Titlul iii - DATORIE VAMALĂ ŞI GARANŢII - Regulamentul 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 269L

În vigoare
Versiune de la: 12 Decembrie 2022
TITLUL III:DATORIE VAMALĂ ŞI GARANŢII
Art. 77: Punerea în liberă circulaţie şi admiterea temporară
(1)O datorie vamală la import ia naştere în urma plasării mărfurilor neunionale supuse taxelor la import sub unul dintre următoarele regimuri vamale:
a)punerea în liberă circulaţie, inclusiv în temeiul regimului de destinaţie finală;
b)admiterea temporară cu scutire parţială de taxe la import.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul acceptării declaraţiei vamale.
(3)Declarantul este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor.
În cazul în care declaraţia vamală pentru unul dintre regimurile menţionate la alineatul (1) este întocmită pe baza unor informaţii din care rezultă că taxele la import sau o parte din acestea nu sunt percepute, persoana care a furnizat datele necesare întocmirii declaraţiei şi care ştia sau trebuia în mod rezonabil să ştie că aceste date sunt false este, de asemenea, debitor.
Art. 78: Dispoziţii speciale referitoare la mărfurile neoriginare
(1)În cazul în care o interdicţie de rambursare sau de exceptare de taxe la import se aplică mărfurilor neoriginare folosite la fabricarea produselor pentru care dovada de origine este eliberată sau întocmită în cadrul unui regim preferenţial instituit între Uniune şi anumite ţări sau teritorii sau grupuri de ţări sau de teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii, ia naştere o datorie vamală la import pentru aceste mărfuri care nu sunt originare, prin acceptarea declaraţiei de reexport privind produsele în cauză.
(2)În cazul în care ia naştere o datorie vamală în temeiul alineatului (1), cuantumul taxelor la import corespunzătoare se determină în aceleaşi condiţii ca în cazul unei datorii vamale rezultate din acceptarea, la aceeaşi dată, a declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie a mărfurilor neoriginare folosite pentru fabricarea produselor în cauză, pentru a încheia regimul de perfecţionare activă.
(3)Articolul 77 alineatele (2) şi (3) se aplică. Cu toate acestea, în cazul menţionat în articolul 270 privind mărfurile neunionale, persoana care depune declaraţia de reexport este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se depune declaraţia este, de asemenea, debitorul.
Art. 79: Datoria vamală care ia naştere prin nerespectare
(1)În cazul mărfurilor supuse unor taxe la import, o datorie vamală la import ia naştere în cazul nerespectării uneia dintre următoarele:
a)o obligaţie stabilită în legislaţia vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii, la scoaterea lor de sub supravegherea vamală sau la circulaţia, perfecţionarea, depozitarea, depozitarea temporară, admiterea temporară sau dispunerea de astfel de mărfuri pe teritoriul respectiv;
b)o obligaţie stabilită în legislaţia vamală cu privire la destinaţia finală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii;
c)o condiţie care reglementează plasarea mărfurilor neunionale sub un regim vamal sau acordarea, datorită destinaţiei finale a mărfurilor, a unei exceptări de taxe sau a unei reduceri de taxe la import.
(2)Momentul în care ia naştere datoria vamală este:
a)fie momentul în care obligaţia a cărei neîndeplinire duce la naşterea datoriei vamale nu este îndeplinită sau încetează a fi îndeplinită;
b)fie momentul în care se acceptă o declaraţie vamală pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal, în cazul în care se constată ulterior că una dintre condiţiile stabilite pentru plasarea acestor mărfuri sub acest regim sau pentru acordarea unei exceptări de taxe sau a unei reduceri a taxelor la import în baza destinaţiei finale a mărfurilor nu a fost de fapt îndeplinită.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b), debitorul este oricare dintre următoarele persoane:
a)orice persoană care trebuia să îndeplinească obligaţiile în cauză;
b)orice persoană care cunoştea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o obligaţie prevăzută de legislaţia vamală nu a fost îndeplinită şi care a acţionat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligaţia sau care a participat la acţiunea având ca rezultat neîndeplinirea obligaţiei;
c)orice persoană care a dobândit sau a avut în posesie mărfurile în cauză şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască, în momentul în care a dobândit sau a primit mărfurile, faptul că una dintre obligaţiile prevăzute în legislaţia vamală nu a fost îndeplinită.
(4)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (c), debitorul este persoana care are obligaţia de a respecta condiţiile care reglementează plasarea mărfurilor sub un regim vamal sau întocmirea declaraţiei vamale privind mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv sau acordarea unei exceptări de taxe sau a unei reduceri a taxelor la import datorită destinaţiei finale a mărfurilor.
În cazul în care se întocmeşte o declaraţie vamală pentru unul dintre regimurile vamale menţionate la alineatul (1) litera (c) şi orice informaţie solicitată în temeiul legislaţiei vamale referitor la condiţiile privind plasarea sub regimul vamal respectiv este furnizate autorităţilor vamale, ceea ce determină ca taxele la import, în totalitate sau în parte, să nu fie percepute, persoana care a furnizat datele necesare pentru întocmirea declaraţiei vamale, care avea cunoştinţă sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o astfel de informaţie era falsă, este, de asemenea, debitor.
Art. 80: Deducerea cuantumului taxelor la import deja plătite
(1)În cazul în care, în temeiul articolului 79 alineatul (1), ia naştere o datorie vamală pentru mărfuri puse în liberă circulaţie cu o rată redusă a taxelor la import datorită destinaţiei lor finale, cuantumul taxelor la import plătit la punerea lor în liberă circulaţie se deduce din cuantumul taxelor la import corespunzător datoriei vamale.
Primul paragraf se aplică în cazul în care o datorie vamală ia naştere cu privire la deşeurile şi resturile rezultate din distrugerea unor asemenea mărfuri.
(2)În cazul în care, în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), ia naştere o datorie vamală pentru mărfuri plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parţială de taxe la import, cuantumul taxelor la import achitat cu titlul de scutire parţială se deduce din cuantumul taxelor la import corespunzător datoriei vamale.
Art. 81: Exportul şi perfecţionarea pasivă
(1)O datorie vamală la export ia naştere prin plasarea mărfurilor supuse unor taxe la export sub regimul de export sau de perfecţionare pasivă.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul acceptării declaraţiei vamale.
(3)Declarantul este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor.
În cazul în care o declaraţie vamală este întocmită pe baza unor informaţii din care rezultă că taxele la export, în totalitate sau în parte, nu sunt percepute, persoana care a furnizat datele necesare întocmirii declaraţiei şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că informaţiile respective sunt false este, de asemenea, debitor.
Art. 82: Datoria vamală care ia naştere prin nerespectare
(1)În cazul în care mărfurile sunt supuse unor taxe la export, o datorie vamală la export ia naştere în cazul nerespectării uneia dintre următoarele:
a)o obligaţie stabilită în legislaţia vamală aplicabilă la ieşirea mărfurilor;
b)condiţiile în temeiul cărora s-a permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parţială de taxe la export.
