate sunt executorii de către autorităţile vamale începând cu acea dată.
(5)Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare în legislaţia vamală, decizia este valabilă pe termen nelimitat.
(6)Înainte de luarea unei decizii care ar avea consecinţe nefavorabile pentru solicitant, autorităţile vamale comunică solicitantului motivele pe baza cărora intenţionează să ia decizia. Solicitantului i se acordă posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere într-un termen determinat de la data la care primeşte aceste informaţii sau la care se consideră că le-a primit. La expirarea termenului respectiv, solicitantul este informat, într-o formă corespunzătoare, cu privire la decizie.
Primul paragraf nu se aplică în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care se referă la o decizie menţionată la articolul 33 alineatul (1);
b)în cazul refuzului de a beneficia de un contingent tarifar atunci când este atinsă limita prevăzută a volumul contingentelor tarifare, în conformitate cu articolul 56 alineatul (4) primul paragraf;
c)în cazul în care natura sau nivelul unei ameninţări pentru securitatea şi siguranţa Uniunii şi a rezidenţilor acesteia, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori impun acest lucru;
d)în cazul în care decizia urmăreşte asigurarea punerii în aplicare a unei alte decizii în cazul căreia s-a aplicat primul paragraf, fără a se aduce atingere legislaţiei statului membru în cauză;
e)în cazul în care ar aduce atingere anchetelor iniţiate în scopul combaterii fraudei;
f)în alte cazuri specifice.
(7)În orice decizie care are consecinţe nefavorabile pentru solicitant se specifică motivele pe care se întemeiază aceasta şi se menţionează calea de atac prevăzută la articolul 44.
Art. 23: Gestionarea deciziilor luate în urma depunerii unei cereri
(1)Titularul deciziei respectă obligaţiile care decurg din decizie.
(2)Titularul deciziei informează fără întârziere autorităţile vamale cu privire la orice factor intervenit după luarea deciziei, care îi poate influenţa menţinerea sau conţinutul.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor din alte domenii, care precizează cazurile în care deciziile sunt lovite de nulitate relativă sau de nulitate absolută, autorităţile vamale care au luat o decizie o pot anula, modifica sau revoca în orice moment, în cazul în care aceasta nu este conformă cu legislaţia vamală.
(4)În anumite cazuri, autorităţile vamale efectuează următoarele acţiuni:
a)reevaluarea unei decizii;
b)suspendarea unei decizii care nu trebuie anulată, revocată sau modificată.
(5)Autorităţile vamale monitorizează condiţiile şi criteriile care trebuie îndeplinite de titularul unei decizii. Acestea monitorizează de asemenea respectarea obligaţiilor care decurg din decizia respectivă. În cazul în care titularul deciziei este stabilit de mai puţin de trei ani, autorităţile vamale îl monitorizează atent în primul an de la luarea deciziei.
Art. 24: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)excepţiile de la articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf;
(b)condiţiile pentru acceptarea cererii, menţionate la articolul 22 alineatul (2);
(c)termenul pentru luarea unei decizii specifice, inclusiv eventuala prelungire a termenului respectiv, în conformitate cu articolul 22 alineatul (3);
(d)cazurile, menţionate la articolul 22 alineatul (4), în care decizia produce efecte de la o dată diferită de data la care este primită sau la care se consideră că a fost primită de solicitant;
(e)cazurile, menţionate la articolul 22 alineatul (5), în care o decizie nu este valabilă pe termen nelimitat;
(f)durata termenului menţionat la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf;
(g)cazurile specifice menţionate la articolul 22 alineatul (6) litera (f) paragraful al doilea, atunci când solicitantului nu i se oferă nicio posibilitate de a-şi exprima punctul de vedere;
(h)cazurile şi normele pentru reevaluarea şi suspendarea deciziilor, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4);
Art. 25: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)depunerea şi acceptarea cererii pentru obţinerea unei decizii, astfel cum se menţionează la articolul 22 alineatele (1) şi (2);
(b)luarea deciziei menţionate la articolul 22, inclusiv, după caz, consultarea statului membru în cauză;
(c)monitorizarea unei decizii, în conformitate cu articolul 23 alineatul (5).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 26: Valabilitatea deciziilor la nivelul Uniunii
Cu excepţia cazului în care efectul unei decizii este limitat la unul sau la mai multe state membre, deciziile referitoare la aplicarea legislaţiei vamale sunt aplicabile pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 27: Anularea deciziilor favorabile
(1)Autorităţile vamale anulează o decizie favorabilă titularului deciziei în cazul în care toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite:
a)decizia a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete;
b)titularul deciziei ştia sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile erau inexacte sau incomplete;
c)decizia ar fi fost diferită în cazul în care informaţiile ar fi fost exacte şi complete.
(2)Anularea deciziei se comunică titularului deciziei.
(3)Anularea produce efecte de la data la care decizia iniţială a produs efecte, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în decizie în conformitate cu legislaţia vamală.
Art. 28: Revocarea şi modificarea deciziilor favorabile
(1)O decizie favorabilă se revocă sau se modifică dacă, în alte cazuri decât cele menţionate la articolul 27:
a)una sau mai multe dintre condiţiile pentru luarea acesteia nu erau sau nu mai sunt îndeplinite; sau
b)titularul deciziei solicită acest lucru.
(2)Dacă nu se prevede altfel, o decizie favorabilă care se adresează mai multor persoane nu poate fi revocată decât în privinţa acelei persoane care nu se conformează obligaţiilor care îi revin prin această decizie.
(3)Revocarea sau modificarea deciziei se comunică titularului deciziei.
(4)Articolul 22 alineatul (4) se aplică în caz de revocare sau de modificare a deciziei.
Cu toate acestea, în cazuri excepţionale în care interesele legitime ale destinatarului deciziei o cer, autorităţile vamale pot amâna cu maximum un an data la care revocarea sau modificarea produce efecte. Data respectivă se precizează în decizia de revocare sau de modificare.
Art. 29: Decizii luate fără o cerere prealabilă
Cu excepţia cazului în care o autoritate vamală acţionează în calitate de autoritate judiciară, articolul 22 alineatele (4), (5), (6) şi (7), articolul 23 alineatul (3) şi articolele 26, 27 şi 28 se aplică şi deciziilor luate de autorităţile vamale fără depunerea unei cereri prealabile de către persoana interesată.
Art. 30: Limitele aplicabile deciziilor privind mărfurile plasate sub un regim vamal sau depozitate temporar
Cu excepţia cazului în care persoana vizată solicită acest lucru, revocarea, modificarea sau suspendarea unei decizii favorabile nu afectează mărfurile care, la momentul în care revocarea, modificarea sau suspendarea produce efecte, au fost deja plasate şi se află încă sub un regim vamal sau sunt depozitate temporar în temeiul deciziei revocate, modificate sau suspendate.
Art. 31: Delegarea de competente
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile, menţionate la articolul 28 alineatul (2), în care o decizie favorabilă adresată mai multor persoane poate fi revocată şi în ceea ce priveşte alte persoane decât persoana care nu îşi îndeplineşte o obligaţie impusă în temeiul deciziei respective;
(b)cazurile excepţionale în care autorităţile vamale pot amâna data la care revocarea sau modificarea produce efecte, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) paragraful al doilea.
Art. 32: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziilor favorabile.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 33: Decizii cu privire la informaţiile obligatorii
(1)Autorităţile vamale iau, în baza unei cereri, decizii referitoare la informaţiile tarifare obligatorii (decizii ITO) sau decizii referitoare la informaţiile obligatorii în materie de origine (decizii IOO).
O astfel de cerere nu se acceptă în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care cererea este depusă sau a fost deja depusă, la acelaşi sau la alt birou vamal, de către titularul deciziei sau pe seama acestuia, pentru aceleaşi mărfuri şi, în ceea ce priveşte deciziile IOO, în aceleaşi circumstanţe care au condus la atribuirea originii;
b)în cazul în care cererea nu are legătură cu utilizarea deciziei ITO sau IOO sau cu utilizarea unui regim vamal.
(2)Deciziile ITO şi IOO sunt obligatorii, numai în ceea ce priveşte clasificarea tarifară sau determinarea originii mărfurilor,:
a)pentru autorităţile vamale faţă de titularul deciziei, doar în privinţa mărfurilor pentru care formalităţile vamale sunt îndeplinite după data de la care decizia produce efecte;
b)pentru titularul deciziei faţă de autorităţile vamale, doar de la data la care notificarea privind decizia este primită sau este considerată a fi primită.
(3)Deciziile ITO şi IOO sunt valabile pe o perioadă de trei ani de la data la care decizia produce efecte.
(4)Pentru punerea în aplicare a unei decizii ITO sau IOO în cadrul unui regim vamal, titularul deciziei este în măsură să dovedească:
a)în cazul unei decizii ITO, că mărfurile declarate corespund în toate privinţele cu cele descrise în decizie;
b)în cazul unei decizii IOO, că mărfurile în cauză şi circumstanţele care au condus la atribuirea originii corespund în toate privinţele cu mărfurile şi circumstanţele descrise în decizie.
Art. 34: Gestionarea deciziilor referitoare la informaţiile obligatorii
(1)Valabilitatea unei decizii ITO încetează înainte de sfârşitul perioadei menţionate la articolul 33 alineatul (3) atunci când nu mai este conformă cu dispoziţiile de drept, ca urmare a oricăreia dintre următoarele situaţii:
a)adoptarea unei modificări la nomenclaturile menţionate la articolul 56 alineatul (2) literele (a) şi (b);
b)adoptarea măsurilor menţionate la articolul 57 alineatul (4); cu efect de la data aplicării modificării sau măsurilor respective.
(2)Valabilitatea unei decizii IOO încetează înainte de sfârşitul perioadei menţionate la articolul 33 alineatul (3) în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care un regulament este adoptat sau un acord este încheiat de către Uniune şi devine aplicabil în Uniune, iar decizia IOO nu mai este conformă dispoziţiilor de drept prevăzute în acesta, cu efect de data aplicării regulamentului sau acordului respectiv;
b)în cazul în care nu mai este compatibilă cu Acordul privind regulile de origine instituit în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) sau cu notele explicative sau cu un aviz privind originea adoptat pentru interpretarea acestui acord, cu efect de la data publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)Valabilitatea deciziilor ITO şi IOO nu încetează cu efect retroactiv.
(4)Prin derogare de la articolul 23 alineatul (3) şi articolul 27, deciziile ITO şi IOO sunt anulate în cazul în care sunt fondate pe informaţii inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant.
(5)Deciziile ITO şi IOO se revocă în conformitate cu articolul 23 alineatul (3) şi cu articolul 28. Cu toate acestea, astfel de decizii nu se revocă la cererea titularului deciziei.
(6)Deciziile ITO şi IOO nu pot fi modificate.
(7)Autorităţile vamale revocă deciziile ITO:
a)în cazul în care nu mai sunt compatibile cu interpretarea oricăreia dintre nomenclaturile menţionate la articolul 56 alineatul (2) literele (a) şi (b) decurgând din oricare dintre următoarele situaţii:
(i)notele explicative menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun (1), cu efect de la data publicării acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
(1)JO L 256, 7.9.1987, p. 1.
(ii)o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu efect de la data publicării dispozitivului hotărârii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
(iii)deciziile de clasificare, avizele de clasificare sau modificări ale notelor explicative ale Nomenclaturii Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, adoptată de organizaţia înfiinţată de Convenţia de instituire a Consiliului de Cooperare Vamală, încheiată la 15 decembrie 1950, cu efect de la data publicării comunicării Comisiei în seria "C" a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene; sau
b)în alte cazuri specifice.
(8)Deciziile IOO sunt revocate:
a)în cazul în care nu mai sunt compatibile cu o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu efect de la data publicării dispozitivului hotărârii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau
b)în alte cazuri specifice.
(9)În cazul în care o decizie ITO sau IOO încetează să mai fie valabilă în conformitate cu alineatul (1) litera (b) sau cu alineatul (2) sau este revocată în conformitate cu alineatul (5), (7) sau (8), decizia ITO sau IOO în cauză mai poate fi utilizată pentru contracte ferme şi definitive bazate pe decizia respectivă şi încheiate înainte de încetarea valabilităţii sau de revocare. Această utilizare prelungită nu se aplică în cazul adoptării unei decizii IOO pentru mărfuri destinate exportului.
Utilizarea prelungită menţionată la primul paragraf nu depăşeşte şase luni de la data la care decizia ITO sau IOO încetează să fie valabilă sau este revocată. Cu toate acestea, o măsură menţionată la articolul 57 alineatul (4) sau la articolul 67 poate exclude respectiva utilizare prelungită sau poate prevedea o perioadă mai scurtă. În cazul produselor pentru care se depune un certificat de import sau de export în timpul desfăşurării formalităţilor vamale, perioada de şase luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului.
Pentru a beneficia de utilizarea prelungită a unei decizii ITO sau IOO, destinatarul deciziei respective depune o cerere către autoritatea vamală care a luat decizia, în termen de 30 de zile de la data la care aceasta încetează să fie valabilă sau la care este revocată, precizând cantităţile pentru care se solicită o perioadă de utilizare prelungită şi statul membru sau statele membre în care mărfurile vor fi vămuite în timpul perioadei de utilizare prelungită. Autoritatea vamală respectivă ia o decizie privind utilizarea prelungită şi o notifică titularului, fără întârziere şi în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a primit toate informaţiile necesare pentru a putea lua decizia în cauză.
(10)Comisia notifică autorităţile vamale în cazul în care:
a)este suspendată luarea deciziilor ITO sau IOO pentru mărfuri în cazul cărora nu este asigurată clasificarea tarifară uniformă şi corectă sau stabilirea uniformă şi corectă a originii;
b)este retrasă suspendarea menţionată la litera (a).
(11)Comisia poate adopta decizii prin care să impună statelor membre să revoce decizii ITO sau IOO pentru a asigura o clasificare tarifară uniformă şi corectă, respectiv stabilirea uniformă şi corectă a originii mărfurilor.
Art. 35: Decizii referitoare la informaţiile obligatorii privind alţi factori
În anumite cazuri, autorităţile vamale iau, în baza unor cereri, decizii referitoare la informaţiile obligatorii privind alţi factori menţionaţi în titlul II, pe baza cărora se aplică taxele la import sau la export şi alte măsuri legate de comerţul cu mărfuri.
Art. 36: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile specifice menţionate la articolul 34 alineatul (7) litera (b) şi alineatul (8) litera (b), în care deciziile ITO şi IOO sunt revocate;
(b)cazurile menţionate la articolul 35, în care deciziile referitoare la informaţiile obligatorii sunt luate cu privire la alţi factori pe baza cărora se aplică taxele la import sau la export şi alte măsuri legate de comerţul cu mărfuri.
Art. 37: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură:
a)pentru utilizarea unei decizii ITO sau IOO după încetarea valabilităţii sau după revocare, în conformitate cu articolul 34 alineatul (9);
b)conform cărora Comisia notifică autorităţile vamale în conformitate cu articolul 34 alineatul (10) literele (a) şi (b);
c)pentru utilizarea deciziilor menţionate la articolul 35 şi determinate în conformitate cu articolul 36 litera (b) după încetarea valabilităţii acestora;
d)pentru suspendarea deciziilor menţionate la articolul 35 şi determinate în conformitate cu articolul 36 litera (b) şi pentru notificarea suspendării sau a retragerii suspendării autorităţilor vamale.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, deciziile prin care solicită statelor membre să revoce:
a)deciziile menţionate la articolul 34 alineatul (11);
b)deciziile menţionate la articolul 35 şi determinate în conformitate cu articolul 36 litera (b).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 285 alineatul (2).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 285 alineatul (6).
Art. 38: Cererea şi autorizarea
(1)Orice operator economic stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii şi care îndeplineşte criteriile enunţate la articolul 39 poate să depună o cerere pentru a obţine statutul de operator economic autorizat.
Acest statut este acordat de către autorităţile vamale, după o consultare cu alte autorităţi competente, dacă este necesar, şi face obiectul monitorizării.
(2)Statutul de operator economic autorizat cuprinde următoarele tipuri de autorizări:
a)cea de operator economic autorizat pentru simplificări vamale, care permite titularului să beneficieze de anumite simplificări în conformitate cu legislaţia vamală; sau
b)cea de operator economic autorizat pentru securitate şi siguranţă, care conferă titularului dreptul la facilităţi în materie de securitate şi siguranţă.
(3)Ambele tipuri de autorizaţii menţionate la alineatul (2) pot fi deţinute în acelaşi timp.
(4)Statutul de operator economic autorizat este recunoscut de autorităţile vamale din toate statele membre, sub rezerva articolelor 39, 40 şi 41.
(5)Autorităţile vamale, pe baza recunoaşterii statutului de operator economic autorizat pentru simplificările vamale şi cu condiţia ca cerinţele privind un anumit tip de simplificare prevăzută în legislaţia vamală să fie îndeplinite, autorizează operatorul să beneficieze de această simplificare. Autorităţile vamale nu reexaminează criteriile care au fost deja examinate cu ocazia acordării statutului de operator economic autorizat.
(6)Operatorul economic autorizat menţionat la alineatul (2) beneficiază de un tratament favorabil faţă de alţi operatori economici în ceea ce priveşte controalele vamale în funcţie de tipul de autorizaţie acordată, inclusiv de reducerea numărului controalelor fizice şi documentare.
(7)Autorităţile vamale acordă avantaje care decurg din statutul de operator economic autorizat persoanelor stabilite în ţări sau pe teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii, care îndeplinesc condiţiile şi respectă obligaţiile definite în legislaţia relevantă a ţărilor sau a teritoriilor respective, în măsura în care aceste condiţii şi obligaţii sunt recunoscute de Uniune ca fiind echivalente celor impuse operatorilor economici autorizaţi stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii. Această acordare de avantaje se bazează pe principiul reciprocităţii, cu excepţia unei decizii contrare a Uniunii, şi se sprijină pe un acord internaţional sau pe legislaţia Uniunii în domeniul politicii comerciale comune.
Art. 39: Acordarea statutului
Criteriile pentru acordarea statutului de operator economic autorizat sunt următoarele:
(a)absenţa unei încălcări grave sau a unor încălcări repetate a legislaţiei vamale şi a dispoziţiilor fiscale, inclusiv absenţa unui cazier conţinând infracţiuni grave legate de activitatea economică a solicitantului;
(b)dovedirea de către solicitant a unui nivel ridicat de control al operaţiunilor sale şi al fluxului mărfurilor, prin intermediul unui sistem de gestionare a registrelor comerciale şi, după caz, de transport, care să permită efectuarea adecvată a controalelor vamale;
(c)solvabilitate financiară, care se consideră a fi dovedită atunci când solicitantul are o situaţie financiară bună care îi permite să îşi îndeplinească angajamentele, ţinând seama în mod corespunzător de caracteristicile tipului de activitate comercială în cauză;
(d)în ceea ce priveşte autorizaţia menţionată la articolul 38 alineatul (2) litera (a), standardele practice de competenţă sau calificările profesionale care sunt în legătură directă cu activitatea desfăşurată; şi
(e)în ceea ce priveşte autorizaţia menţionată la articolul 38 alineatul (2) litera (b), standardele de securitate şi siguranţă corespunzătoare, care se consideră a fi îndeplinite atunci când solicitantul demonstrează că menţine măsurile adecvate pentru a garanta securitatea şi siguranţa lanţului de aprovizionare internaţional, inclusiv în domeniile integrităţii fizice şi controlului accesului, proceselor logistice şi manipulării anumitor tipuri de mărfuri, personalului şi identificării partenerilor săi comerciali.
Art. 40: Delegarea de competente
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, pentru a stabili:
(a)simplificările menţionate la articolul 38 alineatul (2) litera (a);
(b)facilităţile menţionate la articolul 38 alineatul (2) litera (b);
(c)tratamentul favorabil menţionat la articolul 38 alineatul (6).
Art. 41: Conferirea competentelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, modalităţile pentru aplicarea criteriilor menţionate la articolul 39.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 42: Aplicarea sancţiunilor
(1)Fiecare stat membru prevede sancţiuni în caz de încălcare a legislaţiei vamale. Aceste sancţiuni sunt efective, proporţionate şi cu efect de descurajare.
(2)În cazul în care se aplică sancţiuni administrative, acestea pot lua, inter alia, una sau ambele forme de mai jos:
a)o sancţiune pecuniară aplicată de autorităţile vamale, inclusiv o tranzacţie aplicată în locul unei sancţiuni penale, dacă este cazul;
b)revocarea, suspendarea sau modificarea oricărei autorizaţii deţinute de persoana în cauză.
(3)Statele membre informează Comisia, în termen de 180 de zile de la data aplicării prezentului articol, determinată în conformitate cu articolul 288 alineatul (2), asupra dispoziţiilor naţionale în vigoare, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, şi îi comunică fără întârziere orice modificare ulterioară care afectează dispoziţiile respective.
Art. 43: Decizii luate de autoritatea judiciară
Articolele 44 şi 45 nu se aplică căilor de atac introduse în vederea anulării, revocării sau modificării unei decizii referitoare la aplicarea legislaţiei vamale, luată de o autoritate judiciară sau de autorităţile vamale în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale.
Art. 44: Dreptul la o cale de atac
(1)Orice persoană are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziilor privind aplicarea legislaţiei vamale, luate de autorităţile vamale şi care o privesc direct şi individual.
Orice persoană care a depus o cerere pentru a obţine o decizie a autorităţilor vamale, dar care nu a obţinut o decizie privind cererea respectivă în termenul prevăzut la articolul 22 alineatul (3), are de asemenea dreptul de a exercita o cale de atac.
(2)Dreptul la o cale de atac poate fi exercitat în cel puţin două etape:
a)în prima etapă, în faţa autorităţilor vamale sau a unei autorităţi judiciare sau a unui alt organism desemnat în acest scop de către statele membre;
b)în etapa următoare, în faţa unei instanţe superioare independente care poate fi o autoritate judiciară sau un organism specializat echivalent, conform dispoziţiilor în vigoare în statele membre.
(3)Calea de atac se exercită în statul membru în care decizia a fost luată sau solicitată.
(4)Statele membre asigură faptul că procedura de atac permite confirmarea sau rectificarea rapidă a deciziilor luate de către autorităţile vamale.
Art. 45: Suspendarea executării
(1)Exercitarea unei căi de atac nu are efect suspensiv de executare asupra deciziei contestate.
(2)Cu toate acestea, autorităţile vamale suspendă total sau parţial executarea unei astfel de decizii în cazul în care au motive întemeiate de îndoială în privinţa conformităţii deciziei contestate cu legislaţia vamală sau consideră că un prejudiciu ireparabil se poate produce la adresa persoanei în cauză.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2), în măsura în care o decizie contestată are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export, suspendarea executării acestei decizii este condiţionată de constituirea unei garanţii, cu excepţia cazului în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate, că această garanţie ar fi de natură să cauzeze debitorului dificultăţi grave de ordin economic sau social.
Art. 46: Gestionarea riscurilor şi controalele vamale
(1)Autorităţile vamale pot efectua orice control vamal pe care îl consideră necesar.
Controalele vamale pot consta, în special, în examinarea mărfurilor, prelevarea de eşantioane, verificarea corectitudinii şi a caracterului complet ale informaţiilor furnizate într-o declaraţie sau o notificare, precum şi a existenţei, autenticităţii, corectitudinii şi valabilităţii documentelor, examinarea contabilităţii operatorilor economici şi a altor registre, controlul mijloacelor de transport, inspecţia bagajelor şi a altor mărfuri transportate de către persoane sau aflate asupra acestora şi efectuarea de anchete oficiale sau alte acţiuni similare.
(2)Controalele vamale, altele decât verificările prin sondaj, se bazează în principal pe analiza de risc, efectuată prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu scopul de a identifica şi a evalua riscurile şi de a elabora contramăsurile necesare, pe baza criteriilor stabilite la nivel naţional, la nivelul Uniunii şi, în măsura în care este posibil, la nivel internaţional.
(3)Controalele vamale se efectuează într-un cadru comun de gestionare a riscurilor, bazat pe schimbul de informaţii privind riscurile şi al rezultatelor analizei de risc între administraţiile vamale şi care stabileşte criterii şi standarde comune privind riscurile, măsuri de control şi domenii de control prioritare comune.
Controalele bazate pe aceste informaţii şi criterii se efectuează fără a aduce atingere altor controale efectuate în conformitate cu alineatul (1) sau cu alte dispoziţii în vigoare.
(4)Autorităţile vamale recurg la gestionarea riscurilor pentru a identifica diferitele niveluri de risc asociate mărfurilor supuse controlului vamal sau supravegherii vamale şi pentru a stabili dacă mărfurile vor fi supuse unor controale vamale specifice şi, în caz afirmativ, locul în care se vor efectua aceste controale.
Gestionarea riscurilor trebuie să includă activităţi precum colectarea de date şi informaţii, analiza şi evaluarea riscurilor, stabilirea şi luarea măsurilor necesare, precum şi monitorizarea şi revizuirea periodică a acestui proces şi a rezultatelor obţinute, pe baza surselor şi a strategiilor internaţionale, ale Uniunii şi a celor naţionale.
(5)Autorităţile vamale fac schimb de informaţii privind riscurile şi de rezultate ale analizelor de risc în următoarele situaţii:
a)autoritatea vamală estimează că riscurile respective sunt semnificative şi impun un control vamal şi rezultatele controlului indică faptul că evenimentul care generează riscurile s-a produs; sau
b)rezultatele controlului nu indică faptul că evenimentul care generează riscurile s-a produs, dar autoritatea vamală implicată consideră că probabilitatea producerii lui reprezintă un risc ridicat în alt loc din Uniune.
(6)La stabilirea criteriilor şi a standardelor comune de risc, a măsurilor de control şi a domeniilor de control prioritare menţionate la alineatul (3), se ţine cont de toate elementele următoarele:
a)proporţionalitatea în raport cu riscul;
b)urgenţa necesităţii aplicării controalelor;
c)impactul probabil asupra fluxurilor comerciale, asupra fiecărui stat membru şi asupra resurselor pentru control.
(7)Criteriile şi standardele de risc comune menţionate la articolul 3 cuprind toate elementele următoare:
a)o descriere a riscurilor;
b)factorii sau indicatorii de risc care trebuie utilizaţi pentru selectarea mărfurilor sau a operatorilor economici care urmează a fi supuşi unor controale vamale;
c)natura controalelor vamale pe care trebuie să le efectueze autorităţile vamale;
d)durata de aplicare a controalelor vamale menţionate la litera (c).
(8)Domeniile de control prioritare trebuie să acopere anumite regimuri vamale, tipuri de mărfuri, rute de trafic, moduri de transport sau operatori economici care fac obiectul unor niveluri ridicate de analiză de risc şi de controale vamale într-o anumită perioadă, fără a aduce atingere altor controale efectuate în mod obişnuit de autorităţile vamale.
Art. 47: Cooperarea între autorităţi
(1)În cazul în care anumite mărfuri fac obiectul altor controale decât cele vamale, efectuate de către autorităţi competente altele decât cele vamale, acestea din urmă, în strânsă cooperare cu celelalte autorităţi în cauză, fac eforturi astfel încât, în măsura posibilului, să efectueze aceste controale în acelaşi timp şi loc cu controalele vamale ("ghişeu unic"), autorităţile vamale având un rol de coordonare în realizarea acestui lucru.
(2)În cadrul controalelor prevăzute în prezenta secţiune, autorităţile vamale şi alte autorităţi competente pot, dacă este necesar, pentru a reduce la minimum riscurile şi a lupta împotriva fraudelor, să facă schimb, atât între ele, cât şi cu Comisia, de date primite în legătură cu intrarea, ieşirea, tranzitul, circulaţia, depozitarea şi destinaţia finală a mărfurilor, inclusiv traficul poştal, care circulă între teritoriul vamal al Uniunii şi ţări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii, precum şi în legătură cu prezenţa şi circulaţia pe teritoriul vamal al Uniunii ale mărfurilor neunionale şi ale celor plasate sub regimul de destinaţie finală şi, de asemenea, referitoare la rezultatele controalelor efectuate. Autorităţile vamale şi Comisia pot, de asemenea, să schimbe aceste date în scopul asigurării unei aplicări uniforme a legislaţiei vamale.
Art. 48: Controlul ulterior
În scopul controalelor vamale, autorităţile vamale pot verifica corectitudinea şi caracterul complet al informaţiilor furnizate într-o declaraţie vamală, o declaraţie de depozitare temporară, o declaraţie sumară de intrare, o declaraţie sumară de ieşire, o declaraţie de reexport sau o notificare de reexport, precum şi existenţa, autenticitatea, corectitudinea şi valabilitatea documentelor justificative şi pot examina contabilitatea declarantului şi alte evidenţe referitoare la operaţiunile privind mărfurile în cauză sau la alte operaţiuni comerciale anterioare sau ulterioare implicând aceste mărfuri după acordarea liberului de vamă. Aceste autorităţi pot, de asemenea, să examineze aceste mărfuri şi/sau să preleveze eşantioane, dacă este încă posibil să se efectueze o asemenea verificare sau prelevare.
Astfel de controale pot fi efectuate la sediul titularului mărfurilor sau al reprezentantului său, al oricărei persoane implicate direct sau indirect, cu titlu profesional, în aceste operaţiuni, sau al oricărei persoane care dispune de documentele şi datele respective din motive profesionale.
Art. 49: Zboruri şi traversări maritime în interiorul Uniunii
(1)Controalele şi formalităţile vamale se aplică bagajelor de mână şi de cală ale persoanelor care efectuează fie un zbor în interiorul Uniunii, fie o traversare maritimă în interiorul Uniunii, numai în cazul în care aceste controale sau formalităţi sunt prevăzute de legislaţia vamală.
(2)Alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere următoarelor:
a)controalele de securitate şi siguranţă;
b)controalele legate de prohibiţii sau restricţii.
Art. 50: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare pentru a asigura aplicarea uniformă a controalelor vamale, inclusiv a schimbului de informaţii în materie de risc şi rezultatul analizei de risc, a criteriilor şi standardelor comune de risc, a măsurilor de control şi a domeniilor de control prioritare menţionate la articolul 46 alineatul (3).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
În cazul în care, în legătură cu astfel de măsuri, există motive imperative de urgenţă justificate în mod corespunzător de necesitatea de a actualiza rapid cadrul comun de gestionare a riscurilor şi de a adapta, în funcţie de evoluţia riscurilor, schimbul de informaţii în materie de risc şi de analize de risc, criteriile şi standardele comune de risc, măsurile de control şi domeniile de control prioritare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 285 alineatul (5).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 28 5 alineatul (6).
(2)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, porturile sau aeroporturile în care, în conformitate cu articolul 49, se aplică controalele şi formalităţile vamale în ceea ce priveşte:
a)bagajele de mână şi bagajele de cală ale persoanelor care:
(i)efectuează o cursă aeriană la bordul unei aeronave venind dintr-un aeroport din afara Uniunii şi care, după o escală într-un aeroport din Uniune, îşi continuă cursa spre un alt aeroport din Uniune;
(ii)efectuează un zbor la bordul unei aeronave făcând escală într-un aeroport din Uniune înainte de a-şi continua cursa spre un aeroport din afara Uniunii;
(iii)utilizează un serviciu maritim furnizat de aceeaşi navă şi care comportă itinerarii succesive cu punctul de plecare, de escală sau de destinaţie într-un port din afara Uniunii;
(iv) e află la bordul unei nave de agrement sau a unei aeronave de turism sau de afaceri;
b)bagajele de mână şi bagajele de cală care:
(i)sosesc într-un aeroport din Uniune la bordul unei aeronave provenind dintr-un aeroport din afara Uniunii şi sunt transbordate în acest aeroport din Uniune pe o altă aeronavă care efectuează o cursă aeriană în interiorul Uniunii;
(ii)sunt îmbarcate într-un aeroport din Uniune pe o aeronavă care efectuează o cursă în interiorul Uniunii cu scopul de a fi transbordate într-un alt aeroport din Uniune, pe o aeronavă a cărei destinaţie este un aeroport din afara Uniunii.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 51: Păstrarea documentelor şi a altor informaţii
(1)Persoana în cauză trebuie să păstreze, în scopul controalelor vamale, timp de cel puţin trei ani, documentele şi informaţiile menţionate la articolul 15 alineatul (1), prin orice mijloace care permit accesul autorităţilor vamale şi care sunt acceptate de către acestea din urmă.
În privinţa mărfurilor puse în liberă circulaţie în alte cazuri decât cele menţionate la al treilea paragraf sau a mărfurilor declarate pentru export, acest termen curge de la sfârşitul anului în care au fost acceptate declaraţiile de punere în liberă circulaţie sau de export.
În cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie fără taxe sau cu un nivel redus al taxelor la import pe motivul destinaţiei lor finale, acest termen curge de la sfârşitul anului în care ele încetează a se mai afla sub supraveghere vamală.
În cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal sau al mărfurilor depozitate temporar, acest termen curge de la sfârşitul anului în care regimul vamal respectiv a fost descărcat sau depozitarea temporară s-a încheiat.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 103 alineatul (4), în cazul în care, în urma unui control vamal efectuat asupra unei datorii vamale, rezultă necesitatea de a rectifica respectiva înscriere în evidenţa contabilă şi persoana în cauză a fost informată în acest sens, documentele şi informaţiile se păstrează timp de trei ani după expirarea termenului prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol.
În cazul în care a fost introdusă o cale de atac sau a fost iniţiată o procedură judiciară, documentele şi informaţiile trebuie păstrate fie până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (1), fie până la încheierea procedurii, oricare dintre acestea are loc mai târziu.
Art. 52: Tarife şi costuri
(1)Autorităţile vamale nu solicită tarife pentru îndeplinirea controalelor vamale sau pentru orice alte acţiuni referitoare la aplicarea legislaţiei vamale în cursul programului oficial de lucru al birourilor lor vamale competente.
(2)Autorităţile vamale pot solicita plata unor tarife sau recuperarea costurilor pentru prestarea de servicii speciale, cum ar fi:
a)prezenţa, dacă este necesar acest lucru, a personalului vamal în afara programului oficial de lucru al biroului vamal sau în alte locuri decât birourile vamale;
b)analiza sau expertiza mărfurilor, precum şi cheltuielile poştale pentru returnarea acestora solicitantului, în special în ceea ce priveşte deciziile luate pe baza articolului 33 sau informaţiile furnizate pe baza articolului 14 alineatul (1);
c)examinarea sau prelevarea de eşantioane de mărfuri în scopul verificării sau distrugerea mărfurilor, în cazul în care implică alte costuri decât cele legate de utilizarea personalului vamal;
d)măsuri excepţionale de control, în cazul în care acestea se dovedesc a fi necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potenţial.
Art. 53: Conversii monetare
(1)Autorităţile competente publică şi/sau pun la dispoziţie pe Internet cursul de schimb aplicabil, în cazul în care o conversie monetară este necesară pentru unul dintre motivele următoare:
a)elementele care servesc la determinarea valorii în vamă a unor mărfuri sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se determină valoarea în vamă;
b)contravaloarea monedei euro în monede naţionale este necesară pentru determinarea clasificării tarifare a mărfurilor şi a cuantumului taxelor la import şi la export, inclusiv a pragurilor de valoare din Tariful Vamal Comun.
(2)În cazul în care o conversie monetară este necesară pentru alte motive decât cele menţionate la alineatul (1), contravaloarea monedei euro în monede naţionale care trebuie aplicată în cadrul legislaţiei vamale se fixează cel puţin o dată pe an.
Art. 54: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele privind conversiile monetare în scopurile menţionate la articolul 53 alineatele (1) şi (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 55: Perioade, date şi termene
(1)Dacă nu există dispoziţii contrare, în cazul în care legislaţia vamală prevede o perioadă, o dată sau un termen, astfel de perioade nu pot fi prelungite sau reduse, iar astfel de date sau termene nu se amână şi nu se anticipează.
(2)Se aplică normele aplicabile perioadelor, datelor şi termenelor prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor (1), cu excepţia cazului în care se prevede altfel în legislaţia vamală.
(1)JO L 124, 8.6.1971, p. 1.
Art. 56: Tariful vamal comun şi supravegherea
(1)Taxele la import şi la export datorate se bazează pe Tariful vamal comun.
Alte măsuri prevăzute în dispoziţiile specifice ale Uniunii în materie de schimburi comerciale cu mărfuri se aplică, după caz, în conformitate cu clasificarea tarifară a acelor mărfuri.
(2)Tariful vamal comun cuprinde toate elementele următoare:
a)Nomenclatura combinată a mărfurilor, astfel cum este stabilită în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87;
b)orice altă nomenclatură care se bazează parţial sau integral pe Nomenclatura combinată sau care adaugă alte subdiviziuni la aceasta şi care este stabilită prin dispoziţii ale Uniunii care reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare referitoare la schimburile comerciale cu mărfuri;
c)taxele vamale convenţionale sau autonome normale aplicabile mărfurilor cuprinse în Nomenclatura combinată;
*) Pentru produsele agricole şi industriale enumerate, taxele prevăzute în Tariful vamal comun menţionate la articolul 56 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se suspendă.

