Titlul v - NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ŞI DISPUNEREA DE MĂRFURI - Regulamentul 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii
Acte UE
Jurnalul Oficial 269L
În vigoare Versiune de la: 12 Decembrie 2022
TITLUL V:NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ŞI DISPUNEREA DE MĂRFURI
Art. 153: Prezumţia statutului vamal de mărfuri unionale
(1)Toate mărfurile care se află pe teritoriul vamal al Uniunii sunt presupuse a fi mărfuri unionale, cu excepţia cazului în care se stabileşte faptul că acestea nu au statutul vamal de mărfuri unionale.
(2)În anumite cazuri în care nu se aplică prezumţia de la alineatul (1), statutul vamal de mărfuri unionale trebuie dovedit.
(3)În anumite cazuri, mărfurile produse în întregime pe teritoriul vamal al Uniunii nu au statutul vamal de mărfuri unionale dacă sunt obţinute din mărfuri plasate sub regim de depozitare temporară sau de tranzit extern, de antrepozitare vamală, de admitere temporară sau de perfecţionare activă.
Art. 154: Pierderea statutului vamal de mărfuri unionale
Mărfurile unionale devin mărfuri neunionale în cazurile următoare:
(a)în cazul în care sunt scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii, în măsura în care normele în materie de tranzit intern nu se aplică;
(b)în cazul în care sunt plasate sub regim de tranzit extern, de depozitare sau de perfecţionare activă, în măsura în care legislaţia vamală o permite;
(c)în cazul în care sunt plasate sub regimul de destinaţie finală şi sunt apoi abandonate în favoarea statului sau sunt distruse şi rămân resturi;
(d)în cazul în care declaraţia de punere în liberă circulaţie este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfurile respective.
Art. 155: Mărfuri unionale care părăsesc temporar teritoriul vamal al Uniunii
(1)În cazurile menţionate la articolul 227 alineatul (2) literele (b) - (f), mărfurile îşi păstrează statutul vamal de mărfuri unionale doar dacă acest statut este stabilit în anumite condiţii şi în modalităţile prevăzute de legislaţia vamală.
(2)În anumite cazuri, mărfurile unionale pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii şi pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal.
Art. 156: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile în care prezumţia prevăzută la articolul 153 alineatul (1) nu se aplică;
(b)condiţiile de acordare a facilitării stabilirii dovezii statutului de mărfuri unionale;
(c)cazurile în care mărfurile menţionate la articolul 153 alineatul (3) nu au statutul vamal de mărfuri unionale;
(d)cazurile în care statutul vamal al mărfurilor menţionate la articolul 155 alineatul (2) nu se modifică.
Art. 157: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru furnizarea şi verificarea dovezii statutului vamal al mărfurilor unionale.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 158: Declararea mărfurilor în vamă şi supravegherea vamală a mărfurilor unionale
(1)Toate mărfurile destinate plasării sub un regim vamal, cu excepţia regimului de zonă liberă, fac obiectul unei declaraţii vamale corespunzătoare acestui regim.
(2)În anumite cazuri, altele decât cele menţionate la articolul 6 alineatul (3), o declaraţie vamală poate fi depusă utilizându-se alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
(3)Mărfurile unionale declarate pentru export, tranzit în interiorul Uniunii sau perfecţionare pasivă se află sub supraveghere vamală din momentul acceptării declaraţiei menţionate la alineatul (1) şi până în momentul în care sunt scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii, sunt abandonate în favoarea statului sau sunt distruse, sau până când declaraţia vamală este invalidată.
Art. 159: Birourile vamale competente
(1)În cazul în care nu există dispoziţii contrare în legislaţia Uniunii, statele membre stabilesc amplasarea şi competenţa diferitelor birouri vamale situate pe teritoriul lor.
(2)Statele membre asigură pentru aceste birouri programe oficiale de lucru cu publicul rezonabile şi adecvate, ţinând cont de natura traficului şi de mărfurile sau de regimul vamal sub care trebuie plasate, astfel încât fluxul de trafic internaţional să nu fie nici încetinit şi nici perturbat.
(3)Cu excepţia cazurilor când există dispoziţii contrare, biroul vamal competent pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal este biroul vamal responsabil de locul unde mărfurile sunt prezentate în vamă.
