Capitolul 3 - Recuperarea, plata, rambursarea şi remiterea cuantumului taxelor la import sau la export - Regulamentul 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 269L

În vigoare
Versiune de la: 12 Decembrie 2022
CAPITOLUL 3:Recuperarea, plata, rambursarea şi remiterea cuantumului taxelor la import sau la export
Art. 101: Determinarea cuantumului taxelor la import sau la export
(1)Cuantumul taxelor la import sau la export de plătit se determină de autorităţile vamale competente din locul unde a luat naştere sau se consideră că a luat naştere datoria vamală, în temeiul articolului 87, odată ce acestea dispun de informaţiile necesare.
(2)Fără a aduce atingere articolului 48, autorităţile vamale pot accepta cuantumul taxelor la import sau la export de plătit determinat de declarant.
(3)În cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit nu are drept rezultat un număr întreg, cuantumul respectiv poate fi rotunjit.
În cazul în care cuantumul menţionat la primul paragraf este exprimat în euro, rotunjirea nu poate fi mai mare decât cel mai apropiat număr întreg, mai mare sau mai mic.
Un stat membru a cărui monedă nu este euro poate fie să aplice mutatis mutandis dispoziţiile alineatului (2), fie să deroge de la alineatul respectiv, cu condiţia ca normele aplicabile cu privire la rotunjire să nu aibă un impact financiar mai mare faţă de aplicarea normelor prevăzute la alineatul (2).
Art. 102: Notificarea datoriei vamale
(1)Datoria vamală se notifică debitorului, în forma prevăzută în locul unde a luat naştere sau se consideră că a luat naştere datoria vamală, conform articolului 87.
Notificarea menţionată la primul paragraf nu se efectuează în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care, în aşteptarea determinării definitive a cuantumului taxelor la import sau la export, a fost impusă o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe;
b)în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit este superior celui determinat pe baza unei decizii luate conform articolului 33;
c)în cazul în care decizia iniţială de a nu notifica datoria vamală sau de a o notifica cu un cuantum al taxelor la import sau la export inferior cuantumului taxelor la import sau export de plătit a fost luată pe baza dispoziţiilor cu caracter general invalidate ulterior prin hotărârea unei instanţe judecătoreşti;
d)în cazul în care autorităţile vamale au derogare, în temeiul legislaţiei vamale, de a notifica datoria vamală.
(2)În cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit este egal cu cuantumul menţionat în declaraţia vamală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autorităţile vamale este echivalentă cu notificarea debitorului privind datoria vamală.
(3)În cazul în care nu se aplică alineatul (2), datoria vamală se notifică debitorului de către autorităţile vamale atunci când acestea sunt în măsură să determine cuantumul taxelor la import sau la export de plătit şi să ia o decizie.
Cu toate acestea, în cazul în care notificarea datoriei vamale ar aduce prejudicii anchetelor penale, autorităţile vamale pot amâna notificarea până în momentul în care aceasta nu mai aduce prejudicii anchetelor penale.
(4)Cu condiţia garantării plăţii, datoria vamală care corespunde cuantumului total al taxei la import sau la export referitor la toate mărfurile cărora li s-a acordat liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane într-o perioadă stabilită de autorităţile vamale, poate fi notificată la sfârşitul perioadei respective. Perioada fixată de autorităţile vamale nu depăşeşte 31 de zile.
Art. 103: Prescrierea datoriei vamale
(1)Nicio datorie vamală nu se notifică debitorului după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naştere datoria vamală.
(2)În cazul în care datoria vamală a luat naştere ca rezultat al unui act care, la data la care a avut loc, putea face obiectul unei acţiuni judiciare penale, termenul de trei ani stabilit la alineatul (1) este extins la minim cinci ani şi la maximum 10 ani în conformitate cu legislaţia naţională.