(2)Momentul în care ia naştere o datorie vamală este:
a)fie momentul în care mărfurile sunt efectiv scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii fără declaraţie vamală;
b)fie momentul în care mărfurile ajung la o altă destinaţie decât cea care le-a permis scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parţială de taxe la export;
c)fie, în lipsa posibilităţii pentru autorităţile vamale de a determina momentul menţionat la litera (b), momentul în care expiră termenul fixat pentru producerea dovezii care atestă îndeplinirea condiţiilor care fac posibilă această scutire.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (a), debitorul este:
a)orice persoană care trebuia să îndeplinească obligaţia respectivă;
b)orice persoană care cunoştea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că obligaţia respectivă nu a fost îndeplinită şi care a acţionat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligaţia;
c)orice persoană care a participat la acţiunea având ca rezultat neîndeplinirea obligaţiei şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că declaraţia vamală nu a fost depusă, deşi ar fi trebuit să fie depusă.
(4)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), debitor este orice persoană căreia i s-a cerut să respecte condiţiile care au permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parţială de taxe la export.
Art. 83: Prohibiţii şi restricţii
(1)Datoria vamală la import sau la export ia naştere chiar şi în cazul în care se referă la mărfurile care fac obiectul măsurilor de prohibiţie sau de restricţie la import sau la export, indiferent de natura acestora.
(2)Cu toate acestea, nu ia naştere nicio datorie vamală în oricare dintre următoarele cazuri:
a)introducerea ilegală de monedă falsă pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)introducerea de stupefiante şi de substanţe psihotrope pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul în care această introducere nu este supravegheată strict de către autorităţile competente în vederea utilizării în scopuri medicale sau ştiinţifice.
(3)În scopul aplicării sancţiunilor prevăzute pentru infracţiunile vamale, se consideră că datoria vamală a luat totuşi naştere în cazul în care legislaţia unui stat membru prevede că taxele la import sau la export sau existenţa unei datorii vamale servesc drept bază pentru determinarea sancţiunilor.
Art. 84: Pluralitate de debitori
În cazul în care mai multe persoane sunt responsabile pentru plata sumei reprezentând taxe la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale, acestea răspund în mod solidar pentru achitarea sumei respective.
Art. 85: Norme generale pentru calculul cuantumului taxelor la import sau la export
(1)Cuantumul taxelor la import sau la export se stabileşte pe baza normelor de calcul al taxelor care au fost aplicabile mărfurilor în cauză în momentul în care a luat naştere datoria vamală aferentă acestora.
(2)În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a momentului în care ia naştere datoria vamală, acest moment este considerat ca fiind cel în care autorităţile constată că mărfurile se află într-o situaţie în care a luat naştere o datorie vamală.
Cu toate acestea, în cazul în care informaţiile de care dispun autorităţile vamale le permit să constate că datoria vamală a luat naştere într-un moment anterior celui în care s-a ajuns la această constatare, datoria vamală este considerată a fi luat naştere în momentul cel mai îndepărtat în care existenţa datoriei vamale rezultată din această situaţie poate fi stabilită.
Art. 86: Norme speciale pentru calcularea cuantumului taxelor la import
(1)În cazul în care, pentru mărfurile plasate sub un regim vamal sau în depozit temporar, au fost suportate pe teritoriul vamal al Uniunii cheltuieli pentru depozitare sau pentru manipulări uzuale, astfel de cheltuieli sau creşterea valorii nu se ia în considerare la calculul cuantumului taxelor datorate la import, în cazul în care declarantul furnizează o dovadă satisfăcătoare pentru cheltuieli.
Cu toate acestea, valoarea în vamă, cantitatea, natura şi originea mărfurilor neunionale utilizate în aceste operaţiuni se iau în considerare pentru calcularea cuantumului taxelor la import.
(2)În cazul în care clasificarea tarifară a mărfurilor plasate sub un anumit regim se schimbă ca urmare a executării unei manipulări uzuale pe teritoriul vamal al Uniunii, clasificarea tarifară iniţială a mărfurilor plasate sub regim se aplică la cererea declarantului.
(3)În cazul în care ia naştere o datorie vamală pentru produsele prelucrate rezultate dintr-un regim de perfecţionare activă, cuantumul taxelor la import corespunzătoare acestei datorii se determină, la cererea declarantului, pe baza clasificării tarifare, a valorii în vamă, a cantităţii, a naturii şi a originii mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare activă la momentul acceptării declaraţiei vamale privind aceste mărfuri.
(4)În anumite cazuri, cuantumul taxelor la import se determină în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol fără solicitarea declarantului pentru a evita eludarea măsurilor tarifare menţionate la articolul 56 alineatul (2) litera (h).
(5)Atunci când se naşte o datorie vamală pentru produse prelucrate care rezultă din regimul de prelucrare pasivă sau pentru produse de înlocuire, astfel cum sunt menţionate la articolul 261 alineatul (1), cuantumul taxelor la import se calculează pe baza costului operaţiunii de prelucrare executate în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(6)În cazul în care legislaţia vamală prevede un tratament tarifar favorabil, o scutire sau o exceptare totală sau parţială de taxe la import sau la export, în temeiul articolului 56 alineatul (2) literele (d) - (g), al articolelor 203, 204, 205 şi 208 sau al articolelor 259 - 262 din prezentul regulament sau în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (1), un astfel de tratament tarifar favorabil, o astfel de scutire sau exceptare se aplică, de asemenea, în cazul în care ia naştere o datorie vamală, în temeiul articolului 79 sau 82 din prezentul regulament, cu condiţia ca nerespectarea obligaţiilor care a dus la naşterea datoriei vamale să nu constituie o tentativă de fraudă.
(1)JO L 324, 10.12.2009, p. 23.
Art. 87: Locul naşterii datoriei vamale
(1)Datoria vamală se naşte în locul unde este depusă declaraţia vamală sau declaraţia de reexport menţionată la articolele 77, 78 şi 81.
În toate celelalte cazuri, datoria vamală ia naştere în locul unde se produc faptele care sunt la originea acestei datorii.
În cazul în care nu este posibilă determinarea acestui loc, datoria vamală ia naştere în locul unde autorităţile vamale constată că mărfurile se află într-o situaţie care generează o datorie vamală.
(2)În cazul în care mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost descărcat sau atunci când depozitarea temporară nu s-a încheiat în mod corespunzător, iar locul unde ia naştere datoria vamală nu poate fi stabilit în conformitate cu alineatul (1) paragrafele al doilea şi al treilea, într-un anumit termen, datoria vamală ia naştere în locul unde mărfurile au fost fie plasate sub regimul în cauză, fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub regimul respectiv, fie unde erau depozitate temporar.
(3)În cazul în care informaţiile de care dispun autorităţile vamale le permit acestora să constate că naşterea datoriei vamale s-a putut produce în mai multe locuri, se consideră că respectiva datorie vamală a luat naştere în locul în care a luat naştere iniţial.
(4)În cazul în care o autoritate vamală stabileşte că a luat naştere o datorie vamală în temeiul articolului 79 sau 82 într-un alt stat membru şi că cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător acestei datorii este inferior sumei de 10 000 EUR, se consideră că datoria vamală în cauză a luat naştere în statul membru în care s-a efectuat constatarea.