Art. 160: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a determina cazurile în care o declaraţie vamală poate fi depusă prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, în conformitate cu articolul 158 alineatul (2).
Art. 161: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)stabilirea birourilor vamale competente, altele decât cele menţionate la articolul 159 alineatul (3), inclusiv birourile vamale de intrare şi cele de ieşire;
(b)depunerea declaraţiei vamale în cazurile menţionate la articolul 158 alineatul (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 162: Conţinutul unei declaraţii vamale standard
Declaraţiile vamale standard conţin toate datele necesare pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal sub care sunt declarate mărfurile.
Art. 163: Documentele justificative
(1)Documentele justificative solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor regimului vamal pentru care mărfurile sunt declarate trebuie să se afle în posesia declarantului şi la dispoziţia autorităţilor vamale în momentul depunerii declaraţiei vamale.
Documentele justificative pentru formalităţile nevamale aplicabile ale Uniunii enumerate în anexa la Regulamentul (UE) 2022/2399 sunt considerate a se afla în posesia declarantului şi la dispoziţia autorităţilor vamale în momentul depunerii declaraţiei vamale, cu condiţia ca autorităţile respective să poată obţine datele necesare din sistemele nevamale ale Uniunii corespunzătoare prin intermediul Sistemului de schimb de certificate în cadrul ghişeului unic al Uniunii Europene pentru vămi, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) literele (a) şi (c) din regulamentul respectiv.
(2)Documentele justificative se pun la dispoziţia autorităţilor vamale în cazul în care legislaţia Uniunii prevede astfel sau atunci când este necesar în vederea controalelor vamale.
(3)În cazuri specifice, operatorii economici pot întocmi documentele justificative, cu condiţia să fie autorizaţi în acest sens de autorităţile vamale.
Art. 164: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a determina normele de acordare a autorizaţiei menţionate la articolul 163 alineatul (3).
Art. 165: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură:
(a)pentru depunerea declaraţiei vamale standard menţionate la articolul 162;
(b)privind punerea la dispoziţie a documentelor justificative menţionate la articolul 163 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 166: Declaraţia simplificată
(1)Autorităţile vamale pot accepta ca o persoană să plaseze mărfurile sub un regim vamal pe baza unei declaraţii simplificate care poate omite o parte dintre datele menţionate la articolul 162 sau dintre documentele justificative menţionate la articolul 163.
(2)Utilizarea regulată a declaraţiei simplificate menţionate la alineatul (1) face obiectul unei autorizaţii din partea autorităţilor vamale.
Art. 167: Declaraţia suplimentară
(1)În cazul declaraţiei simplificate conform articolului 166 sau al înscrierii în evidenţele declarantului conform articolului 182, declarantul depune la biroul vamal competent, într-un anumit termen, o declaraţie suplimentară conţinând datele necesare pentru regimul vamal în cauză.
În cazul unei declaraţii simplificate în temeiul articolului 166, documentele justificative necesare se află în posesia declarantului şi sunt la dispoziţia autorităţilor vamale pentru un termen specific.
Declaraţia suplimentară poate avea un caracter global, periodic sau recapitulativ.
(2)Se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară în următoarele cazuri:
a)în situaţia în care mărfurile sunt plasate sub un regim de antrepozitare vamală;
b)în alte cazuri specifice.
(3)Autorităţile vamale pot acorda o derogare de la cerinţa de depunere a unei declaraţii suplimentare în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)declaraţia simplificată priveşte mărfuri ale căror valoare şi cantitate sunt inferioare pragului statistic;
b)declaraţia simplificată conţine deja toate informaţiile necesare pentru regimul vamal în cauză; şi
c)declaraţia simplificată nu este făcută prin înscriere în evidenţele declarantului.
(4)Declaraţia simplificată menţionată la articolul 166 sau înscrierea în evidenţele declarantului menţionată la articolul 182 şi declaraţia suplimentară constituie un instrument unic şi indivizibil care produce efecte de la data la care declaraţia simplificată este acceptată conform articolului 172, respectiv de la data la care mărfurile sunt înscrise în evidenţele declarantului.
(5)În sensul articolului 87, locul unde trebuie depusă declaraţia suplimentară este considerat a fi cel în care a fost depusă declaraţia vamală.
