Regulamentul 852/18-iun-2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investiţiile durabile şi de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088
Acte UE
Jurnalul Oficial 198L
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2024
Regulamentul 852/18-iun-2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investiţiile durabile şi de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088
Dată act: 18-iun-2020
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 62, 15.2.2019, p. 103.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 28 martie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi poziţia în primă lectură a Consiliului din 15 aprilie 2020 (JO C 184, 3.6.2020, p. 1). Poziţia Parlamentului European din 17 iunie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană are drept obiectiv instituirea unei pieţe interne care să acţioneze pentru dezvoltarea durabilă a Europei şi să fie întemeiată, printre altele, pe o creştere economică echilibrată şi pe un nivel înalt de protecţie şi pe îmbunătăţirea calităţii mediului.
(2)La 25 septembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat un nou cadru global de dezvoltare durabilă: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (denumită în continuare "Agenda 2030"). Agenda 2030 are ca element central obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) şi acoperă cele trei dimensiuni ale durabilităţii: economică, socială şi de mediu. Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016 intitulată "Următorii paşi către un viitor european durabil" face legătura între ODD şi cadrul de politică al Uniunii, pentru a garanta că toate acţiunile şi iniţiativele politice ale Uniunii, atât în cadrul Uniunii, cât şi la nivel global, iau în considerare ODD de la bun început. În concluziile sale din 20 iunie 2017, Consiliul a confirmat angajamentul Uniunii şi al statelor membre ale acesteia în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Agendei 2030, într-o manieră completă, coerentă, cuprinzătoare, integrată şi eficientă, în strânsă cooperare cu partenerii şi cu alte părţi interesate. La 11 decembrie 2019, Comisia a publicat comunicarea sa intitulată "Pactul ecologic european".
(3)Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice ("Acordul de la Paris") a fost aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016 (3). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris vizează consolidarea răspunsului la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluţia către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră şi rezistenţă la schimbările climatice. În acest context, la 12 decembrie 2019, Consiliul European a adoptat concluzii privind schimbările climatice. Ţinând seama de acestea, prezentul regulament reprezintă un pas esenţial către obiectivul de a realiza o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050.
(3)Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 1).
(4)Durabilitatea şi tranziţia către o economie sigură, neutră din punct de vedere climatic, rezilientă la schimbările climatice, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi circulară sunt esenţiale pentru asigurarea competitivităţii pe termen lung a economiei Uniunii. Durabilitatea se află de multă vreme în centrul proiectului Uniunii, iar Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) reflectă dimensiunile sale sociale şi de mediu.
(5)În decembrie 2016, Comisia a însărcinat un grup de experţi la nivel înalt să elaboreze o strategie globală şi cuprinzătoare a Uniunii cu privire la finanţele durabile. Raportul Grupului de experţi la nivel înalt, publicat la 31 ianuarie 2018, solicită crearea, la nivelul Uniunii, a unui sistem de clasificare solid din punct de vedere tehnic pentru a se stabili cu claritate ce activităţi se califică drept "verzi" sau "durabile", începând cu atenuarea schimbărilor climatice.
(6)În comunicarea sa din 8 martie 2018, Comisia a publicat planul său de acţiune privind finanţarea creşterii durabile, lansând o strategie ambiţioasă şi cuprinzătoare privind finanţarea durabilă. Unul dintre obiectivele respectivului plan de acţiune este acela de a reorienta fluxurile de capital spre investiţii durabile pentru a obţine o creştere durabilă şi favorabilă incluziunii. Instituirea unui sistem de clasificare unificat pentru activităţile durabile este cea mai importantă şi urgentă acţiune prevăzută în planul de acţiune. Planul de acţiune recunoaşte că reorientarea fluxurilor de capital către activităţile mai durabile trebuie să se bazeze pe o înţelegere comună, holistică, a caracterului durabil din punctul de vedere al mediului al activităţilor şi al investiţiilor. Ca prim pas, elaborarea unor orientări clare cu privire la activităţile despre care se consideră că ar contribui la obiectivele de mediu ar favoriza informarea investitorilor în ceea ce priveşte investiţiile care finanţează activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Într-o etapă ulterioară ar putea fi elaborate orientări suplimentare privind activităţile care contribuie la alte obiective în materie de durabilitate, inclusiv la obiective sociale.
(7)Având în vedere caracterul sistemic al provocărilor globale în domeniul mediului, este necesară o abordare sistemică şi orientată spre viitor a durabilităţii mediului, care să abordeze tendinţele negative în creştere, cum ar fi schimbările climatice, pierderea biodiversităţii, consumul excesiv de resurse la nivel mondial, penuria de alimente, diminuarea stratului de ozon, acidificarea oceanelor, deteriorarea sistemului de apă dulce şi schimbarea utilizării terenurilor, precum şi apariţia unor noi ameninţări, printre care substanţele chimice periculoase şi efectele combinate ale acestora.
(8)Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (4) solicită creşterea finanţării sectorului privat pentru cheltuielile legate de mediu şi de climă, în special prin instituirea unor stimulente şi metodologii de stimulare a întreprinderilor să măsoare costurile de mediu ale întreprinderilor lor şi profiturile generate de utilizarea serviciilor de mediu.
(4)Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acţiune pentru mediu până în 2020 "O viaţă bună, în limitele planetei noastre" (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).
(9)Îndeplinirea ODD în Uniune necesită direcţionarea fluxurilor de capital către investiţii durabile. Pentru îndeplinirea acestor obiective, este important să se exploateze pe deplin potenţialul pieţei interne. În acest context, este esenţial să se elimine obstacolele din calea unei circulaţii eficiente a capitalului în investiţii durabile pe piaţa internă şi să se prevină apariţia unor obstacole noi.
(10)Având în vedere dimensiunile provocării şi costurile asociate inacţiunii sau acţiunii întârziate, sistemul financiar ar trebui adaptat în mod progresiv pentru a sprijini funcţionarea durabilă a economiei. În acest scop, finanţarea durabilă trebuie să se generalizeze şi o atenţie deosebită trebuie acordată efectului produselor şi serviciilor financiare asupra durabilităţii.
(11)Punerea la dispoziţie de produse financiare care urmăresc obiective durabile din punctul de vedere al mediului reprezintă o modalitate eficientă de a orienta investiţiile private înspre activităţi durabile. Cerinţele pentru comercializarea produselor financiare sau a obligaţiunilor corporative ca fiind investiţii durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv cerinţele prevăzute de statele membre şi de Uniune pentru a permite participanţilor la piaţa financiară şi emitenţilor să utilizeze etichete naţionale, urmăresc să consolideze încrederea investitorilor şi nivelul lor de conştientizare a efectului asupra mediului al acestor produse financiare sau obligaţiuni corporative, să creeze vizibilitate şi să abordeze preocupările legate de "dezinformarea ecologică" (greenwashing). În contextul prezentului regulament, fenomenul de dezinformare ecologică se referă la practica de a obţine un avantaj concurenţial neloial prin prezentarea unui produs financiar, prin intermediul marketingului, ca produs ecologic, deşi, de fapt, nu au fost îndeplinite standarde de mediu de bază. În prezent, doar câteva state membre au instituit sisteme de etichetare. Aceste sisteme existente se bazează pe sisteme de clasificare diferite pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Având în vedere angajamentele politice asumate în cadrul Acordului de la Paris şi la nivelul Uniunii, este posibil ca din ce în ce mai multe state membre să instituie sisteme de etichetare sau să impună cerinţe pentru participanţii la piaţa financiară sau emitenţi în ceea ce priveşte promovarea produselor financiare sau a obligaţiunilor corporative ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului. În astfel de situaţii, statele membre ar utiliza propriile sisteme de clasificare naţionale pentru a stabili ce investiţii se califică drept durabile. În cazul în care respectivele sisteme sau cerinţe naţionale de etichetare ar utiliza criterii diferite pentru a identifica activităţile economice care pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului, investitorii ar fi descurajaţi să investească în afara graniţelor, din cauza dificultăţilor legate de compararea diferitelor oportunităţi de investiţii. În plus, operatorii economici care doresc să atragă investiţii din întreaga Uniune ar trebui să îndeplinească criterii diferite, în state membre diferite, pentru ca activităţile lor să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului. Lipsa unor criterii uniforme ar contribui astfel la creşterea costurilor şi ar descuraja în mod semnificativ operatorii economici să acceseze pieţele de capital transfrontaliere în scopul unei investiţii durabile.
(12)Criteriile aplicate pentru a stabili dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului ar trebui armonizate la nivelul Uniunii, pentru a elimina obstacolele din calea funcţionării pieţei interne în ceea ce priveşte colectarea de fonduri pentru proiecte legate de durabilitate şi a împiedica apariţia viitoare a obstacolelor în calea acestor proiecte. În contextul unei astfel de armonizări, operatorilor economici le-ar fi mai uşor să colecteze fonduri la nivel transfrontalier pentru activităţile lor durabile din punctul de vedere al mediului, întrucât activităţile economice ale acestora ar putea fi comparate prin raportarea la criterii uniforme în vederea selectării ca active-suport pentru investiţiile durabile din punctul de vedere al mediului. O astfel de armonizare ar facilita, prin urmare, atragerea de investiţii durabile transfrontaliere în cadrul Uniunii.
(13)Dacă participanţii la piaţa financiară nu le oferă investitorilor o explicaţie cu privire la modul în care activităţile în care investesc contribuie la obiectivele de mediu sau dacă participanţii la piaţa financiară utilizează concepte diferite atunci când explică ce înseamnă o activitate economică "durabilă din punctul de vedere al mediului", investitorii vor considera că este disproporţionat de greu să verifice şi să compare aceste produse financiare diferite. S-a constatat că astfel de practici descurajează investitorii să investească în produse financiare durabile din punctul de vedere al mediului. Totodată, lipsa de încredere din partea investitorilor are un efect nociv major pe piaţa pentru investiţiile durabile. S-a demonstrat, de asemenea, că normele naţionale şi iniţiativele bazate pe piaţă adoptate pentru a aborda respectiva problemă în cadrul frontierelor naţionale conduc la fragmentarea pieţei interne. Dacă participanţii la piaţa financiară furnizează informaţii privind modul şi măsura în care produsele financiare care sunt puse la dispoziţie ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului investesc în activităţi care îndeplinesc criteriile stabilite în temeiul prezentului regulament pentru activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului şi dacă participanţii la piaţa financiară utilizează criterii comune pentru astfel de informări în întreaga Uniune, acest lucru ar ajuta investitorii să compare oportunităţile de investiţii la nivel transfrontalier şi ar constitui un stimulent pentru societăţile în care se investeşte să îmbunătăţească durabilitatea din punctul de vedere al mediului a modelelor lor de afaceri. În plus, în întreaga Uniune, investitorii ar investi cu mai mare încredere în produsele financiare durabile din punctul de vedere al mediului, îmbunătăţind astfel funcţionarea pieţei interne.
(14)Pentru a aborda obstacolele existente în calea funcţionării pieţei interne şi pentru a preveni apariţia unor astfel de obstacole în viitor, statele membre şi Uniunea ar trebui să utilizeze un concept comun pentru investiţiile durabile din punctul de vedere al mediului atunci când introduc cerinţe la nivel naţional şi al Uniunii pentru participanţii la piaţa financiară sau emitenţi în vederea etichetării produselor financiare sau a obligaţiunilor corporative care sunt comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului. Pentru a evita fragmentarea pieţei şi prejudicierea intereselor consumatorilor şi ale investitorilor ca urmare a aplicării unor noţiuni divergente privind activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului, cerinţele naţionale pe care trebuie să le respecte participanţii la piaţa financiară sau emitenţii pentru a comercializa produse financiare sau obligaţiuni corporative ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să se bazeze pe criterii uniforme pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Astfel de participanţi la piaţa financiară şi emitenţi includ participanţii la piaţa financiară care pun la dispoziţie produse financiare durabile din punctul de vedere al mediului şi societăţile nefinanciare care emit obligaţiuni corporative durabile din punctul de vedere al mediului.
(15)Stabilirea unor criterii pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului poate încuraja operatorii economici care nu fac obiectul prezentului regulament să publice şi să prezinte pe site-urile lor web, în mod voluntar, informaţii privind activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului pe care le desfăşoară. Respectivele informaţii pe de o parte vor ajuta participanţii la piaţa financiară şi alţi actori relevanţi de pe pieţele financiare să identifice cu uşurinţă operatorii economici care desfăşoară activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului, iar pe de altă parte vor facilita obţinerea de finanţare pentru activităţile durabile din punctul de vedere al mediului ale respectivilor operatori economici.