(3)Termenele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se suspendă în cazul în care:
a)este introdusă o cale de atac în conformitate cu articolul 44; o astfel de suspendare se aplică de la data la care este introdusă calea de atac şi este în vigoare pe durata procedurilor respective; sau
b)autorităţile vamale au comunicat debitorului, în conformitate cu articolul 22 alineatul (6), motivele pentru care intenţionează să notifice datoria vamală; o astfel de suspendare se aplică de la data comunicării respective şi până la sfârşitul perioadei în care debitorului i se acordă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.
(4)În cazul în care existenţa unei datorii vamale este restabilită în temeiul articolului 116 alineatul (7), termenele prevăzute la alineatele (1) şi (2) sunt considerate ca suspendate începând de la data la care s-a depus cererea de rambursare sau de remitere conform articolului 121 şi până la data la care s-a luat decizia în privinţa acestei cereri de rambursare sau de remitere.
Art. 104: Înscrierea în evidenţa contabilă
(1)Autorităţile vamale menţionate la articolul 101 înscriu în evidenţele contabile, în conformitate cu legislaţia naţională, cuantumul taxelor la import sau la export de plătit, determinat conform articolului mai sus menţionat.
Primul paragraf nu se aplică în cazurile menţionate la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf.
(2)Autorităţile vamale nu au obligaţia să înscrie în evidenţa contabilă cuantumul taxelor la import sau la export care, în temeiul articolului 103, corespund unei datorii vamale care nu mai poate fi notificată debitorului.
(3)Modalităţile practice de înscriere în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export sunt determinate de către statele membre. Aceste modalităţi pot diferi în măsura în care autorităţile vamale, ţinând cont de circumstanţele în care se naşte datoria vamală, sunt asigurate că respectivele cuantumuri vor fi plătite.
Art. 105: Termenul de înscriere în evidenţa contabilă
(1)În cazul în care se naşte o datorie vamală ca rezultat al acceptării declaraţiei vamale a mărfurilor pentru un regim vamal, altul decât admiterea temporară cu scutire parţială de taxe la import, sau al oricărui act având aceleaşi efecte juridice ca această acceptare, autorităţile vamale înscriu în evidenţa contabilă cuantumul taxelor la import sau la export de plătit, în termen de paisprezece zile de la data acordării liberului de vamă mărfurilor.
Cu toate acestea, cuantumul total al taxelor la import sau la export aferente mărfurilor care au primit liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane, pe parcursul unei perioade fixate de autorităţile vamale, care nu poate să depăşească 31 de zile, poate face obiectul unei înscrieri unice în evidenţa contabilă la sfârşitul acestei perioade, cu condiţia ca plata acestora să fie garantată. Această înscriere se efectuează în termen de paisprezece zile de la data la care se încheie perioada respectivă.
(2)În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în anumite condiţii de care depinde fie determinarea cuantumului taxelor la import sau la export de plătit, fie încasarea acestuia, înscrierea în evidenţa contabilă se face în termen de paisprezece zile de la data la care se determină cuantumul taxelor la import sau la export de plătit sau se stabileşte obligaţia de achitare a acestor taxe.
Cu toate acestea, în cazul în care datoria vamală se referă la o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe, înscrierea în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export de plătit se efectuează în termen de două luni de la data publicării regulamentului care instituie măsura de politică comercială definitivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)În cazul naşterii unei datorii vamale în alte condiţii decât cele menţionate la alineatul (1), înscrierea în evidenţa contabilă a cuantumului taxelor la import sau la export de plătit se efectuează în termen de paisprezece zile de la data la care autorităţile vamale sunt în măsură să determine cuantumul taxelor la import sau la export în cauză şi să ia o decizie.
(4)Alineatul (3) se aplică cuantumului taxelor la import sau la export de recuperat sau care rămân să fie recuperate, în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit nu a fost înscris în evidenţa contabilă în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) sau a fost calculat şi înscris în evidenţa contabilă la o valoare inferioară cuantumului de plătit.
(5)Termenele de înscriere în evidenţa contabilă stabilite la alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică în caz fortuit sau de forţă majoră.