d)măsurile tarifare preferenţiale cuprinse în acordurile pe care Uniunea le-a încheiat cu anumite ţări, teritorii sau grupuri de ţări sau de teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii;
e)măsurile tarifare preferenţiale adoptate de către Uniune în mod unilateral, faţă de anumite ţări sau teritorii sau grupuri de ţări sau de teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii;
f)măsurile autonome care prevăd o reducere sau o exceptare de taxe vamale aferente anumitor mărfuri;
g)tratamentul tarifar favorabil definit pentru anumite mărfuri pe motivul naturii sau destinaţiei lor finale în cadrul măsurilor menţionate la literele (c) - (f) sau (h);
h)alte măsuri tarifare prevăzute de legislaţia agricolă sau comercială sau de alte dispoziţii ale Uniunii.
(3)În cazul în care mărfurile în cauză îndeplinesc condiţiile incluse în măsurile definite la alineatul (2) literele (d) - (g), măsurile respective se aplică, la cererea declarantului, în locul celor prevăzute la litera (c) din acelaşi alineat. O astfel de cerere se poate face în mod retroactiv, cu condiţia ca termenele şi condiţiile fixate în măsura relevantă sau în cod să fie respectate.
(4)În cazul în care aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (2) literele (d) - (g) sau exceptarea de la măsurile menţionate la litera (h) din acelaşi alineat este limitată la un anumit volum de importuri sau exporturi, această aplicare sau exceptare încetează, în cazul contingentelor tarifare, odată ce limita prevăzută a volumului de importuri sau exporturi este atinsă.
În cazul plafoanelor tarifare, aplicarea măsurilor respective încetează în virtutea unui act juridic al Uniunii.
(5)Punerea în liberă circulaţie sau exportul de mărfuri pentru care se aplică măsurile menţionate la alineatele (1) şi (2) pot fi supuse supravegherii.
Art. 57: Clasificarea tarifară a mărfurilor
(1)În sensul aplicării Tarifului vamal comun, clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziţii sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii combinate în care mărfurile trebuie clasificate.
(2)În sensul aplicării măsurilor netarifare, clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziţii sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii combinate sau a unei alte nomenclaturi stabilite prin dispoziţii ale Uniunii şi care are la bază total sau parţial Nomenclatura combinată sau care adaugă alte subdiviziuni la aceasta, în care mărfurile trebuie clasificate.
(3)Subpoziţia sau o altă subdiviziune determinată conform alineatelor (1) şi (2) este utilizată pentru aplicarea măsurilor anexate respectivei subpoziţii.
(4)Comisia poate adopta măsuri pentru stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor în conformitate cu alineatele (1) şi (2).
Art. 58: Conferirea competentelor de executare
(1)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri privind gestionarea uniformă a contingentelor tarifare şi a plafoanelor tarifare menţionate la articolul 56 alineatul (4) şi gestionarea supravegherii punerii în liberă circulaţie sau a exportului de mărfuri, menţionate la articolul 56 alineatul (5).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile menţionate la articolul 57 alineatul (4).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
În cazul în care, în legătură cu astfel de măsuri, există motive de extremă urgenţă justificate în mod corespunzător de necesitatea de a asigura rapid aplicarea corectă şi uniformă a Nomenclaturii combinate, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 285 alineatul (5).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 285 alineatul (6).
Art. 59: Domeniul de aplicare
Articolele 60 şi 61 stabilesc norme pentru stabilirea originii nepreferenţiale a mărfurilor în vederea aplicării următoarelor:
(a)Tariful vamal comun, cu excepţia măsurilor menţionate la articolul 56 alineatul (2) literele (d) şi (e);
(b)alte măsuri decât cele tarifare, instituite prin dispoziţii ale Uniunii în domenii specifice care au legătură cu schimburile comerciale cu mărfuri; şi
(c)alte măsuri ale Uniunii privind originea mărfurilor.
Art. 60: Dobândirea originii
(1)Mărfurile obţinute în întregime într-o singură ţară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea ţară sau acel teritoriu.
(2)Mărfurile în producerea cărora intervin mai multe ţări sau teritorii sunt considerate ca fiind originare din ţara sau din teritoriul în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanţiale, justificate economic, efectuate într-o întreprindere echipată în acest scop şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricaţie important.
Art. 61: Dovada de origine
(1)În cazul în care originea este indicată în declaraţia vamală în conformitate cu legislaţia vamală, autorităţile vamale pot să îi solicite declarantului să dovedească originea mărfurilor.
(2)În cazul în care dovada originii este furnizată în conformitate cu legislaţia vamală sau cu alte dispoziţii specifice ale Uniunii, autorităţile vamale pot, în cazul unor îndoieli justificate, să solicite toate elementele justificative suplimentare necesare pentru a se asigura că indicaţia de origine respectă normele stabilite de legislaţia aplicabilă a Uniunii.
(3)În cazul în care este necesar în schimburile comerciale, un document dovedind originea poate fi eliberat în Uniune în conformitate cu regulile de origine în vigoare în ţara sau teritoriul de destinaţie sau orice altă metodă care identifică ţara în care mărfurile au fost produse în întregime sau au fost supuse ultimei transformări substanţiale.
Art. 62: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili normele conform cărora mărfurile, pentru care este necesară stabilirea originii nepreferenţiale în vederea aplicării măsurilor Uniunii menţionate la articolul 59, sunt considerate ca fiind obţinute în întregime într-o singură ţară sau într-un singur teritoriu sau ca fiind supuse ultimei transformări sau prelucrări substanţiale, justificate economic, efectuate într-o întreprindere echipată în acest scop şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricaţie important într-o ţară sau pe un teritoriu, în conformitate cu articolul 60.
Art. 63: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la furnizarea şi verificarea dovezilor de origine menţionate la articolul 61.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 64: Originea preferenţială a mărfurilor
(1)Pentru a beneficia de măsurile menţionate la articolul 56 alineatul (2) litera (d) sau (e) sau de măsuri preferenţiale netarifare, mărfurile trebuie să respecte normele privind originea preferenţială menţionate la alineatele (2) - (5) de la prezentul articol.
(2)Pentru mărfurile care beneficiază de măsuri preferenţiale definite în acordurile încheiate între Uniune şi anumite ţări sau teritorii sau grupuri de ţări sau de teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii, normele privind originea preferenţială sunt stabilite în acordurile respective.
(3)Pentru mărfurile care beneficiază de măsuri preferenţiale adoptate în mod unilateral de către Uniune privind anumite ţări sau teritorii sau grupuri de ţări sau de teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii, altele decât cele menţionate la alineatul (5), Comisia adoptă măsuri care stabilesc normele cu privire la originea preferenţială.
Normele respective se bazează fie pe criteriul obţinerii în întregime a mărfurilor, fie pe criteriul prelucrării sau transformării suficiente.
(4)Pentru mărfurile care beneficiază de măsuri preferenţiale aplicabile în comerţul între teritoriul vamal al Uniunii şi Ceuta şi Melilla, cuprinse în Protocolul 2 la Actul de aderare din 1985, normele cu privire la originea preferenţială sunt adoptate în conformitate cu articolul 9 din respectivul protocol.
(5)Pentru mărfurile care beneficiază de măsuri preferenţiale cuprinse în aranjamentele preferenţiale în favoarea ţărilor şi teritoriilor de peste mări asociate Uniunii, normele privind originea preferenţială sunt adoptate în conformitate cu articolul 203 din TFUE.
(6)La iniţiativa sa sau la cererea unei ţări sau unui teritoriu beneficiar, Comisia poate, pentru anumite mărfuri, acorda ţării beneficiare sau teritoriului respectiv o derogare temporară de la normele privind originea preferenţială menţionate la alineatul (3).
Derogarea temporară se justifică prin unul dintre următoarele motive:
a)factori interni sau externi privează în mod temporar ţara beneficiară sau teritoriul beneficiar de capacitatea de a respecta normele privind originea preferenţială;
b)ţara sau teritoriul beneficiar are nevoie de timp pentru a se pregăti în vederea respectării normelor respective.
Cererea de derogare este adresată în scris Comisiei de către ţara beneficiară sau teritoriul beneficiar în cauză. În cerere se enumeră motivele, astfel cum se indică la paragraful al doilea, pentru care se solicită derogarea şi conţine documentele justificative corespunzătoare.
Derogarea temporară se limitează la durata efectelor factorilor interni sau externi care au motivat-o sau la perioada necesară ţării beneficiare sau teritoriului beneficiar pentru a se conforma normelor.
În cazul în care se acordă o derogare, ţara beneficiară sau teritoriul beneficiar în cauză îndeplineşte toate cerinţele prevăzute referitoare la informaţiile care trebuie furnizate Comisiei cu privire la utilizarea derogării şi la gestionarea cantităţilor pentru care este acordată derogarea.
Art. 65: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili normele privind originea preferenţială menţionate la articolul 64 alineatul (3).
Art. 66: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare:
(a)norme de procedură menţionate la articolul 64 alineatul (1) pentru facilitarea stabilirii în Uniune a originii preferenţiale a mărfurilor;
(b)o măsură pentru a acorda unei ţări beneficiare sau unui teritoriu beneficiar derogarea temporară menţionată la articolul 64 alineatul (6).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 67: Măsurile luate de Comisie
Comisia poate adopta măsuri pentru a stabili originea mărfurilor specifice în conformitate cu normele de origine aplicabile acestor mărfuri.
Art. 68: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile menţionate la articolul 67. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
În cazul în care, în legătură cu aceste măsuri, există motive de extremă urgenţă justificate în mod corespunzător de necesitatea de a asigura rapid aplicarea corectă şi uniformă a normelor privind originea, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 285 alineatul (5).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 285 alineatul (6).
Art. 69: Domeniul de aplicare
În scopul aplicării Tarifului vamal comun şi a măsurilor netarifare stabilite prin dispoziţii ale Uniunii care reglementează domenii specifice referitoare la schimbul de mărfuri, valoarea în vamă a mărfurilor se determină în conformitate cu articolele 70 şi 74.
Art. 70: Metoda de determinare a valorii în vamă bazată pe valoarea de tranzacţionare
(1)Baza iniţială pentru valoarea în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii, ajustat, dacă este cazul.
(2)Preţul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat de către cumpărător vânzătorului sau de către cumpărător unui terţ în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate şi cuprinde toate plăţile efectuate sau de efectuat drept condiţie a vânzării mărfurilor importate.
(3)Valoarea de tranzacţie se aplică numai atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)nu există alte restricţii privind dispunerea de mărfuri sau utilizarea acestora de către cumpărător, decât cele care:
(i)sunt impuse sau solicitate prin lege sau de către autorităţile publice din Uniune;
(ii)limitează zonele geografice în care mărfurile pot fi revândute;
(iii)nu afectează în mod substanţial valoarea în vamă a mărfurilor;
b)vânzarea sau preţul nu face obiectul condiţiilor sau prestaţii pentru care valoarea nu se poate determina în raport cu mărfurile de evaluat;
c)nicio parte a profitului din nicio revânzare, dispunere sau utilizare ulterioară a mărfurilor de către cumpărător nu revine direct sau indirect vânzătorului, decât în cazul în care se poate efectua o ajustare adecvată;
d)nu există nicio legătură între cumpărător şi vânzător sau relaţia existentă între ei nu influenţează preţul.
Art. 71: Elemente ale valorii de tranzacţie
(1)Pentru a se determina valoarea în vamă în temeiul articolului 70, la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate se adaugă:
a)elementele următoare, în măsura în care sunt suportate de cumpărător, dar nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri:
(i)comisioanele şi cheltuielile de brokeraj, cu excepţia comisioanelor de cumpărare;
(ii)costul containerelor care, în scopuri vamale, sunt considerate inseparabile de mărfurile în cauză; şi
(iii)costul ambalajului, care include atât manopera, cât şi materialele;
b)valoarea, alocată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii, atunci când sunt furnizate direct sau indirect de către cumpărător gratuit sau la un cost redus pentru utilizare în legătură cu fabricarea sau vânzarea la export a mărfurilor importate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:
(i)materialele, componentele, piesele de schimb şi articole similare încorporate în mărfurile importate;
(ii)unelte, vopsele, matriţe şi articole similare utilizate la producerea mărfurilor importate;
(iii)materiale consumate la producerea mărfurilor importate; şi
(iv)activităţi de inginerie şi de dezvoltare, artă, design, planuri şi schiţe executate în altă parte decât în Uniune şi necesare la producerea mărfurilor importate;
c)redevenţele şi drepturile de licenţă referitoare la mărfurile evaluate pe care cumpărătorul trebuie să le plătească fie direct, fie indirect, ca o condiţie a vânzării mărfurilor evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi drepturi de licenţă nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit;
d)valoarea oricărei părţi din profitul oricărei revânzări, dispuneri sau utilizări ulterioare a mărfurilor importate care îi revine vânzătorului direct sau indirect; şi
e)următoarele costuri, până la locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii:
(i)cheltuielile de transport şi costul asigurării mărfurilor importate; şi
(ii)costurile de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate.
(2)Orice element care se adaugă, în conformitate cu alineatul (1), la preţul efectiv plătit sau de plătit, se bazează exclusiv pe date obiective şi cuantificabile.
(3)Pentru a stabili valoarea în vamă, la preţul efectiv plătit sau de plătit nu se adaugă niciun alt element în afara celor prevăzute la prezentul articol.
Art. 72: Elementele care nu se includ în valoarea în vamă
Pentru determinarea valorii în vamă în temeiul articolului 70, nu se includ următoarele elemente:
(a)costul pentru transportul mărfurilor importate după intrarea lor pe teritoriul vamal al Uniunii;
(b)cheltuielile pentru construcţie, montare, asamblare, întreţinere sau asistenţă tehnică, întreprinse după intrarea pe teritoriul vamal al Uniunii a mărfurilor importate, cum ar fi instalaţii, utilaje sau echipamente industriale;
(c)dobânzile în temeiul unui acord de finanţare încheiat de cumpărător şi referitor la achiziţionarea mărfurilor importate, indiferent dacă finanţarea este acordată de vânzător sau de o altă persoană, cu condiţia ca acordul de finanţare să fi fost încheiat în scris şi, după caz, cumpărătorul să poată face dovada îndeplinirii următoarelor condiţii:
(i)astfel de mărfuri sunt vândute efectiv la preţul declarat ca preţ efectiv plătit sau de plătit;
(ii)rata dobânzii pretinsă nu depăşeşte nivelul predominant pentru astfel de tranzacţii în ţara şi la momentul în care s-a acordat finanţarea;
(d)cheltuielile pentru dreptul de reproducere a mărfurilor importate în Uniune;
(e)comisioanele de cumpărare;
(f)taxele la import sau alte taxe de plătit în Uniune pentru importul sau vânzarea mărfurilor;
(g)fără a aduce atingere articolului 71 alineatul (1) litera (c), plăţile efectuate de cumpărător pentru dreptul de a distribui sau de a revinde mărfurile importate, dacă plăţile respective nu reprezintă o condiţie pentru vânzarea mărfurilor în scopul exportării în Uniune.
Art. 73: Simplificare
Autorităţile vamale pot, la cerere, să autorizeze determinarea următoarelor sume pe baza unor criterii specifice, în cazul în care acestea nu sunt cuantificabile la data acceptării declaraţiei vamale:
(a)sumele care trebuie incluse în valoarea în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatul (2); şi
(b)sumele menţionate la articolele 71 şi 72.
Art. 74: Metode secundare de determinare a valorii în vamă
(1)În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor nu poate fi determinată prin aplicarea articolului 70, se trece în mod succesiv de la litera (a) la litera (d) din alineatul (2), până la prima dintre literele respective care permite determinarea acesteia.
Ordinea în care se aplică dispoziţiile de la alineatul (2) literele (c) şi (d) se inversează la cererea declarantului.
(2)Valoarea în vamă determinată prin aplicarea alineatului (1) este:
a)valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii şi exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
b)valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii şi exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
c)valoarea bazată pe preţul unitar la care mărfurile importate sau mărfuri identice sau similare cu cele importate sunt vândute pe teritoriul vamal al Uniunii, totalizând cantitatea cea mai mare, către persoane care nu au legătură cu vânzătorii; sau
d)valoarea calculată, care constă în suma:
(i)costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul de fabricare a mărfurilor importate;
(ii)unui cuantum al profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obişnuit în vânzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de producători în ţara exportatoare pentru a fi exportate în Uniune;
(iii)costului sau valorii elementelor menţionate la articolul 71 alineatul (1) litera (e).
(3)În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea alineatului (1), aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal al Uniunii, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile şi dispoziţiile generale următoare:
a)acordul referitor la punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ;
b)articolul VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ;
c)prezentul capitol.
Art. 75: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili condiţiile de acordare a autorizaţiei menţionate la articolul 73.
Art. 76: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)determinarea valorii în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatele (1) şi (2) şi cu articolele 71 şi 72, inclusiv normele pentru ajustarea preţului efectiv plătit sau de plătit;
(b)aplicarea condiţiilor menţionate la articolul 70 alineatul (3);
(c)determinarea valorii în vamă menţionată la articolul 74.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 77: Punerea în liberă circulaţie şi admiterea temporară
(1)O datorie vamală la import ia naştere în urma plasării mărfurilor neunionale supuse taxelor la import sub unul dintre următoarele regimuri vamale:
a)punerea în liberă circulaţie, inclusiv în temeiul regimului de destinaţie finală;
b)admiterea temporară cu scutire parţială de taxe la import.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul acceptării declaraţiei vamale.
(3)Declarantul este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor.
În cazul în care declaraţia vamală pentru unul dintre regimurile menţionate la alineatul (1) este întocmită pe baza unor informaţii din care rezultă că taxele la import sau o parte din acestea nu sunt percepute, persoana care a furnizat datele necesare întocmirii declaraţiei şi care ştia sau trebuia în mod rezonabil să ştie că aceste date sunt false este, de asemenea, debitor.
Art. 78: Dispoziţii speciale referitoare la mărfurile neoriginare
(1)În cazul în care o interdicţie de rambursare sau de exceptare de taxe la import se aplică mărfurilor neoriginare folosite la fabricarea produselor pentru care dovada de origine este eliberată sau întocmită în cadrul unui regim preferenţial instituit între Uniune şi anumite ţări sau teritorii sau grupuri de ţări sau de teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii, ia naştere o datorie vamală la import pentru aceste mărfuri care nu sunt originare, prin acceptarea declaraţiei de reexport privind produsele în cauză.
(2)În cazul în care ia naştere o datorie vamală în temeiul alineatului (1), cuantumul taxelor la import corespunzătoare se determină în aceleaşi condiţii ca în cazul unei datorii vamale rezultate din acceptarea, la aceeaşi dată, a declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie a mărfurilor neoriginare folosite pentru fabricarea produselor în cauză, pentru a încheia regimul de perfecţionare activă.
(3)Articolul 77 alineatele (2) şi (3) se aplică. Cu toate acestea, în cazul menţionat în articolul 270 privind mărfurile neunionale, persoana care depune declaraţia de reexport este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se depune declaraţia este, de asemenea, debitorul.
Art. 79: Datoria vamală care ia naştere prin nerespectare
(1)În cazul mărfurilor supuse unor taxe la import, o datorie vamală la import ia naştere în cazul nerespectării uneia dintre următoarele:
a)o obligaţie stabilită în legislaţia vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii, la scoaterea lor de sub supravegherea vamală sau la circulaţia, perfecţionarea, depozitarea, depozitarea temporară, admiterea temporară sau dispunerea de astfel de mărfuri pe teritoriul respectiv;
b)o obligaţie stabilită în legislaţia vamală cu privire la destinaţia finală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii;
c)o condiţie care reglementează plasarea mărfurilor neunionale sub un regim vamal sau acordarea, datorită destinaţiei finale a mărfurilor, a unei exceptări de taxe sau a unei reduceri de taxe la import.
(2)Momentul în care ia naştere datoria vamală este:
a)fie momentul în care obligaţia a cărei neîndeplinire duce la naşterea datoriei vamale nu este îndeplinită sau încetează a fi îndeplinită;
b)fie momentul în care se acceptă o declaraţie vamală pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal, în cazul în care se constată ulterior că una dintre condiţiile stabilite pentru plasarea acestor mărfuri sub acest regim sau pentru acordarea unei exceptări de taxe sau a unei reduceri a taxelor la import în baza destinaţiei finale a mărfurilor nu a fost de fapt îndeplinită.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b), debitorul este oricare dintre următoarele persoane:
a)orice persoană care trebuia să îndeplinească obligaţiile în cauză;
b)orice persoană care cunoştea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o obligaţie prevăzută de legislaţia vamală nu a fost îndeplinită şi care a acţionat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligaţia sau care a participat la acţiunea având ca rezultat neîndeplinirea obligaţiei;
c)orice persoană care a dobândit sau a avut în posesie mărfurile în cauză şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască, în momentul în care a dobândit sau a primit mărfurile, faptul că una dintre obligaţiile prevăzute în legislaţia vamală nu a fost îndeplinită.
(4)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (c), debitorul este persoana care are obligaţia de a respecta condiţiile care reglementează plasarea mărfurilor sub un regim vamal sau întocmirea declaraţiei vamale privind mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv sau acordarea unei exceptări de taxe sau a unei reduceri a taxelor la import datorită destinaţiei finale a mărfurilor.
În cazul în care se întocmeşte o declaraţie vamală pentru unul dintre regimurile vamale menţionate la alineatul (1) litera (c) şi orice informaţie solicitată în temeiul legislaţiei vamale referitor la condiţiile privind plasarea sub regimul vamal respectiv este furnizate autorităţilor vamale, ceea ce determină ca taxele la import, în totalitate sau în parte, să nu fie percepute, persoana care a furnizat datele necesare pentru întocmirea declaraţiei vamale, care avea cunoştinţă sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o astfel de informaţie era falsă, este, de asemenea, debitor.
Art. 80: Deducerea cuantumului taxelor la import deja plătite
(1)În cazul în care, în temeiul articolului 79 alineatul (1), ia naştere o datorie vamală pentru mărfuri puse în liberă circulaţie cu o rată redusă a taxelor la import datorită destinaţiei lor finale, cuantumul taxelor la import plătit la punerea lor în liberă circulaţie se deduce din cuantumul taxelor la import corespunzător datoriei vamale.
Primul paragraf se aplică în cazul în care o datorie vamală ia naştere cu privire la deşeurile şi resturile rezultate din distrugerea unor asemenea mărfuri.
(2)În cazul în care, în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), ia naştere o datorie vamală pentru mărfuri plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parţială de taxe la import, cuantumul taxelor la import achitat cu titlul de scutire parţială se deduce din cuantumul taxelor la import corespunzător datoriei vamale.
Art. 81: Exportul şi perfecţionarea pasivă
(1)O datorie vamală la export ia naştere prin plasarea mărfurilor supuse unor taxe la export sub regimul de export sau de perfecţionare pasivă.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul acceptării declaraţiei vamale.
(3)Declarantul este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor.
În cazul în care o declaraţie vamală este întocmită pe baza unor informaţii din care rezultă că taxele la export, în totalitate sau în parte, nu sunt percepute, persoana care a furnizat datele necesare întocmirii declaraţiei şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că informaţiile respective sunt false este, de asemenea, debitor.
Art. 82: Datoria vamală care ia naştere prin nerespectare
(1)În cazul în care mărfurile sunt supuse unor taxe la export, o datorie vamală la export ia naştere în cazul nerespectării uneia dintre următoarele:
a)o obligaţie stabilită în legislaţia vamală aplicabilă la ieşirea mărfurilor;
b)condiţiile în temeiul cărora s-a permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parţială de taxe la export.
(2)Momentul în care ia naştere o datorie vamală este:
a)fie momentul în care mărfurile sunt efectiv scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii fără declaraţie vamală;
b)fie momentul în care mărfurile ajung la o altă destinaţie decât cea care le-a permis scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parţială de taxe la export;
c)fie, în lipsa posibilităţii pentru autorităţile vamale de a determina momentul menţionat la litera (b), momentul în care expiră termenul fixat pentru producerea dovezii care atestă îndeplinirea condiţiilor care fac posibilă această scutire.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (a), debitorul este:
a)orice persoană care trebuia să îndeplinească obligaţia respectivă;
b)orice persoană care cunoştea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că obligaţia respectivă nu a fost îndeplinită şi care a acţionat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligaţia;
c)orice persoană care a participat la acţiunea având ca rezultat neîndeplinirea obligaţiei şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că declaraţia vamală nu a fost depusă, deşi ar fi trebuit să fie depusă.
(4)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), debitor este orice persoană căreia i s-a cerut să respecte condiţiile care au permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parţială de taxe la export.
Art. 83: Prohibiţii şi restricţii
(1)Datoria vamală la import sau la export ia naştere chiar şi în cazul în care se referă la mărfurile care fac obiectul măsurilor de prohibiţie sau de restricţie la import sau la export, indiferent de natura acestora.
(2)Cu toate acestea, nu ia naştere nicio datorie vamală în oricare dintre următoarele cazuri:
a)introducerea ilegală de monedă falsă pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)introducerea de stupefiante şi de substanţe psihotrope pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul în care această introducere nu este supravegheată strict de către autorităţile competente în vederea utilizării în scopuri medicale sau ştiinţifice.
(3)În scopul aplicării sancţiunilor prevăzute pentru infracţiunile vamale, se consideră că datoria vamală a luat totuşi naştere în cazul în care legislaţia unui stat membru prevede că taxele la import sau la export sau existenţa unei datorii vamale servesc drept bază pentru determinarea sancţiunilor.
Art. 84: Pluralitate de debitori
În cazul în care mai multe persoane sunt responsabile pentru plata sumei reprezentând taxe la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale, acestea răspund în mod solidar pentru achitarea sumei respective.
Art. 85: Norme generale pentru calculul cuantumului taxelor la import sau la export
(1)Cuantumul taxelor la import sau la export se stabileşte pe baza normelor de calcul al taxelor care au fost aplicabile mărfurilor în cauză în momentul în care a luat naştere datoria vamală aferentă acestora.
(2)În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a momentului în care ia naştere datoria vamală, acest moment este considerat ca fiind cel în care autorităţile constată că mărfurile se află într-o situaţie în care a luat naştere o datorie vamală.
Cu toate acestea, în cazul în care informaţiile de care dispun autorităţile vamale le permit să constate că datoria vamală a luat naştere într-un moment anterior celui în care s-a ajuns la această constatare, datoria vamală este considerată a fi luat naştere în momentul cel mai îndepărtat în care existenţa datoriei vamale rezultată din această situaţie poate fi stabilită.
Art. 86: Norme speciale pentru calcularea cuantumului taxelor la import
(1)În cazul în care, pentru mărfurile plasate sub un regim vamal sau în depozit temporar, au fost suportate pe teritoriul vamal al Uniunii cheltuieli pentru depozitare sau pentru manipulări uzuale, astfel de cheltuieli sau creşterea valorii nu se ia în considerare la calculul cuantumului taxelor datorate la import, în cazul în care declarantul furnizează o dovadă satisfăcătoare pentru cheltuieli.
Cu toate acestea, valoarea în vamă, cantitatea, natura şi originea mărfurilor neunionale utilizate în aceste operaţiuni se iau în considerare pentru calcularea cuantumului taxelor la import.
(2)În cazul în care clasificarea tarifară a mărfurilor plasate sub un anumit regim se schimbă ca urmare a executării unei manipulări uzuale pe teritoriul vamal al Uniunii, clasificarea tarifară iniţială a mărfurilor plasate sub regim se aplică la cererea declarantului.
(3)În cazul în care ia naştere o datorie vamală pentru produsele prelucrate rezultate dintr-un regim de perfecţionare activă, cuantumul taxelor la import corespunzătoare acestei datorii se determină, la cererea declarantului, pe baza clasificării tarifare, a valorii în vamă, a cantităţii, a naturii şi a originii mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare activă la momentul acceptării declaraţiei vamale privind aceste mărfuri.
(4)În anumite cazuri, cuantumul taxelor la import se determină în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol fără solicitarea declarantului pentru a evita eludarea măsurilor tarifare menţionate la articolul 56 alineatul (2) litera (h).
(5)Atunci când se naşte o datorie vamală pentru produse prelucrate care rezultă din regimul de prelucrare pasivă sau pentru produse de înlocuire, astfel cum sunt menţionate la articolul 261 alineatul (1), cuantumul taxelor la import se calculează pe baza costului operaţiunii de prelucrare executate în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(6)În cazul în care legislaţia vamală prevede un tratament tarifar favorabil, o scutire sau o exceptare totală sau parţială de taxe la import sau la export, în temeiul articolului 56 alineatul (2) literele (d) - (g), al articolelor 203, 204, 205 şi 208 sau al articolelor 259 - 262 din prezentul regulament sau în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (1), un astfel de tratament tarifar favorabil, o astfel de scutire sau exceptare se aplică, de asemenea, în cazul în care ia naştere o datorie vamală, în temeiul articolului 79 sau 82 din prezentul regulament, cu condiţia ca nerespectarea obligaţiilor care a dus la naşterea datoriei vamale să nu constituie o tentativă de fraudă.
(1)JO L 324, 10.12.2009, p. 23.
Art. 87: Locul naşterii datoriei vamale
(1)Datoria vamală se naşte în locul unde este depusă declaraţia vamală sau declaraţia de reexport menţionată la articolele 77, 78 şi 81.
În toate celelalte cazuri, datoria vamală ia naştere în locul unde se produc faptele care sunt la originea acestei datorii.
În cazul în care nu este posibilă determinarea acestui loc, datoria vamală ia naştere în locul unde autorităţile vamale constată că mărfurile se află într-o situaţie care generează o datorie vamală.
(2)În cazul în care mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost descărcat sau atunci când depozitarea temporară nu s-a încheiat în mod corespunzător, iar locul unde ia naştere datoria vamală nu poate fi stabilit în conformitate cu alineatul (1) paragrafele al doilea şi al treilea, într-un anumit termen, datoria vamală ia naştere în locul unde mărfurile au fost fie plasate sub regimul în cauză, fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub regimul respectiv, fie unde erau depozitate temporar.
(3)În cazul în care informaţiile de care dispun autorităţile vamale le permit acestora să constate că naşterea datoriei vamale s-a putut produce în mai multe locuri, se consideră că respectiva datorie vamală a luat naştere în locul în care a luat naştere iniţial.
(4)În cazul în care o autoritate vamală stabileşte că a luat naştere o datorie vamală în temeiul articolului 79 sau 82 într-un alt stat membru şi că cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător acestei datorii este inferior sumei de 10 000 EUR, se consideră că datoria vamală în cauză a luat naştere în statul membru în care s-a efectuat constatarea.
Art. 88: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)normele pentru calculul cuantumului taxelor la import sau la export aplicabile mărfurilor pentru care se naşte o datorie vamală în contextul unui regim special, care să completeze normele prevăzute la articolele 85 şi 86;
(b)cazurile menţionate la articolul 86 alineatul (4);
(c)termenul menţionat la articolul 87 alineatul (2).
Art. 89: Dispoziţii generale
(1)În cazul în care nu există dispoziţii contrare, prezentul capitol defineşte normele aplicabile garanţiilor pentru datoriile vamale existente şi datoriile vamale susceptibile de a lua naştere.
(2)În cazul în care autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii pentru o datorie vamală existentă sau potenţială, garanţia respectivă acoperă cuantumul taxelor la import sau la export şi alte taxe datorate legate de importul sau de exportul mărfurilor în cazul în care:
a)garanţia este utilizată pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional; sau
b)garanţia poate fi utilizată în mai multe state membre.
Garanţia care nu poate fi utilizată în afara statului membru în care este solicitată este valabilă numai în statul membru respectiv şi acoperă cel puţin cuantumul taxelor la import sau la export.
(3)În cazul în care autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii, această garanţie este furnizată de către debitor sau de către persoana care poate deveni debitor. Autorităţile vamale pot, de asemenea, să accepte ca garanţia să fie constituită de o altă persoană decât cea de la care este solicitată.
(4)Fără a aduce atingere articolului 97, autorităţile vamale solicită constituirea unei singure garanţii pentru mărfuri specifice sau o declaraţie specifică.
Garanţia constituită pentru o declaraţie specifică se aplică cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe în legătură cu toate mărfurile acoperite de această declaraţie sau puse în liberă circulaţie pe baza acestei declaraţii, indiferent dacă această declaraţie este sau nu corectă.
În cazul în care garanţia nu a fost eliberată, aceasta poate fi, de asemenea, utilizată, în limitele cuantumului garantat, pentru a se recupera taxele la import sau la export şi alte taxe de plătit ca urmare a controalelor efectuate ulterior acordării liberului de vamă pentru mărfurile respective.
(5)În baza unei cereri depuse de persoana menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol, autorităţile vamale pot, conform articolului 95 alineatele (1), (2) şi (3), să autorizeze ca o garanţie globală să fie constituită pentru acoperirea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale în legătură cu două sau mai multe operaţiuni, declaraţii sau regimuri vamale.
(6)Autorităţile vamale monitorizează garanţia.
(7)Nu se solicită nicio garanţie din partea statelor sau a autorităţilor regionale sau locale şi nici din partea altor organisme de drept public pentru activităţile sau operaţiunile îndeplinite în calitate de autorităţi publice.
(8)Nu se solicită nicio garanţie în oricare dintre următoarele situaţii:
a)transportul mărfurilor pe Rin, pe căile sale navigabile, pe Dunăre sau pe căile sale navigabile;
b)transportul mărfurilor prin instalaţii de transport fixe;
c)în anumite situaţii în care mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară;
d)mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional utilizând simplificarea menţionată la articolul 233 alineatul (4) litera (e) şi transportate pe cale maritimă sau aeriană între porturi din Uniune sau între aeroporturi din Uniune.
(9)Autorităţile vamale pot exonera de obligaţia de constituire a unei garanţii în cazul în care cuantumul taxelor de import sau de export de acoperit nu depăşeşte pragul statistic fixat pentru declaraţii conform articolului 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 mai 2009 privind statisticile comunitare privind comerţul exterior cu ţările terţe (1).
(1)JO L 152, 16.6.2009, p. 23.
Art. 90: Garanţia obligatorie
(1)În cazul în care constituirea unei garanţii este obligatorie, autorităţile vamale stabilesc cuantumul acestei garanţii la un nivel egal cu cuantumul exact al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe, în cazul în care acest cuantum poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanţia este solicitată.
În cazul în care nu este posibilă determinarea cuantumului exact, garanţia corespunde cuantumului cel mai ridicat, estimat de către autorităţile vamale, al taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale şi a altor taxe care a luat sau poate lua naştere.
(2)Fără a aduce atingere articolului 95, în cazul unei garanţii globale constituite pentru cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe al căror cuantum variază în timp, cuantumul acestei garanţii se fixează la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe.
Art. 91: Garanţii facultative
În cazul în care constituirea unei garanţii este facultativă, această garanţie este în orice caz solicitată de autorităţile vamale în măsura în care acestea consideră că este posibil ca cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor redevenţe să nu fie plătit în termenele prevăzute. Cuantumul garanţiei este fixat de către autorităţile vamale astfel încât să nu depăşească nivelul prevăzut la articolul 90.
Art. 92: Constituirea unei garanţii
(1)Garanţia poate fi constituită în următoarele forme:
a)fie prin depozit în numerar sau prin orice alt mijloc de plată recunoscut de către autorităţile vamale ca echivalent al unui depozit în numerar, efectuat în euro sau în moneda statului membru în care garanţia este solicitată;
b)fie prin angajamentul unui garant;
c)fie prin altă formă de garanţie care asigură în mod echivalent plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe.
(2)Se constituie o garanţie sub forma unui depozit în numerar sau a oricărui alt mijloc de plată echivalent considerat a fi echivalentul unui depozit în numerar, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statul membru în care garanţia este solicitată.
În cazul în care o garanţie este constituită sub forma unui depozit în numerar sau a oricărui alt mijloc de plată echivalent, autorităţile vamale nu au obligaţia plăţii unei dobânzi aferente acestui depozit.
Art. 93: Alegerea garanţiei
Persoana căreia i se solicită furnizarea garanţiei poate alege dintre formele de garanţie prevăzute la articolul 92 alineatul (1).
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot refuza acceptarea formei de garanţie alese în cazul în care aceasta este incompatibilă cu buna funcţionare a regimului vamal în cauză.
Autorităţile vamale pot solicita ca forma de garanţie aleasă să fie menţinută pe o perioadă determinată.
Art. 94: Garantul
(1)Garantul menţionat la articolul 92 alineatul (1) litera (b) este o persoană terţă stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii. Garantul se aprobă de către autorităţile vamale care solicită garanţia, cu excepţia cazului în care garantul este un organism de creditare, o instituţie financiară sau o companie de asigurări acreditată în Uniune în conformitate cu dispoziţiile în vigoare ale Uniunii.
(2)Garantul se angajează în scris să plătească cuantumul garantat al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe.
(3)Autorităţile vamale pot refuza acceptarea garantului sau a tipului de garanţie propus, în cazul în care consideră că unul dintre acestea nu prezintă siguranţa că plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale şi a altor taxe se va face în termenele prevăzute.
Art. 95: Garanţia globală
(1)Autorizaţia menţionată la articolul 89 alineatul (5) se acordă numai persoanelor care îndeplinesc toate condiţiile următoare:
a)sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 39 litera (a);
c)folosesc în mod regulat regimurile vamale în cauză sau exploatează spaţiile de depozitare temporară sau îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 39 litera (d).
(2)În cazul în care o garanţie globală urmează a fi constituită pentru a acoperi datoriile vamale şi alte taxe susceptibile de a lua naştere, un operator economic poate fi autorizat să furnizeze o garanţie globală cu un cuantum redus sau să beneficieze de o exonerare de garanţie, cu condiţia să îndeplinească criteriile stabilite la articolul 39 literele (b) şi (c).
(3)În cazul în care trebuie furnizată o garanţie globală pentru datoriile vamale şi alte taxe apărute, operatorul economic autorizat pentru simplificarea vamală este autorizat, la cerere, să utilizeze o garanţie globală cu un cuantum redus.
(4)Garanţia globală cu cuantum redus menţionată la alineatul (3) este echivalentă cu furnizarea unei garanţii.
Art. 96: Interdicţiile temporare privind utilizarea garanţiilor globale
(1)În contextul regimurilor speciale sau al depozitării temporare, Comisia poate decide să interzică temporar recurgerea la oricare dintre următoarele:
a)garanţia globală cu cuantum redus sau exonerarea de garanţie prevăzută la articolul 95 alineatul (2);
b)garanţia globală menţionată la articolul 95 pentru mărfurile identificate ca obiect al unor fraude pe scară largă.
(2)În cazul în care se aplică alineatul (1) litera (a) sau litera (b) de la prezentul articol, recurgerea la garanţia globală cu un cuantum redusă sau la exonerarea de garanţie, precum şi la garanţia globală menţionată la articolul 95 poate fi autorizată în cazul în care persoana în cauză îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a)persoana poate demonstra că nicio datorie vamală nu s-a născut pentru mărfurile în cauză în cadrul operaţiunilor pe care le-a angajat în cursul celor doi ani care au precedat decizia menţionată la alineatul (1);
b)în cazul în care au apărut datorii în cursul celor doi ani care au precedat decizia menţionată la alineatul (1), persoana respectivă poate demonstra că acestea au fost plătite integral de debitor, de debitori sau de garant în termenul prevăzut.
Pentru a obţine autorizaţia de utilizare a unei garanţii globale interzise temporar, persoana în cauză trebuie de asemenea să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 39 literele (b) şi (c).
Art. 97: Garanţii suplimentare sau de înlocuire
În cazul în care autorităţile vamale constată că garanţia furnizată nu asigură sau nu mai asigură în mod sigur sau complet plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe în termenele prevăzute, acestea solicită uneia dintre persoanele menţionate la articolul 89 alineatul (3) fie furnizarea unei garanţii suplimentare, fie înlocuirea garanţiei iniţiale cu o nouă garanţie, la alegerea acesteia.
Art. 98: Eliberarea garanţiei
(1)Autorităţile vamale eliberează garanţia imediat după ce datoria vamală pentru care a fost constituită sau după ce obligaţia de plată a altor taxe încetează sau nu mai este susceptibilă de a lua naştere.
(2)În cazul în care datoria vamală sau obligaţia de a plăti alte taxe încetează parţial sau este susceptibilă de a lua naştere numai pentru o parte a cuantumului care a fost garantată, garanţia constituită se eliberează într-o proporţie corespunzătoare, la cererea persoanei în cauză, cu excepţia cazului în care cuantumul în cauză nu justifică o asemenea măsură.
Art. 99: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile specifice, menţionate la articolul 89 alineatul (8) litera (c), în care nu se solicită nicio garanţie pentru mărfurile plasate în regim de admitere temporară;
(b)forma garanţiei, menţionate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) şi normele privind garantul, menţionate la articolul 94;
(c)condiţiile pentru acordarea unei autorizaţii pentru utilizarea unei garanţii globale cu cuantum redus sau pentru exonerarea de garanţie conform articolului 95 alineatul (2);
(d)termenele pentru eliberarea garanţiei.
Art. 100: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
a)determinarea cuantumului garanţiei, incluzând cuantumul redus menţionată la articolul 95 alineatele (2) şi (3);
b)furnizarea şi monitorizarea garanţiei menţionate la articolul 89, revocarea şi anularea angajamentului garantului, menţionat la articolul 94, şi eliberarea garanţiei, menţionată la articolul 98;
c)interdicţiile temporare menţionate la articolul 96.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă măsurile menţionate la articolul 96 prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
În cazul în care, în legătură cu astfel de măsuri, există motive de extremă urgenţă justificate în mod corespunzător de necesitatea de a spori rapid protecţia intereselor financiare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 285 alineatul (5).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 285 alineatul (6).
Art. 101: Determinarea cuantumului taxelor la import sau la export
(1)Cuantumul taxelor la import sau la export de plătit se determină de autorităţile vamale competente din locul unde a luat naştere sau se consideră că a luat naştere datoria vamală, în temeiul articolului 87, odată ce acestea dispun de informaţiile necesare.
(2)Fără a aduce atingere articolului 48, autorităţile vamale pot accepta cuantumul taxelor la import sau la export de plătit determinat de declarant.
(3)În cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit nu are drept rezultat un număr întreg, cuantumul respectiv poate fi rotunjit.
În cazul în care cuantumul menţionat la primul paragraf este exprimat în euro, rotunjirea nu poate fi mai mare decât cel mai apropiat număr întreg, mai mare sau mai mic.
Un stat membru a cărui monedă nu este euro poate fie să aplice mutatis mutandis dispoziţiile alineatului (2), fie să deroge de la alineatul respectiv, cu condiţia ca normele aplicabile cu privire la rotunjire să nu aibă un impact financiar mai mare faţă de aplicarea normelor prevăzute la alineatul (2).
Art. 102: Notificarea datoriei vamale
(1)Datoria vamală se notifică debitorului, în forma prevăzută în locul unde a luat naştere sau se consideră că a luat naştere datoria vamală, conform articolului 87.
Notificarea menţionată la primul paragraf nu se efectuează în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care, în aşteptarea determinării definitive a cuantumului taxelor la import sau la export, a fost impusă o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe;
b)în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit este superior celui determinat pe baza unei decizii luate conform articolului 33;
c)în cazul în care decizia iniţială de a nu notifica datoria vamală sau de a o notifica cu un cuantum al taxelor la import sau la export inferior cuantumului taxelor la import sau export de plătit a fost luată pe baza dispoziţiilor cu caracter general invalidate ulterior prin hotărârea unei instanţe judecătoreşti;
d)în cazul în care autorităţile vamale au derogare, în temeiul legislaţiei vamale, de a notifica datoria vamală.
(2)În cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit este egal cu cuantumul menţionat în declaraţia vamală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autorităţile vamale este echivalentă cu notificarea debitorului privind datoria vamală.
(3)În cazul în care nu se aplică alineatul (2), datoria vamală se notifică debitorului de către autorităţile vamale atunci când acestea sunt în măsură să determine cuantumul taxelor la import sau la export de plătit şi să ia o decizie.
Cu toate acestea, în cazul în care notificarea datoriei vamale ar aduce prejudicii anchetelor penale, autorităţile vamale pot amâna notificarea până în momentul în care aceasta nu mai aduce prejudicii anchetelor penale.
(4)Cu condiţia garantării plăţii, datoria vamală care corespunde cuantumului total al taxei la import sau la export referitor la toate mărfurile cărora li s-a acordat liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane într-o perioadă stabilită de autorităţile vamale, poate fi notificată la sfârşitul perioadei respective. Perioada fixată de autorităţile vamale nu depăşeşte 31 de zile.
Art. 103: Prescrierea datoriei vamale
(1)Nicio datorie vamală nu se notifică debitorului după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naştere datoria vamală.
(2)În cazul în care datoria vamală a luat naştere ca rezultat al unui act care, la data la care a avut loc, putea face obiectul unei acţiuni judiciare penale, termenul de trei ani stabilit la alineatul (1) este extins la minim cinci ani şi la maximum 10 ani în conformitate cu legislaţia naţională.
(3)Termenele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se suspendă în cazul în care:
a)este introdusă o cale de atac în conformitate cu articolul 44; o astfel de suspendare se aplică de la data la care este introdusă calea de atac şi este în vigoare pe durata procedurilor respective; sau
b)autorităţile vamale au comunicat debitorului, în conformitate cu articolul 22 alineatul (6), motivele pentru care intenţionează să notifice datoria vamală; o astfel de suspendare se aplică de la data comunicării respective şi până la sfârşitul perioadei în care debitorului i se acordă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.
(4)În cazul în care existenţa unei datorii vamale este restabilită în temeiul articolului 116 alineatul (7), termenele prevăzute la alineatele (1) şi (2) sunt considerate ca suspendate începând de la data la care s-a depus cererea de rambursare sau de remitere conform articolului 121 şi până la data la care s-a luat decizia în privinţa acestei cereri de rambursare sau de remitere.
Art. 104: Înscrierea în evidenţa contabilă
(1)Autorităţile vamale menţionate la articolul 101 înscriu în evidenţele contabile, în conformitate cu legislaţia naţională, cuantumul taxelor la import sau la export de plătit, determinat conform articolului mai sus menţionat.
Primul paragraf nu se aplică în cazurile menţionate la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf.
(2)Autorităţile vamale nu au obligaţia să înscrie în evidenţa contabilă cuantumul taxelor la import sau la export care, în temeiul articolului 103, corespund unei datorii vamale care nu mai poate fi notificată debitorului.
(3)Modalităţile practice de înscriere în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export sunt determinate de către statele membre. Aceste modalităţi pot diferi în măsura în care autorităţile vamale, ţinând cont de circumstanţele în care se naşte datoria vamală, sunt asigurate că respectivele cuantumuri vor fi plătite.
Art. 105: Termenul de înscriere în evidenţa contabilă
(1)În cazul în care se naşte o datorie vamală ca rezultat al acceptării declaraţiei vamale a mărfurilor pentru un regim vamal, altul decât admiterea temporară cu scutire parţială de taxe la import, sau al oricărui act având aceleaşi efecte juridice ca această acceptare, autorităţile vamale înscriu în evidenţa contabilă cuantumul taxelor la import sau la export de plătit, în termen de paisprezece zile de la data acordării liberului de vamă mărfurilor.
Cu toate acestea, cuantumul total al taxelor la import sau la export aferente mărfurilor care au primit liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane, pe parcursul unei perioade fixate de autorităţile vamale, care nu poate să depăşească 31 de zile, poate face obiectul unei înscrieri unice în evidenţa contabilă la sfârşitul acestei perioade, cu condiţia ca plata acestora să fie garantată. Această înscriere se efectuează în termen de paisprezece zile de la data la care se încheie perioada respectivă.
(2)În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în anumite condiţii de care depinde fie determinarea cuantumului taxelor la import sau la export de plătit, fie încasarea acestuia, înscrierea în evidenţa contabilă se face în termen de paisprezece zile de la data la care se determină cuantumul taxelor la import sau la export de plătit sau se stabileşte obligaţia de achitare a acestor taxe.
Cu toate acestea, în cazul în care datoria vamală se referă la o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe, înscrierea în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export de plătit se efectuează în termen de două luni de la data publicării regulamentului care instituie măsura de politică comercială definitivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)În cazul naşterii unei datorii vamale în alte condiţii decât cele menţionate la alineatul (1), înscrierea în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export de plătit se efectuează în termen de paisprezece zile de la data la care autorităţile vamale sunt în măsură să determine cuantumul taxelor la import sau la export în cauză şi să ia o decizie.
(4)Alineatul (3) se aplică cuantumului taxelor la import sau la export de recuperat sau care rămân să fie recuperate, în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit nu a fost înscris în evidenţa contabilă în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) sau a fost calculat şi înscris în evidenţa contabilă la o valoare inferioară cuantumului de plătit.
(5)Termenele de înscriere în evidenţa contabilă stabilite la alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică în caz fortuit sau de forţă majoră.
(6)Înscrierea în evidenţa contabilă poate fi amânată în cazul menţionat la articolul 102 alineatul (3) al doilea paragraf atât timp cât notificarea datoriei vamale nu mai aduce prejudicii unei anchete penale.
Art. 106: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili cazurile menţionate la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) în care autorităţile vamale au derogare de a notifica datoria vamală.