(16)O clasificare la nivelul Uniunii a activităţilor economice durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să permită elaborarea unor viitoare politici ale Uniunii în sprijinul finanţării durabile, inclusiv a unor standarde în întreaga Uniune pentru produsele financiare durabile din punctul de vedere al mediului şi crearea în final a unor etichete care să recunoască în mod oficial respectarea standardelor respective în întreaga Uniune. Aceasta ar putea totodată servi drept bază pentru alte măsuri economice şi de reglementare. Existenţa unor cerinţe juridice uniforme pentru determinarea gradului de durabilitate din punctul de vedere al mediului al investiţiilor, pe baza unor criterii uniforme pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului, este necesară ca punct de referinţă pentru viitoarea legislaţie a Uniunii având drept scop să faciliteze reorientarea investiţiilor către activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului.
(17)În contextul realizării ODD în Uniune, opţiuni de politică precum crearea unui Fond european pentru investiţii strategice au contribuit în mod eficace la canalizarea investiţiilor private către investiţii durabile, alături de cheltuielile publice. Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European şi al Consiliului (5) precizează un obiectiv al investiţiilor în materie de climă de 40 % pentru proiectele de infrastructură şi de inovare în temeiul Fondului european pentru investiţii strategice. Criterii comune pentru a determina dacă activităţile economice se califică drept durabile, inclusiv efectul acestora asupra mediului, ar putea sta la baza unor viitoare iniţiative similare ale Uniunii, care să mobilizeze investiţii ce urmăresc obiective de mediu sau obiective legate de climă.
(5)Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiţii strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiţii şi Portalul european de proiecte de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 şi (UE) nr. 1316/2013 - Fondul european pentru investiţii strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1).
(18)Pentru a nu aduce atingere intereselor investitorilor, administratorii de fonduri şi investitorii instituţionali care pun la dispoziţie produse financiare ar trebui să furnizeze informaţii privind modul şi măsura în care aceştia utilizează criteriile pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului pentru determinarea durabilităţii de mediu a investiţiilor lor. Informaţiile furnizate ar trebui să le permită investitorilor să înţeleagă proporţia investiţiilor, care stau la baza produsului financiar, în activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului ca procent din totalitatea investiţiilor care stau la baza produsului financiar respectiv, permiţând astfel investitorilor să înţeleagă gradul durabilităţii de mediu al investiţiei. În cazul în care investiţiile care stau la baza produsului financiar sunt în activităţi economice care contribuie la un obiectiv de mediu, informaţiile care trebuie furnizate ar trebui să specifice obiectivul sau obiectivele de mediu la care contribuie investiţia care stă la baza produsului financiar, precum şi modul şi măsura în care investiţiile care stau la baza produsului financiar finanţează activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului şi ar trebui să includă detalii privind proporţiile reprezentate de activităţi de facilitare şi, respectiv, de tranziţie. Comisia ar trebui să specifice informaţiile care ar trebui furnizate în acest scop. Aceste informaţii ar trebui să permită autorităţilor naţionale competente să verifice cu uşurinţă dacă obligaţia respectivă de a furniza informaţii a fost respectată şi să asigure respectarea obligaţiei respective în conformitate cu dreptul intern aplicabil. În cazul în care participanţii la piaţa financiară nu iau în considerare criteriile pentru investiţii durabile din punctul de vedere al mediului, aceştia ar trebui să furnizeze o declaraţie în acest sens. Pentru a nu fi eludată obligaţia de furnizare de informaţii, această obligaţie ar trebui să se aplice şi atunci când produsele financiare sunt comercializate ca promovând caracteristici de mediu, inclusiv în cazul produselor financiare care au ca obiectiv protecţia mediului în sens larg.
(19)Obligaţiile de furnizare de informaţii prevăzute în prezentul regulament completează normele referitoare la furnizarea de informaţii privind durabilitatea prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului (6). Pentru a spori transparenţa şi pentru ca participanţii la piaţa financiară să le ofere investitorilor finali un punct obiectiv de comparaţie în ceea ce priveşte proporţia de investiţii care finanţează activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului, prezentul regulament completează normele privind transparenţa în furnizarea informaţiilor precontractuale şi a celor din rapoartele periodice prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088. Definiţia "investiţiei durabile" din Regulamentul (UE) 2019/2088 include investiţiile în activităţi economice ce contribuie la un obiectiv de mediu care, printre altele, ar trebui să cuprindă investiţii în "activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului" în sensul prezentului regulament. În plus, Regulamentul (UE) 2019/2088 consideră că o investiţie este o investiţie durabilă doar dacă nu prejudiciază în mod semnificativ vreun obiectiv de mediu sau social astfel cum se prevede în respectivul regulament.
(6)Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informaţiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).
(20)Pentru a asigura fiabilitatea, coerenţa şi comparabilitatea informaţiilor legate de durabilitate în sectorul serviciilor financiare, furnizarea de informaţii în temeiul prezentului regulament ar trebui să utilizeze indicatorii de durabilitate existenţi, în măsura în care acest lucru este fezabil, astfel cum propune Parlamentul European în rezoluţia sa din 29 mai 2018 privind finanţarea durabilă (7). În acest context, criteriile tehnice de examinare ar trebui, în măsura în care acest lucru este fezabil, să se bazeze pe indicatorii de durabilitate menţionaţi în Regulamentul (UE) 2019/2088.
(7)JO C 76, 9.3.2020, p. 23.
(21)În ceea ce priveşte activităţile economice desfăşurate de către întreprinderi care nu au obligaţia de a furniza informaţii în temeiul prezentului regulament, ar putea exista cazuri excepţionale în care participanţii la piaţa financiară nu pot obţine în mod rezonabil informaţiile relevante pentru a determina în mod fiabil alinierea la criteriile tehnice de examinare stabilite în temeiul prezentului regulament. În astfel de cazuri excepţionale şi numai pentru activităţile economice în cazul cărora nu au putut fi obţinute informaţii complete, fiabile şi în timp util, participanţilor la piaţa financiară ar trebui să li se permită să efectueze evaluări şi estimări suplimentare pe baza informaţiilor din alte surse. Astfel de evaluări şi estimări ar trebui să compenseze doar părţi limitate şi specifice ale elementelor de date dorite şi să genereze un rezultat prudent. Pentru a asigura furnizarea către investitori a unor informaţii clare şi care nu induc în eroare, participanţii la piaţa financiară ar trebui să explice în mod clar pe ce şi-au bazat concluziile, precum şi motivele pentru care au trebuit să facă astfel de evaluări şi estimări complementare în scopul informării investitorilor finali.
(22)În comunicarea sa din 20 iunie 2019 intitulată "Orientări privind raportarea nefinanciară: Supliment privind raportarea informaţiilor legate de climă", Comisia recomandă ca anumite societăţi de mari dimensiuni să raporteze cu privire la anumiţi indicatori-cheie de performanţă în domeniul climei (KPI) care sunt bazaţi pe cadrul stabilit prin prezentul regulament. În special, informaţiile cu privire la proporţia din cifra de afaceri, din cheltuielile cu capitalul (CapEx) sau din cheltuielile de exploatare (OpEx) ale unor astfel de societăţi nefinanciare de mari dimensiuni, care este asociată cu activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului, precum şi KPI adaptaţi pentru societăţile financiare de mari dimensiuni sunt utile investitorilor care sunt interesaţi de întreprinderile ale căror produse şi servicii contribuie în mod substanţial la oricare dintre obiectivele de mediu stabilite în prezentul regulament. Prin urmare, este oportun să se solicite publicarea anuală a acestor KPI de către astfel de societăţi de mari dimensiuni şi să se definească mai în detaliu respectiva cerinţă în acte delegate, în special în ceea ce priveşte marile societăţi financiare. Deşi extinderea unei astfel de cerinţe la societăţile mai mici ar reprezenta o sarcină disproporţionat de mare, acestea pot decide în mod voluntar să publice astfel de informaţii.
(23)Pentru a stabili durabilitatea din punctul de vedere al mediului a unei anumite activităţi economice, ar trebui elaborată o listă exhaustivă a obiectivelor de mediu. Cele şase obiective de mediu care ar trebui să fie acoperite de prezentul regulament sunt: atenuarea schimbărilor climatice; adaptarea la schimbările climatice; folosirea durabilă şi protecţia apei şi a resurselor marine; tranziţia către o economie circulară; prevenirea şi controlul poluării; şi protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor.
(24)O activitate economică care urmăreşte obiectivul de mediu privind atenuarea schimbărilor climatice ar trebui să contribuie în mod substanţial la stabilizarea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin evitarea sau reducerea acestora sau prin creşterea absorbţiei de gaze cu efect de seră. Activitatea economică ar trebui să fie coerentă cu obiectivul pe termen lung privind temperatura al Acordului de la Paris. Respectivul obiectiv de mediu ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, inclusiv cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (8).
(8)Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114).
(25)O activitate economică care urmăreşte obiectivul de mediu privind adaptarea la schimbările climatice ar trebui să contribuie în mod substanţial la reducerea sau prevenirea efectului negativ al climei actuale sau al celei viitoare preconizate, sau a riscurilor unui astfel de efect negativ asupra activităţii înseşi sau asupra oamenilor, naturii sau bunurilor. Acest obiectiv de mediu ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii şi cu Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030.
(26)Obiectivul de mediu privind folosirea durabilă şi protecţia apei şi a resurselor marine ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, inclusiv cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (9) şi cu Directivele 2000/60/CE (10), 2006/7/CE (11), 2006/118/CE (12), 2008/56/CE (13) şi 2008/105/CE (14) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu Directivele 91/271/CEE (15), 91/676/CEE (16) şi 98/83/CE (17) ale Consiliului şi cu Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei (18), precum şi cu comunicările Comisiei din 18 iulie 2007 privind "Rezolvarea problemei deficitului de apă şi a secetei în Uniunea Europeană", din 14 noiembrie 2012 privind "Planul de salvgardare a resurselor de apă ale Europei" şi din 11 martie 2019 privind "Abordarea strategică a Uniunii Europene privind impactul substanţelor farmaceutice asupra mediului".
(9)Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 şi (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 şi (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului şi a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).
(10)Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(11)Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calităţii apei pentru scăldat şi de abrogare a Directivei 76/160/CEE (JO L 64, 4.3.2006, p. 37).
(12)Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi a deteriorării (JO L 372, 27.12.2006, p. 19).
(13)Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acţiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru "Strategia pentru mediul marin") (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).
(14)Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare şi de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului şi de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 348, 24.12.2008, p. 84).
(15)Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).
(16)Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).
(17)Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).
(18)Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei din 17 mai 2017 de stabilire a unor criterii şi standarde metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine şi a specificaţiilor şi metodelor standardizate de monitorizare şi evaluare, precum şi de abrogare a Deciziei 2010/477/UE (JO L 125, 18.5.2017, p. 43).
(27)Obiectivul de mediu privind tranziţia către o economie circulară ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii în domeniile economiei circulare, al deşeurilor şi al substanţelor chimice, inclusiv cu Regulamentele (CE) nr. 1013/2006 (19), (CE) nr. 1907/2006 (20) şi (UE) 2019/1021 (21) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi cu Directivele 94/62/CE (22), 2000/53/CE (23), 2006/66/CE (24), 2008/98/CE (25), 2010/75/UE (26), 2011/65/UE (27), 2012/19/UE (28), (UE) 2019/883 (29) şi (UE) 2019/904 (30) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu Directiva 1999/31/CE (31) a Consiliului, cu Regulamentul (UE) nr. 1357/2014 (32) al Comisiei şi cu Deciziile 2000/532/CE (33) şi 2014/955/UE (34) ale Comisiei, precum şi cu comunicările Comisiei din 2 decembrie 2015 privind "Închiderea buclei - un plan de acţiune al UE pentru economia circulară" şi din 16 ianuarie 2018 privind "Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară".
(19)Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).
(20)Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
(21)Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanţii organici persistenţi (JO L 169, 25.6.2019, p. 45).
(22)Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10).
(23)Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34).
(24)Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1).
(25)Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).
(26)Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
(27)Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88).
(28)Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38).
(29)Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalaţiile portuare de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE şi de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).
(30)Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1).
(31)Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).
(32)Regulamentul (UE) nr. 1357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive (JO L 365, 19.12.2014, p. 89).
(33)Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Deciziei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).
(34)Decizia 2014/955/UE a Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 370, 30.12.2014, p. 44).
(28)O activitate economică poate contribui în mod substanţial la obiectivul de mediu privind tranziţia către o economie circulară în mai multe moduri. Aceasta poate, de exemplu, creşte durabilitatea, posibilitatea de a repara, potenţialul de actualizare şi de reutilizare a produselor, sau poate reduce utilizarea resurselor prin proiectare şi prin materialele alese, prin facilitarea schimbării destinaţiei, a dezasamblării şi a deconstrucţiei în sectorul clădirilor şi al construcţiilor, în special pentru a reduce utilizarea materialelor de construcţii şi a promova reutilizarea materialelor de construcţii. Aceasta poate contribui în mod substanţial şi la obiectivul de mediu privind tranziţia către o economie circulară prin dezvoltarea de modele de afaceri de tip "produs ca serviciu" şi de lanţuri valorice circulare, cu scopul de a menţine produsele, componentele şi materialele la nivelul lor cel mai ridicat de utilitate şi valoare pentru cât mai mult timp posibil. Orice reducere a conţinutului de substanţe periculoase din materiale şi produse de-a lungul întregului ciclu de viaţă, inclusiv prin înlocuirea lor cu alternative mai sigure, ar trebui să fie cel puţin conformă cu dreptul Uniunii. O activitate economică poate contribui, de asemenea, în mod substanţial la obiectivul de mediu privind tranziţia către o economie circulară prin reducerea deşeurilor alimentare în producţia, prelucrarea, fabricarea sau distribuţia produselor alimentare.