(6)Înscrierea în evidenţa contabilă poate fi amânată în cazul menţionat la articolul 102 alineatul (3) al doilea paragraf atât timp cât notificarea datoriei vamale nu mai aduce prejudicii unei anchete penale.
Art. 106: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili cazurile menţionate la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) în care autorităţile vamale au derogare de a notifica datoria vamală.

Art. 107: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru a asigura acordarea de asistenţă reciprocă între autorităţile vamale în cazul în care se naşte o datorie vamală.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 108: Termene generale de plată şi suspendarea termenului de plată
(1)Orice cuantum al taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale, care a făcut obiectul notificării menţionate la articolul 102, se achită de către debitor în termenul fixat de autorităţile vamale.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 45 alineatul (2), acest termen nu depăşeşte zece zile de la data notificării către debitor a datoriei vamale. În cazul cumulării înscrierilor în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 105 alineatul (1) al doilea paragraf, acest termen se fixează astfel încât să nu permită debitorului să obţină un termen de plată mai lung decât dacă ar fi beneficiat de o amânare a plăţii în conformitate cu articolul 110.
Autorităţile vamale pot prelungi termenul respectiv la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit rezultă în urma unui control ulterior acordării liberului de vamă astfel cum este prevăzut la articolul 48. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 112 alineatul (1), prelungirea termenului astfel acordată nu poate depăşi timpul necesar pentru a permite debitorului să ia măsurile necesare pentru a-şi achita obligaţia.
(2)În cazul în care debitorul beneficiază de una dintre facilităţile de plată prevăzute la articolele 110 - 112, plata se efectuează în termenul sau termenele fixat(e) în cadrul acestor facilităţi.
(3)termenul pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale se suspendă în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care cererea de remitere a taxelor este introdusă conform articolului 121;
b)în cazul în care mărfurile urmează a fi confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului;
c)în cazul în care datoria vamală se naşte în temeiul articolului 79 şi există mai mulţi debitori.
Art. 109: Plata
(1)Plata se efectuează în numerar sau prin orice alt mijloc care are un efect de descărcare similar, inclusiv prin ajustarea soldului creditor în conformitate cu legislaţia naţională.
(2)Plata poate fi efectuată de către o persoană terţă în locul debitorului.
(3)Debitorul poate în toate cazurile să achite cuantumul taxelor la import sau la export, parţial sau integral, anterior expirării termenului dat în acest scop.
Art. 110: Amânarea plăţii
Autorităţile vamale autorizează, în baza unei cereri depuse de persoana interesată şi sub rezerva constituirii unei garanţii, o amânare a plăţii cuantumului taxelor de plătit, conform uneia dintre modalităţile următoare:
(a)fie separat, pentru fiecare sumă reprezentând taxe la import sau la export înscrisă în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 105 alineatul (4);
(b)fie global, pentru cuantumul total al taxelor la import sau la export, înscris în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) primul paragraf, pe o perioadă fixată de către autorităţile vamale şi care nu poate depăşi 31 de zile;
(c)fie global, pentru cuantumul total al taxelor la import sau la export care face obiectul unei înscrieri unice în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) al doilea paragraf.
Art. 111: Perioade de amânare a plăţii
(1)Perioada în care se amână efectuarea unei plăţi în temeiul articolului 110 este de 30 de zile.
(2)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (a), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în cursul căreia datoria vamală este notificată debitorului.
(3)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (b), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada de cumulare. Acesta este redus cu un număr de zile corespunzător jumătăţii numărului de zile care formează perioada de cumulare.
(4)În cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 110 litera (c), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada fixată pentru acordarea liberului de vamă pentru mărfurile în cauză. Acesta este redus cu un număr de zile corespunzător jumătăţii numărului de zile care formează perioada în cauză.
(5)În cazul în care perioadele menţionate la alineatele (3) şi (4) conţin un număr de zile impar, numărul de zile care se deduc din termenul de 30 de zile, conform respectivelor alineate, este egal cu jumătatea numărului par imediat inferior acestui număr impar.