Art. 107: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru a asigura acordarea de asistenţă reciprocă între autorităţile vamale în cazul în care se naşte o datorie vamală.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 108: Termene generale de plată şi suspendarea termenului de plată
(1)Orice cuantum al taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale, care a făcut obiectul notificării menţionate la articolul 102, se achită de către debitor în termenul fixat de autorităţile vamale.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 45 alineatul (2), acest termen nu depăşeşte zece zile de la data notificării către debitor a datoriei vamale. În cazul cumulării înscrierilor în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 105 alineatul (1) al doilea paragraf, acest termen se fixează astfel încât să nu permită debitorului să obţină un termen de plată mai lung decât dacă ar fi beneficiat de o amânare a plăţii în conformitate cu articolul 110.
Autorităţile vamale pot prelungi termenul respectiv la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit rezultă în urma unui control ulterior acordării liberului de vamă astfel cum este prevăzut la articolul 48. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 112 alineatul (1), prelungirea termenului astfel acordată nu poate depăşi timpul necesar pentru a permite debitorului să ia măsurile necesare pentru a-şi achita obligaţia.
(2)În cazul în care debitorul beneficiază de una dintre facilităţile de plată prevăzute la articolele 110 - 112, plata se efectuează în termenul sau termenele fixat(e) în cadrul acestor facilităţi.
(3)termenul pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale se suspendă în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care cererea de remitere a taxelor este introdusă conform articolului 121;
b)în cazul în care mărfurile urmează a fi confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului;
c)în cazul în care datoria vamală se naşte în temeiul articolului 79 şi există mai mulţi debitori.
Art. 109: Plata
(1)Plata se efectuează în numerar sau prin orice alt mijloc care are un efect de descărcare similar, inclusiv prin ajustarea soldului creditor în conformitate cu legislaţia naţională.
(2)Plata poate fi efectuată de către o persoană terţă în locul debitorului.
(3)Debitorul poate în toate cazurile să achite cuantumul taxelor la import sau la export, parţial sau integral, anterior expirării termenului dat în acest scop.
Art. 110: Amânarea plăţii
Autorităţile vamale autorizează, în baza unei cereri depuse de persoana interesată şi sub rezerva constituirii unei garanţii, o amânare a plăţii cuantumului taxelor de plătit, conform uneia dintre modalităţile următoare:
(a)fie separat, pentru fiecare sumă reprezentând taxe la import sau la export înscrisă în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 105 alineatul (4);
(b)fie global, pentru cuantumul total al taxelor la import sau la export, înscris în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) primul paragraf, pe o perioadă fixată de către autorităţile vamale şi care nu poate depăşi 31 de zile;
(c)fie global, pentru cuantumul total al taxelor la import sau la export care face obiectul unei înscrieri unice în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) al doilea paragraf.
Art. 111: Perioade de amânare a plăţii
(1)Perioada în care se amână efectuarea unei plăţi în temeiul articolului 110 este de 30 de zile.
(2)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (a), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în cursul căreia datoria vamală este notificată debitorului.
(3)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (b), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada de cumulare. Acesta este redus cu un număr de zile corespunzător jumătăţii numărului de zile care formează perioada de cumulare.
(4)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (c), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada fixată pentru acordarea liberului de vamă pentru mărfurile în cauză. Acesta este redus cu un număr de zile corespunzător jumătăţii numărului de zile care formează perioada în cauză.
(5)În cazul în care perioadele menţionate la alineatele (3) şi (4) conţin un număr de zile impar, numărul de zile care se deduc din termenul de 30 de zile, conform respectivelor alineate, este egal cu jumătatea numărului par imediat inferior acestui număr impar.
(6)În cazul în care perioadele menţionate la alineatele (3) şi (4) sunt săptămâni, statele membre pot prevedea ca plata taxelor la import sau la export care fac obiectul amânării plăţii să fie efectuată cel târziu în ziua de vineri a celei de a patra săptămâni ulterioare săptămânii în cauză.
În cazul în care aceste perioade sunt luni, statele membre pot prevedea ca plata taxelor la import sau la export care fac obiectul amânării plăţii să fie efectuată cel târziu în a şaisprezecea zi a lunii următoare lunii în cauză.
Art. 112: Alte facilităţi de plată
(1)Autorităţile vamale pot acorda debitorului facilităţi de plată, altele decât amânarea plăţii, sub rezerva constituirii unei garanţii.
(2)În cazul în care se acordă facilităţile menţionate la alineatul (1), se percepe o dobândă la credit, în plus faţă de cuantumul taxelor la export sau import.
În cazul unui stat membru a cărui monedă este euro, rata dobânzii creditului este egală cu rata dobânzii, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, aplicată de Banca Centrală Europeană asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în care s-a împlinit scadenţa, majorată cu un punct procentual.
Pentru un stat membru a cărui monedă nu este euro, rata dobânzii creditului este egală cu rata aplicată de banca centrală naţională respectivă asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în cauză, majorată cu un punct procentual, sau, în cazul unui stat membru pentru care nu este disponibilă rata băncii centrale naţionale, rata cu gradul cel mai ridicat de echivalenţă aplicată pe piaţa monetară a statului membru respectiv în prima zi a lunii în cauză, majorată cu un punct procentual.
(3)Autorităţile vamale pot renunţa la solicitarea constituirii unei garanţii sau la aplicarea unei dobânzi la credit, în cazul în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate a situaţiei debitorului, că aceasta ar provoca grave dificultăţi de ordin economic sau social.
(4)Autorităţile vamale renunţă la perceperea unei dobânzi la credit în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 10 euro.
Art. 113: Executarea silită
În cazul în care cuantumul taxelor de plătit nu a fost achitat în termenul prevăzut, autorităţile vamale utilizează toate mijloacele de care dispun în conformitate cu legislaţia statului membru în cauză pentru a asigura plata cuantumului respectiv.
Art. 114: Dobânda la arierate
(1)Penalităţile de întârziere se percep la cuantumul taxelor la import sau export, pentru perioada cuprinsă între data la care a expirat termenul fixat şi data plăţii.
În cazul unui stat membru a cărui monedă este euro, rata penalităţii de întârziere este egală cu rata dobânzii, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, aplicată de Banca Centrală Europeană asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în care s-a împlinit scadenţa, majorată cu două puncte procentuale.
Pentru un stat membru a cărui monedă nu este euro, rata penalităţii de întârziere este egală cu rata aplicată de banca centrală naţională respectivă asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în cauză, majorată cu două puncte procentuale, sau, în cazul unui stat membru pentru care nu este disponibilă rata băncii centrale naţionale, rata cu gradul cel mai ridicat de echivalenţă aplicată pe piaţa monetară a statului membru respectiv în prima zi a lunii în cauză, majorată cu două puncte procentuale.
(2)În cazul în care datoria vamală ia naştere în baza articolului 79 sau a articolului 82 sau în cazul în care notificarea datoriei vamale rezultă dintr-un control ulterior, penalităţile de întârziere se percep în plus faţă de cuantumul taxelor la import sau la export, de la data la care a luat naştere datoria vamală şi până la data notificării acesteia.
Rata penalităţilor de întârziere se calculează în conformitate cu alineatul (1).
(3)Autorităţile vamale pot renunţa la aplicarea unei penalităţi de întârziere, în cazul în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate a situaţiei debitorului, că aceasta ar provoca grave dificultăţi de ordin economic sau social.
(4)Autorităţile vamale renunţă la perceperea unei dobânzi la arierate în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 10 euro.
Art. 115: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, pentru a stabili normele pentru suspendarea termenului de plată a cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale, astfel cum se menţionează la articolul 108 alineatul (3), precum şi perioada de suspendare.
Art. 116: Dispoziţii generale
(1)Sub rezerva condiţiilor stabilite în prezenta secţiune, cuantumul taxelor la import şi la export se rambursează sau se remite din oricare dintre motivele următoare:
a)taxe la import sau la export percepute în exces;
b)mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului;
c)eroarea autorităţilor competente;
d)echitate.
În cazul în care cuantumul taxelor a fost achitat şi declaraţia vamală respectivă este invalidată în conformitate cu articolul 174, cuantumul respectiv se rambursează.
(2)Autorităţile vamale rambursează sau remit cuantumul taxelor la import sau la export menţionat la alineatul (1) atunci când cuantumul acestora este egal cu cel puţin 10 euro, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită rambursarea sau remiterea unui cuantum inferior.
(3)În cazul în care autorităţile vamale consideră că rambursarea sau remiterea ar trebui acordate în baza articolului 119 sau a articolului 120, statul membru în cauză transmite dosarul Comisiei pentru luarea unei decizii în unul dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care autorităţile vamale consideră că circumstanţele speciale sunt cauzate de nerespectarea de către Comisie a obligaţiilor sale;
b)în cazul în care autorităţile vamale consideră că Comisia a comis o eroare în sensul articolului 119;
c)în cazul în care circumstanţele cazului sunt legate de rezultatele unei anchete a Uniunii efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea şi Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislaţiei din domeniile vamal şi agricol (1) sau efectuate pe baza unei alte legislaţii a Uniunii sau a unui acord încheiat de Uniune cu anumite ţări sau grupuri de ţări, în care se prevede posibilitatea de a se proceda la realizarea unor astfel de anchete ale Uniunii;
(1)JO L 82, 22.3.1997, p. 1.
d)în cazul în care cuantumul pe care persoana în cauză poate fi obligată să îl plătească la una sau mai multe operaţiuni de import sau de export egalează sau depăşeşte 500 000 EUR ca urmare a unei erori sau a unor circumstanţe speciale.
În pofida primului paragraf, dosarele nu se transmit în niciuna dintre următoarele situaţii:
(a)în cazul în care Comisia a adoptat deja o decizie privind un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile;
(b)în cazul în care Comisia este deja sesizată cu privire la un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(4)Sub rezerva normelor de competenţă în materie decizională, în cazul în care autorităţile vamale însele constată în termenele menţionate la articolul 121 alineatul (1) că taxele se poate rambursa sau remite un cuantum al taxelor la import sau la export în temeiul articolelor 117, 119 sau 120, acestea procedează din oficiu la rambursare sau la remitere.
(5)Nicio rambursare sau remitere nu este acordată în cazul în care situaţia care a condus la notificarea datoriei vamale rezultă dintr-o fraudă a debitorului.
(6)Rambursarea nu presupune plata de dobânzi de către autorităţile vamale în cauză.
Cu toate acestea, se plătesc dobânzi în cazul în care decizia de acordare a rambursării nu este pusă în aplicare în termen de trei luni de la data la care a fost luată decizia, cu excepţia cazului în care nerespectarea termenului nu s-a produs din culpa autorităţilor vamale.
În asemenea cazuri, se plătesc dobânzile pentru perioada cuprinsă între data la care expiră termenul de trei luni şi data rambursării. Rata acestor dobânzi se calculează în conformitate cu articolul 112.
(7)În cazul în care autorităţile vamale au acordat din greşeală o rambursare sau o remitere, datoria vamală iniţială este restabilită în măsura în care nu s-a prescris, în temeiul articolului 103.
În asemenea cazuri, eventualele dobânzi achitate în temeiul alineatului (6) al doilea paragraf trebuie rambursate.

Art. 117: Taxe la import sau la export percepute în exces;
(1)Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import sau la export în cazul în care cuantumul corespunzător datoriei vamale notificate iniţial depăşeşte cuantumul de plătit în mod legal sau datoria vamală a fost notificată debitorului cu nerespectarea modalităţilor prevăzute la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) sau (d)..