Art. 88: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)normele pentru calculul cuantumului taxelor la import sau la export aplicabile mărfurilor pentru care se naşte o datorie vamală în contextul unui regim special, care să completeze normele prevăzute la articolele 85 şi 86;
(b)cazurile menţionate la articolul 86 alineatul (4);
(c)termenul menţionat la articolul 87 alineatul (2).
Art. 89: Dispoziţii generale
(1)În cazul în care nu există dispoziţii contrare, prezentul capitol defineşte normele aplicabile garanţiilor pentru datoriile vamale existente şi datoriile vamale susceptibile de a lua naştere.
(2)În cazul în care autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii pentru o datorie vamală existentă sau potenţială, garanţia respectivă acoperă cuantumul taxelor la import sau la export şi alte taxe datorate legate de importul sau de exportul mărfurilor în cazul în care:
a)garanţia este utilizată pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional; sau
b)garanţia poate fi utilizată în mai multe state membre.
Garanţia care nu poate fi utilizată în afara statului membru în care este solicitată este valabilă numai în statul membru respectiv şi acoperă cel puţin cuantumul taxelor la import sau la export.
(3)În cazul în care autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii, această garanţie este furnizată de către debitor sau de către persoana care poate deveni debitor. Autorităţile vamale pot, de asemenea, să accepte ca garanţia să fie constituită de o altă persoană decât cea de la care este solicitată.
(4)Fără a aduce atingere articolului 97, autorităţile vamale solicită constituirea unei singure garanţii pentru mărfuri specifice sau o declaraţie specifică.
Garanţia constituită pentru o declaraţie specifică se aplică cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe în legătură cu toate mărfurile acoperite de această declaraţie sau puse în liberă circulaţie pe baza acestei declaraţii, indiferent dacă această declaraţie este sau nu corectă.
În cazul în care garanţia nu a fost eliberată, aceasta poate fi, de asemenea, utilizată, în limitele cuantumului garantat, pentru a se recupera taxele la import sau la export şi alte taxe de plătit ca urmare a controalelor efectuate ulterior acordării liberului de vamă pentru mărfurile respective.
(5)În baza unei cereri depuse de persoana menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol, autorităţile vamale pot, conform articolului 95 alineatele (1), (2) şi (3), să autorizeze ca o garanţie globală să fie constituită pentru acoperirea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale în legătură cu două sau mai multe operaţiuni, declaraţii sau regimuri vamale.
(6)Autorităţile vamale monitorizează garanţia.
(7)Nu se solicită nicio garanţie din partea statelor sau a autorităţilor regionale sau locale şi nici din partea altor organisme de drept public pentru activităţile sau operaţiunile îndeplinite în calitate de autorităţi publice.
(8)Nu se solicită nicio garanţie în oricare dintre următoarele situaţii:
a)transportul mărfurilor pe Rin, pe căile sale navigabile, pe Dunăre sau pe căile sale navigabile;
b)transportul mărfurilor prin instalaţii de transport fixe;
c)în anumite situaţii în care mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară;
d)mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional utilizând simplificarea menţionată la articolul 233 alineatul (4) litera (e) şi transportate pe cale maritimă sau aeriană între porturi din Uniune sau între aeroporturi din Uniune.
(9)Autorităţile vamale pot exonera de obligaţia de constituire a unei garanţii în cazul în care cuantumul taxelor de import sau de export de acoperit nu depăşeşte pragul statistic fixat pentru declaraţii conform articolului 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 mai 2009 privind statisticile comunitare privind comerţul exterior cu ţările terţe (1).
(1)JO L 152, 16.6.2009, p. 23.
Art. 90: Garanţia obligatorie
(1)În cazul în care constituirea unei garanţii este obligatorie, autorităţile vamale stabilesc cuantumul acestei garanţii la un nivel egal cu cuantumul exact al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe, în cazul în care acest cuantum poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanţia este solicitată.
În cazul în care nu este posibilă determinarea cuantumului exact, garanţia corespunde cuantumului cel mai ridicat, estimat de către autorităţile vamale, al taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale şi a altor taxe care a luat sau poate lua naştere.
(2)Fără a aduce atingere articolului 95, în cazul unei garanţii globale constituite pentru cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe al căror cuantum variază în timp, cuantumul acestei garanţii se fixează la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe.
Art. 91: Garanţii facultative
În cazul în care constituirea unei garanţii este facultativă, această garanţie este în orice caz solicitată de autorităţile vamale în măsura în care acestea consideră că este posibil ca cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor redevenţe să nu fie plătit în termenele prevăzute. Cuantumul garanţiei este fixat de către autorităţile vamale astfel încât să nu depăşească nivelul prevăzut la articolul 90.
Art. 92: Constituirea unei garanţii
(1)Garanţia poate fi constituită în următoarele forme:
a)fie prin depozit în numerar sau prin orice alt mijloc de plată recunoscut de către autorităţile vamale ca echivalent al unui depozit în numerar, efectuat în euro sau în moneda statului membru în care garanţia este solicitată;
b)fie prin angajamentul unui garant;
c)fie prin altă formă de garanţie care asigură în mod echivalent plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe.
(2)Se constituie o garanţie sub forma unui depozit în numerar sau a oricărui alt mijloc de plată echivalent considerat a fi echivalentul unui depozit în numerar, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statul membru în care garanţia este solicitată.
În cazul în care o garanţie este constituită sub forma unui depozit în numerar sau a oricărui alt mijloc de plată echivalent, autorităţile vamale nu au obligaţia plăţii unei dobânzi aferente acestui depozit.
Art. 93: Alegerea garanţiei
Persoana căreia i se solicită furnizarea garanţiei poate alege dintre formele de garanţie prevăzute la articolul 92 alineatul (1).
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot refuza acceptarea formei de garanţie alese în cazul în care aceasta este incompatibilă cu buna funcţionare a regimului vamal în cauză.
Autorităţile vamale pot solicita ca forma de garanţie aleasă să fie menţinută pe o perioadă determinată.
Art. 94: Garantul
(1)Garantul menţionat la articolul 92 alineatul (1) litera (b) este o persoană terţă stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii. Garantul se aprobă de către autorităţile vamale care solicită garanţia, cu excepţia cazului în care garantul este un organism de creditare, o instituţie financiară sau o companie de asigurări acreditată în Uniune în conformitate cu dispoziţiile în vigoare ale Uniunii.
(2)Garantul se angajează în scris să plătească cuantumul garantat al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe.
(3)Autorităţile vamale pot refuza acceptarea garantului sau a tipului de garanţie propus, în cazul în care consideră că unul dintre acestea nu prezintă siguranţa că plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale şi a altor taxe se va face în termenele prevăzute.
Art. 95: Garanţia globală
(1)Autorizaţia menţionată la articolul 89 alineatul (5) se acordă numai persoanelor care îndeplinesc toate condiţiile următoare:
a)sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 39 litera (a);
c)folosesc în mod regulat regimurile vamale în cauză sau exploatează spaţiile de depozitare temporară sau îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 39 litera (d).
(2)În cazul în care o garanţie globală urmează a fi constituită pentru a acoperi datoriile vamale şi alte taxe susceptibile de a lua naştere, un operator economic poate fi autorizat să furnizeze o garanţie globală cu un cuantum redus sau să beneficieze de o exonerare de garanţie, cu condiţia să îndeplinească criteriile stabilite la articolul 39 literele (b) şi (c).