(6)În cazul în care perioadele menţionate la alineatele (3) şi (4) sunt săptămâni, statele membre pot prevedea ca plata taxelor la import sau la export care fac obiectul amânării plăţii să fie efectuată cel târziu în ziua de vineri a celei de a patra săptămâni ulterioare săptămânii în cauză.
În cazul în care aceste perioade sunt luni, statele membre pot prevedea ca plata taxelor la import sau la export care fac obiectul amânării plăţii să fie efectuată cel târziu în a şaisprezecea zi a lunii următoare lunii în cauză.
Art. 112: Alte facilităţi de plată
(1)Autorităţile vamale pot acorda debitorului facilităţi de plată, altele decât amânarea plăţii, sub rezerva constituirii unei garanţii.
(2)În cazul în care se acordă facilităţile menţionate la alineatul (1), se percepe o dobândă la credit, în plus faţă de cuantumul taxelor la export sau import.
În cazul unui stat membru a cărui monedă este euro, rata dobânzii creditului este egală cu rata dobânzii, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, aplicată de Banca Centrală Europeană asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în care s-a împlinit scadenţa, majorată cu un punct procentual.
Pentru un stat membru a cărui monedă nu este euro, rata dobânzii creditului este egală cu rata aplicată de banca centrală naţională respectivă asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în cauză, majorată cu un punct procentual, sau, în cazul unui stat membru pentru care nu este disponibilă rata băncii centrale naţionale, rata cu gradul cel mai ridicat de echivalenţă aplicată pe piaţa monetară a statului membru respectiv în prima zi a lunii în cauză, majorată cu un punct procentual.
(3)Autorităţile vamale pot renunţa la solicitarea constituirii unei garanţii sau la aplicarea unei dobânzi la credit, în cazul în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate a situaţiei debitorului, că aceasta ar provoca grave dificultăţi de ordin economic sau social.
(4)Autorităţile vamale renunţă la perceperea unei dobânzi la credit în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 10 euro.
Art. 113: Executarea silită
În cazul în care cuantumul taxelor de plătit nu a fost achitat în termenul prevăzut, autorităţile vamale utilizează toate mijloacele de care dispun în conformitate cu legislaţia statului membru în cauză pentru a asigura plata cuantumului respectiv.
Art. 114: Dobânda la arierate
(1)Penalităţile de întârziere se percep la cuantumul taxelor la import sau export, pentru perioada cuprinsă între data la care a expirat termenul fixat şi data plăţii.
În cazul unui stat membru a cărui monedă este euro, rata penalităţii de întârziere este egală cu rata dobânzii, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, aplicată de Banca Centrală Europeană asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în care s-a împlinit scadenţa, majorată cu două puncte procentuale.
Pentru un stat membru a cărui monedă nu este euro, rata penalităţii de întârziere este egală cu rata aplicată de banca centrală naţională respectivă asupra principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi a lunii în cauză, majorată cu două puncte procentuale, sau, în cazul unui stat membru pentru care nu este disponibilă rata băncii centrale naţionale, rata cu gradul cel mai ridicat de echivalenţă aplicată pe piaţa monetară a statului membru respectiv în prima zi a lunii în cauză, majorată cu două puncte procentuale.
(2)În cazul în care datoria vamală ia naştere în baza articolului 79 sau a articolului 82 sau în cazul în care notificarea datoriei vamale rezultă dintr-un control ulterior, penalităţile de întârziere se percep în plus faţă de cuantumul taxelor la import sau la export, de la data la care a luat naştere datoria vamală şi până la data notificării acesteia.
Rata penalităţilor de întârziere se calculează în conformitate cu alineatul (1).
(3)Autorităţile vamale pot renunţa la aplicarea unei penalităţi de întârziere, în cazul în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate a situaţiei debitorului, că aceasta ar provoca grave dificultăţi de ordin economic sau social.
(4)Autorităţile vamale renunţă la perceperea unei dobânzi la arierate în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 10 euro.