(29)Obiectivul de mediu privind prevenirea şi controlul poluării ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, inclusiv cu Directivele 2000/60/CE, 2004/35/CE (35), 2004/107/CE (36), 2006/118/CE, 2008/50/CE (37), 2008/105/CE, 2010/75/UE, (UE) 2016/802 (38) şi (UE) 2016/2284 (39) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.
(35)Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).
(36)Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul şi hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (JO L 23, 26.1.2005, p. 3).
(37)Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).
(38)Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi (JO L 132, 21.5.2016, p. 58).
(39)Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE şi de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).
(30)Obiectivul de mediu privind protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, inclusiv cu Regulamentele (UE) nr. 995/2010 (40), (UE) nr. 511/2014 (41) şi (UE) nr. 1143/2014 (42) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (43), cu Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului (44), cu Directivele 91/676/CEE şi 92/43/CEE (45) ale Consiliului şi cu comunicările Comisiei din 21 mai 2003 privind "Aplicarea reglementărilor forestiere, guvernarea şi schimburile comerciale (FLEGT)", din 3 mai 2011 privind "Asigurarea noastră de viaţă, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversităţii pentru 2020", din 6 mai 2013 privind "Infrastructurile ecologice - Valorificarea capitalului natural al Europei", din 26 februarie 2016 privind "Planul de acţiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună şi floră" şi din 23 iulie 2019 privind "Intensificarea acţiunii UE pentru protejarea şi refacerea pădurilor la nivel mondial".
(40)Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn (JO L 295, 12.11.2010, p. 23).
(41)Regulamentul (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune (JO L 150, 20.5.2014, p. 59).
(42)Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, p. 35).
(43)Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
(44)Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997, p. 1).
(45)Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
(31)O activitate economică poate contribui în mod substanţial la obiectivul de mediu privind protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor în mai multe moduri, inclusiv prin protejarea, conservarea sau refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor, consolidând astfel serviciile ecosistemice. Aceste servicii sunt grupate în patru categorii, şi anume servicii de aprovizionare, precum aprovizionarea cu alimente şi apă; servicii de reglementare, precum controlul climei şi al bolilor; servicii de sprijin, precum ciclurile nutrienţilor şi producţia de oxigen; şi servicii culturale, precum oferirea de beneficii spirituale şi recreative.
(32)În sensul prezentului regulament, sintagma "gestionarea durabilă a pădurilor" ar trebui interpretată luând în considerare practicile silvice şi utilizarea pădurilor şi a terenurilor forestiere care contribuie la creşterea biodiversităţii sau la stoparea ori prevenirea degradării ecosistemelor, a despăduririlor şi a pierderii de habitate, luând în considerare gestionarea şi utilizarea pădurilor şi a terenurilor împădurite într-un mod şi într-un ritm care să permită menţinerea diversităţii biologice, a productivităţii, a capacităţii de regenerare, a vitalităţii şi a capacităţii acestora de a îndeplini, acum şi în viitor, funcţii ecologice, economice şi sociale relevante la nivel local, naţional şi mondial, fără a provoca prejudicii altor ecosisteme, astfel cum se prevede în Rezoluţia H1 a celei de a doua Conferinţe ministeriale privind protecţia pădurilor în Europa din 16-17 iunie 1993, Helsinki, privind orientările generale privind gestionarea durabilă a pădurilor în Europa şi ţinând seama de Regulamentele (UE) nr. 995/2010 şi (UE) 2018/841 (46) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (47) şi de comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2013 privind "O nouă strategie a UE pentru păduri şi sectorul forestier".
(46)Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a absorbţiilor rezultate din activităţi legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultură în cadrul de politici privind clima şi energia pentru 2030 şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 şi a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 1).
(47)Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).
(33)În înţelesul prezentului regulament, sintagma "eficienţă energetică" este folosită în sens larg şi ar trebui interpretată ţinând seama de dreptul relevant al Uniunii, inclusiv Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului (48) şi Directivele 2012/27/UE (49) şi (UE) 2018/844 (50) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (51).
(48)Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică şi de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).
(49)Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).
(50)Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanţa energetică a clădirilor şi a Directivei 2012/27/UE privind eficienţa energetică (JO L 156, 19.6.2018, p. 75).
(51)Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).
(34)Pentru fiecare obiectiv de mediu, ar trebui stabilite criterii uniforme pe baza cărora se poate determina dacă activităţile economice contribuie în mod substanţial la obiectivul respectiv. Un element al criteriilor uniforme ar trebui să fie evitarea prejudicierii în mod semnificativ a oricăruia dintre obiectivele de mediu prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru este necesar pentru a se evita ca investiţiile să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului atunci când activităţile economice care beneficiază de pe urma investiţiilor respective sunt dăunătoare mediului într-o măsură care depăşeşte contribuţia acestora la un obiectiv de mediu. Astfel de criterii ar trebui să ţină seama de ciclul de viaţă al produselor şi de serviciile furnizate de activitatea economică respectivă, pe lângă efectul asupra mediului al activităţii economice în sine, inclusiv ţinând seama de probele din evaluările existente ale ciclului de viaţă, în special luând în considerare producţia, utilizarea şi scoaterea din uz a produselor.
(35)Reamintind angajamentul comun al Parlamentului European, al Consiliului şi al Comisiei de a urmări principiile consacrate în Pilonul european al drepturilor sociale în sprijinul creşterii durabile şi favorabile incluziunii şi recunoscând importanţa unor drepturi şi standarde minime internaţionale ale omului şi ale lucrătorilor, respectarea unor garanţii minime ar trebui să fie o condiţie pentru ca activităţile economice să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului. Din acest motiv, activităţile economice ar trebui să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului doar în cazul în care sunt efectuate în conformitate cu Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaţionale şi cu principiile directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului, inclusiv cu Declaraţia cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), a celor opt convenţii fundamentale ale OIM şi a Cartei internaţionale a drepturilor omului. Convenţiile fundamentale ale OIM definesc drepturile omului şi drepturile lucrătorilor pe care ar trebui să le respecte întreprinderile. Mai multe dintre aceste standarde internaţionale sunt consacrate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special interzicerea sclaviei şi a muncii forţate, precum şi principiul nediscriminării. Garanţiile minime respective nu aduc atingere aplicării unor cerinţe mai stricte privind mediul, sănătatea, siguranţa şi durabilitatea socială, prevăzute în dreptul Uniunii, după caz. Atunci când respectă respectivele garanţii minime, întreprinderile ar trebui să adere la principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ" menţionat în Regulamentul (UE) 2019/2088 şi să ţină seama de standardele tehnice de reglementare, adoptate în temeiul regulamentului menţionat, care detaliază acest principiu.
(36)Pentru a asigura coerenţa dintre prezentul regulament şi Regulamentul (UE) 2019/2088, prezentul regulament ar trebui să modifice Regulamentul (UE) 2019/2088 pentru a mandata autorităţile europene de supraveghere instituite prin Regulamentele (UE) nr. 1093/2010 (52), (UE) nr. 1094/2010 (53) şi (UE) nr. 1095/2010 (54) ale Parlamentului European şi ale Consiliului (împreună denumite în continuare "AES") să elaboreze în comun standarde tehnice de reglementare care să detalieze conţinutul şi prezentarea informaţiilor referitoare la principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ". Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui să fie în concordanţă cu conţinutul, metodologiile şi prezentarea indicatorilor de durabilitate în ceea ce priveşte efectele negative astfel cum se menţionează în Regulamentul (UE) 2019/2088. Acestea ar trebui să fie în concordanţă şi cu principiile consacrate prin Pilonul european al drepturilor sociale, cu Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaţionale, cu principiile directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului, inclusiv Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă, cu cele opt convenţii fundamentale ale OIM şi cu Carta internaţională a drepturilor omului.
(52)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(53)Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
(54)Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(37)Regulamentul (UE) 2019/2088 ar trebui modificat pentru a mandata AES să elaboreze, în cadrul comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să completeze normele privind transparenţa promovării caracteristicilor de mediu şi a investiţiilor durabile din punctul de vedere al mediului în informaţiile precontractuale şi în rapoartele periodice.
(38)Având în vedere detaliile tehnice specifice necesare pentru a evalua efectul asupra mediului al unei activităţi economice, precum şi natura în rapidă schimbare a ştiinţei şi tehnologiei, criteriile pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să fie adaptate în mod periodic pentru a reflecta astfel de schimbări. În vederea menţinerii la zi a criteriilor, în temeiul dovezilor ştiinţifice şi al contribuţiilor din partea experţilor, precum şi a părţilor interesate relevante, condiţiile referitoare la o "contribuţie substanţială" şi la "prejudicii semnificative" ar trebui specificate mai detaliat pentru diferitele activităţi economice şi ar trebui să fie actualizate în mod regulat. În acest scop, Comisia ar trebui să stabilească criterii tehnice de examinare detaliate şi calibrate pentru diferitele activităţi economice, pe baza contribuţiei tehnice a unei platforme multipartite privind finanţarea durabilă.
(39)Unele activităţi economice au un efect negativ asupra mediului, iar prin reducerea unui asemenea efect negativ se poate realiza o contribuţie substanţială la unul sau mai multe obiective de mediu. Pentru activităţile economice respective, este adecvat să se stabilească criterii tehnice de examinare care impun o îmbunătăţire substanţială a performanţei de mediu în comparaţie, printre altele, cu media sectorului, dar, în acelaşi timp, evită efectele blocării într-un model cu impact negativ asupra mediului, inclusiv efectele blocării într-un model cu emisii ridicate de dioxid de carbon pe durata de viaţă economică a activităţii economice finanţate. Aceste criterii ar trebui să ia, de asemenea, în considerare efectul pe termen lung al unei anumite activităţi economice.
(40)O activitate economică nu ar trebui să se califice drept durabilă din punctul de vedere al mediului dacă prejudiciile pe care le aduce mediului depăşesc beneficiile pe care le generează. Criteriile tehnice de examinare ar trebui să identifice cerinţele minime necesare pentru a evita prejudicierea în mod semnificativ a altor obiective, inclusiv pornind de la eventualele cerinţe minime prevăzute în temeiul dreptului Uniunii. Atunci când stabileşte şi actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să garanteze că respectivele criterii sunt întemeiate pe dovezi ştiinţifice disponibile, că sunt elaborate ţinând seama de analiza ciclului de viaţă, inclusiv de evaluările existente ale ciclului de viaţă şi că sunt actualizate periodic. În cazul în care evaluarea ştiinţifică nu permite determinarea unui risc cu suficientă certitudine, ar trebui să se aplice principiul precauţiei în conformitate cu articolul 191 din TFUE.
(41)Pentru a stabili şi a actualiza criteriile tehnice de examinare pentru obiectivul de mediu privind atenuarea schimbărilor climatice, Comisia ar trebui să ia în considerare şi să ofere stimulente pentru tranziţia în curs şi necesară către o economie neutră din punct de vedere climatic, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din prezentul regulament. În plus faţă de utilizarea unor surse de energie neutre din punctul de vedere al climei şi de mai multe investiţii în activităţile şi sectoarele economice care au deja emisii scăzute de carbon, tranziţia necesită reduceri substanţiale ale emisiilor de gaze cu efect de seră în alte activităţi economice şi sectoare pentru care nu există alternative cu emisii reduse de carbon fezabile din punct de vedere tehnologic şi economic. Respectivele activităţi economice de tranziţie ar trebui să se califice drept activităţi care contribuie în mod substanţial la atenuarea schimbărilor climatice dacă emisiile lor de gaze cu efect de seră sunt substanţial mai mici decât media sectorului sau a industriei, dacă nu împiedică dezvoltarea şi implementarea de alternative cu emisii scăzute de carbon şi nu conduc la o blocare a activelor incompatibilă cu obiectivul neutralităţii climatice, având în vedere durata de viaţă economică a acestor active. Criteriile tehnice de examinare pentru respectivele activităţi economice de tranziţie ar trebui să asigure faptul că respectivele activităţi de tranziţie au o traiectorie credibilă spre neutralitatea climatică şi ar trebui ajustate în consecinţă la intervale regulate.
(42)O activitate economică ar trebui să se califice drept activitate care contribuie în mod substanţial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu stabilite în prezentul regulament în cazul în care facilitează în mod direct o contribuţie substanţială a altor activităţi la unul sau mai multe dintre aceste obiective. O astfel de activitate de facilitare nu ar trebui să conducă la o blocare a activelor care să submineze obiectivele de mediu pe termen lung, având în vedere durata de viaţă economică a acestor active, şi ar trebui să aibă un efect pozitiv substanţial asupra mediului pe baza consideraţiilor legate de ciclul de viaţă.