Art. 168: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)condiţiile pentru acordarea autorizaţiei menţionate la articolul 166 alineatul (2);
(b)termenul specific menţionat la articolul 167 alineatul (1) primul paragraf în care trebuie depusă declaraţia suplimentară;
(c)termenul specific menţionat la articolul 167 alineatul (1) al doilea paragraf în care documentele justificative trebuie să se afle în posesia declarantului;
(d)cazurile specifice în care se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară, în conformitate cu articolul 167 alineatul (2) litera (b).
Art. 169: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru depunerea:
(a)declaraţiei simplificate menţionate la articolul 166;
(b)declaraţiei suplimentare menţionate la articolul 167.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 170: Depunerea unei declaraţii vamale
(1)Fără a aduce atingere articolului 167 alineatul (1), declaraţia vamală poate fi depusă de către orice persoană care este în măsură să furnizeze toate informaţiile care sunt solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Această persoană trebuie să fie, de asemenea, în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora în vamă.
Cu toate acestea, în cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale impune anumite obligaţii pentru o anumită persoană, respectiva declaraţie este depusă de către această persoană sau de către reprezentantul său.
(2)Declarantul este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), următorii declaranţi nu au obligaţia de a fi stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii:
a)persoanele care depun o declaraţie vamală de tranzit sau admitere temporară;
b)persoanele care depun ocazional o declaraţie vamală, inclusiv pentru utilizare finală sau prelucrare activă, cu condiţia ca autorităţile vamale să considere acest lucru justificat;
c)persoanele stabilite într-o ţară al cărei teritoriu este adiacent teritoriului vamal al Uniunii şi care prezintă mărfurile care fac obiectul declaraţiei vamale la biroul vamal de frontieră al Uniunii adiacent ţării respective,.cu condiţia ca ţara în care persoana este stabilită să acorde avantaje reciproce persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii.
(4)Declaraţiile vamale se autentifică.
Art. 171: Depunerea unei declaraţii vamale anterior prezentării mărfurilor
Se poate depune o declaraţie vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă. În cazul în care nu se prezintă mărfurile în termen de 30 de zile de la depunerea declaraţiei vamale, se consideră că declaraţia respectivă nu a fost depusă.
Art. 172: Acceptarea unei declaraţii vamale
(1)Declaraţiile vamale care respectă condiţiile prevăzute în prezentul capitol sunt acceptate imediat de autorităţile vamale, cu condiţia ca mărfurile la care se referă să fi fost prezentate în vamă.
(2)Data de acceptare a declaraţiei vamale de către autorităţile vamale este, în cazul în care nu există dispoziţii contrare, data care se ia în considerare pentru aplicarea dispoziţiilor regimului vamal sub care au fost declarate mărfurile şi pentru toate celelalte formalităţi de import sau export.
Art. 173: Modificarea unei declaraţii vamale
(1)Declarantului i se permite, în baza unei cereri, să modifice una sau mai multe date din declaraţia vamală după acceptarea acesteia de către autorităţile vamale. Modificarea nu poate să facă declaraţia vamală aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut iniţial obiectul acesteia.
(2)O astfel de modificare nu poate fi permisă în cazul în care cererea este depusă după ce autorităţile vamale:
a)fie au informat declarantul de intenţia lor de a proceda la verificarea mărfurilor;
b)fie au stabilit că datele din declaraţia vamală sunt incorecte;
c)fie au acordat mărfurilor liberul de vamă.
(3)La solicitarea declarantului, în termen de trei ani de la data acceptării declaraţiei vamale, modificarea declaraţiei vamale poate fi permisă după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri pentru ca declarantul să îşi respecte obligaţiile referitoare la plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză.
Art. 174: Invalidarea unei declaraţii vamale
(1)În baza unei cereri depuse de declarant, autorităţile vamale invalidează o declaraţie vamală deja acceptată în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care acestea sunt asigurate că mărfurile sunt plasate imediat sub un alt regim vamal;
b)în cazul în care acestea sunt asigurate că, în urma unor circumstanţe speciale, plasarea mărfurilor sub regimul vamal pentru care au fost declarate nu se mai justifică.