(3)În cazul în care trebuie furnizată o garanţie globală pentru datoriile vamale şi alte taxe apărute, operatorul economic autorizat pentru simplificarea vamală este autorizat, la cerere, să utilizeze o garanţie globală cu un cuantum redus.
(4)Garanţia globală cu cuantum redus menţionată la alineatul (3) este echivalentă cu furnizarea unei garanţii.
Art. 96: Interdicţiile temporare privind utilizarea garanţiilor globale
(1)În contextul regimurilor speciale sau al depozitării temporare, Comisia poate decide să interzică temporar recurgerea la oricare dintre următoarele:
a)garanţia globală cu cuantum redus sau exonerarea de garanţie prevăzută la articolul 95 alineatul (2);
b)garanţia globală menţionată la articolul 95 pentru mărfurile identificate ca obiect al unor fraude pe scară largă.
(2)În cazul în care se aplică alineatul (1) litera (a) sau litera (b) de la prezentul articol, recurgerea la garanţia globală cu un cuantum redusă sau la exonerarea de garanţie, precum şi la garanţia globală menţionată la articolul 95 poate fi autorizată în cazul în care persoana în cauză îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a)persoana poate demonstra că nicio datorie vamală nu s-a născut pentru mărfurile în cauză în cadrul operaţiunilor pe care le-a angajat în cursul celor doi ani care au precedat decizia menţionată la alineatul (1);
b)în cazul în care au apărut datorii în cursul celor doi ani care au precedat decizia menţionată la alineatul (1), persoana respectivă poate demonstra că acestea au fost plătite integral de debitor, de debitori sau de garant în termenul prevăzut.
Pentru a obţine autorizaţia de utilizare a unei garanţii globale interzise temporar, persoana în cauză trebuie de asemenea să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 39 literele (b) şi (c).
Art. 97: Garanţii suplimentare sau de înlocuire
În cazul în care autorităţile vamale constată că garanţia furnizată nu asigură sau nu mai asigură în mod sigur sau complet plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe în termenele prevăzute, acestea solicită uneia dintre persoanele menţionate la articolul 89 alineatul (3) fie furnizarea unei garanţii suplimentare, fie înlocuirea garanţiei iniţiale cu o nouă garanţie, la alegerea acesteia.
Art. 98: Eliberarea garanţiei
(1)Autorităţile vamale eliberează garanţia imediat după ce datoria vamală pentru care a fost constituită sau după ce obligaţia de plată a altor taxe încetează sau nu mai este susceptibilă de a lua naştere.
(2)În cazul în care datoria vamală sau obligaţia de a plăti alte taxe încetează parţial sau este susceptibilă de a lua naştere numai pentru o parte a cuantumului care a fost garantată, garanţia constituită se eliberează într-o proporţie corespunzătoare, la cererea persoanei în cauză, cu excepţia cazului în care cuantumul în cauză nu justifică o asemenea măsură.
Art. 99: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile specifice, menţionate la articolul 89 alineatul (8) litera (c), în care nu se solicită nicio garanţie pentru mărfurile plasate în regim de admitere temporară;
(b)forma garanţiei, menţionate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) şi normele privind garantul, menţionate la articolul 94;
(c)condiţiile pentru acordarea unei autorizaţii pentru utilizarea unei garanţii globale cu cuantum redus sau pentru exonerarea de garanţie conform articolului 95 alineatul (2);
(d)termenele pentru eliberarea garanţiei.
Art. 100: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
a)determinarea cuantumului garanţiei, incluzând cuantumul redus menţionată la articolul 95 alineatele (2) şi (3);
b)furnizarea şi monitorizarea garanţiei menţionate la articolul 89, revocarea şi anularea angajamentului garantului, menţionat la articolul 94, şi eliberarea garanţiei, menţionată la articolul 98;
c)interdicţiile temporare menţionate la articolul 96.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă măsurile menţionate la articolul 96 prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
În cazul în care, în legătură cu astfel de măsuri, există motive de extremă urgenţă justificate în mod corespunzător de necesitatea de a spori rapid protecţia intereselor financiare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 285 alineatul (5).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 285 alineatul (6).
Art. 101: Determinarea cuantumului taxelor la import sau la export
(1)Cuantumul taxelor la import sau la export de plătit se determină de autorităţile vamale competente din locul unde a luat naştere sau se consideră că a luat naştere datoria vamală, în temeiul articolului 87, odată ce acestea dispun de informaţiile necesare.
(2)Fără a aduce atingere articolului 48, autorităţile vamale pot accepta cuantumul taxelor la import sau la export de plătit determinat de declarant.
(3)În cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit nu are drept rezultat un număr întreg, cuantumul respectiv poate fi rotunjit.
În cazul în care cuantumul menţionat la primul paragraf este exprimat în euro, rotunjirea nu poate fi mai mare decât cel mai apropiat număr întreg, mai mare sau mai mic.
Un stat membru a cărui monedă nu este euro poate fie să aplice mutatis mutandis dispoziţiile alineatului (2), fie să deroge de la alineatul respectiv, cu condiţia ca normele aplicabile cu privire la rotunjire să nu aibă un impact financiar mai mare faţă de aplicarea normelor prevăzute la alineatul (2).
Art. 102: Notificarea datoriei vamale
(1)Datoria vamală se notifică debitorului, în forma prevăzută în locul unde a luat naştere sau se consideră că a luat naştere datoria vamală, conform articolului 87.
Notificarea menţionată la primul paragraf nu se efectuează în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care, în aşteptarea determinării definitive a cuantumului taxelor la import sau la export, a fost impusă o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe;
b)în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit este superior celui determinat pe baza unei decizii luate conform articolului 33;
c)în cazul în care decizia iniţială de a nu notifica datoria vamală sau de a o notifica cu un cuantum al taxelor la import sau la export inferior cuantumului taxelor la import sau export de plătit a fost luată pe baza dispoziţiilor cu caracter general invalidate ulterior prin hotărârea unei instanţe judecătoreşti;
d)în cazul în care autorităţile vamale au derogare, în temeiul legislaţiei vamale, de a notifica datoria vamală.
(2)În cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit este egal cu cuantumul menţionat în declaraţia vamală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autorităţile vamale este echivalentă cu notificarea debitorului privind datoria vamală.
(3)În cazul în care nu se aplică alineatul (2), datoria vamală se notifică debitorului de către autorităţile vamale atunci când acestea sunt în măsură să determine cuantumul taxelor la import sau la export de plătit şi să ia o decizie.
Cu toate acestea, în cazul în care notificarea datoriei vamale ar aduce prejudicii anchetelor penale, autorităţile vamale pot amâna notificarea până în momentul în care aceasta nu mai aduce prejudicii anchetelor penale.
(4)Cu condiţia garantării plăţii, datoria vamală care corespunde cuantumului total al taxei la import sau la export referitor la toate mărfurile cărora li s-a acordat liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane într-o perioadă stabilită de autorităţile vamale, poate fi notificată la sfârşitul perioadei respective. Perioada fixată de autorităţile vamale nu depăşeşte 31 de zile.