(2)În cazul în care cererea de rambursare sau remitere se bazează pe existenţa, în momentul în care declaraţia de punere în liberă circulaţie este acceptată, a unei rate reduse sau zero a taxelor la import aplicabile în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a altor măsuri tarifare preferenţiale, rambursarea sau remiterea se acordă numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii însoţite de documentele necesare, oricare dintre următoarele condiţii să fie îndeplinită:
a)în cazul unui contingent tarifar, volumul acestuia să nu fie epuizat;
b)în alte cazuri, restabilirea drepturilor datorate în mod normal să nu fi avut loc.
Art. 118: Mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului
(1)Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import în cazul în care notificarea datoriei vamale se referă la mărfuri refuzate de către importator deoarece, în momentul acordării liberului de vamă, acestea erau defecte sau neconforme cu clauzele contractuale pe baza căruia au fost importate.
Se consideră mărfuri defecte mărfurile deteriorate înaintea acordării liberului de vamă.
(2)Prin derogare de la alineatul (3), rambursarea sau remiterea se acordă cu condiţia ca mărfurile să nu fi fost utilizate, cu excepţia cazului în care o utilizare iniţială este necesară pentru a constata defecţiunea sau neconformitatea acestora cu dispoziţiile contractului, şi ca acestea să fie scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(3)Rambursarea sau remiterea nu se acordă în următoarele situaţii:
a)în cazul în care mărfurile, înainte de a fi puse în liberă circulaţie, au fost plasate sub un regim special pentru a fi testate, cu excepţia cazului în care se stabileşte că defectele mărfurilor sau nerespectarea clauzelor contractuale nu ar fi putut fi detectate în mod normal în decursul acestor teste;
b)în cazul în care caracterul defectuos al mărfurilor a fost luat în considerare la stabilirea clauzelor contractuale, mai ales a preţului, înainte ca mărfurile să fie plasate într-un regim vamal care presupune naşterea unei datorii vamale; sau
c)în cazul în care mărfurile sunt vândute de solicitant după ce s-a stabilit caracterul lor defectuos sau neconformitatea cu clauzele contractuale.
(4)În baza unei cereri depuse de persoana interesată, autorităţile vamale autorizează, în locul scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, plasarea acestora sub regimul de perfecţionare activă, inclusiv în vederea distrugerii, sau de tranzit extern, de antrepozitare vamală sau de zonă liberă.
Art. 119: Eroarea autorităţilor competente
(1)În alte cazuri decât cele menţionate la articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele 117, 118 şi 120, un cuantum de taxe la import sau la export se rambursează sau se remite în cazul în care, ca urmare a unei erori a autorităţilor competente, cuantumul datoriei vamale notificate iniţial a fost inferior cuantumului de plătit, cu condiţia ca următoarele condiţii să fie îndeplinite:
a)debitorul nu ar fi putut, în mod rezonabil, să detecteze eroarea; şi
b)debitorul a acţionat cu bună-credinţă.
(2)În cazul în care condiţiile prevăzute la articolul 117 alineatul (2) nu sunt îndeplinite, rambursarea sau remiterea se acordă dacă omisiunea de a aplica rata redusă sau zero a taxelor a fost rezultatul unei erori din partea autorităţilor vamale, iar declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie a cuprins toate datele şi a fost însoţită de toate documentele necesare pentru aplicarea ratei reduse sau zero.
(3)În cazul în care statutul preferenţial al mărfurilor este stabilit pe baza unui sistem de cooperare administrativă cu autorităţile unei ţări sau ale unui teritoriu situat în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii, eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi, în cazul în care acesta se dovedeşte a fi incorect, constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil, în sensul alineatului (1) litera (a).
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care eliberarea acestui certificat rezultă dintr-o prezentare incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care este evident că autorităţile emitente aveau la cunoştinţă sau trebuiau în mod rezonabil să aibă la cunoştinţă faptul că mărfurile nu corespund condiţiilor fixate pentru acordarea beneficiilor regimului preferenţial.
Debitorul este considerat a fi de bună-credinţă în cazul în care este în măsură să demonstreze că, pe parcursul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate eforturile necesare pentru a garanta că toate condiţiile privind tratamentul preferenţial au fost întrunite.
Debitorul nu poate însă să invoce buna sa credinţă în cazul în care Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz indicând că existau îndoieli temeinice în legătură cu aplicarea corectă a regulii preferenţiale de către ţara sau teritoriul beneficiar.
Art. 120: Echitatea
(1)În alte cazuri decât cele menţionate la articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele 117, 118 şi 119, se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import sau la export, din motive de echitate, în cazul în care datoria vamală ia naştere în condiţii speciale în care nicio fraudă sau neglijenţă evidentă nu poate fi atribuită debitorului.
(2)Existenţa circumstanţelor speciale menţionate la alineatul (1) este stabilită în cazul în care reiese clar din circumstanţele cazului că debitorul se află într-o situaţie excepţională în raport cu alţi operatori care desfăşoară aceeaşi activitate şi că, în absenţa unor astfel de circumstanţe, nu ar fi suferit prejudiciul cauzat de perceperea cuantumului reprezentând taxe la import sau la export.
Art. 121: Procedura pentru rambursare şi remitere
(1)Cererile de rambursare sau de remitere prezentate în conformitate cu articolul 116 se depun la autorităţile vamale în termenele următoare:
a)în caz de taxe la import sau la export percepute în exces, de eroare a autorităţilor competente sau în cazul în care se impune aplicarea principiului echităţii, în termen de trei ani de la data notificării datoriei vamale;
b)în caz de mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului, în termen de un an de la data notificării datoriei vamale;
c)în caz de invalidare a unei declaraţii vamale, în termenul fixat de normele privind invalidarea.
Termenul menţionat la primul paragraf literele (a) şi (b) este prelungit în cazul în care solicitantul face dovada că a fost împiedicat să depună o cerere în termenul stabilit ca urmare a unui caz fortuit sau de forţă majoră.
(2)În cazul în care autorităţile vamale nu sunt în măsură, ţinând seama de motivele invocate, să acorde rambursarea sau remiterea unui cuantum reprezentând taxe la import sau la export, este necesar să examineze temeinicia unei cereri de rambursare sau remitere ţinând seama de celelalte motive de rambursare sau de remitere, menţionate la articolul 116.
(3)În cazul în care se exercită o cale de atac împotriva notificării datoriei vamale în temeiul articolului 44, termenele menţionate la alineatul (1) primul paragraf sunt suspendate începând de la data la care se introduce acţiunea, pe durata procedurii respective.
(4)În cazul în care o autoritate vamală acordă rambursarea sau remiterea în conformitate cu articolele 119 şi 120, statul membru în cauză informează Comisia cu privire la acest fapt.
Art. 122: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, de stabilire a normelor pe care Comisia trebuie să le respecte atunci când adoptă o decizie menţionată la articolul 116 alineatul (3) şi în special cu privire la următoarele:
(a)condiţiile pentru acceptarea dosarului;
(b)termenul pentru adoptarea unei decizii şi suspendarea acestuia;
(c)comunicarea motivelor pe care Comisia intenţionează să îşi bazeze decizia, anterior luării unei decizii care ar afecta negativ persoana în cauză;
(d)notificarea deciziei;
(e)consecinţele neadoptării sau ale nenotificării unei astfel de decizii.
Art. 123: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
a)rambursare şi remitere, menţionate la articolul 116;
b)informarea Comisiei în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) şi la informaţiile care trebuie furnizate.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă deciziile conform articolului 116 alineatul (3) prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 285 alineatul (2).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 28 5 alineatul (6).
Art. 124: Stingerea
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor în vigoare cu privire la nerecuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale în caz de insolvabilitate a debitorului constatată pe cale judiciară, datoria vamală la import sau la export se stinge în următoarele cazuri:
a)atunci când datoria vamală nu mai poate fi notificată debitorului, în conformitate cu articolul 103;
b)prin plata cuantumului taxelor la import sau la export;
c)sub rezerva alineatului (5), prin remiterea cuantumului taxelor la import sau la export;
d)în cazul în care, în privinţa mărfurilor declarate pentru un regim vamal care comportă obligaţia plăţii taxelor la import sau la export, declaraţia vamală este invalidată;
e)în cazul în care mărfurile supuse taxelor la import şi la export sunt reţinute şi simultan sau ulterior confiscate;
f)în cazul în care mărfurile supuse taxelor la import sau la export sunt distruse sub supraveghere vamală sau abandonate în favoarea statului;
g)în cazul în care dispariţia mărfurilor sau neîndeplinirea obligaţiilor care decurg din legislaţia vamală rezultă din distrugerea totală sau din pierderea iremediabilă a acestora ca rezultat al naturii mărfurilor sau al unui caz fortuit sau de forţă majoră sau ca o consecinţă a unor instrucţiuni ale autorităţilor vamale; în sensul prezentei litere, mărfurile sunt considerate a fi pierdute în mod iremediabil în cazul în care au devenit inutilizabile de către orice persoană;
h)în cazul în care datoria vamală a luat naştere în temeiul articolului 79 sau al articolului 82 şi sunt întrunite condiţiile de mai jos:
(i)inerespectarea care a dus la naşterea datoriei vamale nu a avut consecinţe semnificative asupra funcţionării corecte a depozitării temporare sau a regimului vamal în cauză şi nu a constituit o tentativă de fraudă;

(ii)toate formalităţile necesare pentru reglementarea situaţiei mărfurilor sunt îndeplinite ulterior;
i)în cazul în care mărfurile, puse în liberă circulaţie fără taxe la import sau cu o taxă redusă datorită destinaţiei lor finale, au fost exportate cu permisiunea autorităţilor vamale;
j)în cazul în care datoria a luat naştere în temeiul articolului 78 şi în cazul în care formalităţile îndeplinite pentru a permite obţinerea tratamentului tarifar preferenţial menţionat în articolul respectiv sunt anulate;
k)în cazul în care, sub rezerva alineatului (6), datoria vamală a luat naştere în temeiul articolului 79 şi se furnizează autorităţilor vamale dovada că mărfurile nu au fost utilizate sau consumate şi au fost scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (e), datoria vamală este totuşi considerată, având în vedere sancţiunile aplicabile infracţiunilor vamale, ca nefiind stinsă în cazul în care legislaţia unui stat membru prevede că taxele la import sau la export sau existenţa unei datorii vamale servesc drept bază pentru stabilirea sancţiunilor.
(3)În cazul în care, conform alineatului (1) litera (g), o datorie vamală se stinge în privinţa unor mărfuri puse în liberă circulaţie cu scutire sau reducere de taxe la import datorită destinaţiei lor finale, deşeurile şi resturile rezultate din distrugerea acestora sunt considerate drept mărfuri neunionale.
(4)Dispoziţiile în vigoare referitoare la ratele standard de pierdere iremediabilă ca rezultat al naturii mărfurilor se aplică în cazul în care persoana în cauză nu poate face dovada că pierderea efectivă o depăşeşte pe cea calculată prin aplicarea ratei standard pentru mărfurile respective.
(5)În cazul în care mai multe persoane sunt supuse plăţii cuantumului taxelor la import sau export corespunzător datoriei vamale şi se acordă o remitere, datoria vamală se stinge numai pentru persoana sau persoanele pentru care remiterea a fost acordată.
(6)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (k), datoria vamală nu este stinsă în privinţa oricărei persoane care a comis o tentativă de fraudă.
(7)În cazul în care datoria vamală ia naştere în temeiul articolului 79, aceasta se stinge în privinţa persoanei al cărei comportament nu a implicat nicio tentativă de fraudă şi care a contribuit la lupta împotriva fraudei.
Art. 125: Aplicarea sancţiunilor
Atunci când se stinge datoria vamală în baza articolului 124 alineatul (1) litera (h), statele membre nu trebuie împiedicate să aplice sancţiuni pentru nerespectarea dispoziţiilor legislaţiei vamale.
Art. 126: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili lista nerespectărilor care nu au consecinţe semnificative asupra funcţionării corecte a depozitării temporare sau a regimului vamal în cauză şi pentru a completa articolul 124 alineatul (1) litera (h) punctul (i).

Art. 127: Depunerea unei declaraţii sumare de intrare
(1)Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sunt acoperite de o declaraţie sumară de intrare.
(2)Se face derogare de la obligaţia menţionată la alineatul (1):
a)în cazul mijloacelor de transport şi al mărfurilor care se află la bordul acestora şi care doar traversează apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al Uniunii fără a se opri pe acest teritoriu; şi
b)în alte cazuri justificate corespunzător având în vedere tipul de mărfuri sau trafic sau dacă acordurile internaţionale impun acest lucru.
(3)Declaraţia sumară de intrare se depune la biroul vamal unde are loc prima intrare într-un anumit termen, anterior introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii.
Autorităţile vamale pot permite ca declaraţia sumară de intrare să fie depusă la un alt birou vamal, cu condiţia ca acel birou să comunice imediat biroului vamal unde are loc prima intrare sau să pună la dispoziţia acestuia, prin mijloace electronice, datele necesare.
(4)Declaraţia sumară de intrare se depune de către transportator.
În pofida obligaţiilor transportatorului, declaraţia sumară de intrare poate fi depusă şi de una dintre persoanele următoare:
a)importatorul, destinatarul sau orice altă persoană în numele sau pe seama cărora acţionează transportatorul;
b)orice persoană în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora la biroul vamal de intrare.
(5)Declaraţia sumară de intrare conţine datele necesare pentru analiza de risc în vederea obiectivelor de securitate şi siguranţă.
(6)În anumite cazuri, când nu toate datele menţionate la alineatul (5) pot fi obţinute de la persoanele menţionate la alineatul (4), se poate solicita altor persoane care deţin respectivele date şi au dreptul de a le furniza să facă acest lucru.
(7)Autorităţile vamale pot accepta ca sistemele de informaţii comerciale, portuare sau de transport să fie utilizate pentru depunerea unei declaraţii sumare de intrare, cu condiţia ca acestea să conţină datele necesare pentru o astfel de declaraţie, iar respectivele date să fie disponibile într-un anumit termen, înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.
(8)Autorităţile vamale pot accepta ca depunerea declaraţiei sumare de intrare să fie înlocuită cu depunerea unei notificări şi accesul la datele care trebuie să figureze într-o declaraţie sumară de intrare aflate în sistemul informatic al operatorului economic.
Art. 128: Analiza de risc
Biroul vamal menţionat la articolul 127 alineatul (3) asigură, într-un anumit termen, efectuarea unei analize de risc, în special în scopul securităţii şi siguranţei, pe baza declaraţiei sumare de intrare menţionate la articolul 127 alineatul (1) sau a datelor menţionate la articolul 127 alineatul (8) şi ia măsurile necesare în funcţie de rezultatele acestei analize de risc.
Art. 129: Modificarea şi invalidarea declaraţiei sumare de intrare
(1)În baza unei cereri depuse de declarant, acestuia i se poate permite să modifice una sau mai multe date din declaraţia sumară de intrare ulterior depunerii acesteia.
Nicio modificare nu mai este posibilă ulterior uneia dintre următoarele:
a)autorităţile vamale au informat persoana care a depus declaraţia sumară de intrare că intenţionează să verifice mărfurile;
b)autorităţile vamale au stabilit că datele din declaraţia sumară de intrare sunt incorecte;
c)mărfurile au fost deja prezentate în vamă.
(2)În situaţia în care mărfurile pentru care s-a depus o declaraţie sumară de intrare nu sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, autorităţile vamale invalidează fără întârziere respectiva declaraţie în oricare dintre următoarele cazuri:
a)la solicitarea declarantului; sau
b)după trecerea a 200 de zile de la depunerea declaraţiei.

Art. 130: Declaraţii depuse în locul unei declaraţii sumare de intrare
(1)Biroul vamal menţionat la articolul 127 alineatul (3) poate acorda o derogare de la obligaţia de depunere a unei declaraţii sumare de intrare în cazul mărfurilor pentru care, înainte de expirarea termenului pentru depunerea acesteia, se depune o declaraţie vamală. În acest caz, declaraţia vamală conţine cel puţin datele care trebuie să figureze în declaraţia sumară de intrare. Până în momentul în care declaraţia vamală este acceptată în conformitate cu articolul 172, aceasta are statutul de declaraţie sumară de intrare.
(2)Biroul vamal menţionat la articolul 127 alineatul (3) poate acorda o derogare de la obligaţia de depunere a unei declaraţii sumare de intrare în cazul mărfurilor pentru care, înainte de expirarea termenului pentru depunerea acesteia, se depune o declaraţie de depozitare temporară. Declaraţia respectivă conţine cel puţin datele necesare pentru o declaraţie sumară de intrare. Până la momentul în care mărfurile declarate sunt prezentate la vamă în conformitate cu articolul 139, declaraţia de depozitare temporară are statutul unei declaraţii sumare de intrare.
Art. 131: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile în care se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie sumară de intrare, în conformitate cu articolul 127 alineatul (2) litera (b);

(b)termenul specific menţionat la articolul 127 alineatele (3) şi (7), în care trebuie depusă declaraţia sumară de intrare înainte de introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii, luându-se în considerare tipul de mărfuri sau trafic;
(c)cazurile menţionate la articolul 127 alineatul (6) şi celelalte persoane cărora li se poate solicita să furnizeze datele pentru declaraţia sumară de intrare în respectivele cazuri.
Art. 132: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare:
(a)normele de procedură pentru depunerea declaraţiei sumare de intrare menţionate la articolul 127;
(b)normele de procedură şi furnizarea datelor declaraţiei sumare de intrare de către celelalte persoane menţionate la articolul 127 alineatul (6);
(c)termenul în care trebuie efectuată o analiză de risc şi în care trebuie luate măsurile necesare, în conformitate cu articolul 128;
(d)normele de procedură pentru modificarea declaraţiei sumare de intrare, în conformitate cu articolul 129 alineatul (1);
(e)normele de procedură pentru invalidarea declaraţiei sumare de intrare în conformitate cu articolul 129 alineatul (2), luând în considerare gestionarea corespunzătoare a intrării mărfurilor.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 133: Notificarea sosirii unei nave maritime sau a unei aeronave
(1)Operatorul unei nave maritime sau al unei aeronave care intră pe teritoriul vamal al Uniunii notifică biroul vamal de primă intrare cu privire la sosirea mijlocului de transport.
Atunci când autorităţile vamale au la dispoziţie informaţii cu privire la sosirea unei nave maritime sau a unei aeronave, acestea pot acorda o derogare de la obligaţia de notificare menţionată la primul paragraf.
(2)Autorităţile vamale pot accepta ca sistemele portuare sau aeroportuare sau alte metode de informaţii disponibile să fie utilizate pentru a notifica sosirea mijloacelor de transport.
Art. 134: Supravegherea vamală
(1)Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sunt supuse, de la data acestei introduceri, unei supravegheri vamale şi pot face obiectul controalelor vamale. Dacă este cazul, acestea pot face obiectul prohibiţiilor sau al restricţiilor justificate din motive, între altele, de moralitate publică, de ordine publică, de securitate publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de ocrotire a plantelor, de protecţie a mediului înconjurător, a patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică şi de protecţie a proprietăţii industriale sau comerciale, inclusiv al controlului vizând precursorii de droguri, mărfurile care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală şi sumele de bani în numerar, precum şi al aplicării măsurilor de conservare şi administrare a patrimoniului piscicol şi a celor de politică comercială.
Mărfurile rămân sub supraveghere atât timp cât este necesar pentru a le fi determinat statutul vamal, iar supravegherea nu încetează decât cu permisiunea autorităţilor vamale.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 254, mărfurile unionale nu fac obiectul unei supravegheri vamale odată ce le-a fost stabilit statutul vamal.
Mărfurile neunionale rămân sub supraveghere vamală, fie până ce se schimbă statutul vamal al acestora, fie până la scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii sau distrugerea lor.
(2)Titularul mărfurilor aflate sub supraveghere vamală poate oricând, cu permisiunea autorităţilor vamale, să le examineze sau să preleveze eşantioane, în special în scopul determinării clasificării tarifare, a valorii în vamă sau a statutului vamal.
Art. 135: Transportul la locul desemnat
(1)Persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al Uniunii le transportă, fără întârziere, pe traseul specificat şi conform instrucţiunilor eventual precizate de autorităţile vamale, fie spre biroul vamal desemnat de acestea din urmă, fie către orice alt loc desemnat sau aprobat de acestea sau spre o zonă liberă.
(2)Introducerea mărfurilor într-o zonă liberă se efectuează direct, fie pe cale maritimă sau aeriană, fie pe cale terestră, fără a trece printr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în cazul în care zona liberă se învecinează cu frontiera terestră dintre un stat membru şi o ţară terţă.
(3)Orice persoană care îşi asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce acestea au fost introduse pe teritoriul vamal al Uniunii devine responsabilă de îndeplinirea obligaţiilor menţionate la alineatele (1) şi (2).
(4)Mărfurile care, deşi se află încă în afara teritoriului vamal al Uniunii, pot face obiectul controalelor vamale efectuate de autorităţile vamale ale unui stat membru în temeiul unui acord încheiat cu ţara sau teritoriul respectiv din afara teritoriului vamal al Uniunii sunt asimilate mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.
(5)Alineatele (1) şi (2) nu exclud aplicarea normelor speciale în ceea ce priveşte mărfurile transportate în interiorul zonelor de frontieră sau prin conducte şi cabluri şi transporturile de importanţă economică neglijabilă, precum scrisorile, cărţile poştale, imprimatele sau echivalentul electronic al acestora ţinut pe alte suporturi sau mărfurile transportate de către călători, cu condiţia ca supravegherea vamală şi posibilităţile de control vamal să nu fie compromise.
(6)Alineatul (1) nu se aplică mijloacelor de transport sau mărfurilor care se află la bordul acestora şi care nu fac decât să traverseze apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al Uniunii fără a se opri pe acest teritoriu.
Art. 136: Mărfuri care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă sau aeriană
(1)Articolele 127-130 şi articolul 133 nu se aplică atunci când mărfuri neunionale sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii după ce îl părăsiseră temporar pe cale maritimă sau aeriană şi după ce fuseseră transportate pe o rută directă fără nicio oprire în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(2)Articolele 127-130 şi articolul 133 nu se aplică atunci când mărfuri unionale al căror statut ca mărfuri unionale trebuie dovedit în temeiul articolului 153 alineatul (2) sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii după ce îl părăsiseră temporar pe cale maritimă sau aeriană şi după ce fuseseră transportate pe o rută directă fără nicio oprire în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(3)Articolele 127-130 şi articolele 133, 139 şi 140 nu se aplică atunci când mărfuri unionale care circulă fără a li se modifica statutul vamal în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii după ce îl părăsiseră temporar pe cale maritimă sau aeriană şi după ce fuseseră transportate pe o rută directă fără nicio oprire în afara teritoriului vamal al Uniunii.

Art. 137: Transportul în condiţii speciale
(1)În cazul în care, în situaţii de caz fortuit sau de forţă majoră, obligaţia prevăzută la articolul 135 alineatul (1) nu poate fi executată, persoana care are acea obligaţie sau oricare altă persoană care acţionează pe seama ei informează fără întârziere autorităţile vamale despre această situaţie. În situaţia în care cazul fortuit sau forţa majoră nu conduce la pierderea totală a mărfurilor, autorităţile vamale sunt informate, de asemenea, cu privire la localizarea lor exactă.
(2)În cazul în care, în situaţii de caz fortuit sau de forţă majoră, o navă sau o aeronavă care intră sub incidenţa articolului 135 alineatul (6) este constrânsă să ancoreze în port sau să aterizeze temporar pe teritoriul vamal al Uniunii, fără a putea respecta obligaţia prevăzută la articolul 135 alineatul (1), persoana care introduce nava sau aeronava pe teritoriul vamal al Uniunii sau orice altă persoană care acţionează pe seama acesteia informează de îndată autorităţile vamale cu privire la această situaţie.
(3)Autorităţile vamale stabilesc măsurile care trebuie luate pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor menţionate la alineatul (1) sau a navei sau a aeronavei, precum şi a mărfurilor de la bordul acestora în circumstanţele prevăzute la alineatul (2) şi pentru a se asigura, dacă este cazul, că ele sunt transportate ulterior spre un birou vamal sau alt loc desemnat sau aprobat de autorităţi.
Art. 138: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
(a)notificarea sosirii menţionate la articolul 133;
(b)transportul mărfurilor menţionate la articolul 135 alineatul (5).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 139: Prezentarea mărfurilor în vamă
(1)Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sunt prezentate în vamă imediat după sosirea lor la biroul vamal desemnat, sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autorităţile vamale, sau într-o zonă liberă, de către una dintre persoanele următoare:
a)persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)persoana în numele şi pe seama căreia acţionează persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal al Uniunii;
c)persoana care şi-a asumat responsabilitatea pentru transportul mărfurilor după introducerea acestora pe teritoriul vamal al Uniunii.
(2)Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă sau aeriană şi care rămân la bordul aceloraşi mijloace de transport în vederea transportării se prezintă în vamă numai în portul sau la aeroportul unde sunt descărcate sau transbordate. Cu toate acestea, mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, care sunt descărcate şi reîncărcate în aceleaşi mijloace de transport pe durata transportului respectiv pentru a permite descărcarea sau încărcarea altor mărfuri, nu sunt prezentate în vamă în port sau la aeroport.
(3)Fără a aduce atingere obligaţiilor persoanei menţionate la alineatul (1), mărfurile pot fi de asemenea prezentate de către una dintre persoanele următoare:
a)orice persoană care plasează imediat mărfurile sub un regim vamal;
b)titularul unei autorizaţii de exploatare a spaţiilor de depozitare sau orice persoană care exercită o activitate în zonele libere.
(4)Persoana care prezintă mărfurile face referire la declaraţia sumară de intrare sau, în cazurile menţionate la articolul 130, la declaraţia vamală sau la declaraţia de depozitare temporară depusă pentru respectivele mărfuri, cu excepţia cazului în care s-a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a unei declaraţii sumare de intrare.
(5)Atunci când pentru mărfuri neunionale prezentate în vamă nu s-a depus o declaraţie sumară de intrare şi cu excepţia cazului în care s-a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a unei astfel de declaraţii, una dintre persoanele menţionate la articolul 127 alineatul (4) depune imediat, fără a aduce atingere articolului 127 alineatul (6), o astfel de declaraţie sau, dacă autorităţile vamale permit, depune în schimb o declaraţie vamală sau o declaraţie de depozitare temporară. În situaţia în care, în astfel de circumstanţe, se depune o declaraţie vamală sau o declaraţie de depozitare temporară, declaraţia cuprinde cel puţin datele necesare pentru o declaraţie sumară de intrare.

(6)Alineatul (1) nu exclude aplicarea normelor speciale în ceea ce priveşte mărfurile transportate în interiorul zonelor de frontieră sau prin conducte şi cabluri şi transporturile de importanţă economică neglijabilă, precum scrisorile, cărţile poştale, imprimatele sau echivalentul electronic al acestora ţinut pe alte suporturi sau mărfurile transportate de către călători, cu condiţia ca supravegherea vamală şi posibilităţile de control vamal să nu fie compromise.
(7)Mărfurile prezentate în vamă nu pot fi ridicate din locul în care sunt prezentate fără permisiunea autorităţilor vamale.
Art. 140: Descărcarea şi examinarea mărfurilor
(1)Mărfurile nu pot fi descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport pe care se află decât cu autorizaţie din partea autorităţilor vamale, în locuri desemnate sau aprobate de aceste autorităţi.
Cu toate acestea, o astfel de autorizaţie nu este necesară în cazul unui pericol iminent care impune descărcarea imediată a mărfurilor, în totalitate sau în parte. Într-un asemenea caz, autorităţile vamale sunt informate fără întârziere.
(2)Autorităţile vamale pot să solicite oricând descărcarea şi dezambalarea mărfurilor, cu scopul de a le verifica, de a preleva eşantioane şi de a controla mijloacele de transport în care circulă mărfurile.
Art. 141: Mărfuri care circulă în cadrul tranzitului
(1)Articolul 135 alineatele (2) - (6), articolele 139, 140 şi 144 - 149 nu se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal al Uniunii a mărfurilor care se află deja plasate sub un regim de tranzit.
(2)Articolele 140 şi 144 - 149 se aplică mărfurilor neunionale care au circulat sub un regim de tranzit, din momentul în care mărfurile respective sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie situat pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu reglementările privind regimul de tranzit.
Art. 142: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili condiţiile de aprobare a locurilor menţionate la articolul 139 alineatul (1).
Art. 143: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la prezentarea mărfurilor în vamă menţionată la articolul 139.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 144: Mărfuri depozitate temporar
Mărfurile neunionale sunt depozitate temporar din momentul prezentării lor în vamă.
Art. 145: Declaraţia de depozitare temporară
(1)Mărfurile neunionale prezentate în vamă sunt acoperite de o declaraţie de depozitare temporară care conţine toate datele necesare pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează depozitarea temporară.
(2)Documentele referitoare la mărfurile depozitate temporar sunt puse la dispoziţia autorităţilor vamale în cazul în care legislaţia Uniunii prevede astfel sau atunci când este necesar în vederea controalelor vamale.
(3)Declaraţia de depozitare temporară este depusă de una dintre persoanele menţionate la articolul 139 alineatul (1) sau (3) cel târziu în momentul prezentării mărfurilor în vamă.

(4)Declaraţia de depozitare temporară include, cu excepţia cazului în care s-a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a unei declaraţii sumare, o referinţă a oricărei declaraţii sumare de intrare depuse pentru mărfurile prezentate în vamă, cu excepţia cazului în care acestea sunt deja depozitate temporar sau se află sub un regim vamal şi nu au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.
(5)Autorităţile vamale pot accepta ca declaraţia de depozitare temporară să ia, de asemenea, una dintre următoarele forme:
a)o referinţă a oricărei declaraţii sumare de intrare depuse pentru mărfurile în cauză, completată de datele unei declaraţii de depozitare temporară;
b)un manifest sau un alt document de transport, cu condiţia ca acesta să conţină datele unei declaraţii de depozitare temporară, inclusiv o referinţă a unei declaraţii sumare de intrare pentru mărfurile în cauză.
(6)Autorităţile vamale pot accepta ca sistemele de informaţii comerciale, portuare sau de transport să fie utilizate pentru depunerea unei declaraţii de depozitare temporară, cu condiţia să conţină datele necesare pentru o astfel de declaraţie şi ca datele în cauză să fie disponibile în conformitate cu alineatul (3).
(7)Articolele 188 - 193 se aplică declaraţiei de depozitare temporară.
(8)Declaraţia de depozitare temporară poate fi utilizată, de asemenea, în următoarele scopuri:
a)notificarea sosirii menţionate la articolul 133; sau
b)prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 139, în măsura în care aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute în dispoziţiile respective.
(9)O declaraţie de depozitare temporară nu este necesară în cazul în care, cel târziu la data prezentării mărfurilor în vamă, statutul vamal al acestora ca mărfuri ale Uniunii este determinat în conformitate cu articolele 153 - 156.
(10)Declaraţia de depozitare temporară este păstrată de către autorităţile vamale sau este accesibilă pentru acestea, pentru a verifica dacă mărfurile la care se referă sunt ulterior plasate sub un regim vamal sau reexportate în conformitate cu articolul 149.
(11)În sensul alineatelor (1) - (10), în cazul în care mărfurile neunionale care au circulat sub un regim de tranzit sunt prezentate în vamă la un birou de destinaţie aflat pe teritoriul vamal al Uniunii, datele pentru regimul de tranzit în cauză sunt considerate a fi declaraţia de depozitare temporară, cu condiţia să îndeplinească cerinţele în acest scop. Cu toate acestea, după finalizarea regimului de tranzit titularul mărfurilor poate depune o declaraţie de depozitare temporară.
Art. 146: Modificarea şi invalidarea unei declaraţii de depozitare temporară
(1)În baza unei cereri depuse de declarant, acestuia i se permite să modifice una sau mai multe date din declaraţia de depozitare temporară ulterior depunerii acesteia. Modificarea nu poate să facă declaraţia vamală aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut iniţial obiectul acesteia.
Nicio modificare nu mai este posibilă ulterior uneia dintre următoarele:
a)autorităţile vamale au informat persoana care a depus declaraţia că intenţionează să verifice mărfurile;
b)autorităţile vamale au stabilit că datele din declaraţie sunt incorecte;
(2)În cazul în care mărfurile pentru care a fost depusă o declaraţie de depozitare temporară nu sunt prezentate în vamă, autorităţile vamale invalidează fără întârziere respectiva declaraţie în oricare dintre următoarele cazuri:
a)la solicitarea declarantului; sau
b)după trecerea a 30 de zile de la depunerea declaraţiei.