Cu toate acestea, în cazul în care autorităţile vamale au informat declarantul de intenţia lor de a proceda la verificarea mărfurilor, cererea de invalidare a declaraţiei vamale nu poate fi acceptată înainte ca această verificare să aibă loc.
(2)Declaraţia vamală nu poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare în acest sens.
Art. 175: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a determina cazurile în care declaraţia vamală este invalidată ulterior acordării liberului de vamă pentru mărfuri, astfel cum se prevede la articolul 174 alineatul (2).
Art. 176: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură:
(a)pentru depunerea declaraţiei vamale în conformitate cu articolul 171;
(b)pentru acceptarea unei declaraţii vamale astfel cum se menţionează la articolul 172, inclusiv aplicarea respectivelor norme în cazurile menţionate la articolul 179;
(c)pentru modificarea unei declaraţii vamale după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în conformitate cu articolul 173 alineatul (3).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 177: Simplificarea întocmirii declaraţiilor vamale pentru mărfurile care fac obiectul unor subpoziţii tarifare diferite
(1)În cazul în care un transport este compus din mărfuri care fac obiectul unor subpoziţii tarifare diferite, iar tratarea fiecăreia dintre aceste mărfuri conform clasificării sale tarifare antrenează, în vederea întocmirii declaraţiei vamale, activităţi şi cheltuieli disproporţionate faţă de taxele la import sau la export care le sunt aplicabile, autorităţile vamale pot, în baza unei cereri depuse de declarant, să accepte ca întregului transport să i se aplice taxa la import sau la export conform subpoziţiei tarifare a mărfii care este supusă celei mai ridicate taxe la import sau la export.
(2)Autorităţile vamale refuză utilizarea simplificării menţionate la alineatul (1) pentru mărfurile care fac obiectul prohibiţiilor sau restricţiilor sau al accizelor în situaţia în care clasificarea corectă este necesară pentru aplicarea măsurii.
Art. 178: Conferirea competenţelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru stabilirea subpoziţiei tarifare în vederea aplicării articolului 177 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 179: Vămuirea centralizată
(1)Autorităţile vamale pot autoriza, în baza unei cereri, o persoană să depună, la biroul vamal responsabil de locul în care o astfel de persoană este stabilită, o declaraţie vamală privind mărfurile prezentate în vamă la un alt birou vamal.
Se poate deroga de la cerinţa privind autorizaţia menţionată în primul paragraf în cazul în care declaraţia vamală este depusă, iar mărfurile sunt prezentate la birourile vamale aflate sub responsabilitatea unei autorităţi vamale.
(2)Solicitantul autorizaţiei menţionate la alineatul (1) trebuie să fie operator economic autorizat pentru simplificări vamale.
(3)Biroul vamal unde este depusă declaraţia vamală:
a)supraveghează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv;
b)desfăşoară controalele vamale pentru verificarea declaraţiei vamale prevăzute la articolul 188 literele (a) şi (b);
c)în cazuri justificate, solicită biroului vamal unde sunt prezentate mărfurile să desfăşoare controalele vamale pentru verificarea declaraţiei vamale menţionate la articolul 188 literele (c) şi (d); şi
d)desfăşoară formalităţile vamale pentru recuperarea cuantumului taxei la import sau la export corespunzătoare oricărei datorii vamale.
(4)Biroul vamal la care se depune declaraţia vamală şi biroul vamal la care sunt prezentate mărfurile schimbă informaţiile necesare pentru verificarea declaraţiei vamale pentru acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.
(5)Fără a aduce atingere propriilor controale care ţin de mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, biroul vamal la care sunt prezentate mărfurile desfăşoară controalele vamale menţionate la alineatul (3) litera (c) şi prezintă rezultatele acestora biroului vamal la care se depune declaraţia vamală.
(6)Biroul vamal la care se depune declaraţia vamală acordă liberul de vamă pentru mărfuri în conformitate cu articolele 194 şi 195, luând în considerare:
a)rezultatele propriilor controale pentru verificarea declaraţiei vamale;
b)rezultatele controalelor desfăşurate de biroul vamal la care sunt prezentate mărfurile pentru verificarea declaraţiei vamale şi rezultatele controalelor aplicabile mărfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 180: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili condiţiile de acordare a autorizaţiei menţionate la articolul 179 alineatul (1) primul paragraf.