Art. 103: Prescrierea datoriei vamale
(1)Nicio datorie vamală nu se notifică debitorului după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naştere datoria vamală.
(2)În cazul în care datoria vamală a luat naştere ca rezultat al unui act care, la data la care a avut loc, putea face obiectul unei acţiuni judiciare penale, termenul de trei ani stabilit la alineatul (1) este extins la minim cinci ani şi la maximum 10 ani în conformitate cu legislaţia naţională.
(3)Termenele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se suspendă în cazul în care:
a)este introdusă o cale de atac în conformitate cu articolul 44; o astfel de suspendare se aplică de la data la care este introdusă calea de atac şi este în vigoare pe durata procedurilor respective; sau
b)autorităţile vamale au comunicat debitorului, în conformitate cu articolul 22 alineatul (6), motivele pentru care intenţionează să notifice datoria vamală; o astfel de suspendare se aplică de la data comunicării respective şi până la sfârşitul perioadei în care debitorului i se acordă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.
(4)În cazul în care existenţa unei datorii vamale este restabilită în temeiul articolului 116 alineatul (7), termenele prevăzute la alineatele (1) şi (2) sunt considerate ca suspendate începând de la data la care s-a depus cererea de rambursare sau de remitere conform articolului 121 şi până la data la care s-a luat decizia în privinţa acestei cereri de rambursare sau de remitere.
Art. 104: Înscrierea în evidenţa contabilă
(1)Autorităţile vamale menţionate la articolul 101 înscriu în evidenţele contabile, în conformitate cu legislaţia naţională, cuantumul taxelor la import sau la export de plătit, determinat conform articolului mai sus menţionat.
Primul paragraf nu se aplică în cazurile menţionate la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf.
(2)Autorităţile vamale nu au obligaţia să înscrie în evidenţa contabilă cuantumul taxelor la import sau la export care, în temeiul articolului 103, corespund unei datorii vamale care nu mai poate fi notificată debitorului.
(3)Modalităţile practice de înscriere în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export sunt determinate de către statele membre. Aceste modalităţi pot diferi în măsura în care autorităţile vamale, ţinând cont de circumstanţele în care se naşte datoria vamală, sunt asigurate că respectivele cuantumuri vor fi plătite.
Art. 105: Termenul de înscriere în evidenţa contabilă
(1)În cazul în care se naşte o datorie vamală ca rezultat al acceptării declaraţiei vamale a mărfurilor pentru un regim vamal, altul decât admiterea temporară cu scutire parţială de taxe la import, sau al oricărui act având aceleaşi efecte juridice ca această acceptare, autorităţile vamale înscriu în evidenţa contabilă cuantumul taxelor la import sau la export de plătit, în termen de paisprezece zile de la data acordării liberului de vamă mărfurilor.
Cu toate acestea, cuantumul total al taxelor la import sau la export aferente mărfurilor care au primit liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane, pe parcursul unei perioade fixate de autorităţile vamale, care nu poate să depăşească 31 de zile, poate face obiectul unei înscrieri unice în evidenţa contabilă la sfârşitul acestei perioade, cu condiţia ca plata acestora să fie garantată. Această înscriere se efectuează în termen de paisprezece zile de la data la care se încheie perioada respectivă.
(2)În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în anumite condiţii de care depinde fie determinarea cuantumului taxelor la import sau la export de plătit, fie încasarea acestuia, înscrierea în evidenţa contabilă se face în termen de paisprezece zile de la data la care se determină cuantumul taxelor la import sau la export de plătit sau se stabileşte obligaţia de achitare a acestor taxe.
Cu toate acestea, în cazul în care datoria vamală se referă la o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe, înscrierea în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export de plătit se efectuează în termen de două luni de la data publicării regulamentului care instituie măsura de politică comercială definitivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)În cazul naşterii unei datorii vamale în alte condiţii decât cele menţionate la alineatul (1), înscrierea în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export de plătit se efectuează în termen de paisprezece zile de la data la care autorităţile vamale sunt în măsură să determine cuantumul taxelor la import sau la export în cauză şi să ia o decizie.
(4)Alineatul (3) se aplică cuantumului taxelor la import sau la export de recuperat sau care rămân să fie recuperate, în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit nu a fost înscris în evidenţa contabilă în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) sau a fost calculat şi înscris în evidenţa contabilă la o valoare inferioară cuantumului de plătit.
(5)Termenele de înscriere în evidenţa contabilă stabilite la alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică în caz fortuit sau de forţă majoră.
(6)Înscrierea în evidenţa contabilă poate fi amânată în cazul menţionat la articolul 102 alineatul (3) al doilea paragraf atât timp cât notificarea datoriei vamale nu mai aduce prejudicii unei anchete penale.
Art. 106: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili cazurile menţionate la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) în care autorităţile vamale au derogare de a notifica datoria vamală.

Art. 107: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru a asigura acordarea de asistenţă reciprocă între autorităţile vamale în cazul în care se naşte o datorie vamală.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 108: Termene generale de plată şi suspendarea termenului de plată
(1)Orice cuantum al taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale, care a făcut obiectul notificării menţionate la articolul 102, se achită de către debitor în termenul fixat de autorităţile vamale.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 45 alineatul (2), acest termen nu depăşeşte zece zile de la data notificării către debitor a datoriei vamale. În cazul cumulării înscrierilor în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 105 alineatul (1) al doilea paragraf, acest termen se fixează astfel încât să nu permită debitorului să obţină un termen de plată mai lung decât dacă ar fi beneficiat de o amânare a plăţii în conformitate cu articolul 110.
Autorităţile vamale pot prelungi termenul respectiv la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit rezultă în urma unui control ulterior acordării liberului de vamă astfel cum este prevăzut la articolul 48. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 112 alineatul (1), prelungirea termenului astfel acordată nu poate depăşi timpul necesar pentru a permite debitorului să ia măsurile necesare pentru a-şi achita obligaţia.
(2)În cazul în care debitorul beneficiază de una dintre facilităţile de plată prevăzute la articolele 110 - 112, plata se efectuează în termenul sau termenele fixat(e) în cadrul acestor facilităţi.
(3)termenul pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale se suspendă în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care cererea de remitere a taxelor este introdusă conform articolului 121;
b)în cazul în care mărfurile urmează a fi confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului;
c)în cazul în care datoria vamală se naşte în temeiul articolului 79 şi există mai mulţi debitori.
Art. 109: Plata
(1)Plata se efectuează în numerar sau prin orice alt mijloc care are un efect de descărcare similar, inclusiv prin ajustarea soldului creditor în conformitate cu legislaţia naţională.
(2)Plata poate fi efectuată de către o persoană terţă în locul debitorului.
(3)Debitorul poate în toate cazurile să achite cuantumul taxelor la import sau la export, parţial sau integral, anterior expirării termenului dat în acest scop.