Art. 147: Condiţiile şi responsabilităţile pentru depozitarea temporară a mărfurilor
(1)Mărfurile depozitate temporar sunt stocate numai în spaţii de depozitare temporară în conformitate cu articolul 148 sau, în cazuri justificate, în alte spaţii desemnate sau aprobate de autorităţile vamale.
(2)Fără a aduce atingere articolului 134 alineatul (2), mărfurile depozitate temporar nu fac obiectul altor manipulări decât cele destinate să le asigure conservarea fără a modifica prezentarea sau caracteristicile tehnice.
(3)Titularul autorizaţiei menţionate la articolul 148 sau persoana care depozitează mărfurile în cazurile în care mărfurile sunt depozitate în alte locuri desemnate sau aprobate de autorităţile vamale răspunde pentru toate elementele următoare:
a)asigurarea faptului că mărfurile depozitate temporar nu sunt scoase de sub supravegherea vamală;
b)îndeplinirea obligaţiilor care rezultă în urma păstrării mărfurilor în regim de depozitare temporară.
(4)În cazul în care, din orice motiv, mărfurile nu pot fi menţinute în regim de depozitare temporară, autorităţile vamale iau fără întârziere toate măsurile necesare pentru a reglementa situaţia respectivelor mărfuri, în conformitate cu articolele 197, 198 şi 199.
Art. 148: Autorizaţia pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară
(1)Pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară este necesară o autorizaţie din partea autorităţilor vamale. O astfel de autorizaţie nu este necesară în cazul în care operatorul spaţiului de depozitare temporară este însăşi autoritatea vamală.
Condiţiile în care este permisă exploatarea spaţiilor de depozitare temporară sunt prevăzute în autorizaţie.
(2)Autorizaţia menţionată la alineatul (1) este acordată numai persoanelor care îndeplinesc toate condiţiile următoare:
a)sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)oferă asigurarea necesară bunei derulări a operaţiunilor; se consideră că un operator economic autorizat pentru simplificări vamale îndeplineşte obligaţia respectivă în măsura în care exploatarea spaţiilor de depozitare temporară este luată în considerare în cadrul autorizaţiei menţionate la articolul 38 alineatul (2) litera (a).
c)constituie o garanţie în conformitate cu articolul 89.
În cazul în care se constituie o garanţie globală, respectarea obligaţiilor aferente respectivei garanţii se monitorizează printr-un audit corespunzător.
(3)Autorizaţia prevăzută la alineatul (1) se acordă numai în cazul în care autorităţile vamale pot exercita supravegherea vamală fără a trebui să introducă măsuri administrative disproporţionate faţă de nevoile economice respective.
(4)Titularul autorizaţiei ţine o evidenţă corespunzătoare în forma aprobată de către autorităţile vamale.
Această evidenţă trebuie să conţină informaţiile şi datele care să le permită autorităţilor vamale să supravegheze exploatarea spaţiilor de depozitare temporară, în special în ceea ce priveşte identificarea mărfurilor depozitate, statutul vamal şi circulaţia acestora.
Se consideră că un operator economic autorizat pentru simplificări vamale îndeplineşte obligaţia prevăzută la primul şi la al doilea paragraf în măsura în care evidenţele sale sunt adecvate având în vedere scopul exploatării depozitării temporare.
(5)Autorităţile vamale îl pot autoriza pe titularul autorizaţiei să mute mărfuri depozitate temporar între diferitele spaţii de depozitare temporară, cu condiţia ca astfel de mutări să nu crească riscul de fraudă, după cum urmează:
a)o astfel de mutare are loc sub responsabilitatea unei autorităţi vamale;
b)o astfel de mutare intră sub incidenţa unei singure autorizaţii, eliberate unui operator economic autorizat pentru simplificări vamale; sau
c)în alte cazuri de mutare.
(6)În cazul în care există o necesitate economică şi în care supravegherea vamală nu este afectată, autorităţile vamale pot autoriza depozitarea mărfurilor unionale într-un spaţiu de depozitare temporară. Aceste mărfuri nu sunt considerate mărfuri depozitate temporar.
Art. 149: Încheierea regimului de depozitare temporară
Mărfurile neunionale depozitate temporar sunt plasate sub un regim vamal sau sunt reexportate în termen de 90 de zile.
Art. 150: Alegerea unui regim vamal
Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, declarantul este liber să aleagă regimul vamal sub care să plaseze mărfurile, în condiţiile specifice regimului respectiv, indiferent de natura sau cantitatea lor, de ţara de origine, de transport sau de destinaţia acestora.
Art. 151: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)condiţiile de aprobare a locurilor menţionate la articolul 147 alineatul (1);
(b)condiţiile de acordare a autorizaţiei pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară menţionate la articolul 148;
(c)cazurile de mutare menţionate la articolul 148 alineatul (5) litera (c).
Art. 152: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)depunerea declaraţiei de depozitare temporară menţionată la articolul 145;
(b)modificarea declaraţiei de depozitare temporară, în conformitate cu articolul 146 alineatul (1);
(c)invalidarea declaraţiei de depozitare temporară, în conformitate cu articolul 146 alineatul (2);
(d)mutarea mărfurilor în regimul de depozitare temporară menţionat la articolul 148 alineatul (5).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 153: Prezumţia statutului vamal de mărfuri unionale
(1)Toate mărfurile care se află pe teritoriul vamal al Uniunii sunt presupuse a fi mărfuri unionale, cu excepţia cazului în care se stabileşte faptul că acestea nu au statutul vamal de mărfuri unionale.
(2)În anumite cazuri în care nu se aplică prezumţia de la alineatul (1), statutul vamal de mărfuri unionale trebuie dovedit.
(3)În anumite cazuri, mărfurile produse în întregime pe teritoriul vamal al Uniunii nu au statutul vamal de mărfuri unionale dacă sunt obţinute din mărfuri plasate sub regim de depozitare temporară sau de tranzit extern, de antrepozitare vamală, de admitere temporară sau de perfecţionare activă.
Art. 154: Pierderea statutului vamal de mărfuri unionale
Mărfurile unionale devin mărfuri neunionale în cazurile următoare:
(a)în cazul în care sunt scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii, în măsura în care normele în materie de tranzit intern nu se aplică;
(b)în cazul în care sunt plasate sub regim de tranzit extern, de depozitare sau de perfecţionare activă, în măsura în care legislaţia vamală o permite;
(c)în cazul în care sunt plasate sub regimul de destinaţie finală şi sunt apoi abandonate în favoarea statului sau sunt distruse şi rămân resturi;
(d)în cazul în care declaraţia de punere în liberă circulaţie este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfurile respective.
Art. 155: Mărfuri unionale care părăsesc temporar teritoriul vamal al Uniunii
(1)În cazurile menţionate la articolul 227 alineatul (2) literele (b) - (f), mărfurile îşi păstrează statutul vamal de mărfuri unionale doar dacă acest statut este stabilit în anumite condiţii şi în modalităţile prevăzute de legislaţia vamală.
(2)În anumite cazuri, mărfurile unionale pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii şi pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal.
Art. 156: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile în care prezumţia prevăzută la articolul 153 alineatul (1) nu se aplică;
(b)condiţiile de acordare a facilitării stabilirii dovezii statutului de mărfuri unionale;
(c)cazurile în care mărfurile menţionate la articolul 153 alineatul (3) nu au statutul vamal de mărfuri unionale;
(d)cazurile în care statutul vamal al mărfurilor menţionate la articolul 155 alineatul (2) nu se modifică.
Art. 157: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru furnizarea şi verificarea dovezii statutului vamal al mărfurilor unionale.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 158: Declararea mărfurilor în vamă şi supravegherea vamală a mărfurilor unionale
(1)Toate mărfurile destinate plasării sub un regim vamal, cu excepţia regimului de zonă liberă, fac obiectul unei declaraţii vamale corespunzătoare acestui regim.
(2)În anumite cazuri, altele decât cele menţionate la articolul 6 alineatul (3), o declaraţie vamală poate fi depusă utilizându-se alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

(3)Mărfurile unionale declarate pentru export, tranzit în interiorul Uniunii sau perfecţionare pasivă se află sub supraveghere vamală din momentul acceptării declaraţiei menţionate la alineatul (1) şi până în momentul în care sunt scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii, sunt abandonate în favoarea statului sau sunt distruse, sau până când declaraţia vamală este invalidată.
Art. 159: Birourile vamale competente
(1)În cazul în care nu există dispoziţii contrare în legislaţia Uniunii, statele membre stabilesc amplasarea şi competenţa diferitelor birouri vamale situate pe teritoriul lor.
(2)Statele membre asigură pentru aceste birouri programe oficiale de lucru cu publicul rezonabile şi adecvate, ţinând cont de natura traficului şi de mărfurile sau de regimul vamal sub care trebuie plasate, astfel încât fluxul de trafic internaţional să nu fie nici încetinit şi nici perturbat.
(3)Cu excepţia cazurilor când există dispoziţii contrare, biroul vamal competent pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal este biroul vamal responsabil de locul unde mărfurile sunt prezentate în vamă.
Art. 160: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a determina cazurile în care o declaraţie vamală poate fi depusă prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, în conformitate cu articolul 158 alineatul (2).
Art. 161: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)stabilirea birourilor vamale competente, altele decât cele menţionate la articolul 159 alineatul (3), inclusiv birourile vamale de intrare şi cele de ieşire;
(b)depunerea declaraţiei vamale în cazurile menţionate la articolul 158 alineatul (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 162: Conţinutul unei declaraţii vamale standard
Declaraţiile vamale standard conţin toate datele necesare pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal sub care sunt declarate mărfurile.
Art. 163: Documentele justificative
(1)Documentele justificative solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor regimului vamal pentru care mărfurile sunt declarate trebuie să se afle în posesia declarantului şi la dispoziţia autorităţilor vamale în momentul depunerii declaraţiei vamale.
Documentele justificative pentru formalităţile nevamale aplicabile ale Uniunii enumerate în anexa la Regulamentul (UE) 2022/2399 sunt considerate a se afla în posesia declarantului şi la dispoziţia autorităţilor vamale în momentul depunerii declaraţiei vamale, cu condiţia ca autorităţile respective să poată obţine datele necesare din sistemele nevamale ale Uniunii corespunzătoare prin intermediul Sistemului de schimb de certificate în cadrul ghişeului unic al Uniunii Europene pentru vămi, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) literele (a) şi (c) din regulamentul respectiv.

(2)Documentele justificative se pun la dispoziţia autorităţilor vamale în cazul în care legislaţia Uniunii prevede astfel sau atunci când este necesar în vederea controalelor vamale.
(3)În cazuri specifice, operatorii economici pot întocmi documentele justificative, cu condiţia să fie autorizaţi în acest sens de autorităţile vamale.
Art. 164: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a determina normele de acordare a autorizaţiei menţionate la articolul 163 alineatul (3).
Art. 165: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură:
(a)pentru depunerea declaraţiei vamale standard menţionate la articolul 162;
(b)privind punerea la dispoziţie a documentelor justificative menţionate la articolul 163 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 166: Declaraţia simplificată
(1)Autorităţile vamale pot accepta ca o persoană să plaseze mărfurile sub un regim vamal pe baza unei declaraţii simplificate care poate omite o parte dintre datele menţionate la articolul 162 sau dintre documentele justificative menţionate la articolul 163.
(2)Utilizarea regulată a declaraţiei simplificate menţionate la alineatul (1) face obiectul unei autorizaţii din partea autorităţilor vamale.
Art. 167: Declaraţia suplimentară
(1)În cazul declaraţiei simplificate conform articolului 166 sau al înscrierii în evidenţele declarantului conform articolului 182, declarantul depune la biroul vamal competent, într-un anumit termen, o declaraţie suplimentară conţinând datele necesare pentru regimul vamal în cauză.
În cazul unei declaraţii simplificate în temeiul articolului 166, documentele justificative necesare se află în posesia declarantului şi sunt la dispoziţia autorităţilor vamale pentru un termen specific.
Declaraţia suplimentară poate avea un caracter global, periodic sau recapitulativ.
(2)Se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară în următoarele cazuri:
a)în situaţia în care mărfurile sunt plasate sub un regim de antrepozitare vamală;
b)în alte cazuri specifice.
(3)Autorităţile vamale pot acorda o derogare de la cerinţa de depunere a unei declaraţii suplimentare în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)declaraţia simplificată priveşte mărfuri ale căror valoare şi cantitate sunt inferioare pragului statistic;
b)declaraţia simplificată conţine deja toate informaţiile necesare pentru regimul vamal în cauză; şi
c)declaraţia simplificată nu este făcută prin înscriere în evidenţele declarantului.
(4)Declaraţia simplificată menţionată la articolul 166 sau înscrierea în evidenţele declarantului menţionată la articolul 182 şi declaraţia suplimentară constituie un instrument unic şi indivizibil care produce efecte de la data la care declaraţia simplificată este acceptată conform articolului 172, respectiv de la data la care mărfurile sunt înscrise în evidenţele declarantului.
(5)În sensul articolului 87, locul unde trebuie depusă declaraţia suplimentară este considerat a fi cel în care a fost depusă declaraţia vamală.
Art. 168: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)condiţiile pentru acordarea autorizaţiei menţionate la articolul 166 alineatul (2);
(b)termenul specific menţionat la articolul 167 alineatul (1) primul paragraf în care trebuie depusă declaraţia suplimentară;
(c)termenul specific menţionat la articolul 167 alineatul (1) al doilea paragraf în care documentele justificative trebuie să se afle în posesia declarantului;
(d)cazurile specifice în care se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară, în conformitate cu articolul 167 alineatul (2) litera (b).
Art. 169: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru depunerea:
(a)declaraţiei simplificate menţionate la articolul 166;
(b)declaraţiei suplimentare menţionate la articolul 167.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 170: Depunerea unei declaraţii vamale
(1)Fără a aduce atingere articolului 167 alineatul (1), declaraţia vamală poate fi depusă de către orice persoană care este în măsură să furnizeze toate informaţiile care sunt solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Această persoană trebuie să fie, de asemenea, în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora în vamă.
Cu toate acestea, în cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale impune anumite obligaţii pentru o anumită persoană, respectiva declaraţie este depusă de către această persoană sau de către reprezentantul său.
(2)Declarantul este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), următorii declaranţi nu au obligaţia de a fi stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii:
a)persoanele care depun o declaraţie vamală de tranzit sau admitere temporară;
b)persoanele care depun ocazional o declaraţie vamală, inclusiv pentru utilizare finală sau prelucrare activă, cu condiţia ca autorităţile vamale să considere acest lucru justificat;
c)persoanele stabilite într-o ţară al cărei teritoriu este adiacent teritoriului vamal al Uniunii şi care prezintă mărfurile care fac obiectul declaraţiei vamale la biroul vamal de frontieră al Uniunii adiacent ţării respective,.cu condiţia ca ţara în care persoana este stabilită să acorde avantaje reciproce persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii.
(4)Declaraţiile vamale se autentifică.
Art. 171: Depunerea unei declaraţii vamale anterior prezentării mărfurilor
Se poate depune o declaraţie vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă. În cazul în care nu se prezintă mărfurile în termen de 30 de zile de la depunerea declaraţiei vamale, se consideră că declaraţia respectivă nu a fost depusă.
Art. 172: Acceptarea unei declaraţii vamale
(1)Declaraţiile vamale care respectă condiţiile prevăzute în prezentul capitol sunt acceptate imediat de autorităţile vamale, cu condiţia ca mărfurile la care se referă să fi fost prezentate în vamă.
(2)Data de acceptare a declaraţiei vamale de către autorităţile vamale este, în cazul în care nu există dispoziţii contrare, data care se ia în considerare pentru aplicarea dispoziţiilor regimului vamal sub care au fost declarate mărfurile şi pentru toate celelalte formalităţi de import sau export.
Art. 173: Modificarea unei declaraţii vamale
(1)Declarantului i se permite, în baza unei cereri, să modifice una sau mai multe date din declaraţia vamală după acceptarea acesteia de către autorităţile vamale. Modificarea nu poate să facă declaraţia vamală aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut iniţial obiectul acesteia.
(2)O astfel de modificare nu poate fi permisă în cazul în care cererea este depusă după ce autorităţile vamale:
a)fie au informat declarantul de intenţia lor de a proceda la verificarea mărfurilor;
b)fie au stabilit că datele din declaraţia vamală sunt incorecte;
c)fie au acordat mărfurilor liberul de vamă.
(3)La solicitarea declarantului, în termen de trei ani de la data acceptării declaraţiei vamale, modificarea declaraţiei vamale poate fi permisă după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri pentru ca declarantul să îşi respecte obligaţiile referitoare la plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză.
Art. 174: Invalidarea unei declaraţii vamale
(1)În baza unei cereri depuse de declarant, autorităţile vamale invalidează o declaraţie vamală deja acceptată în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care acestea sunt asigurate că mărfurile sunt plasate imediat sub un alt regim vamal;
b)în cazul în care acestea sunt asigurate că, în urma unor circumstanţe speciale, plasarea mărfurilor sub regimul vamal pentru care au fost declarate nu se mai justifică.
Cu toate acestea, în cazul în care autorităţile vamale au informat declarantul de intenţia lor de a proceda la verificarea mărfurilor, cererea de invalidare a declaraţiei vamale nu poate fi acceptată înainte ca această verificare să aibă loc.
(2)Declaraţia vamală nu poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare în acest sens.
Art. 175: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a determina cazurile în care declaraţia vamală este invalidată ulterior acordării liberului de vamă pentru mărfuri, astfel cum se prevede la articolul 174 alineatul (2).
Art. 176: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură:
(a)pentru depunerea declaraţiei vamale în conformitate cu articolul 171;
(b)pentru acceptarea unei declaraţii vamale astfel cum se menţionează la articolul 172, inclusiv aplicarea respectivelor norme în cazurile menţionate la articolul 179;
(c)pentru modificarea unei declaraţii vamale după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în conformitate cu articolul 173 alineatul (3).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 177: Simplificarea întocmirii declaraţiilor vamale pentru mărfurile care fac obiectul unor subpoziţii tarifare diferite
(1)În cazul în care un transport este compus din mărfuri care fac obiectul unor subpoziţii tarifare diferite, iar tratarea fiecăreia dintre aceste mărfuri conform clasificării sale tarifare antrenează, în vederea întocmirii declaraţiei vamale, activităţi şi cheltuieli disproporţionate faţă de taxele la import sau la export care le sunt aplicabile, autorităţile vamale pot, în baza unei cereri depuse de declarant, să accepte ca întregului transport să i se aplice taxa la import sau la export conform subpoziţiei tarifare a mărfii care este supusă celei mai ridicate taxe la import sau la export.
(2)Autorităţile vamale refuză utilizarea simplificării menţionate la alineatul (1) pentru mărfurile care fac obiectul prohibiţiilor sau restricţiilor sau al accizelor în situaţia în care clasificarea corectă este necesară pentru aplicarea măsurii.
Art. 178: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru stabilirea subpoziţiei tarifare în vederea aplicării articolului 177 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 179: Vămuirea centralizată
(1)Autorităţile vamale pot autoriza, în baza unei cereri, o persoană să depună, la biroul vamal responsabil de locul în care o astfel de persoană este stabilită, o declaraţie vamală privind mărfurile prezentate în vamă la un alt birou vamal.
Se poate deroga de la cerinţa privind autorizaţia menţionată în primul paragraf în cazul în care declaraţia vamală este depusă, iar mărfurile sunt prezentate la birourile vamale aflate sub responsabilitatea unei autorităţi vamale.
(2)Solicitantul autorizaţiei menţionate la alineatul (1) trebuie să fie operator economic autorizat pentru simplificări vamale.
(3)Biroul vamal unde este depusă declaraţia vamală:
a)supraveghează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv;
b)desfăşoară controalele vamale pentru verificarea declaraţiei vamale prevăzute la articolul 188 literele (a) şi (b);
c)în cazuri justificate, solicită biroului vamal unde sunt prezentate mărfurile să desfăşoare controalele vamale pentru verificarea declaraţiei vamale menţionate la articolul 188 literele (c) şi (d); şi
d)desfăşoară formalităţile vamale pentru recuperarea cuantumului taxei la import sau la export corespunzătoare oricărei datorii vamale.
(4)Biroul vamal la care se depune declaraţia vamală şi biroul vamal la care sunt prezentate mărfurile schimbă informaţiile necesare pentru verificarea declaraţiei vamale pentru acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.
(5)Fără a aduce atingere propriilor controale care ţin de mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, biroul vamal la care sunt prezentate mărfurile desfăşoară controalele vamale menţionate la alineatul (3) litera (c) şi prezintă rezultatele acestora biroului vamal la care se depune declaraţia vamală.
(6)Biroul vamal la care se depune declaraţia vamală acordă liberul de vamă pentru mărfuri în conformitate cu articolele 194 şi 195, luând în considerare:
a)rezultatele propriilor controale pentru verificarea declaraţiei vamale;
b)rezultatele controalelor desfăşurate de biroul vamal la care sunt prezentate mărfurile pentru verificarea declaraţiei vamale şi rezultatele controalelor aplicabile mărfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 180: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili condiţiile de acordare a autorizaţiei menţionate la articolul 179 alineatul (1) primul paragraf.
Art. 181: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
(a)vămuirea centralizată, inclusiv formalităţile şi controalele vamale relevante menţionate la articolul 179;
(b)derogarea de la obligaţia prezentării mărfurilor menţionate la articolul 182 alineatul (3) în contextul vămuirii centralizate.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 182: Înscrierea în evidenţele declarantului
(1)Autorităţile vamale pot autoriza o persoană, în baza unei cereri, să depună o declaraţie vamală, inclusiv o declaraţie simplificată, sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului, cu condiţia ca datele din declaraţia respectivă să fie la dispoziţia autorităţilor vamale în sistemul electronic al declarantului la momentul depunerii declaraţiei sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului.
(2)Declaraţia vamală se consideră acceptată în momentul în care mărfurile sunt înscrise în evidenţe.
(3)Autorităţile vamale pot acorda, în baza unei cereri, o derogare de la obligaţia prezentării mărfurilor. În acest caz, se consideră că liberul de vamă a fost acordat la momentul efectuării înscrierii în evidenţele declarantului.
Derogările pot fi acordate doar în cazul în care sunt întrunite toate condiţiile următoare:
a)declarantul este un operator economic autorizat pentru simplificări vamale;
b)natura şi fluxul mărfurilor în cauză justifică acest lucru şi sunt cunoscute de autoritatea vamală;
c)biroul vamal de supraveghere are acces la toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru a-şi putea exercita drepturile de examinare a mărfurilor în cazul în care acest lucru este necesar;
d)la momentul efectuării înscrierii în evidenţe, mărfurile nu mai fac obiectul prohibiţiilor sau restricţiilor, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare în acest sens în autorizaţie.
Cu toate acestea, biroul vamal de supraveghere poate solicita în situaţii specifice ca mărfurile să fie prezentate.
(4)Condiţiile în care se permite acordarea liberului de vamă pentru mărfuri sunt menţionate în autorizaţie.
Art. 183: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili condiţiile de acordare a autorizaţiei menţionate la articolul 182 alineatul (1).
Art. 184: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la înscrierea în evidenţele declarantului menţionate la articolul 182, inclusiv formalităţile şi controalele vamale relevante.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 185: Autoevaluarea
(1)În baza unei cereri, autorităţile vamale pot autoriza un operator economic să efectueze anumite formalităţi vamale care sunt în sarcina autorităţilor vamale în vederea stabilirii cuantumului taxelor la import şi la export datorat, precum şi să desfăşoare anumite controale sub supraveghere vamală.
(2)Solicitantul autorizaţiei menţionate la alineatul (1) trebuie să fie operator economic autorizat pentru simplificări vamale.
Art. 186: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)condiţiile pentru acordarea autorizaţiei menţionate la articolul 185 alineatul (1);
(b)formalităţile şi controalele vamale care sunt în sarcina titularului autorizaţiei menţionate la articolul 185 alineatul (1).
Art. 187: Conferirea competenţelor de executare
Comisia determină, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la formalităţile şi controalele vamale care se efectuează de către titularul autorizaţiei în conformitate cu articolul 185 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 188: Verificarea unei declaraţii vamale
În scopul verificării corectitudinii datelor conţinute în declaraţia vamală acceptată, autorităţile vamale pot:
(a)să examineze declaraţia şi documentele justificative;
(b)să solicite declarantului furnizarea altor documente;
(c)să verifice mărfurile;
(d)să preleveze eşantioane în vederea analizei sau examinării aprofundate a mărfurilor.
Art. 189: Examinarea mărfurilor şi prelevarea de eşantioane
(1)Transportul mărfurilor spre locurile în care se procedează la verificarea lor, respectiv, dacă este cazul, la prelevarea de eşantioane şi toate manipulările necesare pentru a permite această verificare sau prelevare se efectuează de către declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Cheltuielile care rezultă sunt suportate de către declarant.
(2)Declarantul are dreptul să asiste sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de eşantioane. În cazul în care autorităţile vamale au motive temeinice, acestea pot solicita declarantului să asiste sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de eşantioane, sau să le furnizeze asistenţa necesară pentru facilitarea verificării mărfurilor sau a prelevării de eşantioane menţionate mai sus.
(3)În cazul în care prelevările de eşantioane se efectuează conform dispoziţiilor în vigoare, autorităţile vamale nu datorează nicio indemnizaţie, dar suportă costurile de analiză sau de control.
Art. 190: Examinarea parţială a mărfurilor şi prelevarea de eşantioane
(1)În cazul în care verificarea nu se efectuează decât asupra unei părţi din mărfurile acoperite de declaraţia vamală sau în cazul în care se procedează la prelevarea de eşantioane, rezultatele acestei verificări parţiale sau ale analizei sau controlului eşantioanelor sunt valabile pentru toate mărfurile acoperite de aceeaşi declaraţie.
Cu toate acestea, declarantul poate solicita o verificare a mărfurilor sau o prelevare de eşantioane suplimentară, în cazul în care estimează că rezultatele verificării parţiale sau ale analizei sau examinarea eşantioanelor nu sunt valabile pentru restul mărfurilor declarate. Cererea este acceptată cu condiţia ca mărfurile să nu fi primit liberul de vamă sau, în cazul în care acesta a fost acordat, ca declarantul să demonstreze că acestea nu au fost modificate în niciun fel.
(2)În sensul alineatului (1), în cazul în care o declaraţie vamală acoperă mărfuri care se încadrează la două sau mai multe articole, datele referitoare la mărfurile încadrate la fiecare articol sunt considerate a fi declaraţii separate.
Art. 191: Rezultatele verificării
(1)Rezultatele verificării declaraţiei vamale se utilizează drept bază pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal sub care au fost plasate mărfurile.
(2)În cazul în care nu s-a procedat la verificarea declaraţiei vamale, alineatul (1) se aplică în conformitate cu datele din declaraţia respectivă.
(3)Rezultatele verificării efectuate de autorităţile vamale au aceeaşi forţă probatorie pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 192: Măsurile de identificare
(1)Autorităţile vamale sau, după caz, operatorii economici autorizaţi în acest sens de către autorităţile vamale iau măsurile necesare de identificare a mărfurilor, în cazul în care identificarea este necesară pentru garantarea respectării dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care mărfurile respective au fost declarate.
Aceste măsuri de identificare au aceleaşi efecte juridice pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
(2)Mijloacele de identificare aplicate mărfurilor, ambalajului sau mijloacelor de transport nu pot fi înlăturate sau distruse decât de autorităţile vamale sau, în cazul în sunt autorizaţi de către autorităţile vamale, de către operatorii economici, cu excepţia cazului în care, în urma unui caz fortuit sau de forţă majoră, înlăturarea sau distrugerea acestora este indispensabilă pentru a asigura protecţia mărfurilor sau a mijloacelor de transport.
Art. 193: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri privind verificarea declaraţiilor vamale, verificarea mărfurilor şi prelevarea de eşantioane şi rezultatele acestor verificări.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 194: Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri
(1)În cazul în care condiţiile de plasare a mărfurilor sub regimul în cauză sunt întrunite şi cu condiţia ca eventualele restricţii să fie aplicate şi ca mărfurile să nu facă obiectul unor măsuri de prohibiţie, autorităţile vamale acordă liberul de vamă acestor mărfuri în momentul în care datele din declaraţia vamală au fost verificate sau au fost acceptate fără verificare.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, în cazul în care verificarea menţionată la articolul 188 nu poate fi terminată într-un termen rezonabil şi în cazul în care prezenţa mărfurilor în vederea acestei verificări nu mai este necesară.
(2)Liberul de vamă se acordă în acelaşi timp pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiaşi declaraţii.
În sensul primului paragraf, în cazul în care o declaraţie vamală acoperă mărfuri care se încadrează la mai multe articole, datele referitoare la mărfurile încadrate la fiecare articol sunt considerate a fi declaraţii vamale separate.
Art. 195: Liberul de vamă condiţionat de plata cuantumului taxelor la import sau export corespunzător datoriei vamale sau constituirea unei garanţii
(1)În cazul în care plasarea mărfurilor sub un regim vamal antrenează naşterea unei datorii vamale, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri este condiţionată de plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale sau de constituirea unei garanţii pentru acoperirea acestei datorii.
Cu toate acestea, fără a aduce atingere paragrafului al treilea, primul paragraf nu este aplicabil regimului de admitere temporară cu scutire parţială de taxe la import.
În cazul în care, prin aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care mărfurile sunt declarate, autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii, liberul de vamă pentru aceste mărfuri sub regimul vamal în cauză nu poate fi acordat decât după constituirea acestei garanţii.
(2)În anumite cazuri, acordarea liberului de vamă nu este condiţionată de constituirea unei garanţii în ceea ce priveşte mărfurile care fac obiectul unei solicitări de tragere a unui contingent tarifar.
(3)În cazul în care se utilizează o simplificare astfel cum se prevede la articolele 166, 182 şi 185 şi se constituie o garanţie globală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri nu este condiţionată de o monitorizare a garanţiei de către autorităţile vamale.
Art. 196: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili cazurile menţionate la articolul 195 alineatul (2).
Art. 197: Distrugerea mărfurilor
În cazul în care au motive rezonabile, autorităţile vamale pot solicita ca mărfurile care au fost prezentate în vamă să fie distruse şi informează titularul acestora în acest sens. Cheltuielile rezultate din această distrugere sunt suportate de titularul mărfurilor.
Art. 198: Măsuri de luat de către autorităţile vamale
(1)Autorităţile vamale iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea şi vânzarea sau distrugerea, pentru a dispune de mărfuri în cazurile următoare:
a)în cazul în care una dintre obligaţiile definite în legislaţia vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii nu a fost îndeplinită sau mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;
b)în cazul în care mărfurilor nu li se poate acorda liberul de vamă pentru unul dintre motivele următoare:
(i)verificarea lor nu a putut fi efectuată sau continuată în termenul stabilit de autorităţile vamale, din motive imputabile declarantului;
(ii)documentele a căror prezentare condiţionează plasarea sub regimul vamal solicitat sau acordarea liberului de vamă pentru acest regim nu au fost furnizate;
(iii)plăţile sau garanţiile care ar fi trebuit efectuate sau constituite cu privire la taxele la import sau la export, după caz, nu au fost efectuate sau constituite în termenele prevăzute;
(iv)mărfurile fac obiectul unor măsuri de prohibiţie sau restricţie;
c)în cazul în care mărfurile nu sunt ridicate într-un termen rezonabil după acordarea liberului de vamă;
d)în cazul în care, după acordarea liberului de vamă, se constată că mărfurile nu au îndeplinit condiţiile pentru acordarea acestuia; sau
e)în cazul în care mărfurile sunt abandonate în favoarea statului, în temeiul articolului 199.
(2)Mărfurile neunionale care au fost abandonate în favoarea statului, sechestrate sau confiscate sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Acestea se înscriu în evidenţele operatorului antrepozitului vamal sau, cazul în care sunt deţinute de către autorităţile vamale, de către acestea din urmă.
În cazul în care mărfurile care urmează a fi distruse, abandonate în favoarea statului, sechestrate sau confiscate fac deja obiectul unei declaraţii vamale, evidenţele includ i trimitere la declaraţia vamală respectivă. Autorităţile vamale invalidează respectiva declaraţie vamală.
(3)Costul măsurilor menţionate la alineatul (1) este suportat:
a)în cazul menţionat la alineatul (1) litera (a), de orice persoană căreia i s-a solicitat îndeplinirea obligaţiilor în cauză sau care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;
b)în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c), de declarant;
c)în cazul menţionat la alineatul (1) litera (d), de persoana care trebuie să respecte condiţiile aplicabile acordării liberului de vamă pentru mărfuri;
d)în cazul menţionat la alineatul (1) litera (e), de persoana care abandonează mărfurile în favoarea statului.
Art. 199: Abandonul
Mărfurile neunionale şi cele care sunt plasate sub regimul de destinaţie finală pot, cu permisiunea prealabilă a autorităţilor vamale, să fie abandonate în favoarea statului de către titularul regimului sau, dacă este cazul, de către titularul mărfurilor.
Art. 200: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
(a)distrugerea mărfurilor menţionate la articolul 197;
(b)vânzarea mărfurilor menţionate la articolul 198 alineatul (1);
(c)abandonul mărfurilor în favoarea statului în conformitate cu articolul 199.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 201: Domeniul de aplicare şi efectul
(1)Mărfurile neunionale destinate introducerii pe piaţa Uniunii sau pentru uz sau consum personal în interiorul teritoriului vamal al Uniunii fac obiectul punerii în liberă circulaţie.
(2)Punerea în liberă circulaţie implică:
a)perceperea taxelor la import datorate;
b)perceperea, dacă este cazul, a altor taxe conform dispoziţiilor relevante în vigoare în materie de percepere a taxelor respective;
c)aplicarea de măsuri de politică comercială, precum şi de măsuri de prohibiţie sau restricţie, cu condiţia ca acestea să nu fi fost aplicate într-un stadiu anterior; şi
d)îndeplinirea altor formalităţi prevăzute pentru importul de mărfuri.
(3)Punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor neunionale statutul vamal de mărfuri unionale.
Art. 202: Măsuri de politică comercială
(1)În situaţia în care produsele prelucrate obţinute în cadrul perfecţionării active sunt puse în liberă circulaţie, iar calcularea cuantumului taxei la import se face în conformitate cu articolul 86 alineatul (3), măsurile de politică comercială care urmează să fie aplicate sunt cele aplicabile la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care au fost plasate în perfecţionare activă.
(2)Alineatul (1) nu se aplică în cazul deşeurilor şi al resturilor.
(3)În situaţia în care produsele prelucrate obţinute în cadrul perfecţionării active sunt puse în liberă circulaţie, iar calculul cuantumului taxei la import se face în conformitate cu articolul 85 alineatul (1), măsurile de politică comercială aplicabile respectivelor mărfuri se aplică numai în cazul în care mărfurile care au fost plasate în perfecţionare activă fac obiectul unor astfel de măsuri.
(4)În situaţia în care legislaţia Uniunii prevede măsuri de politică comercială pentru punerea în liberă circulaţie, aceste măsuri nu se aplică produselor prelucrate puse în liberă circulaţie în urma perfecţionării pasive în oricare din următoarele cazuri:
a)produsele prelucrate îşi păstrează originea din Uniune în sensul articolului 60;
b)perfecţionarea pasivă implică reparare, inclusiv sistemul de schimb standard menţionat la articolul 261; sau
c)perfecţionarea pasivă urmează unor operaţiuni de perfecţionare complementară în conformitate cu articolul 258.
Art. 203: Domeniul de aplicare şi efectul
(1)Mărfurile neunionale care, după ce au fost exportate iniţial în calitate de mărfuri unionale în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii, sunt reintroduse în termen de trei ani şi declarate pentru punerea în liberă circulaţie sunt scutite de taxe la import, în baza unei cereri depuse de persoana interesată.
Primul paragraf se aplică şi în cazul în care mărfurile reintroduse reprezintă numai o parte din mărfurile exportate iniţial în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(2)Termenul de trei ani menţionat la alineatul (1) poate fi depăşit pentru a lua în considerare împrejurările speciale.
(3)În cazul în care mărfurile reintroduse au fost, anterior exportului lor de pe teritoriul vamal al Uniunii, puse în liberă circulaţie cu scutire de la import sau taxă redusă datorită destinaţiei lor finale, acestora li se acordă scutirea de taxe în conformitate cu alineatul (1) numai în măsura în care ele urmează să fie puse în liberă circulaţie pentru aceeaşi destinaţie finală.
În cazul în care destinaţia finală pentru care mărfurile respective urmează să fie puse în liberă circulaţie nu mai este aceeaşi, cuantumul taxelor la import se reduce cu cel eventual încasat la prima punere în liberă circulaţie a mărfurilor. În cazul în care cuantumul încasat la prima punere în liberă circulaţie îl depăşeşte pe cel încasat la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor reintroduse, nu se acordă nicio rambursare.
(4)În cazul în care mărfurile unionale şi-au pierdut statutul vamal de mărfuri unionale în temeiul articolului 154 şi sunt puse în liberă circulaţie ulterior, se aplică alineatele (1), (2) şi (3).
(5)Scutirea de taxe la import nu se acordă decât cu condiţia ca mărfurile să fie reintroduse în aceeaşi stare în care au fost exportate.
(6)Scutirea de taxe la import se acordă pe baza informaţiilor din care rezultă că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea scutirii.
Art. 204: Mărfuri care au beneficiat de măsurile stabilite în cadrul politicii agricole comune
Scutirea de taxe la import prevăzută la articolul 203 nu se acordă mărfurilor care au beneficiat de măsuri stabilite în cadrul politicii agricole comune care implică exportul lor în afara teritoriului vamal al Uniunii, cu excepţia cazurilor specifice pentru care există dispoziţii contrare.
Art. 205: Mărfuri plasate în prealabil sub regimul de perfecţionare activă
(1)Articolul 203 se aplică pentru produsele prelucrate care au fost iniţial reexportate în afara teritoriului vamal al Uniunii sub regim de perfecţionare activă.
(2)La cererea declarantului şi cu condiţia ca declarantul să comunice informaţiile necesare, cuantumul taxelor la import pentru mărfurile vizate la alineatul (1) se determină în conformitate cu articolul 86 alineatul (3). Data de acceptare a declaraţiei de reexport se consideră a fi data de punere în liberă circulaţie.
(3)Scutirea de taxe la import prevăzută la articolul 203 nu se acordă produselor prelucrate care au fost exportate conform articolului 223 alineatul (2) litera (c), cu excepţia cazului în care se asigură că nicio marfă nu va fi plasată sub regimul de perfecţionare activă.
Art. 206: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile în care se consideră că mărfurile sunt reintroduse în aceeaşi stare în care au fost exportate;
(b)cazurile speciale menţionate la articolul 204.
Art. 207: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la furnizarea informaţiilor menţionate la articolul 203 alineatul (6).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 208: Produse de pescuit maritim şi produse obţinute din mare
(1)Fără a aduce atingere articolului 60 alineatul (1), sunt scutite de taxe la import în momentul punerii în liberă circulaţie:
a)produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute din marea teritorială a unei ţări sau a unui teritoriu situat în afara teritoriul vamal al Uniunii, prin intermediul navelor înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru şi care arborează pavilionul statului respectiv;
b)produsele obţinute din produsele menţionate la litera (a) la bordul navelor-fabrică ce îndeplinesc condiţiile prevăzute la litera menţionată.
(2)Scutirea de taxele la import menţionată la alineatul (1) este justificată de probe conform cărora condiţiile prevăzute la respectivul alineat sunt îndeplinite.
Art. 209: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la furnizarea probelor menţionate la articolul 208 alineatul (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 210: Domeniul de aplicare
Mărfurile pot fi plasate într-una dintre categoriile următoare de regimuri speciale:
(a)tranzitul; care cuprinde tranzitul extern şi tranzitul intern;
(b)depozitare; care cuprinde antrepozitare vamală şi zone libere;
(c)utilizare specifică; care cuprinde admiterea temporară şi destinaţia finală;
(d)prelucrare; care cuprinde perfecţionarea activă şi perfecţionarea pasivă.
Art. 211: Autorizaţia
(1)O autorizaţie din partea autorităţilor vamale se solicită pentru următoarele:
a)utilizarea regimului de perfecţionare activă sau pasivă, a regimului de admitere temporară sau a regimului de destinaţie finală;
b)exploatarea spaţiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor, cu excepţia cazului în care operatorul spaţiului respectiv este chiar autoritatea vamală.
Condiţiile în care este admisă utilizarea unuia sau a mai multora dintre regimurile speciale menţionate la primul paragraf sau exploatarea spaţiilor de depozitare sunt precizate în autorizaţie.
(2)Autorităţile vamale acordă o autorizaţie cu efect retroactiv în situaţia în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)există o necesitate economică dovedită;
b)solicitarea nu are legătură cu o tentativă de fraudă;
c)solicitantul a dovedit pe baza evidenţelor contabile sau a evidenţelor vamale că:
(i)toate cerinţele regimului sunt îndeplinite;
(ii)după caz, mărfurile pot fi identificate pentru perioada respectivă;
(iii)astfel de evidenţe contabile sau de evidenţe vamale permit ca regimul să fie controlat;
d)toate formalităţile necesare pentru a reglementa situaţia mărfurilor pot fi efectuate, inclusiv, dacă este necesar, invalidarea declaraţiei vamale în cauză;
e)nu a fost acordată solicitantului nicio autorizaţie cu efect retroactiv în termen de trei ani de la data la care a fost acceptată cererea;
f)nu este necesară o examinare a condiţiilor economice cu excepţia cazului în care o cerere priveşte reînnoirea unei autorizaţii pentru acelaşi tip de operaţiuni şi mărfuri;
g)cererea nu priveşte exploatarea spaţiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor;
h)în situaţia în care o cerere priveşte reînnoirea unei autorizaţii pentru acelaşi tip de operaţiuni şi de mărfuri, cererea este înaintată în termen de trei ani de la data la care a expirat autorizaţia iniţială.
Autorităţile vamale pot acorda o autorizaţie cu efect retroactiv şi în situaţia în care mărfurile care fuseseră plasate sub un regim vamal nu mai sunt disponibile în momentul acceptării cererii pentru o astfel de autorizaţie.
(3)În cazul în care nu există dispoziţii contrare, autorizaţia menţionată la alineatul (1) se acordă exclusiv persoanelor care îndeplinesc toate condiţiile următoare:
a)sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)oferă garanţiile necesare bunei derulări a operaţiunilor; se consideră că un operator economic autorizat pentru simplificări vamale îndeplineşte această condiţie în măsura în care activitatea aferentă regimului special vizat a fost luată în considerare atunci când a fost acordată autorizaţia menţionată la articolul 38 alineatul (2) litera (a);
c)în cazul în care o datorie vamală sau alte taxe pot lua naştere pentru mărfurile plasate sub un regim special, persoanele respective constituie o garanţie conform articolului 89;
d)în cazul regimului de admitere temporară sau de perfecţionare activă, ele utilizează mărfurile sau asigură utilizarea acestora, sau desfăşoară operaţiuni de prelucrare sau asigură desfăşurarea lor.
(4)În cazul în care nu există dispoziţii contrare şi în completarea alineatului (3), autorizaţia menţionată la alineatul (1) nu se acordă decât în cazul în care toate condiţiile următoare sunt întrunite:
a)autorităţile vamale pot exercita supravegherea vamală fără să fie necesară introducerea unor măsuri administrative disproporţionate în raport cu nevoile economice în cauză;
b)interesele esenţiale ale producătorilor din Uniune nu riscă să fie afectate negativ de o autorizaţie de plasare sub un regim de perfecţionare (condiţii economice).
(5)Interesele esenţiale ale producătorilor din Uniune sunt considerate ca nefiind afectate negativ, după cum se menţionează la alineatul (4) litera (b), cu excepţia cazului în care se dovedeşte contrariul sau dacă se consideră a fi îndeplinite condiţiile economice.
(6)În cazul în care se dovedeşte că interesele esenţiale ale producătorilor din Uniune riscă să fie afectate, se efectuează o verificare a condiţiilor economice la nivelul Uniunii.
Art. 212: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)condiţiile pentru acordarea autorizaţiilor pentru regimurile menţionate la articolul 211 alineatul (1);
(b)excepţiile de la condiţiile menţionate la articolul 211 alineatele (3) şi (4);
(c)cazurile în care se consideră că sunt îndeplinite condiţiile economice, astfel cum se menţionează la articolul 211 alineatul (5).
Art. 213: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la examinarea condiţiilor economice menţionate la articolul 211 alineatul (6).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 214: Evidenţe
(1)Cu excepţia regimului de tranzit sau în cazul în care nu există dispoziţii contrare, titularul autorizaţiei, titularul regimului şi orice altă persoană care desfăşoară o activitate implicând depozitarea, transformarea sau prelucrarea mărfurilor sau vânzarea şi achiziţionarea mărfurilor în zonele libere ţine o evidenţă corespunzătoare în forma aprobată de către autorităţile vamale.
Evidenţele trebuie să conţină informaţiile şi datele care să le permită autorităţilor vamale să supravegheze regimul în cauză, în special în ceea ce priveşte identificarea mărfurilor plasate sub acest regim, statutul vamal şi circulaţia acestora.
(2)Se consideră că un operator economic autorizat pentru simplificări vamale îndeplineşte obligaţia prevăzută la alineatul (1) în măsura în care evidenţele sale sunt adecvate regimului special în cauză.
Art. 215: Descărcarea unui regim special
(1)În alte cazuri decât regimul de tranzit şi fără a aduce atingere articolului 254, un regim special este încheiat în cazul în care mărfurile plasate sub acest regim sau produsele prelucrate sunt plasate sub un alt regim vamal, sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sau au fost distruse şi nu au rămas resturi, sau sunt abandonate în favoarea statului în temeiul articolului 1 99.
(2)Regimul de tranzit este descărcat de către autorităţile vamale în momentul în care acestea sunt în măsură să stabilească, pe baza unei comparaţii între datele disponibile la biroul vamal de plecare şi cele disponibile la biroul vamal de destinaţie, că acest regim s-a încheiat corect.
(3)Autorităţile vamale iau toate măsurile necesare în vederea reglementării situaţiei mărfurilor pentru care regimul nu s-a descărcat în condiţiile prevăzute.
(4)Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, descărcarea regimului vamal trebuie să aibă loc într-un anumit termen.
Art. 216: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili termenul menţionat la articolul 215 alineatul (4).
Art. 217: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la descărcarea unui regim special menţionat la articolul 215.