Art. 181: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
(a)vămuirea centralizată, inclusiv formalităţile şi controalele vamale relevante menţionate la articolul 179;
(b)derogarea de la obligaţia prezentării mărfurilor menţionate la articolul 182 alineatul (3) în contextul vămuirii centralizate.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 182: Înscrierea în evidenţele declarantului
(1)Autorităţile vamale pot autoriza o persoană, în baza unei cereri, să depună o declaraţie vamală, inclusiv o declaraţie simplificată, sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului, cu condiţia ca datele din declaraţia respectivă să fie la dispoziţia autorităţilor vamale în sistemul electronic al declarantului la momentul depunerii declaraţiei sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului.
(2)Declaraţia vamală se consideră acceptată în momentul în care mărfurile sunt înscrise în evidenţe.
(3)Autorităţile vamale pot acorda, în baza unei cereri, o derogare de la obligaţia prezentării mărfurilor. În acest caz, se consideră că liberul de vamă a fost acordat la momentul efectuării înscrierii în evidenţele declarantului.
Derogările pot fi acordate doar în cazul în care sunt întrunite toate condiţiile următoare:
a)declarantul este un operator economic autorizat pentru simplificări vamale;
b)natura şi fluxul mărfurilor în cauză justifică acest lucru şi sunt cunoscute de autoritatea vamală;
c)biroul vamal de supraveghere are acces la toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru a-şi putea exercita drepturile de examinare a mărfurilor în cazul în care acest lucru este necesar;
d)la momentul efectuării înscrierii în evidenţe, mărfurile nu mai fac obiectul prohibiţiilor sau restricţiilor, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare în acest sens în autorizaţie.
Cu toate acestea, biroul vamal de supraveghere poate solicita în situaţii specifice ca mărfurile să fie prezentate.
(4)Condiţiile în care se permite acordarea liberului de vamă pentru mărfuri sunt menţionate în autorizaţie.
Art. 183: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili condiţiile de acordare a autorizaţiei menţionate la articolul 182 alineatul (1).
Art. 184: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la înscrierea în evidenţele declarantului menţionate la articolul 182, inclusiv formalităţile şi controalele vamale relevante.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 185: Autoevaluarea
(1)În baza unei cereri, autorităţile vamale pot autoriza un operator economic să efectueze anumite formalităţi vamale care sunt în sarcina autorităţilor vamale în vederea stabilirii cuantumului taxelor la import şi la export datorat, precum şi să desfăşoare anumite controale sub supraveghere vamală.
(2)Solicitantul autorizaţiei menţionate la alineatul (1) trebuie să fie operator economic autorizat pentru simplificări vamale.
Art. 186: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)condiţiile pentru acordarea autorizaţiei menţionate la articolul 185 alineatul (1);
(b)formalităţile şi controalele vamale care sunt în sarcina titularului autorizaţiei menţionate la articolul 185 alineatul (1).
Art. 187: Conferirea competenţelor de executare
Comisia determină, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la formalităţile şi controalele vamale care se efectuează de către titularul autorizaţiei în conformitate cu articolul 185 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 188: Verificarea unei declaraţii vamale
În scopul verificării corectitudinii datelor conţinute în declaraţia vamală acceptată, autorităţile vamale pot:
(a)să examineze declaraţia şi documentele justificative;
(b)să solicite declarantului furnizarea altor documente;
(c)să verifice mărfurile;
(d)să preleveze eşantioane în vederea analizei sau examinării aprofundate a mărfurilor.
Art. 189: Examinarea mărfurilor şi prelevarea de eşantioane
(1)Transportul mărfurilor spre locurile în care se procedează la verificarea lor, respectiv, dacă este cazul, la prelevarea de eşantioane şi toate manipulările necesare pentru a permite această verificare sau prelevare se efectuează de către declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Cheltuielile care rezultă sunt suportate de către declarant.
(2)Declarantul are dreptul să asiste sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de eşantioane. În cazul în care autorităţile vamale au motive temeinice, acestea pot solicita declarantului să asiste sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de eşantioane, sau să le furnizeze asistenţa necesară pentru facilitarea verificării mărfurilor sau a prelevării de eşantioane menţionate mai sus.