Art. 115: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, pentru a stabili normele pentru suspendarea termenului de plată a cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale, astfel cum se menţionează la articolul 108 alineatul (3), precum şi perioada de suspendare.
Art. 116: Dispoziţii generale
(1)Sub rezerva condiţiilor stabilite în prezenta secţiune, cuantumul taxelor la import şi la export se rambursează sau se remite din oricare dintre motivele următoare:
a)taxe la import sau la export percepute în exces;
b)mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului;
c)eroarea autorităţilor competente;
d)echitate.
În cazul în care cuantumul taxelor a fost achitat şi declaraţia vamală respectivă este invalidată în conformitate cu articolul 174, cuantumul respectiv se rambursează.
(2)Autorităţile vamale rambursează sau remit cuantumul taxelor la import sau la export menţionat la alineatul (1) atunci când cuantumul acestora este egal cu cel puţin 10 euro, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită rambursarea sau remiterea unui cuantum inferior.
(3)În cazul în care autorităţile vamale consideră că rambursarea sau remiterea ar trebui acordate în baza articolului 119 sau a articolului 120, statul membru în cauză transmite dosarul Comisiei pentru luarea unei decizii în unul dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care autorităţile vamale consideră că circumstanţele speciale sunt cauzate de nerespectarea de către Comisie a obligaţiilor sale;
b)în cazul în care autorităţile vamale consideră că Comisia a comis o eroare în sensul articolului 119;
c)în cazul în care circumstanţele cazului sunt legate de rezultatele unei anchete a Uniunii efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea şi Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislaţiei din domeniile vamal şi agricol (1) sau efectuate pe baza unei alte legislaţii a Uniunii sau a unui acord încheiat de Uniune cu anumite ţări sau grupuri de ţări, în care se prevede posibilitatea de a se proceda la realizarea unor astfel de anchete ale Uniunii;
(1)JO L 82, 22.3.1997, p. 1.
d)în cazul în care cuantumul pe care persoana în cauză poate fi obligată să îl plătească la una sau mai multe operaţiuni de import sau de export egalează sau depăşeşte 500 000 EUR ca urmare a unei erori sau a unor circumstanţe speciale.
În pofida primului paragraf, dosarele nu se transmit în niciuna dintre următoarele situaţii:
(a)în cazul în care Comisia a adoptat deja o decizie privind un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile;
(b)în cazul în care Comisia este deja sesizată cu privire la un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(4)Sub rezerva normelor de competenţă în materie decizională, în cazul în care autorităţile vamale însele constată în termenele menţionate la articolul 121 alineatul (1) că taxele se poate rambursa sau remite un cuantum al taxelor la import sau la export în temeiul articolelor 117, 119 sau 120, acestea procedează din oficiu la rambursare sau la remitere.
(5)Nicio rambursare sau remitere nu este acordată în cazul în care situaţia care a condus la notificarea datoriei vamale rezultă dintr-o fraudă a debitorului.
(6)Rambursarea nu presupune plata de dobânzi de către autorităţile vamale în cauză.
Cu toate acestea, se plătesc dobânzi în cazul în care decizia de acordare a rambursării nu este pusă în aplicare în termen de trei luni de la data la care a fost luată decizia, cu excepţia cazului în care nerespectarea termenului nu s-a produs din culpa autorităţilor vamale.
În asemenea cazuri, se plătesc dobânzile pentru perioada cuprinsă între data la care expiră termenul de trei luni şi data rambursării. Rata acestor dobânzi se calculează în conformitate cu articolul 112.
(7)În cazul în care autorităţile vamale au acordat din greşeală o rambursare sau o remitere, datoria vamală iniţială este restabilită în măsura în care nu s-a prescris, în temeiul articolului 103.
În asemenea cazuri, eventualele dobânzi achitate în temeiul alineatului (6) al doilea paragraf trebuie rambursate.