(43)Atunci când stabileşte şi actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să ţină seama de dreptul relevant al Uniunii, inclusiv de Regulamentele (CE) nr. 1221/2009 (55) şi (CE) nr. 66/2010 (56) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi de Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei (57) şi de comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 privind «Achiziţiile publice pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu». Pentru a evita neconcordanţe inutile cu clasificările activităţilor economice care există deja în alte scopuri, Comisia ar trebui să ia în considerare, de asemenea, clasificările statistice referitoare la sectorul bunurilor şi serviciilor de mediu, şi anume clasificarea activităţilor de protecţie a mediului (CEPA) şi clasificarea activităţilor de gestionare a resurselor (CReMA) din Regulamentul (UE) nr. 538/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (58). La stabilirea şi actualizarea criteriilor tehnice de examinare, Comisia ar trebui să ţină seama de indicatorii de mediu şi de cadrele de raportare existente elaborate, printre altele, de Comisie şi de Agenţia Europeană de Mediu, precum şi de standardele internaţionale existente, cum ar fi cele elaborate, printre altele, de OCDE.
(55)Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 şi a Deciziilor 2001/681/CE şi 2006/193/CE ale Comisiei (JO L 342, 22.12.2009, p. 1).
(56)Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (JO L 27, 30.1.2010, p. 1).
(57)Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei din 9 aprilie 2013 privind utilizarea unor metode comune pentru măsurarea şi comunicarea performanţei de mediu pe durata ciclului de viaţă a produselor şi organizaţiilor (JO L 124, 4.5.2013, p. 1).
(58)Regulamentul (UE) nr. 538/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 691/2011 privind conturile economice de mediu europene (JO L 158, 27.5.2014, p. 113).
(44)Atunci când stabileşte şi actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să ia, de asemenea, în considerare particularităţile din sectorul infrastructurilor şi externalităţile de mediu, sociale şi economice în cadrul unei analize cost-beneficiu. În această privinţă, Comisia ar trebui să ţină seama de dreptul relevant al Uniunii, inclusiv de Directivele 2001/42/CE (59), 2011/92/UE (60), 2014/23/UE (61), 2014/24/UE (62) şi 2014/25/UE (63) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, de standardele şi de metodologia actuală, precum şi de activitatea organizaţiilor internaţionale, cum ar fi OCDE. În acest context, criteriile tehnice de examinare ar trebui să promoveze cadre de guvernanţă corespunzătoare, care să integreze factori de mediu, sociali şi de guvernanţă, astfel cum se menţionează în principiile pentru investiţii responsabile susţinute de Organizaţia Naţiunilor Unite, în toate etapele ciclului de viaţă al unui proiect.
(59)Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).
(60)Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).
(61)Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
(62)Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
(63)Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
(45)Criteriile tehnice de examinare ar trebui să garanteze că toate activităţile economice relevante din cadrul unui anumit sector pot să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului şi sunt tratate în mod egal în cazul în care contribuie în mod egal la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu prevăzute în prezentul regulament. Capacitatea potenţială de a contribui la obiectivele de mediu respective poate varia de la un sector la altul, ceea ce ar trebui să se reflecte în criterii. Cu toate acestea, în cadrul fiecărui sector, criteriile respective nu ar trebui să fie dezavantajoase, în mod injust, pentru anumite activităţi economice în raport cu altele în cazul în care cele două tipuri de activităţi contribuie în aceeaşi măsură la obiectivele de mediu.
(46)Atunci când stabileşte şi actualizează criteriile tehnice de examinare pentru activităţi durabile din punctul de vedere al mediului, Comisia ar trebui să evalueze dacă stabilirea respectivelor criterii ar conduce la active depreciate sau ar duce la inconsecvenţe în materie de stimulente sau dacă ar avea vreun alt efect negativ asupra pieţelor financiare.
(47)Pentru a evita costuri de asigurare a conformităţii prea împovărătoare pentru operatorii economici, Comisia ar trebui să stabilească criterii tehnice de examinare care să asigure o claritate juridică suficientă, care să fie practice şi uşor de aplicat şi în baza cărora conformitatea să poată fi verificată în cadrul unor limite rezonabile ale costurilor de asigurare a conformităţii, evitându-se astfel o sarcină administrativă care nu este necesară. Criteriile tehnice de examinare ar putea impune efectuarea unei evaluări a ciclului de viaţă atunci când este necesară şi suficient de fezabilă.
(48)Pentru a se asigura că investiţiile sunt canalizate spre activităţi economice care au un efect pozitiv maxim asupra obiectivelor de mediu, Comisia ar trebui să acorde prioritate stabilirii de criterii tehnice de examinare pentru activităţile economice care ar putea contribui cel mai mult la obiectivele de mediu.
(49)Ar trebui stabilite criterii tehnice de examinare adecvate pentru sectorul transporturilor, inclusiv pentru activele mobile. Respectivele criterii de examinare ar trebui să ţină seama de faptul că contribuţia sectorului transporturilor, inclusiv transportul maritim internaţional, se ridică la aproape 26 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. După cum se evidenţiază în Planul de acţiune privind finanţarea creşterii durabile, sectorul transporturilor reprezintă aproximativ 30 % din investiţiile anuale suplimentare necesare pentru o dezvoltare durabilă în Uniune, de exemplu pentru creşterea electrificării sau pentru sprijinirea tranziţiei către moduri mai ecologice de transport prin promovarea transferului modal şi a gestionării mai bune a traficului.
(50)În procesul de elaborare a criteriilor tehnice de examinare, este deosebit de important ca Comisia să poarte consultări adecvate în conformitate cu Agenda pentru o mai bună reglementare. Procesul de stabilire şi actualizare a criteriilor tehnice de examinare ar trebui să implice părţile interesate relevante şi să se bazeze pe consilierea oferită de experţi care au cunoştinţe şi experienţă dovedite în domenii relevante. În acest scop, Comisia ar trebui să creeze o platformă privind finanţarea durabilă (denumită în continuare "platforma"). Platforma ar trebui să fie alcătuită din experţi reprezentând atât sectorul public, cât şi sectoarele private. Printre experţii din sectorul public ar trebui să fie şi reprezentanţi ai Agenţiei Europene de Mediu, ai AES, ai Băncii Europene de Investiţii şi ai Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. Printre experţii din sectorul privat ar trebui să fie şi reprezentanţi ai participanţilor la piaţa financiară şi nefinanciară şi ai sectoarelor economice, reprezentând industriile relevante, precum şi persoane cu expertiză contabilă şi în materie de raportare. În cadrul platformei ar trebui să existe şi experţi care reprezintă societatea civilă, inclusiv experţi care au competenţe în domeniul mediului, în cel social, al muncii şi al problemelor de guvernanţă. Participanţii la piaţa financiară ar trebui să fie încurajaţi să informeze Comisia în cazul în care consideră că o activitate economică care nu îndeplineşte criteriile tehnice de examinare sau pentru care nu au fost încă stabilite astfel de criterii ar trebui să se califice drept activitate durabilă din punctul de vedere al mediului, pentru a ajuta Comisia să evalueze dacă se impune completarea sau actualizarea criteriilor tehnice de examinare.
(51)Platforma ar trebui să fie constituită în conformitate cu normele orizontale aplicabile privind crearea şi funcţionarea grupurilor de experţi ale Comisiei, inclusiv în ceea ce priveşte procesul de selecţie. Procesul de selecţie ar trebui să vizeze asigurarea unui nivel ridicat de expertiză, a echilibrului geografic şi de gen, precum şi o reprezentare echilibrată a know-how-ului relevant, având în vedere sarcinile specifice ale platformei. În cursul procesului de selecţie, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare, în conformitate cu normele orizontale, pentru a stabili dacă există eventuale conflicte de interese şi să ia măsurile adecvate pentru a rezolva astfel de conflicte.
(52)Platforma ar trebui să ofere consultanţă Comisiei cu privire la dezvoltarea, analiza şi revizuirea criteriilor tehnice de examinare, inclusiv cu privire la efectul potenţial al acestora asupra evaluării activelor care se califică drept active durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul practicilor existente pe piaţă. Platforma ar trebui, de asemenea, să ofere consultanţă Comisiei cu privire la măsura în care criteriile tehnice de examinare sunt adecvate pentru utilizări în cadrul viitoarelor iniţiative de politică ale Uniunii menite să faciliteze investiţiile durabile, precum şi cu privire la rolul posibil al standardelor de contabilizare şi raportare în materie de durabilitate în susţinerea aplicării criteriilor tehnice de examinare. Platforma ar trebui să ofere consultanţă Comisiei cu privire la elaborarea de noi măsuri de îmbunătăţire a disponibilităţii şi calităţii datelor, luând în considerare obiectivul de evitare a sarcinii administrative inutile, privind luarea în calcul a altor obiective de durabilitate, inclusiv obiective sociale, şi privind funcţionarea garanţiilor minime şi eventuala necesitate de a le completa.
(53)Comisia ar trebui să menţină în funcţie Grupul de experţi al statelor membre pentru finanţarea durabilă şi să confere acestuia un statut oficial. Sarcinile acestui grup de experţi vor consta, printre altele, în consilierea Comisiei cu privire la caracterul adecvat al criteriilor tehnice de examinare şi al abordării adoptate de platformă cu privire la elaborarea respectivelor criterii. În acest scop, Comisia ar trebui să informeze permanent statele membre prin intermediul unor reuniuni periodice ale Grupului de experţi al statelor membre pentru finanţarea durabilă.
(54)În vederea specificării cerinţelor stabilite în prezentul regulament şi, în special, a stabilirii şi a actualizării pentru diferite activităţi economice a unor criterii tehnice de examinare detaliate şi calibrate cu privire la ce constituie o "contribuţie substanţială" şi ce constituie "prejudicierea în mod semnificativ" a obiectivelor de mediu, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte informaţiile necesare pentru a respecta obligaţiile de furnizare de informaţii în temeiul prezentului regulament, precum şi în ceea ce priveşte criteriile tehnice de examinare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, de exemplu prin intermediul platformei şi al Grupului de experţi al statelor membre pentru finanţarea durabilă şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (64). Mai precis, pentru a asigura o participare egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestora au în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.
(64)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(55)Prezentul regulament completează cerinţele referitoare la furnizarea de informaţii prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088. Pentru a asigura monitorizarea în mod ordonat şi eficace a respectării prezentului regulament de către participanţii la piaţa financiară, statele membre ar trebui să se bazeze pe autorităţile competente desemnate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/2088. Pentru a asigura respectarea obligaţiilor, statele membre ar trebui, în plus, să stabilească norme privind măsurile şi sancţiunile, care ar trebui să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare. Autorităţile naţionale competente şi AES ar trebui să exercite competenţele de intervenţie asupra produselor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 600/2014 (65), (UE) nr. 1286/2014 (66) şi (UE) 2019/1238 (67) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi în ceea ce priveşte practicile de vânzare inadecvată sau furnizarea de informaţii privind durabilitatea care induc în eroare, inclusiv informaţiile solicitate în temeiul prezentului regulament.
(65)Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
(66)Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informaţii esenţiale referitoare la produsele de investiţii individuale structurate şi bazate pe asigurări (PRIIP) (JO L 352, 9.12.2014, p. 1).
(67)Regulamentul (UE) 2019/1238 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind un produs paneuropean de pensii personale (PEPP) (JO L 198, 25.7.2019, p. 1).
(56)Pentru a asigura organizarea eficientă şi durabilă a practicilor de lucru şi de reuniune, atât în ceea ce priveşte platforma, cât şi Grupul de experţi al statelor membre pentru finanţarea durabilă, şi pentru a permite o participare largă şi o interacţiune eficientă în cadrul grupurilor, al subgrupurilor acestora, al Comisiei şi al părţilor interesate, ar trebui avută în vedere, acolo unde este posibil, utilizarea în mai mare măsură a tehnologiilor digitale, inclusiv a celor virtuale.
(57)Pentru a acorda timp suficient actorilor relevanţi pentru a se familiariza cu criteriile pentru calificarea drept activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului prevăzute în prezentul regulament şi pentru pregătirea în vederea aplicării lor, obligaţiile stabilite în prezentul regulament ar trebui să devină aplicabile, pentru fiecare obiectiv de mediu, la 12 luni de la stabilirea criteriilor tehnice de examinare relevante.
(58)Dispoziţia din prezentul regulament referitoare la sistemele de stimulare fiscală bazate pe certificate care există înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament nu aduce atingere respectivelor competenţe ale Uniunii şi ale statelor membre în ceea ce priveşte dispoziţiile fiscale, astfel cum sunt prevăzute în tratate.