(3)În cazul în care prelevările de eşantioane se efectuează conform dispoziţiilor în vigoare, autorităţile vamale nu datorează nicio indemnizaţie, dar suportă costurile de analiză sau de control.
Art. 190: Examinarea parţială a mărfurilor şi prelevarea de eşantioane
(1)În cazul în care verificarea nu se efectuează decât asupra unei părţi din mărfurile acoperite de declaraţia vamală sau în cazul în care se procedează la prelevarea de eşantioane, rezultatele acestei verificări parţiale sau ale analizei sau controlului eşantioanelor sunt valabile pentru toate mărfurile acoperite de aceeaşi declaraţie.
Cu toate acestea, declarantul poate solicita o verificare a mărfurilor sau o prelevare de eşantioane suplimentară, în cazul în care estimează că rezultatele verificării parţiale sau ale analizei sau examinarea eşantioanelor nu sunt valabile pentru restul mărfurilor declarate. Cererea este acceptată cu condiţia ca mărfurile să nu fi primit liberul de vamă sau, în cazul în care acesta a fost acordat, ca declarantul să demonstreze că acestea nu au fost modificate în niciun fel.
(2)În sensul alineatului (1), în cazul în care o declaraţie vamală acoperă mărfuri care se încadrează la două sau mai multe articole, datele referitoare la mărfurile încadrate la fiecare articol sunt considerate a fi declaraţii separate.
Art. 191: Rezultatele verificării
(1)Rezultatele verificării declaraţiei vamale se utilizează drept bază pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal sub care au fost plasate mărfurile.
(2)În cazul în care nu s-a procedat la verificarea declaraţiei vamale, alineatul (1) se aplică în conformitate cu datele din declaraţia respectivă.
(3)Rezultatele verificării efectuate de autorităţile vamale au aceeaşi forţă probatorie pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 192: Măsurile de identificare
(1)Autorităţile vamale sau, după caz, operatorii economici autorizaţi în acest sens de către autorităţile vamale iau măsurile necesare de identificare a mărfurilor, în cazul în care identificarea este necesară pentru garantarea respectării dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care mărfurile respective au fost declarate.
Aceste măsuri de identificare au aceleaşi efecte juridice pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
(2)Mijloacele de identificare aplicate mărfurilor, ambalajului sau mijloacelor de transport nu pot fi înlăturate sau distruse decât de autorităţile vamale sau, în cazul în sunt autorizaţi de către autorităţile vamale, de către operatorii economici, cu excepţia cazului în care, în urma unui caz fortuit sau de forţă majoră, înlăturarea sau distrugerea acestora este indispensabilă pentru a asigura protecţia mărfurilor sau a mijloacelor de transport.
Art. 193: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri privind verificarea declaraţiilor vamale, verificarea mărfurilor şi prelevarea de eşantioane şi rezultatele acestor verificări.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 194: Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri
(1)În cazul în care condiţiile de plasare a mărfurilor sub regimul în cauză sunt întrunite şi cu condiţia ca eventualele restricţii să fie aplicate şi ca mărfurile să nu facă obiectul unor măsuri de prohibiţie, autorităţile vamale acordă liberul de vamă acestor mărfuri în momentul în care datele din declaraţia vamală au fost verificate sau au fost acceptate fără verificare.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, în cazul în care verificarea menţionată la articolul 188 nu poate fi terminată într-un termen rezonabil şi în cazul în care prezenţa mărfurilor în vederea acestei verificări nu mai este necesară.
(2)Liberul de vamă se acordă în acelaşi timp pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiaşi declaraţii.
În sensul primului paragraf, în cazul în care o declaraţie vamală acoperă mărfuri care se încadrează la mai multe articole, datele referitoare la mărfurile încadrate la fiecare articol sunt considerate a fi declaraţii vamale separate.
Art. 195: Liberul de vamă condiţionat de plata cuantumului taxelor la import sau export corespunzător datoriei vamale sau constituirea unei garanţii
(1)În cazul în care plasarea mărfurilor sub un regim vamal antrenează naşterea unei datorii vamale, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri este condiţionată de plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale sau de constituirea unei garanţii pentru acoperirea acestei datorii.