Art. 117: Taxe la import sau la export percepute în exces;
(1)Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import sau la export în cazul în care cuantumul corespunzător datoriei vamale notificate iniţial depăşeşte cuantumul de plătit în mod legal sau datoria vamală a fost notificată debitorului cu nerespectarea modalităţilor prevăzute la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) sau (d)..

(2)În cazul în care cererea de rambursare sau remitere se bazează pe existenţa, în momentul în care declaraţia de punere în liberă circulaţie este acceptată, a unei rate reduse sau zero a taxelor la import aplicabile în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a altor măsuri tarifare preferenţiale, rambursarea sau remiterea se acordă numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii însoţite de documentele necesare, oricare dintre următoarele condiţii să fie îndeplinită:
a)în cazul unui contingent tarifar, volumul acestuia să nu fie epuizat;
b)în alte cazuri, restabilirea drepturilor datorate în mod normal să nu fi avut loc.
Art. 118: Mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului
(1)Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import în cazul în care notificarea datoriei vamale se referă la mărfuri refuzate de către importator deoarece, în momentul acordării liberului de vamă, acestea erau defecte sau neconforme cu clauzele contractuale pe baza căruia au fost importate.
Se consideră mărfuri defecte mărfurile deteriorate înaintea acordării liberului de vamă.
(2)Prin derogare de la alineatul (3), rambursarea sau remiterea se acordă cu condiţia ca mărfurile să nu fi fost utilizate, cu excepţia cazului în care o utilizare iniţială este necesară pentru a constata defecţiunea sau neconformitatea acestora cu dispoziţiile contractului, şi ca acestea să fie scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(3)Rambursarea sau remiterea nu se acordă în următoarele situaţii:
a)în cazul în care mărfurile, înainte de a fi puse în liberă circulaţie, au fost plasate sub un regim special pentru a fi testate, cu excepţia cazului în care se stabileşte că defectele mărfurilor sau nerespectarea clauzelor contractuale nu ar fi putut fi detectate în mod normal în decursul acestor teste;
b)în cazul în care caracterul defectuos al mărfurilor a fost luat în considerare la stabilirea clauzelor contractuale, mai ales a preţului, înainte ca mărfurile să fie plasate într-un regim vamal care presupune naşterea unei datorii vamale; sau
c)în cazul în care mărfurile sunt vândute de solicitant după ce s-a stabilit caracterul lor defectuos sau neconformitatea cu clauzele contractuale.
(4)În baza unei cereri depuse de persoana interesată, autorităţile vamale autorizează, în locul scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, plasarea acestora sub regimul de perfecţionare activă, inclusiv în vederea distrugerii, sau de tranzit extern, de antrepozitare vamală sau de zonă liberă.
Art. 119: Eroarea autorităţilor competente
(1)În alte cazuri decât cele menţionate la articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele 117, 118 şi 120, un cuantum de taxe la import sau la export se rambursează sau se remite în cazul în care, ca urmare a unei erori a autorităţilor competente, cuantumul datoriei vamale notificate iniţial a fost inferior cuantumului de plătit, cu condiţia ca următoarele condiţii să fie îndeplinite:
a)debitorul nu ar fi putut, în mod rezonabil, să detecteze eroarea; şi
b)debitorul a acţionat cu bună-credinţă.
(2)În cazul în care condiţiile prevăzute la articolul 117 alineatul (2) nu sunt îndeplinite, rambursarea sau remiterea se acordă dacă omisiunea de a aplica rata redusă sau zero a taxelor a fost rezultatul unei erori din partea autorităţilor vamale, iar declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie a cuprins toate datele şi a fost însoţită de toate documentele necesare pentru aplicarea ratei reduse sau zero.
(3)În cazul în care statutul preferenţial al mărfurilor este stabilit pe baza unui sistem de cooperare administrativă cu autorităţile unei ţări sau ale unui teritoriu situat în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii, eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi, în cazul în care acesta se dovedeşte a fi incorect, constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil, în sensul alineatului (1) litera (a).