(59)Aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie examinată periodic pentru a evalua, printre altele: progresele în ceea ce priveşte elaborarea criteriilor tehnice de examinare pentru activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului; posibila necesitate de a revizui şi completa criteriile respective pentru stabilirea faptului dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului; eficacitatea sistemului de clasificare pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului în a canaliza investiţii private către astfel de activităţi şi, în special, în ceea ce priveşte fluxul de capital către întreprinderi private şi alte entităţi juridice; şi dezvoltarea în continuare a sistemului de clasificare respectiv, inclusiv prin extinderea domeniului său de aplicare dincolo de activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului, pentru a cuprinde activităţi care prejudiciază în mod semnificativ mediul, precum şi alte obiective de durabilitate, inclusiv obiective sociale.
(60)Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vederea necesitatea de a introduce la nivelul Uniunii criterii uniforme pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament instituie criteriile pentru a determina dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului în scopul stabilirii gradului în care o investiţie este durabilă din punctul de vedere al mediului.
(2)Prezentul regulament se aplică:
a)măsurilor adoptate de statele membre sau de Uniune care stabilesc cerinţe aplicabile participanţilor la piaţa financiară sau emitenţilor în ceea ce priveşte produsele financiare sau obligaţiunile corporative care sunt puse la dispoziţie ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului;
b)participanţilor la piaţa financiară care pun la dispoziţie produse financiare;
c)întreprinderilor care fac obiectul obligaţiei de a publica o declaraţie nefinanciară sau o declaraţie nefinanciară consolidată în temeiul articolului 19a sau al articolului 29a din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (68).
(68)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."investiţie durabilă din punctul de vedere al mediului" înseamnă o investiţie care finanţează una sau mai multe activităţi economice care, în temeiul prezentului regulament, se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului;
2."participant la piaţa financiară" înseamnă un participant la piaţa financiară astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/2088 şi include un creator al unui produs de pensii căruia un stat membru a decis să îi aplice regulamentul menţionat în conformitate cu articolul 16 din regulamentul menţionat;
3."produs financiar" înseamnă un produs financiar astfel cum este definit la articolul 2 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2019/2088;
4."emitent" înseamnă un emitent astfel cum este definit la articolul 2 litera (h) din Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European şi al Consiliului (69);
(69)Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, şi de abrogare a Directivei 2003/71/CE (JO L 168, 30.6.2017, p. 12).
5."atenuare a schimbărilor climatice" înseamnă procesul de a menţine creşterea temperaturii medii globale cu mult sub 2°C şi continuarea eforturilor de limitare a încălzirii globale la 1,5°C peste nivelurile preindustriale, astfel cum se prevede în Acordul de la Paris;
6."adaptare la schimbările climatice" înseamnă procesul de ajustare la schimbările climatice reale şi preconizate, precum şi la efectele acestora;
7."gaz cu efect de seră" înseamnă un gaz cu efect de seră enumerat în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (70);
(70)Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare şi de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi de raportare, la nivel naţional şi al Uniunii, a altor informaţii relevante pentru schimbările climatice şi de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).
8."ierarhia deşeurilor" înseamnă ierarhia deşeurilor astfel cum este prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE;
9."economie circulară" înseamnă un sistem economic în care valoarea produselor, a materialelor şi a altor resurse în economie este menţinută cât mai mult timp posibil, sporind eficienţa utilizării lor în producţie şi consum, reducând astfel efectul asupra mediului al utilizării acestora, reducând la minimum deşeurile şi eliberarea de substanţe periculoase în toate etapele ciclului lor de viaţă, inclusiv prin aplicarea ierarhiei deşeurilor;
10."poluant" înseamnă o substanţă, o vibraţie, căldură, zgomot, lumină sau alt contaminant prezent în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, care poate conduce la efecte dăunătoare asupra proprietăţii materiale sau poate altera sau afecta mediul ambiant şi alte utilizări legitime ale acestuia;
11."sol" înseamnă stratul superior al scoarţei terestre situat între roca de bază şi suprafaţă, care este compus din particule minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii;
12."poluare" înseamnă:
a)introducerea directă sau indirectă de poluanţi în aer, apă sau sol, ca rezultat al activităţii umane;
b)în contextul mediului marin, poluarea astfel cum este definită la articolul 3 punctul 8 din Directiva 2008/56/CE;
c)în contextul mediului acvatic, poluarea astfel cum este definită la articolul 2 punctul 33 din Directiva 2000/60/CE;
13."ecosistem" înseamnă un complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională;
14."servicii ecosistemice" înseamnă contribuţiile directe şi indirecte ale ecosistemelor la beneficiile economice, sociale, culturale şi de altă natură pe care oamenii le obţin din ecosistemele respective;
15."biodiversitate" înseamnă varietatea organismelor vii provenind din toate sursele, inclusiv ecosistemele terestre, marine şi alte ecosisteme acvatice, precum şi complexele ecologice din care acestea fac parte şi cuprinde diversitatea din cadrul speciilor, dintre specii şi a ecosistemelor;
16."condiţie bună " înseamnă, în legătură cu un ecosistem, faptul că ecosistemul se află într-o condiţie fizică, chimică şi biologică bună sau are o calitate fizică, chimică şi biologică bună, fiind capabil să se reproducă sau să se refacă singur, compoziţia speciilor, structura ecosistemului şi funcţiile ecologice nefiind afectate;
17."eficienţă energetică" înseamnă utilizarea energiei într-un mod mai eficient în toate etapele lanţului energetic, de la producţie la consumul final;
18."ape marine" înseamnă apele marine astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/56/CE;
19."ape de suprafaţă" înseamnă apele de suprafaţă astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2000/60/CE;
20."ape subterane" înseamnă apele subterane astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2000/60/CE;
21."stare ecologică bună" înseamnă starea ecologică bună astfel cum este definită la articolul 3 punctul 5 din Directiva 2008/56/CE;
22."stare bună" înseamnă:
a)pentru ape de suprafaţă, faptul că au atât o «stare ecologică bună» astfel cum este definită la articolul 2 punctul 22 din Directiva 2000/60/CE, cât şi o «stare chimică bună a unei ape de suprafaţă» astfel cum este definită la articolul 2 punctul 24 din directiva menţionată;
b)pentru ape subterane, faptul că au atât o «stare chimică bună a unei ape subterane» astfel cum este definită la articolul 2 punctul 25 din Directiva 2000/60/CE, cât şi o «stare cantitativă bună» astfel cum este definită la articolul 2 punctul 28 din directiva menţionată;
23."potenţial ecologic bun" înseamnă un potenţial ecologic bun astfel cum este definit la articolul 2 punctul 23 din Directiva 2000/60/CE.
Art. 3: Criterii pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului
În scopul stabilirii gradului de durabilitate din punctul de vedere al mediului al unei investiţii, o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului în cazul în care activitatea economică respectivă:
a)contribuie în mod substanţial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu prevăzute la articolul 9, în conformitate cu articolele 10-16;
b)nu prejudiciază în mod semnificativ niciunul dintre obiectivele de mediu prevăzute la articolul 9, în conformitate cu articolul 17;
c)este efectuată în conformitate cu garanţiile minime prevăzute la articolul 18; şi
d)respectă criteriile tehnice de examinare care au fost stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (3), articolul 12 alineatul (2), articolul 13 alineatul (2), articolul 14 alineatul (2) sau cu articolul 15 alineatul (2).
Art. 4: Utilizarea criteriilor pentru activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului în măsurile publice, standarde şi etichete
Statele membre şi Uniunea aplică criteriile prevăzute la articolul 3 pentru a determina dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului în scopul oricărei măsuri care stabileşte cerinţe pentru participanţii la piaţa financiară sau emitenţi în ceea ce priveşte produsele financiare sau obligaţiunile corporative care sunt puse la dispoziţie ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului.
Art. 5: Transparenţa investiţiilor durabile din punctul de vedere al mediului în informaţiile precontractuale şi în rapoartele periodice
În cazul în care un produs financiar menţionat la articolul 9 alineatul (1), (2) sau (3) din Regulamentul (UE) 2019/2088 investeşte într-o activitate economică care contribuie la un obiectiv de mediu în sensul articolului 2 punctul 17 din regulamentul menţionat, informaţiile care trebuie să fie furnizate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) şi cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul respectiv includ următoarele:
a)informaţiile privind obiectivul de mediu sau obiectivele de mediu prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament la care contribuie investiţia care stă la baza produsului financiar; şi
b)o descriere a modului şi a măsurii în care investiţiile care stau la baza produsului financiar sunt făcute în activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului, care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul articolului 3 din prezentul regulament.
Descrierea menţionată la primul paragraf litera (b) din prezentul articol specifică proporţia investiţiilor în activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului selectate pentru produsul financiar, inclusiv informaţii privind proporţiile reprezentate de activităţile de facilitare şi de tranziţie menţionate la articolul 16 şi, respectiv, la articolul 10 alineatul (2), ca procent din toate investiţiile selectate pentru produsul financiar.
Art. 6: Transparenţa produselor financiare care promovează caracteristici de mediu în informaţiile precontractuale şi în rapoartele periodice
În cazul în care un produs financiar astfel cum se menţionează la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2088 promovează caracteristici de mediu, articolul 5 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
Informaţiile care trebuie să fie furnizate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) şi articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/2088 sunt însoţite de următoarea declaraţie:
"Principiul de «a nu prejudicia în mod semnificativ» se aplică numai pentru investiţiile care stau la baza produsului financiar care ţin seama de criteriile UE pentru activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului.
Investiţiile care stau la baza porţiunii rămase a acestui produs financiar nu ţin seama de criteriile UE pentru activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului."
Art. 7: Transparenţa altor produse financiare în informaţiile precontractuale şi în rapoartele periodice
În cazul în care un produs financiar nu intră sub incidenţa articolului 8 alineatul (1) sau a articolului 9 alineatul (1), (2) sau (3) din Regulamentul (UE) 2019/2088, informaţiile care trebuie să fie furnizate în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei sectoriale menţionate la articolul 6 alineatul (3) şi la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul respectiv sunt însoţite de următoarea declaraţie:
"Investiţiile care stau la baza acestui produs financiar nu ţin seama de criteriile UE pentru activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului."
Art. 8: Transparenţa întreprinderilor în declaraţiile nefinanciare
(1)Orice întreprindere care face obiectul unei obligaţii de a publica informaţii nefinanciare în temeiul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE include în declaraţia sa nefinanciară sau în declaraţia nefinanciară consolidată informaţii cu privire la modul şi măsura în care activităţile întreprinderii sunt asociate cu activităţi economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul articolelor 3 şi 9 din prezentul regulament.
(2)În special, întreprinderile nefinanciare furnizează următoarele informaţii:
a)proporţia din cifra lor de afaceri obţinută din produse sau servicii asociate cu activităţi economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul articolelor 3 şi 9; şi
b)proporţia din cheltuielile lor de capital şi proporţia din cheltuielile lor de exploatare legate de active sau procese asociate cu activităţi economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul articolelor 3 şi 9.
(3)În cazul în care o întreprindere publică informaţii nefinanciare în temeiul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE într-un raport separat în conformitate cu articolul 19a alineatul (4) sau cu articolul 29a alineatul (4) din directiva respectivă, informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol se publică în raportul separat respectiv.
(4)Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 23 pentru a completa alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, pentru a specifica conţinutul şi prezentarea informaţiilor care trebuie furnizate în temeiul alineatelor respective, inclusiv metodologia care urmează a fi utilizată pentru conformarea cu alineatele respective, ţinând seama de particularităţile întreprinderilor financiare şi nefinanciare şi de criteriile tehnice de examinare stabilite în temeiul prezentului regulament. Comisia adoptă actul delegat respectiv până la 1 iunie 2021.
Art. 9: Obiective de mediu
În sensul prezentului regulament, elementele enumerate mai jos reprezintă obiective de mediu:
a)atenuarea schimbărilor climatice;
b)adaptarea la schimbările climatice;
c)utilizarea durabilă şi protecţia resurselor de apă şi a celor marine;
d)tranziţia către o economie circulară;
e)prevenirea şi controlul poluării;
f)protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor.