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 218: Transferul drepturilor şi al obligaţiilor
Drepturile şi obligaţiile titularului unui regim, în privinţa mărfurilor plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, pot fi transferate integral sau parţial unei alte persoane care îndeplineşte condiţiile definite pentru regimul respectiv.
Art. 219: Circulaţia mărfurilor
În anumite cazuri, mărfurile plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, sau plasate în zone libere pot circula între diferite locuri ale teritoriului vamal al Uniunii.
Art. 220: Forme uzuale de manipulare
Mărfurile plasate sub regim de antrepozitare vamală sau de prelucrare sau plasate în zone libere pot fi supuse manipulărilor uzuale destinate să asigure conservarea, să amelioreze prezentarea sau calitatea mărfurilor sau să le pregătească pentru distribuţie sau revânzarea acestora.
Art. 221: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284:
(a)pentru a stabili cazurile şi condiţiile pentru circulaţia mărfurilor plasate sub un alt regim special decât cel de tranzit sau plasate în zone libere, în conformitate cu articolul 219;
(b)pentru a stabili formele de manipulare uzuală a mărfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamală sau de prelucrare sau a mărfurilor plasate în zone libere, astfel cum se menţionează la articolul 220.
Art. 222: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)transferul drepturilor şi obligaţiilor titularului regimului, cu privire la mărfurile plasate sub un alt regim special decât cel de tranzit, în conformitate cu articolul 218;
(b)circulaţia mărfurilor plasate sub un alt regim special decât cel de tranzit sau plasate în zone libere, în conformitate cu articolul 219.
Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 223: Mărfuri echivalente
(1)Mărfurile echivalente sunt mărfuri unionale depozitate, utilizate sau prelucrate în locul mărfurilor plasate sub un regim special.
În cadrul unui regim de perfecţionare pasivă, mărfurile echivalente sunt mărfuri neunionale prelucrate în locul mărfurilor unionale plasate sub regimul de perfecţionare pasivă.
Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, mărfurile echivalente au acelaşi cod de opt cifre din Nomenclatura combinată, au aceeaşi calitate comercială şi prezintă aceleaşi caracteristici tehnice ca ale mărfurilor pe care le înlocuiesc.
(2)Cu condiţia ca regimul să se deruleze corespunzător şi, în special în ceea ce priveşte supravegherea vamală, autorităţile vamale autorizează, în baza unei cereri, următoarele:
a)utilizarea mărfurilor echivalente în cadrul regimurilor de antrepozitare vamală, zone libere, destinaţie finală şi prelucrare;
b)utilizarea, în anumite cazuri, a mărfurilor echivalente în cadrul regimului de admitere temporară;
c)în cazul regimului de perfecţionare activă, exportul produselor prelucrate obţinute din mărfuri echivalente înaintea importului de mărfuri pe care le înlocuiesc;
d)în cazul perfecţionării pasive, importul produselor prelucrate obţinute din mărfuri echivalente înainte de exportul mărfurilor pe care le înlocuiesc.
Se consideră că un operator economic autorizat pentru simplificări vamale îndeplineşte condiţia asigurării derulării corespunzătoare a regimului în măsura în care activitatea aferentă utilizării mărfurilor echivalente pentru regimul vizat este luată în considerare în cadrul autorizaţiei menţionate la articolul 38 alineatul (2) litera (a).
(3)Utilizarea de mărfuri echivalente nu este autorizată în niciunul dintre cazurile următoare:
a)atunci când, în cadrul regimului de perfecţionare activă, se efectuează doar manipulări uzuale, astfel cum au fost definite la articolul 220;
b)în cazul în care o interdicţie de rambursare sau de exceptare de taxe la import se aplică mărfurilor care nu sunt originare folosite la fabricarea produselor prelucrate în cadrul regimului de perfecţionare activă pentru care dovada de origine este eliberată sau întocmită în cadrul unui regim preferenţial instituit între Uniune şi anumite ţări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii sau grupuri de astfel de ţări sau teritorii;
c)în cazul în care această utilizare riscă să conducă la un avantaj tarifar nejustificat la import sau în cazul în care legislaţia Uniunii prevede astfel.
(4)În cazul menţionat la alineatul (2) litera (c) şi în măsura în care produsele prelucrate ar fi supuse unor taxe la export în cazul în care nu ar fi exportate în cadrul regimului de perfecţionare activă, titularul autorizaţiei constituie o garanţie care acoperă plata taxelor la export în cazul în care mărfurile neunionale nu sunt importate în termenul prevăzut la articolul 257 alineatul (3).
Art. 224: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)excepţiile de la articolul 223 alineatul (1) al treilea paragraf;
(b)condiţiile în care se utilizează mărfuri echivalente în conformitate cu articolul 223 alineatul (2);
(c)cazurile specifice în care mărfurile echivalente se utilizează în cadrul regimului de admitere temporară în conformitate cu articolul 223 alineatul (2) litera (b);
(d)cazurile în care nu este autorizată utilizarea mărfurilor echivalente, în conformitate cu articolul 223 alineatul (3) litera (c).
Art. 225: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la utilizarea mărfurilor echivalente autorizate în conformitate cu articolul 223 alineatul (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 226: Tranzitul extern
(1)Regimul de tranzit extern permite circulaţia mărfurilor neunionale de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii fără ca acestea să fie supuse:
a)taxelor la import;
b)altor taxe, conform altor dispoziţii relevante în vigoare;
c)măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoaterea lor din acesta.
(2)În anumite cazuri, mărfurile unionale sunt plasate sub regim de tranzit extern.
(3)Circulaţia menţionată la alineatul (1) se desfăşoară într-unul din modurile următoare:
a)sub regimul de tranzit unional extern;
b)în conformitate cu Convenţia TIR, cu condiţia ca circulaţia:
(i)să fi început sau să se termine în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii;
(ii)să fie efectuată de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii cu traversarea unei ţări sau a unui teritoriu aflate în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii;
c)în conformitate cu Convenţia ATA/Convenţia de la Istanbul, atunci când are loc un tranzit;
d)sub acoperirea Manifestului Rin (articolul 9 din Convenţia revizuită pentru navigaţia pe Rin);
e)sub acoperirea formularului 302 prevăzut în cadrul acordului între părţile Tratatului Atlanticului de Nord privind statutul forţelor acestora, semnat la Londra la 19 iunie 1951;
f)prin poştă, conform statutului Uniunii Poştale Universale, în cazul în care mărfurile sunt transportate de titularii drepturilor şi obligaţiilor care decurg din acest statut.
Art. 227: Tranzitul intern
(1)Regimul de tranzit intern permite, în condiţiile prevăzute la alineatul (2), circulaţia mărfurilor unionale de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii, cu traversarea unei ţări sau a unui teritoriu din exteriorul acestui teritoriu vamal, fără modificarea statutului lor vamal.
(2)Circulaţia menţionată la alineatul (1) se desfăşoară:
a)sub regimul de tranzit unional intern, cu condiţia ca o astfel de posibilitate să fie prevăzută de un acord internaţional;
b)în conformitate cu Convenţia TIR;
c)în conformitate cu Convenţia ATA/Convenţia de la Istanbul, atunci când are loc un tranzit;
d)sub acoperirea Manifestului Rin (articolul 9 din Convenţia revizuită pentru navigaţia pe Rin);
e)sub acoperirea formularului 302, astfel cum este prevăzut în cadrul acordului între părţile Tratatului Atlanticului de Nord privind statutul forţelor acestora, semnat la Londra la 19 iunie 1951;
f)prin poştă, conform statutului Uniunii Poştale Universale, în cazul în care mărfurile sunt transportate de titularii drepturilor şi obligaţiilor care decurg din acest statut.
Art. 228: Teritoriu unic în vederea tranzitului
În situaţia în care mărfurile circulă de la un punct aflat pe teritoriul vamal al Uniunii către un alt punct, în conformitate cu Convenţia TIR, cu Convenţia ATA/Convenţia de la Istanbul, sub acoperirea formularului 302 sau prin poştă, teritoriul vamal al Uniunii este, în scopul respectivului transport, considerat ca formând un singur teritoriu.
Art. 229: Excluderea persoanelor din cadrul operaţiunilor TIR
(1)În situaţia în care autorităţile vamale ale unui stat membru decid să excludă o persoană din cadrul operaţiunilor TIR în temeiul articolului 38 din Convenţia TIR, această decizie se aplică pe întregul teritoriu al Uniunii, iar carnetele TIR depuse de persoana respectivă nu trebuie acceptate de niciun birou vamal.
(2)un stat membru îşi comunică decizia menţionată la alineatul (1) împreună cu data aplicării sale celorlalte state membre şi Comisiei.
Art. 230: Destinatarul agreat în sensul TIR
Autorităţile vamale pot, în baza unei cereri, să autorizeze o persoană, denumită "destinatar agreat", să primească mărfurile expediate în conformitate cu Convenţia TIR într-un loc autorizat, astfel încât regimul să fie încheiat în conformitate cu articolul 1 litera (d) din Convenţia TIR.
Art. 231: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile în care mărfurile unionale sunt plasate sub regim de tranzit extern în conformitate cu articolul 226 alineatul (2);
(b)condiţiile pentru acordarea autorizaţiei menţionate la articolul 230.
Art. 232: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură prin care urmează să se aplice articolul 226 alineatul (3) literele (b) - (f) şi articolul 227 alineatul (2) literele (b) - (f) pe teritoriul vamal al Uniunii, luând în considerare necesităţile Uniunii.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 233: Obligaţiile titularului regimului de tranzit unional şi ale transportatorului sau destinatarului mărfurilor care circulă sub regimul de tranzit unional
(1)Titularul regimului de tranzit unional are următoarele responsabilităţi:
a)prezentarea mărfurilor intacte şi a informaţiilor solicitate la biroul vamal de destinaţie în termenul prevăzut şi cu îndeplinirea măsurilor luate de către autorităţile vamale în vederea asigurării identificării acestora;
b)respectarea dispoziţiilor vamale privind regimul respectiv;
c)în cazul în care nu există dispoziţii contrare în legislaţia vamală, constituirea unei garanţii pentru asigurarea plăţii cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător oricărei datorii vamale sau a altor taxe, conform altor dispoziţii relevante, care pot lua naştere în raport cu mărfurile.
(2)Obligaţiile titularului regimului sunt îndeplinite şi regimul de tranzit se încheie în momentul în care mărfurile plasate sub regim şi informaţiile solicitate sunt prezentate biroului vamal de destinaţie conform legislaţiei vamale.
(3)Transportatorul sau destinatarul mărfurilor care le acceptă cunoscând faptul că acestea circulă sub un regim de tranzit unional este, de asemenea, responsabil de a le prezenta intacte la biroul vamal de destinaţie în termenul prevăzut şi de a îndeplini măsurile de identificare luate de către autorităţile vamale.
(4)Autorităţile vamale pot, în baza unei solicitări, să acorde autorizaţia de a utiliza oricare dintre următoarele simplificări cu privire la plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional sau la încheierea acestui regim:
a)statutul de expeditor agreat, care permite titularului autorizaţiei să plaseze mărfurile sub regimul de tranzit unional fără a le prezenta în vamă;
b)statutul de destinatar agreat, care permite titularului autorizaţiei să primească mărfurile care circulă sub regimul de tranzit unional într-un loc autorizat pentru a încheia regimul în conformitate cu articolul 233 alineatul (2);
c)utilizarea unor sigilii speciale, în cazul în care este necesară sigilarea pentru a asigura identificarea mărfurilor plasate sub regimul de tranzit unional;
d)utilizarea unei declaraţii vamale cu cerinţe reduse privind datele pentru a plasa mărfurile sub regimul de tranzit unional;
e)utilizarea unui document electronic de transport ca declaraţie vamală pentru a plasa mărfurile sub regimul de tranzit unional, cu condiţia ca acesta să conţină datele unei astfel de declaraţii şi ca respectivele date să fie disponibile pentru autorităţile vamale la plecare şi la destinaţie pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor şi descărcarea regimului.
Art. 234: Mărfurile care traversează o ţară sau un teritoriu din exteriorul teritoriului vamal al Uniunii sub regimul de tranzit unional extern
(1)Regimul de tranzit unional extern se aplică mărfurilor care traversează o ţară sau un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii, dacă una dintre condiţiile următoare este îndeplinită:
a)această posibilitate este prevăzută de un acord internaţional;
b)traversarea ţării sau teritoriului respectiv se efectuează sub acoperirea unui document de transport unic întocmit pe teritoriul vamal al Uniunii.
(2)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (b), efectul regimului de tranzit unional extern este suspendat pe perioada în care mărfurile se află în afara teritoriului vamal al Uniunii.
Art. 235: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili condiţiile de acordare a autorizaţiilor menţionate la articolul 233 alineatul (4).
Art. 236: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
(a)plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional şi încheierea respectivului regim;
(b)utilizarea simplificărilor menţionate la articolul 233 alineatul (4);
(c)supravegherea vamală a mărfurilor care traversează o ţară sau un teritoriu din exteriorul teritoriului vamal al Uniunii sub regimul de tranzit unional extern, prevăzută la articolul 234.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 237: Domeniul de aplicare
(1)Regimul de depozitare permite depozitarea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii fără ca mărfurile să fie supuse:
a)taxelor la import;
b)altor taxe, conform altor dispoziţii relevante în vigoare;
c)măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoaterea lor din acesta.
(2)Mărfurile unionale pot fi plasate sub regimul de antrepozitare vamală sau de zonă liberă conform legislaţiei Uniunii privind domeniile specifice sau pentru a beneficia de o decizie care acordă rambursarea sau remiterea taxelor la import.
(3)În cazul în care există o necesitate economică şi în care supravegherea vamală nu este afectată, autorităţile vamale pot autoriza depozitarea mărfurilor unionale într-un spaţiu de depozitare pentru antrepozitare vamală. Mărfurile în cauză nu sunt considerate ca fiind sub regimul de antrepozitare vamală.
Art. 238: Durata regimului de depozitare
(1)Perioada în care mărfurile pot rămâne sub regimul de depozitare nu este limitată.
(2)În situaţii excepţionale, autorităţile vamale pot stabili un termen până la care trebuie descărcat regimul de depozitare, în special atunci când tipul şi natura mărfurilor pot, în caz de depozitare îndelungată, reprezenta un pericol pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor sau pentru mediul înconjurător.
Art. 239: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la plasarea mărfurilor unionale sub regim de antrepozitare vamală sau de zonă liberă astfel cum se prevede la articolul 237 alineatul (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 240: Depozitarea în antrepozite vamale
(1)Mărfurile neunionale plasate sub regim de antrepozitare vamală pot fi depozitate în spaţii sau în orice alte amplasamente autorizate pentru acest regim de către autorităţile vamale şi sub supraveghere vamală (antrepozite vamale).
(2)Antrepozitele vamale pot fi utilizate pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor de către orice persoană ("antrepozit vamal public") sau pentru depozitarea mărfurilor de către titularul unei autorizaţii de antrepozitare vamală ("antrepozit vamal privat").
(3)Mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, această scoatere trebuie autorizată în prealabil de către autorităţile vamale.
Art. 241: Prelucrarea
(1)În cazul în care există o necesitate economică şi în care supravegherea vamală nu este afectată, autorităţile vamale pot autoriza, într-un antrepozit vamal, prelucrarea mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare activă sau de destinaţie finală, în condiţiile prevăzute de aceste regimuri.
(2)Mărfurile menţionate la alineatul (1) nu sunt considerate a se afla sub regimul de antrepozitare vamală.
Art. 242: Responsabilităţile titularului autorizaţiei sau regimului
(1)Titularul autorizaţiei şi titularul regimului au următoarele responsabilităţi:
a)asigurarea faptului că mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală nu sunt sustrase supravegherii vamale; şi
b)îndeplinirea obligaţiilor care decurg din depozitarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozitare vamală.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care autorizaţia priveşte un antrepozit vamal public, aceasta poate prevedea că responsabilităţile menţionate la alineatul (1) litera (a) sau (b) revin exclusiv titularului regimului.
(3)Titularul regimului este responsabil de îndeplinirea obligaţiilor care rezultă din plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală.
Art. 243: Desemnarea zonelor libere
(1)Statele membre pot desemna anumite părţi ale teritoriului vamal al Uniunii drept zone libere.
Statul membru determină perimetrul fiecărei zone libere, respectiv punctele de acces şi de ieşire ale acesteia.
(2)Statele membre comunică Comisiei informaţii privind zonele lor libere care se află în funcţiune.
(3)Zonele libere sunt împrejmuite.
Perimetrul şi punctele de acces şi de ieşire ale unei zone libere sunt supuse supravegherii vamale.
(4)Persoanele, mărfurile şi mijloacele de transport care intră într-o zonă liberă sau care ies pot face obiectul controalelor vamale.
Art. 244: Construcţii şi activităţi în zonele libere
(1)Orice construcţie de imobile într-o zonă liberă este condiţionată de obţinerea unei aprobări prealabile din partea autorităţilor vamale.
(2)Sub rezerva legislaţiei vamale, orice activitate de natură industrială, comercială sau de prestări de servicii este permisă într-o zonă liberă. Desfăşurarea acestor activităţi face obiectul unei notificări prealabile către autorităţile vamale.
(3)Autorităţile vamale pot impune prohibiţii sau restricţii asupra activităţilor menţionate la alineatul (2), ţinând seama de natura mărfurilor în cauză, de cerinţele supravegherii vamale sau de securitate şi siguranţă.
(4)Autorităţile vamale pot interzice desfăşurarea unei activităţi într-o zonă liberă persoanelor care nu oferă garanţiile necesare privind respectarea dispoziţiilor vamale.
Art. 245: Prezentarea mărfurilor şi plasarea sub regim
(1)Mărfurile introduse într-o zonă liberă trebuie să fie prezentate în vamă şi să facă obiectul formalităţilor vamale prevăzute în oricare dintre cazurile următoare:
a)în cazul în care sunt introduse în zonele libere sosind direct din exteriorul teritoriului vamal al Uniunii;
b)în cazul în care se află plasate sub un regim vamal care este încheiat sau descărcat în momentul în care acestea sunt plasate sub regimul de zonă liberă;
c)în cazul în care sunt plasate sub regimul de zonă liberă pentru a beneficia de o decizie de acordare a rambursării sau a remiterii de taxe la import;
d)în cazul în care legislaţia, alta decât cea vamală, dispune astfel de formalităţi.
(2)Mărfurile introduse într-o zonă liberă în alte circumstanţe decât cele acoperite de alineatul (1) nu se prezintă în vamă.
(3)Fără a aduce atingere articolului 246, mărfurile introduse într-o zonă liberă sunt considerate ca fiind plasate sub regimul de zonă liberă:
a)în momentul introducerii lor în această zonă, cu excepţia cazului în care acestea se află deja sub un alt regim vamal; sau
b)la momentul încheierii regimului de tranzit, cu excepţia cazului în care sunt plasate imediat sub un alt regim vamal.
Art. 246: Mărfuri unionale în zone libere
(1)Mărfurile unionale pot fi introduse, antrepozitate, deplasate, utilizate, prelucrate sau consumate într-o zonă liberă. În astfel de cazuri, acestea nu sunt considerate ca aflându-se sub regimul de zonă liberă.
(2)În baza unei cereri depuse de persoana interesată, autorităţile vamale stabilesc statutul vamal de mărfuri unionale pentru oricare dintre următoarele mărfuri:
a)mărfuri unionale introduse în zonele libere;
b)mărfuri unionale care au fost supuse operaţiunilor de prelucrare într-o zonă liberă;
c)mărfuri puse în liberă circulaţie într-o zonă liberă.
Art. 247: Mărfuri neunionale în zone libere
(1)Mărfurile neunionale, pe perioada în care rămân în zonele libere, pot fi puse în liberă circulaţie sau plasate sub regimul de perfecţionare activă, de admitere temporară sau de destinaţie finală, în condiţiile prevăzute de aceste regimuri.
În astfel de cazuri, acestea nu sunt considerate ca aflându-se sub regimul de zonă liberă.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor aplicabile aprovizionărilor sau proviziilor de alimente şi în cazul în care regimul respectiv o permite, alineatul (1) nu împiedică utilizarea sau consumarea mărfurilor care, în cazul punerii în liberă circulaţie sau al admiterii temporare, nu vor fi supuse aplicării de taxe la import sau măsurilor adoptate în cadrul politicii agricole comune sau al politicilor comerciale.
În cazul unei asemenea utilizări sau consumări, nu este necesară o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie sau de plasare sub regimul de admitere temporară.
Cu toate acestea, este necesară o declaraţie în cazul în care mărfurile sunt supuse unui contingent sau unui plafon tarifar.
Art. 248: Scoaterea mărfurilor din zona liberă
(1)Fără a aduce atingere legislaţiei din alte domenii decât cel vamal, mărfurile aflate în zonă liberă pot fi exportate sau reexportate din teritoriului vamal al Uniunii sau introduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii.
(2)Articolele 134 - 149 se aplică mărfurilor scoase din zona liberă în alte părţi ale teritoriului vamal al Uniunii.
Art. 249: Statutul vamal
În cazul în care mărfurile sunt scoase dintr-o zonă liberă şi introduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii sau plasate sub un regim vamal, acestea sunt considerate ca fiind mărfuri neunionale, cu excepţia cazului în care statutul lor vamal de mărfuri unionale a fost demonstrat.
Cu toate acestea, în scopul aplicării taxelor la export şi a licenţelor de export sau a măsurilor de control la export prevăzute în cadrul politicii agricole comune sau al politicilor comerciale comune, aceste mărfuri sunt considerate drept mărfuri unionale, cu excepţia cazului în care este stabilit faptul că acestea nu au statutul vamal de mărfuri unionale.
Art. 250: Domeniul de aplicare
(1)În cadrul regimului de admitere temporară, mărfurile neunionale destinate reexportului pot să facă obiectul unei destinaţii speciale pe teritoriul vamal al Uniunii, cu scutire totală sau parţială de taxe la import şi fără a fi supuse:
a)altor taxe, conform altor dispoziţii relevante în vigoare;
b)măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoaterea lor din acesta.
(2)Regimul de admitere temporară se poate utiliza numai în cazul în care condiţiile următoare sunt întrunite:
a)mărfurile nu suferă nicio modificare, cu excepţia deprecierii normale datorate folosirii acestora;
b)este posibilă asigurarea identificării mărfurilor plasate sub regim, cu excepţia cazului în care, având în vedere natura sau utilizarea prevăzută a acestora, absenţa măsurilor de identificare nu riscă să conducă la folosirea abuzivă a regimului sau, în cazul menţionat la articolul 223, în măsura în care este posibil să se verifice că sunt respectate condiţiile prevăzute pentru mărfuri echivalente;
c)titularul regimului este stabilit în afara teritoriului vamal al Uniunii, cu excepţia cazului în care se prevede altfel;
d)cerinţele prevăzute în legislaţia vamală pentru acordarea scutirii totale sau parţiale de taxe sunt îndeplinite.
Art. 251: Perioada în care mărfurile pot rămâne sub regimul de admitere temporară
(1)Autorităţile vamale fixează perioada în care mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară trebuie reexportate sau plasate sub un alt regim vamal. Această perioadă trebuie să fie suficientă pentru ca obiectivul utilizării autorizate să fie atins.
(2)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, perioada maximă de păstrare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară pentru aceeaşi utilizare şi sub responsabilitatea aceluiaşi titular de autorizaţie este de 24 de luni, chiar şi în cazul în care regimul a fost încheiat prin plasarea mărfurilor sub un alt regim special, urmat la rândul său de o nouă plasare sub regimul de admitere temporară.
(3)În cazul în care, în împrejurări excepţionale, perioada pentru utilizare autorizată menţionată la alineatele (1) şi (2) nu este suficientă, autorităţile vamale pot acorda o prelungire a acesteia pentru o durată rezonabilă, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei.
(4)Perioada totală pe durata căreia mărfurile pot rămâne sub regimul de admitere temporară nu depăşeşte 10 ani, cu excepţia cazului fortuit.
Art. 252: Cuantumul taxei la import în cazul admiterii temporare cu scutire parţială de taxe la import
(1)Cuantumul taxelor la import pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parţială de taxe la import este fixat la 3 % din cuantumul taxelor la import care ar fi trebuit achitate pentru aceste mărfuri în cazul în care ele ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.
Cuantumul se achită pentru fiecare lună sau fracţie de lună în timpul căreia mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de la taxa la import.
(2)Cuantumul taxelor la import nu depăşeşte cuantumul care ar fi trebuit achitat în cazul punerii în liberă circulaţie a mărfurilor respective la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.
Art. 253: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)utilizarea specifică menţionată la articolul 250 alineatul (1);
(b)cerinţele menţionate la articolul 250 alineatul (2) litera (d).
Art. 254: Regimul de destinaţie finală
(1)Regimul de destinaţie finală permite punerea în liberă circulaţie a mărfurilor cu scutire sau reducere de taxe datorită utilizării lor specifice.
(2)În situaţia în care mărfurile sunt într-un stadiu de producţie care ar permite din punct de vedere economic numai destinaţia finală prevăzută, autorităţile vamale pot stabili în cadrul autorizaţiei condiţiile în care se consideră că mărfurile au fost utilizate în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii sau a reducerii de taxe.
(3)În situaţia în care mărfurile se pretează la utilizări repetate şi autorităţile vamale consideră acest lucru adecvat pentru evitarea abuzurilor, supravegherea vamală continuă pentru o perioadă care nu depăşeşte doi ani de la data primei utilizări a acestora în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii sau a reducerii de taxe.
(4)Supravegherea vamală exercitată în cadrul regimului de destinaţie finală se încheie în oricare dintre cazurile următoare:
a)în cazul în care mărfurile au fost utilizate în scopul prevăzut în cererea de scutire sau de reducere de taxe;
b)în cazul în care mărfurile au fost scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, distruse sau abandonate în favoarea statului;
c)în cazul în care mărfurile au fost utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în cererea de scutire sau de reducere de taxe şi în care taxele datorate la import au fost plătite.
(5)În cazul în care este necesară rata de randament, articolul 255 se aplică regimului de destinaţie finală.
(6)Deşeurile şi resturile care rezultă în urma prelucrării sau transformării mărfurilor conform destinaţiei finale prevăzute a acestora, precum şi pierderile cauzate de factori naturali sunt considerate a fi mărfuri care au primit destinaţia finală prevăzută.
(7)Deşeurile şi resturile care rezultă în urma distrugerii mărfurilor plasate sub regimul de destinaţie finală sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozitare vamală.
Art. 255: Rata de randament
Cu excepţia cazului în care legislaţia Uniunii privind domeniile specifice precizează o rată de randament, autorităţile vamale fixează fie rata de randament sau rata medie de randament a operaţiunii de prelucrare, fie, dacă este cazul, modalitatea de determinare a acestei rate.
Rata de randament sau rata medie de randament se stabileşte în funcţie de condiţiile reale în care se efectuează sau urmează să se efectueze operaţiunile de prelucrare. Această rată poate, dacă este cazul, să fie ajustată în conformitate cu articolul 28.
Art. 256: Domeniul de aplicare
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 223, regimul de perfecţionare activă permite folosirea pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a le supune uneia sau mai multor operaţiuni de prelucrare, a mărfurilor neunionale, fără ca aceste mărfuri să fie supuse:
a)taxelor la import;
b)altor taxe, conform altor dispoziţii relevante în vigoare;
c)măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoaterea lor din acesta.
(2)Regimul de perfecţionare activă poate fi utilizat, în alte cazuri decât repararea şi distrugerea, numai în măsura în care mărfurile plasate sub acest regim pot fi identificate în produsele prelucrate, fără a aduce atingere utilizării de accesorii de producţie.
În cazul menţionat la articolul 223, regimul poate fi utilizat numai în măsura în care poate fi verificată respectarea condiţiilor definite în privinţa mărfurilor echivalente.
(3)În plus faţă de dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), regimul de perfecţionare activă poate fi utilizat, de asemenea, pentru oricare dintre mărfurile următoare:
a)mărfuri care urmează a fi supuse operaţiunilor care vizează asigurarea conformităţii acestora cu specificaţiile tehnice pentru punerea în liberă circulaţie;
b)mărfuri care trebuie să facă obiectul manipulărilor uzuale în conformitate cu articolul 220.
Art. 257: Perioada pentru descărcare
(1)Autorităţile vamale fixează perioada în care regimul de perfecţionare activă trebuie descărcat, conform dispoziţiilor articolului 215.
Perioada curge de la data la care mărfurile neunionale sunt plasate sub regim şi se determină ţinând seama de durata necesară realizării operaţiunilor de prelucrare şi descărcării regimului.
(2)Autorităţile vamale pot prelungi pentru o durată rezonabilă perioada fixată conform alineatului (1), în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei.
Autorizaţia poate preciza că o perioadă care începe să curgă în cursul unei luni, al unui trimestru sau al unui semestru se încheie în ultima zi, după caz, a lunii, a trimestrului sau a semestrului care urmează.
(3)În cazul exportului anticipat, în conformitate cu articolul 223 alineatul (2) litera (c), autorizaţia stabileşte termenul în care mărfurile neunionale sunt declarate pentru regimul de perfecţionare activă, luându-se în considerare timpul necesar pentru aprovizionare şi pentru transport spre teritoriul vamal al Uniunii.
Termenul prevăzut la primul paragraf se stabileşte în luni şi nu depăşeşte şase luni. Aceasta curge de la data acceptării declaraţiei de export privind produsele prelucrate obţinute din mărfurile echivalente corespunzătoare.
(4)La solicitarea titularului autorizaţiei, termenul de şase luni prevăzut la alineatul (3) poate fi prelungită chiar şi după expirarea sa, cu condiţia ca perioada totală să nu depăşească 12 luni.
Art. 258: Reexportul temporar pentru prelucrare complementară
În baza unei cereri, autorităţile vamale pot autoriza, pentru o parte sau pentru toate mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare activă sau a produselor prelucrate, reexportul temporar în vederea operaţiunilor de prelucrare complementară în afara teritoriului vamal al Uniunii, conform condiţiilor fixate pentru regimul de perfecţionare pasivă.
Art. 259: Domeniul de aplicare
(1)Regimul de perfecţionare pasivă permite exportul temporar de mărfuri unionale în afara teritoriului vamal al Uniunii în vederea supunerii acestora la operaţiunile de prelucrare. Produsele prelucrate rezultate din aceste operaţiuni pot fi puse în liberă circulaţie cu scutire totală sau parţială de taxe la import în baza unei cereri depuse de titularul autorizaţiei sau de orice altă persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiţia ca aceasta să fi obţinut consimţământul titularului autorizaţiei şi ca toate condiţiile autorizaţiei să fie îndeplinite.
(2)Nu pot fi plasate sub regimul de perfecţionare pasivă oricare dintre mărfurile unionale următoare:
a)mărfurile al căror export dă dreptul la rambursarea sau remiterea de taxe la import;
b)mărfurile care, în prealabil exportului, au fost puse în liberă circulaţie cu scutire de taxe sau taxe reduse datorită destinaţiei finale, în măsura în care scopurile acestei destinaţii finale nu sunt realizate, cu excepţia cazului în care aceste mărfuri trebuie supuse unor operaţiuni de reparaţie;
c)mărfurile al căror export dă dreptul la acordarea de restituiri la export;
d)mărfurile pentru care un avantaj financiar altul decât restituirile menţionate la litera (c) este acordat în cadrul politicii agricole comune în virtutea exportului acestor mărfuri.
(3)Autorităţile vamale stabilesc perioada în care mărfurile exportate temporar trebuie să fie reimportate pe teritoriul vamal al Uniunii, sub forma produselor prelucrate, respectiv să fie puse în liberă circulaţie pentru a putea beneficia de scutire parţială sau totală de taxe la import. Acestea pot acorda o prelungire a acestei perioade pentru o durată rezonabilă, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei.
Art. 260: Mărfurile reparate cu titlu gratuit
(1)Mărfurile beneficiază de o scutire totală de taxe la import în cazul în care se stabileşte, în mod satisfăcător pentru autorităţile vamale, că acestea au fost reparate cu titlu gratuit, fie în temeiul unei obligaţii contractuale sau legale rezultate dintr-o garanţie, fie din cauza existenţei unor defecte de fabricaţie sau material.
(2)Alineatul (1) nu este aplicabil în cazul în care s-a ţinut seama de defectul de fabricaţie sau material în momentul primei puneri în liberă circulaţie a mărfurilor în cauză.
Art. 260a: Mărfuri reparate sau modificate în contextul acordurilor internaţionale
(1)Se acordă o scutire totală de taxe la import în cazul produselor transformate rezultate din mărfuri plasate sub regimul de perfecţionare pasivă în cazul în care se stabileşte, în mod satisfăcător pentru autorităţile vamale, că:
a)mărfurile respective au fost reparate sau modificate într-o ţară sau pe un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii cu care Uniunea a încheiat un acord internaţional care prevede acordarea unei astfel de scutiri; şi
b)sunt îndeplinite condiţiile de acordare a scutirii de taxe la import prevăzute în acordul menţionat la litera (a).
(2)Alineatul (1) nu se aplică în cazul produselor prelucrate care rezultă din mărfuri echivalente menţionate la articolul 223 şi nici în cazul produselor de înlocuire menţionate la articolele 261 şi 262.