Art. 110: Amânarea plăţii
Autorităţile vamale autorizează, în baza unei cereri depuse de persoana interesată şi sub rezerva constituirii unei garanţii, o amânare a plăţii cuantumului taxelor de plătit, conform uneia dintre modalităţile următoare:
(a)fie separat, pentru fiecare sumă reprezentând taxe la import sau la export înscrisă în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 105 alineatul (4);
(b)fie global, pentru cuantumul total al taxelor la import sau la export, înscris în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) primul paragraf, pe o perioadă fixată de către autorităţile vamale şi care nu poate depăşi 31 de zile;
(c)fie global, pentru cuantumul total al taxelor la import sau la export care face obiectul unei înscrieri unice în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) al doilea paragraf.
Art. 111: Perioade de amânare a plăţii
(1)Perioada în care se amână efectuarea unei plăţi în temeiul articolului 110 este de 30 de zile.
(2)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (a), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în cursul căreia datoria vamală este notificată debitorului.
(3)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (b), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada de cumulare. Acesta este redus cu un număr de zile corespunzător jumătăţii numărului de zile care formează perioada de cumulare.
(4)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (c), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada fixată pentru acordarea liberului de vamă pentru mărfurile în cauză. Acesta este redus cu un număr de zile corespunzător jumătăţii numărului de zile care formează perioada în cauză.
(5)În cazul în care perioadele menţionate la alineatele (3) şi (4) conţin un număr de zile impar, numărul de zile care se deduc din termenul de 30 de zile, conform respectivelor alineate, este egal cu jumătatea numărului par imediat inferior acestui număr impar.
(6)În cazul în care perioadele menţionate la alineatele (3) şi (4) sunt săptămâni, statele membre pot prevedea ca plata taxelor la import sau la export care fac obiectul amânării plăţii să fie efectuată cel târziu în ziua de vineri a celei de a patra săptămâni ulterioare săptămânii în cauză.
În cazul în care aceste perioade sunt luni, statele membre pot prevedea ca plata taxelor la import sau la export care fac obiectul amânării plăţii să fie efectuată cel târziu în a şaisprezecea zi a lunii următoare lunii în cauză.
Art. 112: Alte facilităţi de plată
(1)Autorităţile vamale pot acorda debitorului facilităţi de plată, altele decât amânarea plăţii, sub rezerva constituirii unei garanţii.
(2)În cazul în care se acordă facilităţile menţionate la alineatul (1), se percepe o dobândă la credit, în plus faţă de cuantumul taxelor la export sau import.
În cazul unui stat membru a cărui monedă este euro, rata dobânzii creditului este egală cu rata dobânzii, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, aplicată de Banca Centrală Europeană asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în care s-a împlinit scadenţa, majorată cu un punct procentual.
Pentru un stat membru a cărui monedă nu este euro, rata dobânzii creditului este egală cu rata aplicată de banca centrală naţională respectivă asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în cauză, majorată cu un punct procentual, sau, în cazul unui stat membru pentru care nu este disponibilă rata băncii centrale naţionale, rata cu gradul cel mai ridicat de echivalenţă aplicată pe piaţa monetară a statului membru respectiv în prima zi a lunii în cauză, majorată cu un punct procentual.
(3)Autorităţile vamale pot renunţa la solicitarea constituirii unei garanţii sau la aplicarea unei dobânzi la credit, în cazul în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate a situaţiei debitorului, că aceasta ar provoca grave dificultăţi de ordin economic sau social.
(4)Autorităţile vamale renunţă la perceperea unei dobânzi la credit în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 10 euro.
Art. 113: Executarea silită
În cazul în care cuantumul taxelor de plătit nu a fost achitat în termenul prevăzut, autorităţile vamale utilizează toate mijloacele de care dispun în conformitate cu legislaţia statului membru în cauză pentru a asigura plata cuantumului respectiv.
Art. 114: Dobânda la arierate
(1)Penalităţile de întârziere se percep la cuantumul taxelor la import sau export, pentru perioada cuprinsă între data la care a expirat termenul fixat şi data plăţii.
În cazul unui stat membru a cărui monedă este euro, rata penalităţii de întârziere este egală cu rata dobânzii, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, aplicată de Banca Centrală Europeană asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în care s-a împlinit scadenţa, majorată cu două puncte procentuale.
Pentru un stat membru a cărui monedă nu este euro, rata penalităţii de întârziere este egală cu rata aplicată de banca centrală naţională respectivă asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în cauză, majorată cu două puncte procentuale, sau, în cazul unui stat membru pentru care nu este disponibilă rata băncii centrale naţionale, rata cu gradul cel mai ridicat de echivalenţă aplicată pe piaţa monetară a statului membru respectiv în prima zi a lunii în cauză, majorată cu două puncte procentuale.
(2)În cazul în care datoria vamală ia naştere în baza articolului 79 sau a articolului 82 sau în cazul în care notificarea datoriei vamale rezultă dintr-un control ulterior, penalităţile de întârziere se percep în plus faţă de cuantumul taxelor la import sau la export, de la data la care a luat naştere datoria vamală şi până la data notificării acesteia.
Rata penalităţilor de întârziere se calculează în conformitate cu alineatul (1).
(3)Autorităţile vamale pot renunţa la aplicarea unei penalităţi de întârziere, în cazul în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate a situaţiei debitorului, că aceasta ar provoca grave dificultăţi de ordin economic sau social.
(4)Autorităţile vamale renunţă la perceperea unei dobânzi la arierate în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 10 euro.
Art. 115: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, pentru a stabili normele pentru suspendarea termenului de plată a cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale, astfel cum se menţionează la articolul 108 alineatul (3), precum şi perioada de suspendare.
Art. 116: Dispoziţii generale
(1)Sub rezerva condiţiilor stabilite în prezenta secţiune, cuantumul taxelor la import şi la export se rambursează sau se remite din oricare dintre motivele următoare:
a)taxe la import sau la export percepute în exces;
b)mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului;
c)eroarea autorităţilor competente;
d)echitate.
În cazul în care cuantumul taxelor a fost achitat şi declaraţia vamală respectivă este invalidată în conformitate cu articolul 174, cuantumul respectiv se rambursează.
(2)Autorităţile vamale rambursează sau remit cuantumul taxelor la import sau la export menţionat la alineatul (1) atunci când cuantumul acestora este egal cu cel puţin 10 euro, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită rambursarea sau remiterea unui cuantum inferior.
(3)În cazul în care autorităţile vamale consideră că rambursarea sau remiterea ar trebui acordate în baza articolului 119 sau a articolului 120, statul membru în cauză transmite dosarul Comisiei pentru luarea unei decizii în unul dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care autorităţile vamale consideră că circumstanţele speciale sunt cauzate de nerespectarea de către Comisie a obligaţiilor sale;
b)în cazul în care autorităţile vamale consideră că Comisia a comis o eroare în sensul articolului 119;
c)în cazul în care circumstanţele cazului sunt legate de rezultatele unei anchete a Uniunii efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea şi Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislaţiei din domeniile vamal şi agricol (1) sau efectuate pe baza unei alte legislaţii a Uniunii sau a unui acord încheiat de Uniune cu anumite ţări sau grupuri de ţări, în care se prevede posibilitatea de a se proceda la realizarea unor astfel de anchete ale Uniunii;
(1)JO L 82, 22.3.1997, p. 1.
d)în cazul în care cuantumul pe care persoana în cauză poate fi obligată să îl plătească la una sau mai multe operaţiuni de import sau de export egalează sau depăşeşte 500 000 EUR ca urmare a unei erori sau a unor circumstanţe speciale.