Art. 10: Contribuţia substanţială la atenuarea schimbărilor climatice
(1)O activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la atenuarea schimbărilor climatice în cazul în care activitatea respectivă contribuie în mod substanţial la stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care împiedică interferenţele antropice periculoase cu sistemul climatic, în concordanţă cu obiectivul pe termen lung privind temperatura al Acordului de la Paris prin evitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau sporirea absorbţiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin inovarea în materie de procese sau produse:
a)generarea, transmiterea, stocarea, distribuirea sau utilizarea energiei din surse regenerabile în conformitate cu Directiva (UE) 2018/2001, inclusiv prin utilizarea de tehnologii inovatoare cu potenţialul de a genera economii semnificative în viitor sau prin consolidarea sau extinderea necesară a reţelei;
b)îmbunătăţirea eficienţei energetice, cu excepţia activităţilor generatoare de energie astfel cum se menţionează la articolul 19 alineatul (3);
c)creşterea mobilităţii curate sau neutre din punct de vedere climatic;
d)trecerea la utilizarea de materiale regenerabile obţinute pe căi sustenabile;
e)creşterea utilizării de tehnologii de captare şi utilizare a dioxidului de carbon (CUC) şi de captare şi stocare a dioxidului de carbon (CSC) sigure pentru mediu, care asigură o reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră;
f)consolidarea absorbanţilor de carbon aferenţi terenurilor, inclusiv prin evitarea despăduririlor şi a degradării pădurilor, refacerea pădurilor, gestionarea durabilă şi refacerea terenurilor cultivate, a păşunilor şi a zonelor umede, împădurire şi agricultură regenerativă;
g)instituirea infrastructurii energetice necesare pentru facilitarea decarbonizării sistemelor energetice;
h)producerea de combustibili nepoluanţi şi eficienţi din surse regenerabile sau neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon; sau
i)facilitarea oricăreia dintre activităţile enumerate la literele (a)-(h) de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 16.
(2)În sensul alineatului (1), se consideră că o activitate economică pentru care nu există o alternativă viabilă din punct de vedere tehnologic şi economic cu un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la atenuarea schimbărilor climatice atunci când sprijină tranziţia către o economie neutră din punct de vedere climatic, pe baza unei traiectorii de reducere a creşterii temperaturii cu 1,5°C peste nivelurile preindustriale, inclusiv prin eliminarea treptată a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special a emisiilor provenite din combustibili fosili solizi şi în cazul în care activitatea respectivă:
a)are niveluri de emisii de gaze cu efect de seră care corespund celor mai bune performanţe din sector sau din industrie;
b)nu împiedică dezvoltarea şi implementarea de alternative cu emisii scăzute de carbon; şi
c)nu conduce la un blocaj al activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, având în vedere durata de viaţă economică a acestor active.
În sensul prezentului alineat şi pentru stabilirea criteriilor tehnice de examinare în temeiul articolului 19, Comisia evaluează contribuţia potenţială şi fezabilitatea tuturor tehnologiilor existente relevante.
(3)Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 23 în vederea:
a)completării alineatelor (1) şi (2) de la prezentul articol prin stabilirea de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o anumită activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la atenuarea schimbărilor climatice; şi
b)completării articolului 17 prin stabilirea, pentru fiecare obiectiv de mediu relevant, de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina dacă o activitate economică, în privinţa căreia criteriile tehnice de examinare au fost stabilite în temeiul literei (a) de la prezentul alineat, prejudiciază în mod semnificativ unul sau mai multe dintre aceste obiective.
(4)Înainte de adoptarea actului delegat menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia consultă platforma menţionată la articolul 20 în ceea ce priveşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (3) din prezentul articol.
(5)Comisia stabileşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol într-un act delegat, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 19.
(6)Comisia adoptă actul delegat menţionat la alineatul (3) până la 31 decembrie 2020, cu scopul de a asigura aplicarea acestuia de la 1 ianuarie 2022.
Art. 11: Contribuţia substanţială la adaptarea la schimbările climatice
(1)O activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la adaptarea la schimbările climatice atunci când respectiva activitate:
a)include soluţii de adaptare care fie reduc riscul efectului negativ al climatului actual şi al celui viitor preconizat asupra acelei activităţi economice, fie reduc în mod substanţial efectul negativ respectiv, fără a creşte riscul unui efect negativ asupra persoanelor, asupra naturii sau asupra activelor; sau
b)oferă soluţii de adaptare care, în plus faţă de îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 16, contribuie în mod substanţial la prevenirea sau reducerea riscului efectului negativ al climatului actual şi al celui viitor preconizat asupra persoanelor, asupra naturii sau asupra activelor, fără a creşte riscul unui efect negativ asupra altor persoane, asupra naturii sau asupra activelor.
(2)Soluţiile de adaptare menţionate la alineatul (1) litera (a) sunt evaluate şi ierarhizate în funcţie de priorităţi, utilizând cele mai bune proiecţii climatice disponibile şi, ca o cerinţă minimă, previn sau reduc:
a)efectul negativ specific în funcţie de zonă şi de context al schimbărilor climatice asupra activităţii economice; sau
b)efectul negativ potenţial al schimbărilor climatice asupra mediului în care se desfăşoară activitatea economică.
(3)Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 23 în vederea:
a)completării alineatelor (1) şi (2) de la prezentul articol prin stabilirea de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o anumită activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la adaptarea la schimbările climatice; şi
b)completării articolului 17 prin stabilirea, pentru fiecare obiectiv de mediu relevant, de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina dacă o activitate economică, în privinţa căreia criteriile tehnice de examinare au fost stabilite în temeiul literei (a) de la prezentul alineat, prejudiciază în mod semnificativ unul sau mai multe dintre aceste obiective.
(4)Înainte de adoptarea actului delegat menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia consultă platforma menţionată la articolul 20 în ceea ce priveşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol.
(5)Comisia stabileşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol într-un act delegat, luând în considerare cerinţele de la articolul 19.
(6)Comisia adoptă actul delegat menţionat la alineatul (3) până la 31 decembrie 2020, cu scopul de a asigura aplicarea acestuia de la 1 ianuarie 2022.
Art. 12: Contribuţia substanţială la utilizarea durabilă şi la protecţia resurselor de apă şi a celor marine
(1)O activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la utilizarea durabilă şi la protecţia resurselor de apă şi a celor marine în cazul în care activitatea respectivă fie contribuie în mod substanţial la obţinerea stării bune a corpurilor de apă, inclusiv a corpurilor de apă de suprafaţă şi a celor subterane, sau la prevenirea deteriorării corpurilor de apă care sunt deja în stare bună, fie contribuie în mod substanţial la obţinerea stării ecologice bune a apelor marine sau la prevenirea deteriorării apelor marine care sunt deja în stare ecologică bună, prin:
a)protejarea mediului împotriva efectelor negative ale deversărilor de ape reziduale urbane şi industriale, inclusiv ale contaminanţilor care generează preocupări noi, cum ar fi medicamentele şi microplasticul, de exemplu prin asigurarea colectării, tratării şi deversării adecvate a apelor reziduale urbane şi industriale;
b)protejarea sănătăţii umane de efectul negativ al oricărei contaminări a apei destinate consumului uman, prin garantarea faptului că aceasta nu conţine microorganisme, paraziţi şi substanţe care constituie un pericol potenţial pentru sănătatea umană, precum şi sporirea accesului oamenilor la apă potabilă curată;
c)îmbunătăţirea gestionării şi a eficienţei utilizării apei, inclusiv prin protejarea şi îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice, prin promovarea utilizării durabile a apei pe baza unei protecţii pe termen lung a resurselor de apă disponibile, printre altele prin utilizarea unor măsuri precum reutilizarea apei, prin asigurarea reducerii progresive a emisiilor poluante în apele de suprafaţă şi în apele subterane, prin contribuirea la atenuarea efectelor inundaţiilor şi ale secetei sau prin orice altă activitate care protejează sau îmbunătăţeşte starea calitativă şi cantitativă a corpurilor de apă;
d)asigurarea utilizării durabile a serviciilor ecosistemice marine sau contribuţia la starea ecologică bună a apelor marine, inclusiv prin protejarea, conservarea sau refacerea mediului marin şi prin prevenirea sau reducerea aportului de elemente externe în mediul marin; sau
e)facilitarea oricăreia dintre activităţile enumerate la literele (a)-(d) de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 16.
(2)Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 23 în vederea:
a)completării alineatului (1) de la prezentul articol prin stabilirea de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o anumită activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la utilizarea durabilă şi la protecţia resurselor de apă şi a celor marine; şi
b)completării articolului 17 prin stabilirea, pentru fiecare obiectiv de mediu relevant, de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina dacă o activitate economică, în privinţa căreia criteriile tehnice de examinare au fost stabilite în temeiul literei (a) de la prezentul alineat, prejudiciază în mod semnificativ unul sau mai multe dintre aceste obiective.
(3)Înainte de adoptarea actului delegat menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia consultă platforma menţionată la articolul 20 în ceea ce priveşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol.
(4)Comisia stabileşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol într-un act delegat, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 19.
(5)Comisia adoptă actul delegat menţionat la alineatul (2) până la 31 decembrie 2021, cu scopul de a asigura aplicarea acestuia de la 1 ianuarie 2023.
Art. 13: Contribuţia substanţială la tranziţia către o economie circulară
(1)O activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la tranziţia către o economie circulară, inclusiv la prevenirea generării de deşeuri, la reutilizarea şi la reciclarea acestora, în cazul în care activitatea respectivă:
a)utilizează mai eficient resursele naturale, inclusiv materialele biologice şi alte materii prime obţinute în mod durabil, în procesul de producţie, inclusiv prin:
(i)reducerea utilizării de materii prime primare sau creşterea utilizării produselor secundare şi a materiilor prime secundare; sau
(ii)măsuri privind utilizarea eficientă a resurselor şi eficienţa energetică;
b)creşte durabilitatea şi potenţialul produselor de a fi reparate, modernizate sau reutilizate, în special în activităţile de proiectare şi de fabricare;
c)creşte potenţialul de reciclare al produselor, inclusiv potenţialul de reciclare al materialelor individuale conţinute în respectivele produse, printre altele prin înlocuirea sau reducerea utilizării de produse şi materiale care nu sunt reciclabile, în special în activităţile de proiectare şi de fabricare;
d)reduce substanţial conţinutul de substanţe periculoase şi înlocuieşte substanţele care prezintă motive de îngrijorare deosebită din materiale şi produse pe durata întregului lor ciclu de viaţă, în conformitate cu obiectivele prevăzute în dreptul Uniunii, inclusiv prin înlocuirea acestor substanţe cu alternative mai sigure şi prin asigurarea trasabilităţii;
e)prelungeşte utilizarea produselor, inclusiv prin reutilizare, proiectare pentru longevitate, schimbarea destinaţiei, dezasamblare, refabricare, modernizare şi reparare şi partajarea produselor;
f)sporeşte utilizarea materiilor prime secundare şi a calităţii acestora, inclusiv printr-o reciclare de înaltă calitate a deşeurilor;
g)previne sau reduce generarea de deşeuri, inclusiv generarea de deşeuri din extracţia mineralelor şi de deşeuri din construcţia şi demolarea clădirilor;
h)sporeşte pregătirea pentru reutilizarea şi pentru reciclarea deşeurilor;
i)creşte dezvoltarea infrastructurii de gestionare a deşeurilor necesare pentru prevenire, pentru pregătirea pentru reutilizare şi pentru reciclare, garantând totodată că materialele recuperate sunt reciclate ca materii prime secundare de înaltă calitate în producţie, evitând astfel scăderea calităţii (downcycling);
j)reduce la minimum incinerarea deşeurilor şi evită eliminarea deşeurilor, inclusiv depozitarea, în conformitate cu principiile ierarhiei deşeurilor;
k)evită şi reduce generarea de deşeuri; sau
l)facilitează oricare dintre activităţile enumerate la literele (a)-(k) de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 16.
(2)Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 23 în vederea:
a)completării alineatului (1) de la prezentul articol prin stabilirea de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o anumită activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la tranziţia către o economie circulară; şi
b)completării articolului 17 prin stabilirea, pentru fiecare obiectiv de mediu relevant, de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina dacă o activitate economică, în privinţa căreia criteriile tehnice de examinare au fost stabilite în temeiul literei (a) de la prezentul alineat, prejudiciază în mod semnificativ unul sau mai multe dintre aceste obiective.
(3)Înainte de adoptarea actului delegat menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia consultă platforma menţionată la articolul 20 în ceea ce priveşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol.
(4)Comisia stabileşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol într-un act delegat, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 19.
(5)Comisia adoptă actul delegat menţionat la alineatul (2) până la 31 decembrie 2021, cu scopul de a asigura aplicarea acestuia de la 1 ianuarie 2023.
Art. 14: Contribuţia substanţială la prevenirea şi controlul poluării
(1)O activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la prevenirea şi controlul poluării în cazul în care activitatea respectivă contribuie în mod substanţial la protecţia mediului împotriva poluării prin:
a)prevenirea sau, acolo unde acest lucru nu este posibil, reducerea emisiilor de poluanţi, alţii decât gazele cu efect de seră, din aer, apă şi sol;
b)îmbunătăţirea nivelului calităţii aerului, a apei sau a solului în zonele în care se desfăşoară activitatea economică, reducând în acelaşi timp la minimum orice efect negativ asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, sau riscul ca un asemenea efect să se producă;
c)prevenirea sau reducerea la minimum a oricărui efect negativ al producţiei, utilizării sau eliminării de substanţe chimice asupra sănătăţii umane şi asupra mediului;
d)curăţarea deşeurilor depozitate impropriu şi a altor tipuri de poluare; sau
e)facilitarea oricăreia dintre activităţile enumerate la literele (a)-(d) de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 16.