Art. 261: Sistemul de schimb standard
(1)În cadrul sistemului de schimb standard, un produs importat (denumit în continuare "produs de înlocuire)", poate, conform alineatelor (2) - (5), înlocui un produs prelucrat.
(2)Autorităţile vamale autorizează, în baza unei cereri, utilizarea sistemului de schimb standard în cazul în care operaţiunea de prelucrare constă într-o reparaţie a unor mărfuri unionale cu defecte, altele decât cele supuse măsurilor adoptate în cadrul politicii agricole comune sau regimurilor specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole.
(3)Produsele de înlocuire au acelaşi cod de opt cifre din Nomenclatura combinată, sunt de calitate comercială identică şi prezintă aceleaşi caracteristici tehnice ca mărfurile defecte, în cazul în care acestea din urmă ar fi făcut obiectul unei reparaţii.
(4)În cazul în care mărfurile defecte au fost utilizate înainte de export, produsele de înlocuire trebuie, de asemenea, să fi fost utilizate.
Cu toate acestea, autorităţile vamale acordă derogare de la condiţia menţionată la primul paragraf în cazul în care produsul de înlocuire a fost livrat cu titlu gratuit, fie în temeiul unei obligaţii contractuale sau legale rezultate dintr-o garanţie, fie din cauza existenţei unui defect de fabricaţie sau material.
(5)Dispoziţiile aplicabile produselor prelucrate se aplică, de asemenea, produselor de înlocuire.
Art. 262: Importul anticipat al produselor de înlocuire
(1)Autorităţile vamale autorizează, în condiţiile stabilite de acestea şi în baza unei cereri depuse de persoana interesată, ca produsele de înlocuire să fie importate înainte ca mărfurile defecte să fie exportate.
În cazul importului anticipat al unui produs de înlocuire, se constituie o garanţie care acoperă cuantumul taxelor la import care ar fi exigibile în cazul în care mărfurile defecte nu ar fi exportate conform alineatului (2).
(2)Exportul de mărfuri defecte se face în termen de două luni de la data acceptării, de către autorităţile vamale, a declaraţiei de punere în liberă circulaţie a produselor de înlocuire.
(3)În cazul în care, în împrejurări excepţionale, mărfurile defecte nu pot fi exportate în termenul menţionat la alineatul (2), autorităţile vamale pot acorda o prelungire a acestui termen pentru o durată rezonabilă, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei.
Art. 263: Depunerea unei declaraţii prealabile la ieşire
(1)Mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sunt acoperite de o declaraţie prealabilă la ieşire care urmează să fie depusă la biroul vamal competent într-un anumit termen înainte de scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii.
(2)Se face derogare de la obligaţia menţionată la alineatul (1):
a)în cazul mijloacelor de transport şi al mărfurilor care se află la bordul acestora şi care doar traversează apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al Uniunii fără a se opri pe acest teritoriu; sau
b)în anumite alte cazuri justificate corespunzător având în vedere tipul de mărfuri sau trafic sau dacă acordurile internaţionale impun acest lucru.
(3)Declaraţia prealabilă la ieşire ia una dintre formele următoare:
a)o declaraţie vamală, în cazul în care mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sunt plasate sub un regim vamal pentru care o astfel de declaraţie se cere;
b)o declaraţie de reexport conform articolului 270;
c)o declaraţie sumară de ieşire în conformitate cu articolul 271.
(4)Declaraţia prealabilă la ieşire conţine datele necesare pentru analiza de risc în ceea ce priveşte securitatea şi siguranţa.
Art. 264: Analiza de risc
Biroul vamal la care se depune declaraţia prealabilă la ieşire menţionată la articolul 263 asigură efectuarea, într-un anumit termen, a unei analize de risc, în principal în ceea ce priveşte securitatea şi siguranţa, pe baza respectivei declaraţii, şi ia măsurile necesare în funcţie de rezultatele acestei analize de risc.
Art. 265: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)termenul specific menţionat la articolul 263 alineatul (1), în care trebuie depusă declaraţia prealabilă la ieşire înainte de scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, luând în considerare tipul de trafic;
(b)cazurile specifice în care se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie prealabilă la ieşire, în conformitate cu articolul 263 alineatul (2) litera (b).

Art. 266: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, termenul menţionat la articolul 264, în care trebuie efectuată analiza de risc luând în considerare termenul menţionat la articolul 263 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 267: Supravegherea vamală şi formalităţile la ieşire
(1)Mărfurile care urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sunt supuse supravegherii vamale şi pot face obiectul controalelor vamale. Dacă este cazul, autorităţile vamale pot determina traseul care trebuie urmat şi termenul care trebuie respectat atunci când mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.
(2)Mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sunt prezentate în vamă la ieşire de către una dintre următoarele persoane:
a)persoana care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)persoana în numele sau pe seama căreia acţionează persoana care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal al Uniunii;
c)persoana care îşi asumă responsabilitatea transportării mărfurilor înaintea ieşirii acestora de pe teritoriul vamal al Uniunii.
(3)Mărfurile care urmează să fie scoase din teritoriul vamal al Uniunii fac, după caz, obiectul următoarelor:
a)rambursarea sau remiterea taxelor la import;
b)plata restituirilor la export;
c)încasarea taxelor la export;
d)formalităţile necesare conform dispoziţiilor în vigoare în materie de alte taxe;
e)aplicarea prohibiţiilor sau a restricţiilor justificate din motive, între altele, de moralitate publică, politici publice sau securitate publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor, a animalelor sau de ocrotire a plantelor, de protecţie a mediului înconjurător, protecţia patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică şi de protecţie a proprietăţii industriale sau comerciale, inclusiv controlul precursorilor de droguri, al mărfurilor care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală şi al sumelor de bani în numerar, precum şi punerea în aplicare a măsurilor de conservare şi de gestiune a patrimoniului piscicol şi a măsurilor de politică comercială.
(4)Liberul de vamă la ieşire se acordă de către autorităţile vamale cu condiţia ca mărfurile în cauză să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii în aceeaşi stare în care se aflau în momentul:
a)acceptării declaraţiei vamale sau a declaraţiei de reexport; sau
b)depunerii declaraţiei sumare de ieşire.
Art. 268: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la ieşire menţionate la articolul 267.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 269: Exportul mărfurilor unionale
(1)Mărfurile unionale care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sunt plasate sub regimul de export.
(2)Alineatul (1) nu se aplică următoarelor mărfuri unionale:
a)mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare pasivă;
b)mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii după ce au fost plasate sub regimul de destinaţie finală;
c)mărfurile livrate, scutite de TVA sau accize, pentru aprovizionarea aeronavelor sau navelor, indiferent de destinaţia acestora, pentru care se cere dovada unei astfel de livrări;
d)mărfurile plasate sub regimul de tranzit intern;
e)mărfurile scoase temporar de pe teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu articolul 155.
(3)Formalităţile referitoare la declaraţia vamală de export prevăzute în legislaţia vamală se aplică în cazurile menţionate la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c).
Art. 270: Reexportul mărfurilor neunionale
(1)Mărfurile neunionale care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sunt supuse unei declaraţii de reexport care trebuie depusă la biroul vamal competent.
(2)Articolele 158 - 195 se aplică declaraţiei de reexport.
(3)Alineatul (1) nu se aplică mărfurilor următoare:
a)mărfurilor plasate sub regimul de tranzit extern care nu fac decât să traverseze teritoriul vamal al Uniunii;
b)mărfurilor transbordate într-o zonă liberă sau direct reexportate dintr-o zonă liberă;
c)mărfurilor depozitate temporar care sunt reexportate direct dintr-un spaţiu de depozitare temporară.
Art. 271: Depunerea unei declaraţii sumare de ieşire
(1)În situaţia în care mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii şi nu a fost depusă o declaraţie vamală sau o declaraţie de reexport în calitate de declaraţie prealabilă de ieşire, la biroul vamal de ieşire se depune o declaraţie sumară de ieşire.
Autorităţile vamale pot permite ca declaraţia sumară de ieşire să fie depusă la un alt birou vamal, cu condiţia ca acest birou să comunice imediat biroului vamal de ieşire sau să pună la dispoziţia acestuia, prin mijloace electronice, datele necesare.
(2)Declaraţia sumară de ieşire este depusă de transportator.
În pofida obligaţiilor transportatorului, declaraţia sumară de ieşire poate fi depusă, în locul transportatorului, de una dintre persoanele următoare:
a)exportatorul, expeditorul sau orice altă persoană în numele sau în contul cărora acţionează transportatorul;
b)orice persoană în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora la biroul vamal de ieşire.
(3)Autorităţile vamale pot accepta ca sistemele informatice comerciale, portuare sau de transport să poată să fie utilizate pentru depunerea unei declaraţii sumare de ieşire, cu condiţia ca acestea să conţină datele necesare pentru o astfel de declaraţie, iar respectivele date să fie disponibile într-un anumit termen, înainte ca mărfurile să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.
(4)Autorităţile vamale pot accepta ca depunerea declaraţiei sumare de ieşire să fie înlocuită cu depunerea unei notificări şi acordarea accesului la datele care trebuie să figureze într-o declaraţie sumară de ieşire aflate în sistemul informatic al operatorului economic.
Art. 272: Modificarea şi invalidarea declaraţiei sumare de ieşire
(1)Declarantului i se poate permite, în baza unei cereri, să modifice una sau mai multe date ale declaraţiei sumare de ieşire după depunerea acesteia.
Nicio modificare nu mai este posibilă după ce autorităţile vamale:
a)au informat persoana care a depus declaraţia sumară de ieşire că intenţionează să verifice mărfurile;
b)au stabilit că una sau mai multe din datele cuprinse în declaraţie sumară de ieşire sunt inexacte sau incomplete;
c)au acordat deja liberul de vamă pentru ieşire.
(2)În situaţia în care mărfurile pentru care s-a depus o declaraţie sumară de ieşire nu sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, autorităţile vamale invalidează fără întârziere declaraţia în oricare dintre următoarele cazuri:
a)la solicitarea declarantului; sau
b)după trecerea a 150 de zile de la depunerea declaraţiei.

Art. 273: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)depunerea declaraţiei sumare de ieşire menţionate la articolul 271;
(b)modificarea declaraţiei sumare de ieşire, în conformitate cu articolul 272 alineatul (1) primul paragraf;
(c)invalidarea declaraţiei sumare de ieşire, în conformitate cu articolul 272 alineatul (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 274: Depunerea unei notificări de reexport
(1)În situaţia în care mărfurile neunionale menţionate la articolul 270 alineatul (3) literele (b) şi (c) sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii şi se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie sumară de ieşire pentru respectivele mărfuri, se depune o notificare de reexport.
(2)Notificarea de reexport se depune la biroul vamal de ieşire a mărfurilor de către persoana responsabilă de prezentarea mărfurilor la ieşire în conformitate cu articolul 267 alineatul (2).
(3)Notificarea de reexport conţine datele necesare pentru a descărca regimul de zonă liberă sau pentru a încheia depozitarea temporară.
Autorităţile vamale pot accepta ca sistemele informatice comerciale, portuare sau de transport să poată să fie utilizate pentru depunerea unei notificări de reexport, cu condiţia ca acestea să conţină datele necesare pentru o astfel de notificare, iar respectivele date să fie disponibile înainte ca mărfurile să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.
(4)Autorităţile vamale pot accepta ca depunerea notificării de reexport să fie înlocuită cu depunerea unei notificări şi acordarea accesului la datele care trebuie să figureze într-o notificare de reexport aflate în sistemul informatic al operatorului economic.
Art. 275: Modificarea şi invalidarea notificării de reexport
(1)În baza unei cereri, declarantului i se poate permite să modifice una sau mai multe date din notificarea de reexport după depunerea acesteia.
Nicio modificare nu mai este posibilă după ce autorităţile vamale:
a)au informat persoana care a depus notificarea de reexport că intenţionează să verifice mărfurile;
b)au stabilit că una sau mai multe dintre datele cuprinse în notificarea de reexport sunt inexacte sau incomplete;
c)au acordat deja liberul de vamă pentru ieşire.
(2)În situaţia în care mărfurile pentru care s-a depus o notificare de reexport nu sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, autorităţile vamale invalidează fără întârziere respectiva notificare în oricare dintre următoarele cazuri:
a)la solicitarea declarantului; sau
b)după trecerea a 150 de zile de la depunerea notificării.

Art. 276: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)depunerea notificării de reexport menţionate la articolul 274;
(b)modificarea notificării de reexport, în conformitate cu articolul 275 alineatul (1) primul paragraf;
(c)invalidarea notificării de reexport în conformitate cu articolul 275 alineatul (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 277: Scutirea de taxe la export pentru mărfuri unionale exportate temporar
Fără a aduce atingere articolului 259, mărfurile unionale care sunt exportate temporar în afara teritoriului vamal al Uniunii beneficiază de o scutire de taxe la export cu condiţia reimportării lor.
Art. 278: Măsuri tranzitorii
(1)Cel târziu până la 31 decembrie 2020, mijloacele de schimb şi de stocare a datelor, altele decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menţionate la articolul 6 alineatul (1), pot fi utilizate în mod tranzitoriu în cazul în care nu sunt încă operaţionale sistemele electronice necesare pentru aplicarea dispoziţiilor codului, altele decât cele menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol.
(2)Cel târziu până la 31 decembrie 2022, pot fi utilizate în mod tranzitoriu alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menţionate la articolul 6 alineatul (1), în cazul în care sistemele electronice necesare pentru aplicarea următoarelor dispoziţii ale codului nu sunt încă operaţionale:
a)dispoziţiile privind notificarea sosirii, prezentarea şi declaraţiile de depozitare temporară prevăzute la articolele 133, 139, 145 şi 146; şi
b)dispoziţiile privind declaraţia vamală pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii prevăzute la articolele 158, 162, 163, 166, 167, 170-174, 201, 240, 250, 254 şi 256.
(3)Cel târziu până la 31 decembrie 2025, pot fi utilizate în mod tranzitoriu alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menţionate la articolul 6 alineatul (1), în cazul în care sistemele electronice necesare pentru aplicarea următoarelor dispoziţii ale codului nu sunt încă operaţionale:
a)dispoziţiile privind garanţiile pentru datorii vamale existente sau potenţiale, prevăzute la articolul 89 alineatul (2) litera (b) şi la articolul 89 alineatul (6);
b)dispoziţiile privind declaraţiile sumare de intrare şi analiza de risc prevăzute la articolele 46, 47, 127, 128 şi 129;
c)dispoziţiile privind statutul vamal al mărfurilor prevăzute la articolul 153 alineatul (2);
d)dispoziţiile privind vămuirea centralizată prevăzute la articolul 179;
e)dispoziţiile privind tranzitul prevăzute la articolul 210 litera (a), la articolul 215 alineatul (2) şi la articolele 226, 227, 233 şi 234; şi
f)dispoziţiile privind regimul de perfecţionare pasivă, declaraţiile prealabile la ieşire, formalităţile la ieşirea mărfurilor, exportul mărfurilor unionale, reexportul mărfurilor neunionale şi declaraţiile sumare de ieşire pentru scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii prevăzute la articolele 258, 259, 263, 267, 269, 270, 271, 272, 274 şi 275.
Art. 278a: Obligaţii de raportare
(1)Până la 31 decembrie 2019 şi, ulterior, în fiecare an, până la data la care sistemele electronice menţionate la articolul 278 devin pe deplin operaţionale, Comisia transmite un raport anual Parlamentului European şi Consiliului privind progresele realizate în dezvoltarea respectivelor sisteme electronice.
(2)Raportul anual evaluează progresele înregistrate de Comisie şi de statele membre în dezvoltarea fiecăruia dintre sistemele electronice, ţinând seama în special de următoarele etape:
a)data publicării specificaţiilor tehnice pentru comunicarea externă aferente sistemului electronic;
b)perioada de testare a conformităţii în colaborare cu operatorii economici; şi
c)data preconizată şi data efectivă a instalării sistemelor electronice.
(3)Dacă evaluarea indică faptul că progresele nu sunt satisfăcătoare, raportul descrie, de asemenea, acţiunile de atenuare care urmează să fie întreprinse pentru a asigura instalarea sistemelor electronice înainte de încheierea perioadei de tranziţie aplicabile.
(4)Statele membre transmit Comisiei, de două ori pe an, un tabel actualizat conţinând propriile progrese în dezvoltarea şi instalarea sistemelor electronice. Comisia publică aceste informaţii actualizate pe site-ul său web.

Art. 279: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili normele privind schimbul şi stocarea de date în situaţiile menţionate la articolul 278.

Art. 280: Programul de lucru
(1)Pentru a susţine dezvoltarea sistemelor electronice menţionate la articolul 278 şi a reglementa stabilirea perioadelor tranzitorii, Comisia elaborează până la 1 mai 2014, un program de lucru referitor la dezvoltarea şi desfăşurarea sistemelor electronice prevăzute la articolul 16 alineatul (1).
(2)Programul de lucru menţionat la alineatul (1) are următoarele priorităţi:
a)schimbul armonizat de informaţii pe baza modelelor de date şi formatelor de mesaje acceptate la nivel internaţional;
b)reproiectarea vămilor şi a proceselor conexe acestora în vederea consolidării eficienţei, eficacităţii şi a aplicării lor uniforme şi a reducerii costurilor legate de respectarea legislaţiei; şi
c)oferirea unei game largi de servicii vamale electronice operatorilor economici, care să le permită să interacţioneze în acelaşi mod cu autorităţile vamale ale oricărui stat membru.
(3)Programul de lucru menţionat la alineatul (1) este actualizat în mod periodic.
Art. 281: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile menţionate la articolul 280.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf din prezentul articol şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Art. 282: Teste
Comisia poate autoriza unul sau mai multe state membre, la cerere, să testeze, pentru o perioadă limitată, simplificări în aplicarea legislaţiei vamale, în special atunci când au legătură cu domeniul IT. Testarea nu afectează aplicarea legislaţiei vamale în statele membre care nu participă la un astfel de test şi este evaluată periodic.
Art. 283: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, deciziile menţionate la articolul 282.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 284: Exercitarea delegării
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta actele delegate menţionate la articolele 2, 7, 10, 20, 24, 31, 36, 40, 62, 65, 75, 88, 99, 106, 115, 122, 126, 131, 142, 151, 156, 160 " 164, 168, 175, 180, 183, 186, 196, 206, 212, 216, 221, 224, 231, 235 " 253 " 265, şi 279 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând de la 30 octombrie 2013. Comisia redactează un raport cu privire la delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de sfârşitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolele 2, 7, 10, 20, 24, 31, 36, 40, 62, 65, 75, 88, 99, 106, 115, 122, 126, 131, 142, 151, 156, 160, 164, 168, 175, 180, 183, 186, 196, 206, 212, 216, 221, 224, 231, 235, 253, 265, şi 279 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenţelor specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl comunică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 2, 7, 10, 20, 24, 31, 36, 40, 62, 65, 75, 88, 99, 106, 115, 122, 126, 131, 142, 151, 156, 160, 164, 168, 175, 180, 183, 186, 196, 206, 212, 216, 221, 224, 231, 235, 253, 265, sau 279 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu a formulat nicio obiecţie în termen de două luni de la comunicarea actului către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu au obiecţii. La iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungeşte cu două luni.