Cu toate acestea, fără a aduce atingere paragrafului al treilea, primul paragraf nu este aplicabil regimului de admitere temporară cu scutire parţială de taxe la import.
În cazul în care, prin aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care mărfurile sunt declarate, autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii, liberul de vamă pentru aceste mărfuri sub regimul vamal în cauză nu poate fi acordat decât după constituirea acestei garanţii.
(2)În anumite cazuri, acordarea liberului de vamă nu este condiţionată de constituirea unei garanţii în ceea ce priveşte mărfurile care fac obiectul unei solicitări de tragere a unui contingent tarifar.
(3)În cazul în care se utilizează o simplificare astfel cum se prevede la articolele 166, 182 şi 185 şi se constituie o garanţie globală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri nu este condiţionată de o monitorizare a garanţiei de către autorităţile vamale.
Art. 196: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili cazurile menţionate la articolul 195 alineatul (2).
Art. 197: Distrugerea mărfurilor
În cazul în care au motive rezonabile, autorităţile vamale pot solicita ca mărfurile care au fost prezentate în vamă să fie distruse şi informează titularul acestora în acest sens. Cheltuielile rezultate din această distrugere sunt suportate de titularul mărfurilor.
Art. 198: Măsuri de luat de către autorităţile vamale
(1)Autorităţile vamale iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea şi vânzarea sau distrugerea, pentru a dispune de mărfuri în cazurile următoare:
a)în cazul în care una dintre obligaţiile definite în legislaţia vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii nu a fost îndeplinită sau mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;
b)în cazul în care mărfurilor nu li se poate acorda liberul de vamă pentru unul dintre motivele următoare:
(i)verificarea lor nu a putut fi efectuată sau continuată în termenul stabilit de autorităţile vamale, din motive imputabile declarantului;
(ii)documentele a căror prezentare condiţionează plasarea sub regimul vamal solicitat sau acordarea liberului de vamă pentru acest regim nu au fost furnizate;
(iii)plăţile sau garanţiile care ar fi trebuit efectuate sau constituite cu privire la taxele la import sau la export, după caz, nu au fost efectuate sau constituite în termenele prevăzute;
(iv)mărfurile fac obiectul unor măsuri de prohibiţie sau restricţie;
c)în cazul în care mărfurile nu sunt ridicate într-un termen rezonabil după acordarea liberului de vamă;
d)în cazul în care, după acordarea liberului de vamă, se constată că mărfurile nu au îndeplinit condiţiile pentru acordarea acestuia; sau
e)în cazul în care mărfurile sunt abandonate în favoarea statului, în temeiul articolului 199.
(2)Mărfurile neunionale care au fost abandonate în favoarea statului, sechestrate sau confiscate sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Acestea se înscriu în evidenţele operatorului antrepozitului vamal sau, cazul în care sunt deţinute de către autorităţile vamale, de către acestea din urmă.
În cazul în care mărfurile care urmează a fi distruse, abandonate în favoarea statului, sechestrate sau confiscate fac deja obiectul unei declaraţii vamale, evidenţele includ i trimitere la declaraţia vamală respectivă. Autorităţile vamale invalidează respectiva declaraţie vamală.
(3)Costul măsurilor menţionate la alineatul (1) este suportat:
a)în cazul menţionat la alineatul (1) litera (a), de orice persoană căreia i s-a solicitat îndeplinirea obligaţiilor în cauză sau care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;
b)în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c), de declarant;
c)în cazul menţionat la alineatul (1) litera (d), de persoana care trebuie să respecte condiţiile aplicabile acordării liberului de vamă pentru mărfuri;
d)în cazul menţionat la alineatul (1) litera (e), de persoana care abandonează mărfurile în favoarea statului.
Art. 199: Abandonul
Mărfurile neunionale şi cele care sunt plasate sub regimul de destinaţie finală pot, cu permisiunea prealabilă a autorităţilor vamale, să fie abandonate în favoarea statului de către titularul regimului sau, dacă este cazul, de către titularul mărfurilor.
Art. 200: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
(a)distrugerea mărfurilor menţionate la articolul 197;
(b)vânzarea mărfurilor menţionate la articolul 198 alineatul (1);
(c)abandonul mărfurilor în favoarea statului în conformitate cu articolul 199.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).