În pofida primului paragraf, dosarele nu se transmit în niciuna dintre următoarele situaţii:
(a)în cazul în care Comisia a adoptat deja o decizie privind un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile;
(b)în cazul în care Comisia este deja sesizată cu privire la un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(4)Sub rezerva normelor de competenţă în materie decizională, în cazul în care autorităţile vamale însele constată în termenele menţionate la articolul 121 alineatul (1) că taxele se poate rambursa sau remite un cuantum al taxelor la import sau la export în temeiul articolelor 117, 119 sau 120, acestea procedează din oficiu la rambursare sau la remitere.
(5)Nicio rambursare sau remitere nu este acordată în cazul în care situaţia care a condus la notificarea datoriei vamale rezultă dintr-o fraudă a debitorului.
(6)Rambursarea nu presupune plata de dobânzi de către autorităţile vamale în cauză.
Cu toate acestea, se plătesc dobânzi în cazul în care decizia de acordare a rambursării nu este pusă în aplicare în termen de trei luni de la data la care a fost luată decizia, cu excepţia cazului în care nerespectarea termenului nu s-a produs din culpa autorităţilor vamale.
În asemenea cazuri, se plătesc dobânzile pentru perioada cuprinsă între data la care expiră termenul de trei luni şi data rambursării. Rata acestor dobânzi se calculează în conformitate cu articolul 112.
(7)În cazul în care autorităţile vamale au acordat din greşeală o rambursare sau o remitere, datoria vamală iniţială este restabilită în măsura în care nu s-a prescris, în temeiul articolului 103.
În asemenea cazuri, eventualele dobânzi achitate în temeiul alineatului (6) al doilea paragraf trebuie rambursate.

Art. 117: Taxe la import sau la export percepute în exces;
(1)Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import sau la export în cazul în care cuantumul corespunzător datoriei vamale notificate iniţial depăşeşte cuantumul de plătit în mod legal sau datoria vamală a fost notificată debitorului cu nerespectarea modalităţilor prevăzute la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) sau (d)..

(2)În cazul în care cererea de rambursare sau remitere se bazează pe existenţa, în momentul în care declaraţia de punere în liberă circulaţie este acceptată, a unei rate reduse sau zero a taxelor la import aplicabile în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a altor măsuri tarifare preferenţiale, rambursarea sau remiterea se acordă numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii însoţite de documentele necesare, oricare dintre următoarele condiţii să fie îndeplinită:
a)în cazul unui contingent tarifar, volumul acestuia să nu fie epuizat;
b)în alte cazuri, restabilirea drepturilor datorate în mod normal să nu fi avut loc.
Art. 118: Mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului
(1)Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import în cazul în care notificarea datoriei vamale se referă la mărfuri refuzate de către importator deoarece, în momentul acordării liberului de vamă, acestea erau defecte sau neconforme cu clauzele contractuale pe baza căruia au fost importate.
Se consideră mărfuri defecte mărfurile deteriorate înaintea acordării liberului de vamă.
(2)Prin derogare de la alineatul (3), rambursarea sau remiterea se acordă cu condiţia ca mărfurile să nu fi fost utilizate, cu excepţia cazului în care o utilizare iniţială este necesară pentru a constata defecţiunea sau neconformitatea acestora cu dispoziţiile contractului, şi ca acestea să fie scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(3)Rambursarea sau remiterea nu se acordă în următoarele situaţii:
a)în cazul în care mărfurile, înainte de a fi puse în liberă circulaţie, au fost plasate sub un regim special pentru a fi testate, cu excepţia cazului în care se stabileşte că defectele mărfurilor sau nerespectarea clauzelor contractuale nu ar fi putut fi detectate în mod normal în decursul acestor teste;
b)în cazul în care caracterul defectuos al mărfurilor a fost luat în considerare la stabilirea clauzelor contractuale, mai ales a preţului, înainte ca mărfurile să fie plasate într-un regim vamal care presupune naşterea unei datorii vamale; sau
c)în cazul în care mărfurile sunt vândute de solicitant după ce s-a stabilit caracterul lor defectuos sau neconformitatea cu clauzele contractuale.
(4)În baza unei cereri depuse de persoana interesată, autorităţile vamale autorizează, în locul scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, plasarea acestora sub regimul de perfecţionare activă, inclusiv în vederea distrugerii, sau de tranzit extern, de antrepozitare vamală sau de zonă liberă.
Art. 119: Eroarea autorităţilor competente
(1)În alte cazuri decât cele menţionate la articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele 117, 118 şi 120, un cuantum de taxe la import sau la export se rambursează sau se remite în cazul în care, ca urmare a unei erori a autorităţilor competente, cuantumul datoriei vamale notificate iniţial a fost inferior cuantumului de plătit, cu condiţia ca următoarele condiţii să fie îndeplinite:
a)debitorul nu ar fi putut, în mod rezonabil, să detecteze eroarea; şi
b)debitorul a acţionat cu bună-credinţă.
(2)În cazul în care condiţiile prevăzute la articolul 117 alineatul (2) nu sunt îndeplinite, rambursarea sau remiterea se acordă dacă omisiunea de a aplica rata redusă sau zero a taxelor a fost rezultatul unei erori din partea autorităţilor vamale, iar declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie a cuprins toate datele şi a fost însoţită de toate documentele necesare pentru aplicarea ratei reduse sau zero.
(3)În cazul în care statutul preferenţial al mărfurilor este stabilit pe baza unui sistem de cooperare administrativă cu autorităţile unei ţări sau ale unui teritoriu situat în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii, eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi, în cazul în care acesta se dovedeşte a fi incorect, constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil, în sensul alineatului (1) litera (a).
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care eliberarea acestui certificat rezultă dintr-o prezentare incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care este evident că autorităţile emitente aveau la cunoştinţă sau trebuiau în mod rezonabil să aibă la cunoştinţă faptul că mărfurile nu corespund condiţiilor fixate pentru acordarea beneficiilor regimului preferenţial.
Debitorul este considerat a fi de bună-credinţă în cazul în care este în măsură să demonstreze că, pe parcursul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate eforturile necesare pentru a garanta că toate condiţiile privind tratamentul preferenţial au fost întrunite.
Debitorul nu poate însă să invoce buna sa credinţă în cazul în care Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz indicând că existau îndoieli temeinice în legătură cu aplicarea corectă a regulii preferenţiale de către ţara sau teritoriul beneficiar.
Art. 120: Echitatea
(1)În alte cazuri decât cele menţionate la articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele 117, 118 şi 119, se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import sau la export, din motive de echitate, în cazul în care datoria vamală ia naştere în condiţii speciale în care nicio fraudă sau neglijenţă evidentă nu poate fi atribuită debitorului.
(2)Existenţa circumstanţelor speciale menţionate la alineatul (1) este stabilită în cazul în care reiese clar din circumstanţele cazului că debitorul se află într-o situaţie excepţională în raport cu alţi operatori care desfăşoară aceeaşi activitate şi că, în absenţa unor astfel de circumstanţe, nu ar fi suferit prejudiciul cauzat de perceperea cuantumului reprezentând taxe la import sau la export.