Art. 285: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul Codului Vamal. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 4 din acelaşi regulament.
(4)Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(5)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din acelaşi regulament.
(6)În cazul în care avizul comitetului trebuie obţinut prin procedură scrisă şi se face trimitere la prezentul alineat, procedura respectivă se încheie fără rezultat numai dacă, în termenul prevăzut pentru emiterea avizului, acest lucru este hotărât de preşedintele comitetului.
Art. 286: Abrogarea şi modificarea legislaţiei în vigoare
(1)Regulamentul (CE) nr. 450/2008 se abrogă.
(2)Regulamentul (CEE) nr. 3925/91, Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi Regulamentul (CE) nr. 1207/2001 se abrogă de la data precizată la articolul 288 alineatul (2).
(3)Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se interpretează în conformitate cu tabelele de corespondenţă care figurează în anexă.
(4)La articolul 3 alineatul (1) liniuţa a şasea din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, sintagma "şi Mayotte" se elimină de la 1 ianuarie 2014.
(5)Articolul 9 alineatul (1) litera (a) prima liniuţă din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 se elimină începând cu data menţionată la articolul 288 alineatul (2).
Art. 287: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 288: Aplicare
(1)Articolele 2, 7, 8, 10, 11, 17, 20, 21, 24, 25, 31, 32, 36, 37, 40, 41, 50, 52, 54, 58, 62, 63, 65, 66, 68, 75, 76, 88, 99, 100, 106, 107, 115, 122, 123, 126, 131, 132, 138, 142, 143, 151, 152, 156, 157, 160, 161, 164, 165, 168, 169, 175, 176, 178, 180, 181, 183, 184, 186, 187, 193, 196, 200, 206, 207, 209, 212, 213, 216, 217, 221, 222, 224, 225, 231, 232, 235, 236, 239, 253, 265, 266, 268, 273, 276, 279, 280, 281, 283, 284, 285 şi 286 se aplică de la 30 octombrie 2013.
(2)Celelalte articole decât cele menţionate la alineatul (1) se aplică de la 1 mai 2016.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 9 octombrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Preşedintele

V. LESKEVICIUS

ANEXĂ:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Regulamentul (CE) nr. 450/2008

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatele (1) şi (2)

Articolul 1 alineatele (1) şi (2)

Articolul 1 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4 punctele 1-8

Articolul 5 punctele 1-8

Articolul 4 punctul 9

Articolul 5 punctele 9 şi 10

Articolul 4 punctul 10

Articolul 5 punctul 12

Articolul 4 punctele 11 şi 12

Articolul 5 punctele 15 şi 16

Articolul 4 punctele 13 - 17

Articolul 5 punctele 18-22

Articolul 4 punctul 18 litera (a) prima teză

Articolul 5 punctul 23 litera (a)

Articolul 4 punctul 18 litera (a) a doua teză

Articolul 130 alineatul (3)

Articolul 4 punctul 18 literele (b) şi (c)

Articolul 5 punctul 23 literele (b) şi (c)

Articolul 4 punctele 19 - 26

Articolul 5 punctele 24-31

Articolul 4 punctele 27 - 32

Articolul 5 punctele 33-38

Articolul 4 punctul 33

-

Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf şi al treilea paragraf

Articolul 6 alineatul (3) şi articolul 7 litera (b)

Articolul (5) alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (2) articolul 7 litera (a) şi articolul 8 alineatul (1) litera (a)

Articolul 6

Articolul 12

Articolul 7

Articolul 13

Articolul 8

Articolul 14

Articolul 9

Articolul 15

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 9 şi articolul 16 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (2)

Articolele 10, 11 şi 17

Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf şi al doilea paragraf

Articolul 18

Articolul 11 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 18 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 11 alineatul (3) litera (a)

Articolul 18 alineatul (2) al doilea paragraf şi articolul 21

Articolul 11 alineatul (3) litera (b)

Articolul 21

Articolul 11 alineatul (3) litera (c)

-

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 19 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 12 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 19 alineatul (2) al doilea paragraf şi articolul 20 litera (b)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 38 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 38 alineatele (2) şi (3)

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 38 alineatul (4)

Articolul 13 alineatul (4)

Articolul 38 alineatul (5) prima teză

Articolul 13 alineatul (5)

-

Articolul 13 alineatul (6)

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 14

Articolul 39

Articolul 15 alineatul (1) litera (a)

Articolul 22, articolul 24 literele (a) - (g) şi articolul 25 literele (a) şi (b)

Articolul 15 alineatul (1) litera (b)

Articolul 23 alineatul (4) litera (b) şi articolul 24 litera (h)

Articolul 15 alineatul (1) litera (c)

-

Articolul 15 alineatul (1) litera (d)

Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf şi articolul 24 litera (a)

Articolul 15 alineatul (1) litera (e)

Articolul 40 litera (b)

Articolul 15 alineatul (1) litera (f)

Articolul 25 litera (b)

Articolul 15 alineatul (1) litera (g)

Articolul 23 alineatul (4) litera (b), articolul 24 litera (h), articolul 24 litera (c), articolul 28, articolul 31 litera (b) şi articolul 32

Articolul 15 alineatul (1) litera (h)

-

Articolul 15 alineatul (2)

-

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (1) primul paragraf şi al doilea paragraf

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (3) primul paragraf şi al doilea paragraf

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 22 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 22 alineatul (6) primul paragraf prima teză

Articolul 16 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 22 alineatul (6) primul paragraf a doua teză şi articolul 22 alineatul (7)

Articolul 16 alineatul (5) litera (a)

Articolul 22 alineatul (6) al doilea paragraf şi articolul 24 litera (g)

Articolul 16 alineatul (5) litera (b)

Articolul 24 litera (f)

Articolul 16 alineatul (6)

Articolul 23 alineatul (3)

Articolul 16 alineatul (7)

Articolul 29

Articolul 17

Articolul 26

Articolul 18 alineatele (1) - (3)

Articolul 27

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 32

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 28 alineatul (1) litera (a)

Articolul 19 alineatele (2) şi (3)

Articolul 28 alineatele (2) şi (3)

Articolul 19 alineatul (4)

Articolul 28 alineatul (4) primul paragraf şi al doilea paragraf prima teză

Articolul 19 alineatul (5)

Articolul 31 litera (a)

Articolul 20 alineatele (1) - (4)

Articolul 33

Articolul 20 alineatul (5)

Articolul 34 alineatul (4)

Articolul 20 alineatul (6) primul paragraf

Articolul 34 alineatul (5) prima teză

Articolul 20 alineatul (6) al doilea paragraf

Articolul 34 alineatul (6)

Articolul 20 alineatul (7)

Articolele 22, 23, 24, 25 şi 32

Articolul 20 alineatul (8) litera (a)

Articolul 34 alineatele (1) - (3)

Articolul 20 alineatul (8) litera (b)

Articolul 34 alineatul (9) şi articolul 37 alineatul (1) litera (a)

Articolul 20 alineatul (8) litera (c)

Articolul 34 alineatul (11) şi articolul 37 alineatul (2)

Articolul 20 alineatul (9)

Articolul 35, articolul 36 litera (b) şi articolul 37 alineatul (1) literele (c) şi (d)

Articolul 21

Articolul 42

Articolul 22

Articolul 43

Articolul 23

Articolul 44

Articolul 24 alineatele (1) şi (2)

Articolul 45 alineatele (1) şi (2)

Articolul 24 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 45 alineatul (3)

Articolul 24 alineatul (3) al doilea paragraf

-

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 46 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 46 alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (2) al doilea paragraf şi al treilea paragraf

Articolul 46 alineatul (3)

Articolul 25 alineatul (3)

Articolul 46 alineatele (4)-(8) şi articolul 50 alineatul (1)

Articolul 26

Articolul 47

Articolul 27

Articolul 48

Articolul 28 alineatele (1) şi (2)

Articolul 49

Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 50 alineatul (2)

Articolul 29

Articolul 51

Articolul 30 alineatul (1)

Articolul 52

Articolul 30 alineatul (2)

-

Articolul 31 alineatul (1)

Articolul 53 alineatul (1)

Articolul 31 alineatul (2)

Articolul 53 alineatul (3)

Articolul 31 alineatul (3)

Articolul 54

Articolul 32

Articolul 55

Articolul 33 alineatele (1) - (4)

Articolul 56 alineatele (1)-(4)

Articolul 33 alineatul (5)

Articolul 56 alineatul (5) şi articolul 58 alineatul (1)

Articolul 34

Articolul 57 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 35

Articolul 59

Articolul 36

Articolul 60

Articolul 37

Articolul 61

Articolul 38

Articolele 62, 63, 67 şi 68

Articolul 39 alineatele (1) şi (2)

Articolul 64 alineatele (1) şi (2)

Articolul 39 alineatul (3)

Articolul 64 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 39 alineatele (4) şi (5)

Articolul 64 alineatele (4) şi (5)

Articolul 39 alineatul (6)

Articolul 64 alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 64 alineatul (6) şi articolele 63 - 68

Articolul 40

Articolul 69

Articolul 41

Articolul 70

Articolul 42 alineatul (1)

Articolul 74 alineatul (1)

Articolul 42 alineatul (2)

Articolul 74 alineatul (2) literele (a) - (c) şi litera (d) teza introductivă

Articolul 42 alineatul (3)

Articolul 74 alineatul (3)

Articolul 43 litera (a)

Articolele 71 şi 72 şi articolul 76 litera (a)

Articolul 43 litera (b)

Articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctele (i), (ii) şi (iii)

Articolul 43 litera (c)

-

Articolul 43 litera (d)

Articolele 73 şi 75 şi articolul 76 literele (b) şi (c)

Articolul 44

Articolul 77

Articolul 45

Articolul 78

Articolul 46

Articolul 79

Articolul 47

Articolul 80

Articolul 48

Articolul 81

Articolul 49

Articolul 82

Articolul 50

Articolul 83

Articolul 51

Articolul 84

Articolul 52

Articolul 85

Articolul 53 alineatele (1) - (3)

Articolul 86 alineatele (1) - (3)

Articolul 53 alineatul (4)

Articolul 86 alineatul (6)

Articolul 54 literele (a) şi (b)

Articolul 86 alineatul (5) şi articolul 88 litera (a)

Articolul 54 litera (c)

Articolul 86 alineatul (4) şi articolul 88 litera (b)

Articolul 55 alineatul (1)

Articolul 87 alineatul (1)

Articolul 55 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 87 alineatul (2)

Articolul 55 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 88 litera (c)

Articolul 55 alineatele (3) şi (4)

Articolul 87 alineatele (3) şi (4)

Articolul 56 alineatele (1) - (5)

Articolul 89 alineatele (1) - (5)

Articolul 56 alineatul (6)

Articolul 89 alineatul (7)

Articolul 56 alineatul (7)

Articolul 89 alineatul (9)

Articolul 56 alineatul (8)

Articolul 89 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 56 alineatul (9) prima liniuţă

Articolul 100 alineatul (1) litera (b)

Articolul 56 alineatul (9) a doua liniuţă

Articolul 89 alineatul (8) şi articolul 99 litera (a)

Articolul 56 alineatul (9) a treia liniuţă

Articolul 89 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 57 alineatele (1) şi (2)

Articolul 90

Articolul 57 alineatul (3)

Articolul 100 alineatul (1) litera (a)

Articolul 58 primul paragraf

Articolul 91

Articolul 58 al doilea paragraf

-

Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 100 alineatul (1)

Articolul 59 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 99 litera (b)

Articolul 59 alineatul (2)

Articolul 92 alineatul (2)

Articolul 60

Articolul 93

Articolul 61

Articolul 94

Articolul 62 alineatele (1) şi (2)

Articolul 95 alineatele (1) şi (2)

Articolul 62 alineatul (3)

Articolul 22, articolul 24 literele (a) - (g), articolul 25 literele (a) şi (b) şi articolul 99 litera (c)

Articolul 63 alineatul (1) şi (2)

-

Articolul 63 alineatul (3) litera (a)

-

Articolul 63 alineatul (3) litera (b)

Articolul 96 alineatul (1) litera (a), articolul 96 alineatul (2), articolul 100 alineatul (1) litera (c) şi 100 alineatul (2)

Articolul 63 alineatul (3) litera (c)

Articolul 96 alineatul (1) litera (b), articolul 96 alineatul (2), articolul 100 alineatul (1) litera (c) şi articolul 100 alineatul (2)

Articolul 64

Articolul 97

Articolul 65 alineatele (1) şi (2)

Articolul 98

Articolul 65 alineatul (3)

Articolul 99 litera (d) şi articolul 100 alineatul (1) litera (b)

Articolul 66

Articolul 101 alineatele (1) şi (2)

Articolul 67 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf

Articolul 102 alineatul (1)

Articolul 67 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 106

Articolul 67 alineatele (2) şi (3)

Articolul 102 alineatul (2) şi alineatul (3) primul paragraf

Articolul 68 alineatele (1) şi (2)

Articolul 103 alineatele (1) şi (2)

Articolul 68 alineatul (3)

Articolul 103 alineatul (3) litera (a)

Articolul 68 alineatul (4)

Articolul 103 alineatul (4)

Articolul 69

Articolul 104

Articolul 70

Articolul 105 alineatele (1) - 5)

Articolul 71

Articolul 105 alineatul (6)

Articolul 72 alineatele (1) şi (2)

Articolul 108 alineatele (1) şi (2)

Articolul 72 alineatul (3)

Articolul 108 alineatul (3) şi articolul 115

Articolul 73

Articolul 109

Articolul 74

Articolul 110

Articolul 75

Articolul 111

Articolul 76

-

Articolul 77 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 112 alineatul (1)

Articolul 77 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf

Articolul 112 alineatul (2)

Articolul 77 alineatul (2)

Articolul 112 alineatul (3)

Articolul 77 alineatul (3)

Articolul 112 alineatul (4)

Articolul 78 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 113

Articolul 78 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 99 litera (d) şi articolul 100 alineatul (1) litera (b)

Articolul 78 alineatele (2) - (4)

Articolul 114 alineatele (1) - (3)

Articolul 78 alineatul (5)

Articolul 114 alineatul (4)

Articolul 79 alineatul (1)

Articolul 116 alineatul (1)

Articolul 79 alineatele (2)-(5)

Articolul 116 alineatele (4) - -(7)

Articolul 80

Articolul 117 alineatul (1)

Articolul 81 alineatele (1) şi (2)

Articolul 118 alineatele (1) şi (2)

Articolul 81 alineatul (3)

Articolul 118 alineatul (4)

Articolul 82 alineatul (1)

Articolul 119 alineatul (1)

Articolul 82 alineatul (2)

Articolul 119 alineatul (3)

Articolul 83

Articolul 120 alineatul (1)

Articolul 84 alineatul (1)

Articolul 121 alineatul (1)

Articolul 84 alineatul (2)

Articolul 121 alineatul (3)

Articolul 85 prima teză

Articolul 116 alineatul (2), articolul 117 alineatul (2), articolul 118 alineatul (3), articolul 119 alineatul (2), articolul 120 alineatul (2), articolul 121 alineatul (2) şi articolul 123 alineatul (1)

Articolul 85 a doua teză

Articolul 106 alineatul (3), articolul 122 şi articolul 123 alineatul (2)

Articolul 86 alineatul (1) teza introductivă

Articolul 124 alineatul (1) teza introductivă şi litera (a)

Articolul 86 alineatul (1) literele (a) - (c)

Articolul 124 alineatul (1) literele (b) - (d)

Articolul 86 alineatul (1) literele (d) şi (e)

Articolul 124 alineatul (1) litera (e)

Articolul 86 alineatul (1) literele (f) - (k)

Articolul 124 alineatul (1) literele (f) - (k)

Articolul 86 alineatele (2) şi (3)

Articolul 124 alineatele (2) şi (3)

Articolul 86 alineatele (4) - (6)

Articolul 124 alineatele (5) - (7)

Articolul 86 alineatul (7)

Articolul 126

Articolul 87 alineatul (1)

Articolul 127 alineatul (1) şi articolul 127 alineatul (2) litera (a)

Articolul 87 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 127 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 87 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 127 alineatul (8)

Articolul 87 alineatul (3) primul paragraf litera (a)

Articolul 127 alineatul (2) litera (b) şi articolul 131 litera (a)

Articolul 87 alineatul (3) primul paragraf literele (b) şi (c)

Articolul 131 litera (b)

Articolul 87 alineatul (3) primul paragraf litera (d)

Articolul 127 alineatul (3) şi articolul 161 litera (a)

Articolul 87 alineatul (3) al doilea paragraf

-

Articolul 88 alineatul (1) primul paragraf prima teză

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 88 alineatul (1) primul paragraf a doua teză

Articolul 127 alineatul (7)

Articolul 88 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 88 alineatul (2)

Articolul 127 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 88 alineatul (3)

Articolul 127 alineatul (4) al doilea paragraf şi alineatul (6)

Articolul 88 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 133 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 88 alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf

Articolul 6 alineatul (2) şi articolul 7 litera (a)

Articolul 89 alineatul (1)

Articolul 129 alineatul (1)

Articolul 89 alineatul (2)

-

Articolul 90

Articolul 130 alineatul (1)

Articolul 91

Articolul 134

Articolul 92 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 135 alineatul (1)

Articolul 92 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 135 alineatul (2)

Articolul 92 alineatul (1) al treilea paragraf

-

Articolul 92 alineatele (2) - (5)

Articolul 135 alineatele (3) - (6)

Articolul 93 alineatul (1)

Articolul 136

Articolul 93 alineatul (2)

-

Articolul 94

Articolul 137

Articolul 95 alineatul (1)

Articolul 139 alineatul (1)

Articolul 95 alineatele (2) şi (3)

Articolul 139 alineatele (3) şi (4)

Articolul 95 alineatul (4)

Articolul 139 alineatul (6)

Articolul 96 alineatele (1) şi (2)

Articolul 140

Articolul 96 alineatul (3)

Articolul 139 alineatul (7)

Articolul 97 alineatul (1)

Articolul 149

Articolul 97 alineatul (2)

Articolul 150

Articolul 98 alineatul (1)

Articolul 144

Articolul 98 alineatul (2)

Articolul 139 alineatul (5)

Articolul 99

Articolul 141 alineatul (1)

Articolul 100

Articolul 141 alineatul (2)

Articolul 101 alineatul (1)

Articolul 153 alineatul (1)

Articolul 101 alineatul (2) litera (a)

Articolul 153 alineatul (2) şi articolul 156 litera (a)

Articolul 101 alineatul (2) litera (b)

Articolul 156 litera (b) şi articolul 157

Articolul 101 alineatul (2) litera (c)

Articolul 153 alineatul (3) şi articolul 156 litera (c)

Articolul 102

Articolul 154

Articolul 103

Articolul 155 alineatul (2) şi articolul 156 litera (d)

Articolul 104 alineatul (1)

Articolul 158 alineatul (1)

Articolul 104 alineatul (2)

Articolul 158 alineatul (3)

Articolul 105 alineatul (1)

Articolul 159 alineatele (1) şi (2)

Articolul 105 alineatul (2) literele (a) şi (b)

Articolul 159 alineatul (3) şi articolul 161 litera (a)

Articolul 105 alineatul (2) litera (c)

Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf şi articolul 25 litera (c)

Articolul 106 alineatul (1) primul paragraf prima teză

Articolul 179 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 106 alineatul (1) primul paragraf a doua teză

-

Articolul 106 alineatul (2)

Articolul 179 alineatele (3) şi (6)

Articolul 106 alineatul (3)

Articolul 179 alineatul (5)

Articolul 106 alineatul (4) primul paragraf litera (a)

Articolul 22, articolul 24 literele (a) - (g) şi articolul 25 literele (a) şi (b)

Articolul 106 alineatul (4) primul paragraf litera (b)

Articolul 23 alineatul (4) litera (a) şi articolul 24 litera (h)

Articolul 106 alineatul (4) primul paragraf litera (c)

Articolul 179 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 179 alineatul (2) şi articolul 180

Articolul 106 alineatul (4) primul paragraf litera (d)

Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf şi articolul 24 litera (a)

Articolul 106 alineatul (4) primul paragraf litera (e)

Articolul 25 litera (b)

Articolul 106 alineatul (4) primul paragraf litera (f)

Articolul 23 alineatul (4) litera (b), articolul 24 litera (h), articolul 28, articolul 31 litera (b) şi articolul 32

Articolul 106 alineatul (4) primul paragraf literele (g) şi (h)

Articolul 181

Articolul 106 alineatul (4) al doilea paragraf

-

Articolul 107 alineatul (1) prima teză

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 107 alineatul (1) a doua teză

Articolul 182 alineatul (1)

Articolul 107 alineatul (2)

Articolul 158 alineatul (2)

Articolul 107 alineatul (3)

Articolul 160, articolul 161 litera (b), articolul 182 alineatele (2) - (4) şi articolele 183 şi 184

Articolul 108 alineatul (1) primul paragraf prima teză

Articolul 162

Articolul 108 alineatul (1) primul paragraf a doua şi a treia teză

Articolul 170 alineatul (4)

Articolul 108 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 6 alineatul (2), articolul 7 litera (a) şi articolul 8 alineatul (1) litera (a)

Articolul 108 alineatul (2)

Articolul 163 alineatele (1) şi (2)

Articolul 108 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 108 alineatul (3) al doilea paragraf

-

Articolul 108 alineatul (4)

Articolul 163 alineatul (3), articolul 164 şi articolul 165 litera (b)

Articolul 109 alineatul (1)

Articolul 166 alineatul (1)

Articolul 109 alineatul (2)

Articolul 166 alineatul (2) şi articolul 168 litera (a)

Articolul 109 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (2), articolul 7 litera (a), articolul 8 alineatul (1) litera (a) şi articolul 165 litera (a)

Articolul 110 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 167 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 110 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 167 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 110 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 167 alineatele (2) şi (3) şi articolul 168 litera (d)

Articolul 110 alineatele (2) şi (3)

Articolul 167 alineatele (4) şi (5)

Articolul 111 alineatul (1)

Articolul 170 alineatul (1)

Articolul 111 alineatul (2) prima teză

Articolul 170 alineatul (2)

Articolul 111 alineatul (2) a doua teză

Articolul 170 alineatul (3) literele (a) şi (b)

Articolul 111 alineatul (3)

Articolul 170 alineatul (3) litera (c)

Articolul 112 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 172 alineatul (1)

Articolul 112 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză

Articolul 182 alineatul (2)

Articolul 112 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză

Articolul 182 alineatul (3)

Articolul 112 alineatul (2)

-

Articolul 112 alineatul (3)

Articolul 172 alineatul (2)

Articolul 112 alineatul (4)

Articolul 176 litera (b)

Articolul 113 alineatele (1) şi (2)

Articolul 173 alineatele (1) şi (2)

Articolul 113 alineatul (3)

Articolul 173 alineatul (3) şi articolul 176 litera (c)

Articolul 114 alineatul (1)

Articolul 174 alineatul (1)

Articolul 114 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 174 alineatul (2)

Articolul 114 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 175

Articolul 115 primul paragraf

Articolul 177 alineatul (1)

Articolul 115 al doilea paragraf

Articolul 177 alineatul (2) şi articolul 178

Articolul 116 alineatul (1)

Articolul 185 alineatul (1)

Articolul 116 alineatul (2) primul paragraf litera (a)

Articolul 22, articolul 24 literele (a) - (g) şi articolul 25 literele (a) şi (b)

Articolul 116 alineatul (2) primul paragraf litera (b)

Articolul 23 alineatul (4) litera (a), articolul 23 alineatul (5), articolul 24 litera (h) şi articolul 25 litera (c)

Articolul 116 alineatul (2) primul paragraf literele (c) şi (d)

Articolul 185 alineatul (2) şi articolul 186 litera (a)

Articolul 116 alineatul (2) primul paragraf litera (e)

Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf şi articolul 24 litera (a)

Articolul 116 alineatul (2) primul paragraf litera (f)

Articolul 25 litera (b)

Articolul 116 alineatul (2) primul paragraf litera (g)

Articolul 23 alineatul (4) litera (b), articolul 24 litera (h), articolul 28, articolul 31 litera (b) şi articolul 32

Articolul 116 alineatul (2) primul paragraf literele (h) şi (i)

Articolul 186 litera (b) şi articolul 187

Articolul 116 alineatul (2) al doilea paragraf

-

Articolul 117

Articolul 188

Articolul 118

Articolul 189

Articolul 119 alineatele (1) şi (2)

Articolul 190

Articolul 119 alineatul (3)

Articolul 193

Articolul 120

Articolul 191

Articolul 121

Articolul 192

Articolul 122

Articolul 193

Articolul 123 alineatele (1) şi (2)

Articolul 194

Articolul 123 alineatul (3)

Articolul 179 alineatul (4)

Articolul 124 alineatul (1)

Articolul 195 alineatul (1)

Articolul 124 alineatul (2)

Articolul 195 alineatele (2) şi (3) şi articolul 196

Articolul 125

Articolul 197

Articolul 126 alineatul (1)

Articolul 198 alineatul (1)

Articolul 126 alineatul (2)

Articolul 198 alineatul (2) primul paragraf prima teză

Articolul 127 alineatul (1)

Articolul 199

Articolul 127 alineatul (2)

Articolul 198 alineatul (3) litera (d)

Articolul 128

Articolul 198 alineatul (2) primul paragraf a doua teză şi al doilea paragraf, articolul 198 alineatul (3) literele (a) - (c) şi articolul 200

Articolul 129

Articolul 201

Articolul 130 alineatul (1)

Articolul 203 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 130 alineatele (2) - (5)

Articolul 203 alineatele (2) - (5)

Articolul 131 litera (a)

-

Articolul 131 litera (b)

Articolul 204

Articolul 132

Articolul 205

Articolul 133

Articolul 208 alineatul (1)

Articolul 134

Articolul 202, articolul 203 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 203 alineatul (6) şi articolele 206, 207 şi 209

Articolul 135

Articolul 210

Articolul 136 alineatul (1)

Articolul 211 alineatul (1)

Articolul 136 alineatul (2) primul paragraf litera (a)

Articolul 22, articolul 24 literele (a) - (g) şi articolul 25 literele (a) şi (b)

Articolul 136 alineatul (2) primul paragraf litera (b)

Articolul 23 alineatul (4) litera (a) şi articolul 24 litera (h)

Articolul 136 alineatul (2) primul paragraf litera (c)

Articolul 212 litera (a)

Articolul 136 alineatul (2) primul paragraf litera (d)

Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf şi articolul 24 litera (a)

Articolul 136 alineatul (2) primul paragraf litera (e)

Articolul 25 litera (b)

Articolul 136 alineatul (2) primul paragraf litera (f)

Articolul 23 alineatul (4) litera (b), articolul 24 litera (h), articolul 28, articolul 31 litera (b) şi articolul 32

Articolul 136 alineatul (2) primul paragraf litera (g)

-

Articolul 136 alineatul (2) primul paragraf litera (h)

-

Articolul 136 alineatul (2) al doilea paragraf

-

Articolul 136 alineatul (3) primul paragraf litera (a)

Articolul 211 alineatul (3) primul paragraf litera (a)

Articolul 136 alineatul (3) primul paragraf litera (b)

Articolul 211 alineatul (3) primul paragraf literele (b) şi (c)

Articolul 136 alineatul (3) primul paragraf litera (c)

Articolul 211 alineatul (3) primul paragraf litera (d)

Articolul 136 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 212 litera (b)

Articolul 136 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 211 alineatul (4)

Articolul 136 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 211 alineatul (5)

Articolul 136 alineatul (4) al treilea paragraf

Articolul 211 alineatul (6)

Articolul 136 alineatul (4) al patrulea paragraf literele (a) şi (b)

Articolul 213

Articolul 136 alineatul (4) al patrulea paragraf litera (c)

Articolul 212 litera (c)

Articolul 136 alineatul (5)

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 137 alineatul (1)

Articolul 214 alineatul (1)

Articolul 137 alineatul (2)

Articolul 214 alineatul (2) şi articolul 7 alineatul (c)

Articolul 138

Articolul 215 alineatele (1) - (3)

Articolul 139

Articolul 218

Articolul 140 alineatul (1)

Articolul 219

Articolul 140 alineatul (2)

Articolul 221 litera (a) şi articolul 222 litera (b)

Articolul 141

Articolul 220

Articolul 142 alineatul (1) primul paragraf şi al treilea paragraf

Articolul 223 alineatul (1)

Articolul 142 alineatul (1) al patrulea paragraf

Articolul 224 litera (a)

Articolul 142 alineatul (2) primul paragraf litera (a)

Articolul 223 alineatul (2) primul paragraf litera (a)

Articolul 142 alineatul (2) primul paragraf literele (b) şi (c)

Articolul 223 alineatul (2) primul paragraf literele (c) şi (d)

Articolul 142 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 223 alineatul (2) primul paragraf litera (b) şi articolul 224 litera (c)

Articolul 142 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 223 alineatul (3)

Articolul 142 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 224 litera (d)

Articolul 142 alineatul (4)

Articolul 223 alineatul (4)

Articolul 143

Articolul 221 alineatul (2), articolele 216 şi 217, articolul 221 litera (b), articolul 222 litera (b), articolul 222 litera (b), articolele 225, 228, 229 şi 230, articolul 231 litera (b), articolul 232, articolul 233 alineatul (4), articolele 235 şi 236, articolul 243 alineatul (2), articolul 251 alineatul (4), articolul 254 alineatele (2), (3), (6) şi (7) şi articolul 257 alineatul (4)

Articolul 144 alineatul (1)

Articolul 226 alineatul (1)

Articolul 144 alineatul (2)

Articolul 226 alineatul (2) şi 231 litera (a)

Articolul 144 alineatul (3)

Articolul 226 alineatul (3)

Articolul 144 alineatul (4)

-

Articolul 145 alineatele (1) şi (2)

Articolul 227

Articolul 145 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 155 alineatul (1)

Articolul 145 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 157

Articolul 146

Articolul 233 alineatele (1)-(3)

Articolul 147

Articolul 234

Articolul 148 alineatul (1)

Articolul 237 alineatul (1)

Articolul 148 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 237 alineatul (2)

Articolul 148 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 237 alineatul (3) şi articolul 239

Articolul 149

Articolul 242

Articolul 150 alineatul (1)

Articolul 238 alineatul (1)

Articolul 150 alineatul (2) litera (a)

-

Articolul 150 alineatul (2) litera (b)

Articolul 238 alineatul (2)

Articolul 150 alineatul (3)

-

Articolul 151 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 144

Articolul 151 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 145 alineatul (3)

Articolul 151 alineatul (2)

Articolul 145 alineatele (5) şi (11)

Articolul 151 alineatul (3)

-

Articolul 151 alineatul (4)

Articolul 147 alineatul (4)

Articolul 151 alineatul (5)

Articolul 145 alineatele (1), (2), (4) şi (6) - (10), articolul 146, articolul 147 alineatele (3) şi (4) şi articolele 148 şi 151

Articolul 152

Articolul 147 alineatele (1) şi (2)

Articolul 153

Articolul 240

Articolul 154 alineatul (1) litera (a)

Articolul 237 alineatul (3) prima teză

Articolul 154 alineatul (1) litera (b)

Articolul 241 alineatul (1)

Articolul 154 alineatul (2)

Articolul 237 alineatul (3) a doua teză şi articolul 241 alineatul (2)

Articolul 155 alineatul (1)

Articolul 243 alineatul (1)

Articolul 155 alineatele (2) şi (3)

Articolul 243 alineatele (3) şi (4)

Articolul 156

Articolul 244

Articolul 157

Articolul 245

Articolul 158

Articolul 246

Articolul 159

Articolul 247

Articolul 160

Articolul 248

Articolul 161

Articolul 249

Articolul 162

Articolul 250

Articolul 163

Articolul 251 alineatele (1) - (3)

Articolul 164 primul paragraf

Articolul 253

Articolul 164 al doilea paragraf

-

Articolul 165

Articolul 252

Articolul 166 alineatul (1)

Articolul 254 alineatul (1)

Articolul 166 alineatele (2) şi (3)

Articolul 254 alineatele (4) şi (5)

Articolul 167

Articolul 255

Articolul 168

Articolul 256

Articolul 169

Articolul 257 alineatele (1) - (3)

Articolul 170

Articolul 258

Articolul 171 alineatele (1) şi (2)

Articolul 259 alineatele (1) şi (2)

Articolul 171 alineatul (3)

Articolul 86 alineatul (5)

Articolul 171 alineatul (4)

Articolul 259 alineatul (3)

Articolul 172

Articolul 260

Articolul 173

Articolul 261

Articolul 174

Articolul 262

Articolul 175 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 263 alineatul (1)

Articolul 175 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 263 alineatul (2) litera (a)

Articolul 175 alineatele (2) şi (3)

Articolul 263 alineatele (3) şi (4)

Articolul 176 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 263 alineatul (2) litera (b) şi articolul 265 litera (b)

Articolul 176 alineatul (1) literele (c) şi (d)

Articolul 265 litera (b)

Articolul 176 alineatul (1) litera (e)

Articolul 161 litera (a)

Articolul 176 alineatul (2)

-

Articolul 177 alineatele (1) şi (2)

Articolul 267 alineatele (1) şi (3)

Articolul 177 alineatul (3)

Articolul 267 alineatul (2)

Articolul 177 alineatul (4)

Articolul 267 alineatul (2)

Articolul 177 alineatul (5)

Articolul 268

Articolul 178 alineatul (1)

Articolul 269 alineatul (1)

Articolul 178 alineatul (2) litera (a)

Articolul 269 alineatul (2) literele (a) şi (b)

Articolul 178 alineatul (2) litera (b)

Articolul 269 alineatul (2) literele (d) şi (e)

Articolul 178 alineatul (3)

Articolul 269 alineatul (3)

Articolul 179

Articolul 270

Articolul 180 alineatul (1)

Articolul 271 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 180 alineatul (2) prima teză

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 180 alineatul (2) a doua teză

Articolul 271 alineatul (3)

Articolul 180 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 180 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 271 alineatul (4)

Articolul 180 alineatul (4)

Articolul 271 alineatul (2)

Articolul 181 primul paragraf şi al doilea paragraf

Articolul 272 alineatul (1)

Articolul 181 al doilea paragraf şi al treilea paragraf

-

Articolul 182 alineatul (1)

Articolul 277

Articolul 182 alineatul (2)

-

Articolul 183 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (1) şi articolul 17

Articolul 183 alineatul (2) literele (a) şi (b)

-

Articolul 183 alineatul (2) litera (c)

Articolele 280 şi 283

Articolul 184

Articolul 285

Articolul 185

-

Articolul 186

Articolul 286 alineatele (2) şi (3)

Articolul 187

Articolul 287

Articolul 188 alineatul (1)

Articolul 288 alineatul (1)

Articolul 188 alineatul (2)

Articolul 288 alineatul (2)

Articolul 188 alineatul (3)

Articolul 288 alineatul (1)

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 269L din data de 10 octombrie 2013