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care eliberarea acestui certificat rezultă dintr-o prezentare incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care este evident că autorităţile emitente aveau la cunoştinţă sau trebuiau în mod rezonabil să aibă la cunoştinţă faptul că mărfurile nu corespund condiţiilor fixate pentru acordarea beneficiilor regimului preferenţial.
Debitorul este considerat a fi de bună-credinţă în cazul în care este în măsură să demonstreze că, pe parcursul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate eforturile necesare pentru a garanta că toate condiţiile privind tratamentul preferenţial au fost întrunite.
Debitorul nu poate însă să invoce buna sa credinţă în cazul în care Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz indicând că existau îndoieli temeinice în legătură cu aplicarea corectă a regulii preferenţiale de către ţara sau teritoriul beneficiar.
Art. 120: Echitatea
(1)În alte cazuri decât cele menţionate la articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele 117, 118 şi 119, se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import sau la export, din motive de echitate, în cazul în care datoria vamală ia naştere în condiţii speciale în care nicio fraudă sau neglijenţă evidentă nu poate fi atribuită debitorului.
(2)Existenţa circumstanţelor speciale menţionate la alineatul (1) este stabilită în cazul în care reiese clar din circumstanţele cazului că debitorul se află într-o situaţie excepţională în raport cu alţi operatori care desfăşoară aceeaşi activitate şi că, în absenţa unor astfel de circumstanţe, nu ar fi suferit prejudiciul cauzat de perceperea cuantumului reprezentând taxe la import sau la export.
Art. 121: Procedura pentru rambursare şi remitere
(1)Cererile de rambursare sau de remitere prezentate în conformitate cu articolul 116 se depun la autorităţile vamale în termenele următoare:
a)în caz de taxe la import sau la export percepute în exces, de eroare a autorităţilor competente sau în cazul în care se impune aplicarea principiului echităţii, în termen de trei ani de la data notificării datoriei vamale;
b)în caz de mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului, în termen de un an de la data notificării datoriei vamale;
c)în caz de invalidare a unei declaraţii vamale, în termenul fixat de normele privind invalidarea.
Termenul menţionat la primul paragraf literele (a) şi (b) este prelungit în cazul în care solicitantul face dovada că a fost împiedicat să depună o cerere în termenul stabilit ca urmare a unui caz fortuit sau de forţă majoră.
(2)În cazul în care autorităţile vamale nu sunt în măsură, ţinând seama de motivele invocate, să acorde rambursarea sau remiterea unui cuantum reprezentând taxe la import sau la export, este necesar să examineze temeinicia unei cereri de rambursare sau remitere ţinând seama de celelalte motive de rambursare sau de remitere, menţionate la articolul 116.
(3)În cazul în care se exercită o cale de atac împotriva notificării datoriei vamale în temeiul articolului 44, termenele menţionate la alineatul (1) primul paragraf sunt suspendate începând de la data la care se introduce acţiunea, pe durata procedurii respective.
(4)În cazul în care o autoritate vamală acordă rambursarea sau remiterea în conformitate cu articolele 119 şi 120, statul membru în cauză informează Comisia cu privire la acest fapt.
Art. 122: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, de stabilire a normelor pe care Comisia trebuie să le respecte atunci când adoptă o decizie menţionată la articolul 116 alineatul (3) şi în special cu privire la următoarele:
(a)condiţiile pentru acceptarea dosarului;
(b)termenul pentru adoptarea unei decizii şi suspendarea acestuia;
(c)comunicarea motivelor pe care Comisia intenţionează să îşi bazeze decizia, anterior luării unei decizii care ar afecta negativ persoana în cauză;
(d)notificarea deciziei;
(e)consecinţele neadoptării sau ale nenotificării unei astfel de decizii.
Art. 123: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
a)rambursare şi remitere, menţionate la articolul 116;
b)informarea Comisiei în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) şi la informaţiile care trebuie furnizate.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă deciziile conform articolului 116 alineatul (3) prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 285 alineatul (2).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 28 5 alineatul (6).