Art. 121: Procedura pentru rambursare şi remitere
(1)Cererile de rambursare sau de remitere prezentate în conformitate cu articolul 116 se depun la autorităţile vamale în termenele următoare:
a)în caz de taxe la import sau la export percepute în exces, de eroare a autorităţilor competente sau în cazul în care se impune aplicarea principiului echităţii, în termen de trei ani de la data notificării datoriei vamale;
b)în caz de mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului, în termen de un an de la data notificării datoriei vamale;
c)în caz de invalidare a unei declaraţii vamale, în termenul fixat de normele privind invalidarea.
Termenul menţionat la primul paragraf literele (a) şi (b) este prelungit în cazul în care solicitantul face dovada că a fost împiedicat să depună o cerere în termenul stabilit ca urmare a unui caz fortuit sau de forţă majoră.
(2)În cazul în care autorităţile vamale nu sunt în măsură, ţinând seama de motivele invocate, să acorde rambursarea sau remiterea unui cuantum reprezentând taxe la import sau la export, este necesar să examineze temeinicia unei cereri de rambursare sau remitere ţinând seama de celelalte motive de rambursare sau de remitere, menţionate la articolul 116.
(3)În cazul în care se exercită o cale de atac împotriva notificării datoriei vamale în temeiul articolului 44, termenele menţionate la alineatul (1) primul paragraf sunt suspendate începând de la data la care se introduce acţiunea, pe durata procedurii respective.
(4)În cazul în care o autoritate vamală acordă rambursarea sau remiterea în conformitate cu articolele 119 şi 120, statul membru în cauză informează Comisia cu privire la acest fapt.
Art. 122: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, de stabilire a normelor pe care Comisia trebuie să le respecte atunci când adoptă o decizie menţionată la articolul 116 alineatul (3) şi în special cu privire la următoarele:
(a)condiţiile pentru acceptarea dosarului;
(b)termenul pentru adoptarea unei decizii şi suspendarea acestuia;
(c)comunicarea motivelor pe care Comisia intenţionează să îşi bazeze decizia, anterior luării unei decizii care ar afecta negativ persoana în cauză;
(d)notificarea deciziei;
(e)consecinţele neadoptării sau ale nenotificării unei astfel de decizii.
Art. 123: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
a)rambursare şi remitere, menţionate la articolul 116;
b)informarea Comisiei în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) şi la informaţiile care trebuie furnizate.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă deciziile conform articolului 116 alineatul (3) prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 285 alineatul (2).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 28 5 alineatul (6).
Art. 124: Stingerea
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor în vigoare cu privire la nerecuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale în caz de insolvabilitate a debitorului constatată pe cale judiciară, datoria vamală la import sau la export se stinge în următoarele cazuri:
a)atunci când datoria vamală nu mai poate fi notificată debitorului, în conformitate cu articolul 103;
b)prin plata cuantumului taxelor la import sau la export;
c)sub rezerva alineatului (5), prin remiterea cuantumului taxelor la import sau la export;
d)în cazul în care, în privinţa mărfurilor declarate pentru un regim vamal care comportă obligaţia plăţii taxelor la import sau la export, declaraţia vamală este invalidată;
e)în cazul în care mărfurile supuse taxelor la import şi la export sunt reţinute şi simultan sau ulterior confiscate;
f)în cazul în care mărfurile supuse taxelor la import sau la export sunt distruse sub supraveghere vamală sau abandonate în favoarea statului;
g)în cazul în care dispariţia mărfurilor sau neîndeplinirea obligaţiilor care decurg din legislaţia vamală rezultă din distrugerea totală sau din pierderea iremediabilă a acestora ca rezultat al naturii mărfurilor sau al unui caz fortuit sau de forţă majoră sau ca o consecinţă a unor instrucţiuni ale autorităţilor vamale; în sensul prezentei litere, mărfurile sunt considerate a fi pierdute în mod iremediabil în cazul în care au devenit inutilizabile de către orice persoană;
h)în cazul în care datoria vamală a luat naştere în temeiul articolului 79 sau al articolului 82 şi sunt întrunite condiţiile de mai jos:
(i)inerespectarea care a dus la naşterea datoriei vamale nu a avut consecinţe semnificative asupra funcţionării corecte a depozitării temporare sau a regimului vamal în cauză şi nu a constituit o tentativă de fraudă;

(ii)toate formalităţile necesare pentru reglementarea situaţiei mărfurilor sunt îndeplinite ulterior;
i)în cazul în care mărfurile, puse în liberă circulaţie fără taxe la import sau cu o taxă redusă datorită destinaţiei lor finale, au fost exportate cu permisiunea autorităţilor vamale;
j)în cazul în care datoria a luat naştere în temeiul articolului 78 şi în cazul în care formalităţile îndeplinite pentru a permite obţinerea tratamentului tarifar preferenţial menţionat în articolul respectiv sunt anulate;
k)în cazul în care, sub rezerva alineatului (6), datoria vamală a luat naştere în temeiul articolului 79 şi se furnizează autorităţilor vamale dovada că mărfurile nu au fost utilizate sau consumate şi au fost scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (e), datoria vamală este totuşi considerată, având în vedere sancţiunile aplicabile infracţiunilor vamale, ca nefiind stinsă în cazul în care legislaţia unui stat membru prevede că taxele la import sau la export sau existenţa unei datorii vamale servesc drept bază pentru stabilirea sancţiunilor.
(3)În cazul în care, conform alineatului (1) litera (g), o datorie vamală se stinge în privinţa unor mărfuri puse în liberă circulaţie cu scutire sau reducere de taxe la import datorită destinaţiei lor finale, deşeurile şi resturile rezultate din distrugerea acestora sunt considerate drept mărfuri neunionale.
(4)Dispoziţiile în vigoare referitoare la ratele standard de pierdere iremediabilă ca rezultat al naturii mărfurilor se aplică în cazul în care persoana în cauză nu poate face dovada că pierderea efectivă o depăşeşte pe cea calculată prin aplicarea ratei standard pentru mărfurile respective.
(5)În cazul în care mai multe persoane sunt supuse plăţii cuantumului taxelor la import sau export corespunzător datoriei vamale şi se acordă o remitere, datoria vamală se stinge numai pentru persoana sau persoanele pentru care remiterea a fost acordată.
(6)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (k), datoria vamală nu este stinsă în privinţa oricărei persoane care a comis o tentativă de fraudă.
(7)În cazul în care datoria vamală ia naştere în temeiul articolului 79, aceasta se stinge în privinţa persoanei al cărei comportament nu a implicat nicio tentativă de fraudă şi care a contribuit la lupta împotriva fraudei.
Art. 125: Aplicarea sancţiunilor
Atunci când se stinge datoria vamală în baza articolului 124 alineatul (1) litera (h), statele membre nu trebuie împiedicate să aplice sancţiuni pentru nerespectarea dispoziţiilor legislaţiei vamale.
Art. 126: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili lista nerespectărilor care nu au consecinţe semnificative asupra funcţionării corecte a depozitării temporare sau a regimului vamal în cauză şi pentru a completa articolul 124 alineatul (1) litera (h) punctul (i).