(2)Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 23 în vederea:
a)completării alineatului (1) de la prezentul articol prin stabilirea de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o anumită activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la prevenirea şi controlul poluării; şi
b)completării articolului 17 prin stabilirea, pentru fiecare obiectiv de mediu relevant, de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina dacă o activitate economică, în privinţa căreia criteriile tehnice de examinare au fost stabilite în temeiul literei (a) de la prezentul alineat, prejudiciază în mod semnificativ unul sau mai multe dintre aceste obiective.
(3)Înainte de adoptarea actului delegat menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia consultă platforma menţionată la articolul 20 în ceea ce priveşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol.
(4)Comisia stabileşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol într-un act delegat, luând în considerare cerinţele de la articolul 19.
(5)Comisia adoptă actul delegat menţionat la alineatul (2) până la 31 decembrie 2021, cu scopul de a asigura aplicarea acestuia de la 1 ianuarie 2023.
Art. 15: Contribuţia substanţială la protejarea şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor
(1)O activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la protejarea şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor în cazul în care activitatea respectivă contribuie în mod substanţial la protejarea, conservarea sau refacerea biodiversităţii sau la obţinerea condiţiei ecologice bune a ecosistemelor sau la protecţia ecosistemelor care sunt deja în condiţie bună, prin:
a)conservarea naturii şi a biodiversităţii, inclusiv obţinerea unei stări de conservare favorabile a habitatelor şi a speciilor naturale şi seminaturale, sau prevenirea deteriorării acestora atunci când acestea au deja un stadiu de conservare favorabil şi protejând şi refăcând ecosistemele terestre, marine şi alte ecosisteme acvatice pentru a le îmbunătăţi condiţia şi capacitatea de a furniza servicii ecosistemice;
b)exploatarea şi gestionarea durabilă a terenurilor, inclusiv protecţia adecvată a biodiversităţii solului, neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor şi decontaminarea siturilor contaminate;
c)practici agricole durabile, inclusiv cele care contribuie la creşterea biodiversităţii sau la stoparea sau prevenirea degradării solurilor şi a altor ecosisteme, a despăduririlor şi a pierderilor de habitate;
d)gestionarea durabilă a pădurilor, inclusiv practici silvice şi utilizarea pădurilor şi a terenurilor forestiere care contribuie la creşterea biodiversităţii sau la stoparea sau prevenirea degradării ecosistemelor, a despăduririi şi a pierderilor de habitate; sau
e)facilitarea oricăreia dintre activităţile enumerate la literele (a)-(d) de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 16.
(2)Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 23 în vederea:
a)completării alineatului (1) de la prezentul articol prin stabilirea de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o anumită activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor; şi
b)completării articolului 17 prin stabilirea, pentru fiecare obiectiv de mediu relevant, de criterii tehnice de examinare cu scopul de a determina dacă o activitate economică, în privinţa căreia criteriile tehnice de examinare au fost stabilite în temeiul literei (a) de la prezentul alineat, prejudiciază în mod semnificativ unul sau mai multe dintre aceste obiective.
(3)Înainte de adoptarea actului delegat menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia consultă platforma menţionată la articolul 20 în ceea ce priveşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol.
(4)Comisia stabileşte criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol într-un act delegat, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 19.
(5)Comisia adoptă actul delegat menţionat la alineatul (2) până la 31 decembrie 2021, cu scopul de a asigura aplicarea acestuia de la 1 ianuarie 2023.
Art. 16: Activităţi de facilitare
O activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanţial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu stabilite la articolul 9 în cazul în care facilitează în mod direct o contribuţie substanţială a altor activităţi la unul sau mai multe dintre aceste obiective, cu condiţia ca activitatea economică respectivă:
a)să nu conducă la un blocaj al activelor care să submineze obiectivele de mediu pe termen lung, având în vedere durata de viaţă economică a respectivelor active; şi
b)să aibă un efect pozitiv substanţial asupra mediului, pe baza unor consideraţii legate de ciclul de viaţă.
Art. 17: Prejudicierea în mod semnificativ a obiectivelor de mediu
(1)În sensul articolului 3 litera (b), luând în considerare ciclul de viaţă al produselor şi serviciilor furnizate de o activitate economică, inclusiv dovezile din evaluările existente ale ciclului de viaţă, se consideră că respectiva activitate economică prejudiciază în mod semnificativ:
a)atenuarea schimbărilor climatice, în cazul în care activitatea respectivă generează emisii semnificative de gaze cu efect de seră;
b)adaptarea la schimbările climatice, în cazul în care activitatea respectivă duce la creşterea efectului negativ al climatului actual şi al climatului preconizat în viitor asupra activităţii în sine sau asupra persoanelor, asupra naturii sau asupra activelor;
c)utilizarea durabilă şi protejarea resurselor de apă şi a celor marine, în cazul în care activitatea respectivă este nocivă pentru:
(i)starea bună sau pentru potenţialul ecologic bun al corpurilor de apă, inclusiv al apelor de suprafaţă şi subterane; sau
(ii)starea ecologică bună a apelor marine;
d)economia circulară, inclusiv prevenirea generării de deşeuri şi reciclarea acestora, în cazul în care:
(i)activitatea respectivă duce la ineficienţe semnificative în utilizarea materialelor sau în utilizarea directă sau indirectă a resurselor naturale, cum ar fi energia din surse neregenerabile, materiile prime, apa şi solul, în una sau mai multe etape ale ciclului de viaţă al produselor, inclusiv în ceea ce priveşte durabilitatea ori potenţialul produselor de a fi reparate, modernizate, reutilizate sau reciclate;
(ii)activitatea respectivă duce la o creştere semnificativă a generării, a incinerării sau a eliminării deşeurilor, cu excepţia incinerării deşeurilor periculoase nereciclabile; sau
(iii)eliminarea pe termen lung a deşeurilor poate cauza prejudicii semnificative şi pe termen lung mediului;
e)prevenirea şi controlul poluării, în cazul în care activitatea respectivă duce la o creştere semnificativă a emisiilor de poluanţi în aer, apă sau sol în comparaţie cu situaţia existentă înainte de demararea activităţii; sau
f)protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor, în cazul în care activitatea respectivă este:
(i)nocivă în mod semnificativ pentru condiţia bună şi rezilienţa ecosistemelor; sau
(ii)nocivă pentru stadiul de conservare a habitatelor şi a speciilor, inclusiv a celor de interes pentru Uniune.
(2)La evaluarea unei activităţi economice pe baza criteriilor prevăzute la alineatul (1), se ţine seama atât de efectul activităţii în sine asupra mediului cât şi de efectul asupra mediului al produselor şi serviciilor furnizate de activitatea respectivă pe durata întregului lor ciclu de viaţă, în special luând în considerare producţia, utilizarea şi scoaterea din uz a respectivelor produse şi servicii.
Art. 18: Garanţii minime
(1)Garanţiile minime menţionate la articolul 3 litera (c) sunt proceduri aplicate de o întreprindere care desfăşoară o activitate economică pentru a asigura alinierea cu orientările OCDE privind întreprinderile multinaţionale şi cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului, inclusiv cu principiile şi drepturile stabilite în cele opt convenţii fundamentale identificate în Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi cu cele stabilite în Carta internaţională a drepturilor omului.
(2)Atunci când pun în aplicare procedurile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, întreprinderile aderă la principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ" menţionat la articolul 2 punctul 17 din Regulamentul (UE) 2019/2088.
Art. 19: Cerinţe pentru criteriile tehnice de examinare
(1)Criteriile tehnice de examinare stabilite în temeiul articolului 10 alineatul (3), articolului 11 alineatul (3), articolului 12 alineatul (2), articolului 13 alineatul (2), articolului 14 alineatul (2) şi articolului 15 alineatul (2):
a)identifică cele mai relevante contribuţii potenţiale la obiectivul de mediu vizat, respectând în acelaşi timp principiul neutralităţii tehnologice, având în vedere atât efectul pe termen scurt, cât şi cel pe termen lung al unei anumite activităţi economice;
b)precizează cerinţele minime care trebuie îndeplinite pentru a nu prejudicia în mod semnificativ niciunul dintre obiectivele de mediu relevante, având în vedere atât efectul pe termen scurt, cât şi cel pe termen lung al unei anumite activităţi economice;
c)sunt cantitative şi conţin praguri, în măsura în care este posibil, iar dacă acest lucru nu este posibil, sunt calitative;
d)atunci când este cazul, se bazează pe sistemele de etichetare şi de certificare ale Uniunii, pe metodologiile Uniunii pentru evaluarea amprentei de mediu şi pe sistemele de clasificare statistică ale Uniunii şi ţine seama de orice act juridic relevant existent al Uniunii;
e)atunci când este posibil, utilizează indicatori de durabilitate, astfel cum sunt menţionaţi la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/2088;
f)se bazează pe dovezi ştiinţifice concludente şi pe principiul precauţiei, consacrat la articolul 191 din TFUE;
g)ţin seama de ciclul de viaţă, inclusiv de dovezile din evaluările existente ale ciclului de viaţă, luând în considerare atât efectul asupra mediului al activităţii economice în sine, cât şi efectul asupra mediului al produselor şi serviciilor furnizate de activitatea economică respectivă, în special prin luarea în considerare a producţiei, utilizării şi scoaterii din uz a respectivelor produse şi servicii;
h)ţin seama de natura şi de amploarea activităţii economice, inclusiv:
(i)dacă este o activitate de facilitare, astfel cum este menţionată la articolul 16; sau
(ii)dacă este o activitate de tranziţie, astfel cum este menţionată la articolul 10 alineatul (2);
i)iau în considerare efectul potenţial asupra pieţei al tranziţiei către o economie mai durabilă, inclusiv riscul ca anumite active să devină depreciate ca urmare a acestei tranziţii, precum şi riscul de a crea stimulente inconsecvente pentru investiţii făcute în mod durabil;
j)acoperă toate activităţile economice relevante din cadrul unui anumit sector şi se asigură că activităţile respective sunt tratate în mod egal dacă ele contribuie în mod egal la îndeplinirea obiectivelor legate de mediu prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament, pentru a evita denaturarea concurenţei pe piaţă; şi
k)sunt uşor de utilizat şi sunt stabilite într-un mod care să faciliteze verificarea respectării acestora.
În cazul în care activitatea economică aparţine uneia dintre categoriile menţionate la litera (h), criteriile tehnice de examinare indică în mod clar acest fapt.
(2)Criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (1) cuprind, de asemenea, criterii pentru activităţi legate de tranziţia către o energie curată pe baza unei traiectorii de reducere a creşterii temperaturii cu 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, în special eficienţa energetică şi energia din surse regenerabile, în măsura în care respectivele activităţi contribuie în mod substanţial la oricare dintre obiectivele de mediu.
(3)Criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (1) garantează faptul că activităţile generatoare de energie care utilizează combustibili fosili solizi nu se califică drept activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului.
(4)Criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (1) cuprind, de asemenea, criterii pentru activităţi legate de trecerea la o mobilitate curată sau neutră din punct de vedere climatic, inclusiv prin transferul modal, măsuri de eficientizare şi combustibili alternativi, în măsura în care aceste măsuri contribuie în mod semnificativ la oricare dintre obiectivele de mediu.
(5)Comisia revizuieşte periodic criteriile tehnice de examinare menţionate la alineatul (1) şi, dacă este cazul, modifică actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament, în conformitate cu evoluţiile ştiinţifice şi tehnologice.
În acest context, înainte de modificarea sau înlocuirea unui act delegat, Comisia evaluează punerea în aplicare a criteriilor respective, luând în considerare rezultatul aplicării acestora de către participanţii la piaţa financiară şi efectul lor asupra pieţelor de capital, inclusiv asupra canalizării investiţiilor către activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului.
Pentru a se asigura că activităţile economice menţionate la articolul 10 alineatul (2) rămân pe o traiectorie de tranziţie credibilă, coerentă cu o economie neutră din punct de vedere climatic, Comisia revizuieşte criteriile tehnice de examinare pentru activităţile respective cel puţin o dată la trei ani şi, dacă este cazul, modifică actul delegat menţionat la articolul 10 alineatul (3) în concordanţă cu evoluţiile ştiinţifice şi tehnologice.
Art. 20: Platforma privind finanţarea durabilă
(1)Comisia instituie o platformă privind finanţarea durabilă (denumită în continuare "platforma"). Aceasta este alcătuită în mod echilibrat din următoarele grupuri:
a)reprezentanţi ai:
(i)Agenţiei Europene de Mediu;
(ii)AES;
(iii)Băncii Europene de Investiţii şi Fondului European de Investiţii; şi
(iv)Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene;
b)experţi care reprezintă părţile interesate private relevante, inclusiv participanţii la piaţa financiară şi nefinanciară şi sectoarele economice, care reprezintă industriile relevante, precum şi persoane cu expertiză contabilă şi în materie de raportare;
c)experţi care reprezintă societatea civilă, inclusiv persoane care au competenţe în domeniul mediului, în cel social, al muncii şi al guvernanţei;
d)experţi numiţi cu titlu personal care deţin cunoştinţe şi experienţă dovedite în domeniile reglementate de prezentul regulament;
e)experţi care reprezintă mediul academic, inclusiv universităţile, institutele de cercetare şi alte organizaţii ştiinţifice, inclusiv persoane care au competenţe globale.
(2)Platforma:
a)consiliază Comisia cu privire la criteriile tehnice de examinare menţionate la articolul 19, precum şi cu privire la eventuala necesitate de a actualiza criteriile respective;
b)analizează efectul criteriilor tehnice de examinare în ceea ce priveşte costurile şi beneficiile potenţiale ale aplicării acestora;
c)sprijină Comisia la analizarea cererilor din partea părţilor interesate privind elaborarea sau revizuirea criteriilor tehnice de examinare pentru o anumită activitate economică;
d)consiliază Comisia, după caz, cu privire la rolul pe care l-ar putea avea standardele contabile şi de raportare în materie de durabilitate în sprijinul aplicării criteriilor tehnice de examinare;
e)monitorizează şi raportează periodic Comisiei cu privire la tendinţele la nivelul Uniunii şi al statelor membre în ceea ce priveşte fluxurile de capital către investiţii durabile;
f)consiliază Comisia cu privire la eventuala necesitate de a elabora măsuri suplimentare pentru a îmbunătăţi disponibilitatea şi calitatea datelor;
g)consiliază Comisia cu privire la uşurinţa de utilizare a criteriilor tehnice de examinare, ţinând seama de necesitatea de evitare a sarcinilor administrative inutile;
h)consiliază Comisia cu privire la eventuala necesitate de a modifica prezentul regulament;
i)consiliază Comisia cu privire la evaluarea şi dezvoltarea politicilor de finanţare durabilă, inclusiv cu privire la aspectele legate de coerenţa politicilor;
j)consiliază Comisia cu privire la abordarea altor obiective în materie de durabilitate, inclusiv a obiectivelor sociale;
k)consiliază Comisia cu privire la aplicarea articolului 18 şi la eventuala necesitate de completare a cerinţelor acestuia.
(3)Platforma ia în considerare punctele de vedere ale unei game largi de părţi interesate.
(4)Platforma este prezidată de Comisie şi constituită în conformitate cu normele orizontale privind crearea şi funcţionarea grupurilor de experţi ale Comisiei. În acest context, Comisia poate invita ad-hoc experţi care deţin cunoştinţe de specialitate specifice.
(5)Platforma îşi îndeplineşte sarcinile în conformitate cu principiul transparenţei. Comisia publică procesele-verbale ale reuniunilor platformei şi alte documente relevante pe site-ul web al Comisiei.
(6)Participanţii la piaţa financiară pot informa platforma în cazul în care consideră că o activitate economică ce nu respectă criteriile tehnice de examinare stabilite în temeiul prezentului regulament, sau pentru care criteriile tehnice de examinare respective nu au fost încă stabilite, ar trebui să se califice drept o activitate durabilă din punctul de vedere al mediului.
Art. 21: Autorităţile competente
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente menţionate la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2088 monitorizează respectarea de către participanţii la piaţa financiară a cerinţelor prevăzute la articolele 5, 6 şi 7 din prezentul regulament. Statele membre se asigură că autorităţile lor competente deţin toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor în temeiul prezentului regulament.
(2)În sensul prezentului regulament, autorităţile competente cooperează şi îşi furnizează reciproc, fără întârzieri nejustificate, informaţiile relevante pentru îndeplinirea obligaţiilor lor în temeiul prezentului regulament.
Art. 22: Măsuri şi sancţiuni
Statele membre stabilesc normele privind măsurile şi sancţiunile aplicabile pentru încălcarea articolelor 5, 6 şi 7. Măsurile şi sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Art. 23: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 8 alineatul (4), articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (3), articolul 12 alineatul (2), articolul 13 alineatul (2), articolul 14 alineatul (2) şi articolul 15 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 12 iulie 2020.
(3)Delegările de competenţe menţionate la articolul 8 alineatul (4), articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (3), articolul 12 alineatul (2), articolul 13 alineatul (2), articolul 14 alineatul (2) şi articolul 15 alineatul (2) pot fi revocate oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Comisia colectează toate informaţiile de specialitate necesare, înainte de adoptare şi în cursul elaborării actelor delegate, inclusiv prin consultarea experţilor din Grupul de experţi al statelor membre pentru finanţarea durabilă menţionat la articolul 24. Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia acţionează în conformitate cu principiile şi procedurile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (4), al articolului 10 alineatul (3), al articolului 11 alineatul (3), al articolului 12 alineatul (2), al articolului 13 alineatul (2), al articolului 14 alineatul (2) sau al articolului 15 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu a formulat obiecţii în termen de patru luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 24: Grupul de experţi al statelor membre pentru finanţarea durabilă
(1)Un grup de experţi al statelor membre pentru finanţarea durabilă (denumit în continuare "Grupul de experţi al statelor membre") consiliază Comisia cu privire la adecvarea criteriilor tehnice de examinare şi abordarea adoptată de platformă în ceea ce priveşte elaborarea respectivelor criterii în conformitate cu articolul 19.
(2)Comisia informează statele membre prin reuniuni ale Grupului de experţi al statelor membre pentru a facilita un schimb de opinii în timp util între statele membre şi Comisie, în special în ceea ce priveşte principalele rezultate ale platformei, cum ar fi noi criterii tehnice de examinare sau actualizări semnificative ale acestora sau proiecte de rapoarte.
Art. 25: Modificarea Regulamentului (UE) 2019/2088
Regulamentul (UE) 2019/2088 se modifică după cum urmează:
1.Se introduce următorul articol:
"Art. 2a: Principiul de a nu prejudicia în mod semnificativ
(1) Autorităţile europene de supraveghere instituite prin Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (împreună denumite în continuare «AES») elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază conţinutul şi prezentarea informaţiilor referitoare la principiul de «a nu prejudicia în mod semnificativ» menţionat la articolul 2 punctul 17 din prezentul regulament, în conformitate cu conţinutul, metodologiile şi prezentarea indicatorilor de durabilitate referitori la efectele negative menţionate la articolul 4 alineatele (6) şi (7) din prezentul regulament.
(2) AES prezintă Comisiei proiectele standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatul (1) până la 30 decembrie 2020.
(3) Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010."
2.Articolul 8 se modifică după cum urmează:
a)se introduce următorul alineat:
"(2a) În cazul în care participanţii la piaţa financiară pun la dispoziţie un produs financiar, astfel cum se menţionează la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1), aceştia includ în informaţiile care trebuie furnizate în temeiul articolului 6 alineatele (1) şi (3) din prezentul regulament informaţiile care trebuie furnizate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) 2020/852
(*1)Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului din din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investiţiile durabile şi de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13)."
b)la alineatul (3), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"(3) AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază conţinutul şi prezentarea informaţiilor care trebuie furnizate în temeiul alineatelor (1) şi (2) de la prezentul articol."
c)se adaugă următorul alineat:
"(4) AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază conţinutul şi prezentarea informaţiilor menţionate la alineatul (2a) de la prezentul articol.
Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, AES iau în considerare diferitele tipuri de produse financiare, caracteristicile lor şi diferenţele dintre acestea, precum şi obiectivul potrivit căruia informaţiile trebuie să fie exacte, corecte, clare, să nu inducă în eroare, şi să fie simple şi concise şi, după caz, pentru realizarea respectivului obiectiv, elaborează proiecte de modificări ale standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. Proiectele de standarde tehnice de reglementare ţin seama de respectivele date de aplicare prevăzute la articolul 27 alineatul (2) literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2020/852 în ceea ce priveşte obiectivele de mediu prevăzute la articolul 9 din regulamentul respectiv.
AES trimit Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf:
a) în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2020/852, până la 1 iunie 2021; şi
b) în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (c)-(f) din Regulamentul (UE) 2020/852, până la 1 iunie 2022.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010."
3.Articolul 9 se modifică după cum urmează:
a)se introduce următorul alineat:
"(4a) Participanţii la piaţa financiară includ în informaţiile care trebuie să fie furnizate în temeiul articolului 6 alineatele (1) şi (3) din prezentul regulament informaţiile care trebuie furnizate în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2020/852."
b)la alineatul (5), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"(5) AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază conţinutul şi prezentarea informaţiilor care trebuie furnizate în temeiul alineatelor (1)-(4) de la prezentul articol."
c)se adaugă următorul alineat:
"(6) AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază conţinutul şi prezentarea informaţiilor menţionate la alineatul (4a) de la prezentul articol.
Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, AES iau în considerare diferitele tipuri de produse financiare, obiectivele lor astfel cum sunt menţionate la alineatul (4a) de la prezentul articol şi diferenţele dintre acestea, precum şi obiectivul potrivit căruia informaţiile trebuie să fie exacte, corecte, clare, să nu inducă în eroare, şi să fie simple şi concise şi, după caz, pentru realizarea respectivului obiectiv, elaborează proiecte de modificări ale standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol. Proiectele de standarde tehnice de reglementare ţin seama de respectivele date de aplicare, prevăzute la articolul 27 alineatul (2) literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2020/852 în ceea ce priveşte obiectivele de mediu prevăzute la articolul 9 din regulamentul menţionat.
AES trimit Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf:
a) în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2020/852 până la 1 iunie 2021; şi
b) în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (c)-(f) din Regulamentul (UE) 2020/852, până la 1 iunie 2022.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010."
4.Articolul 11 se modifică după cum urmează:
a)la alineatul (1), se adaugă următoarele litere:
"c) pentru un produs financiar care face obiectul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2020/852, informaţiile care trebuie furnizate în temeiul articolului respectiv;
d) pentru un produs financiar care face obiectul articolului 6 din Regulamentul (UE) 2020/852, informaţiile care trebuie furnizate în temeiul articolului respectiv."
b)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"(4) AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază conţinutul şi prezentarea informaţiilor menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b)."
c)se adaugă următorul alineat:
"(5) AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază conţinutul şi prezentarea informaţiilor menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d).
Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, AES iau în considerare diferitele tipuri de produse financiare, caracteristicile şi obiectivele lor şi diferenţele dintre acestea şi, după caz, elaborează proiecte de modificări ale standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol. Proiectele de standarde tehnice de reglementare ţin seama de respectivele date de aplicare prevăzute la articolul 27 alineatul (2) literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2020/852 în ceea ce priveşte obiectivele de mediu prevăzute la articolul 9 din regulamentul respectiv. AES actualizează standardele tehnice de reglementare având în vedere evoluţiile tehnologice şi de reglementare.
AES trimit Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf:
a) în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2020/852, până la 1 iunie 2021; şi
b) în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (c)-(f) din Regulamentul (UE) 2020/852, până la 1 iunie 2022.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010."
5.La articolul 20, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"(3) Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol:
a) articolul 4 alineatele (6) şi (7), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 10 alineatul (2), articolul 11 alineatul (4) şi articolul 13 alineatul (2) se aplică de la 29 decembrie 2019;
b) articolul 2a, articolul 8 alineatul (4), articolul 9 alineatul (6) şi articolul 11 alineatul (5) se aplică de la 12 iulie 2020;
c) articolul 8 alineatul (2a) şi articolul 9 alineatul (4a) se aplică:
(i)în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2020/852, de la 1 ianuarie 2022; şi
(ii)în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (c)-(f) din Regulamentul (UE) 2020/852, de la 1 ianuarie 2023;
d) articolul 11 alineatele (1), (2) şi (3) se aplică de la 1 ianuarie 2022."
Art. 26: Reexaminare
(1)Până la 13 iulie 2022 şi, ulterior, o dată la trei ani, Comisia publică un raport privind aplicarea prezentului regulament. Respectivul raport evaluează următoarele:
a)progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce priveşte elaborarea criteriilor tehnice de examinare pentru activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului;
b)posibila necesitate de a revizui şi completa criteriile stabilite la articolul 3 astfel încât o activitate economică să se califice drept o activitate durabilă din punctul de vedere al mediului;
c)utilizarea definiţiei investiţiei durabile din punctul de vedere al mediului în dreptul Uniunii şi la nivelul statelor membre, inclusiv dispoziţiile necesare pentru înfiinţarea mecanismelor de verificare a conformităţii cu criteriile adoptate în temeiul prezentului regulament;
d)eficacitatea aplicării criteriilor tehnice de examinare stabilite în temeiul prezentului regulament în ceea ce priveşte canalizarea investiţiilor private către activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului şi, în special, în ceea ce priveşte fluxurile de capital, inclusiv capitalul propriu, către întreprinderi private şi alte entităţi juridice, atât prin intermediul produselor financiare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, cât şi prin intermediul altor produse financiare;
e)accesul participanţilor la piaţa financiară care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament şi al investitorilor la informaţii şi date fiabile, prompte şi verificabile referitoare la întreprinderi private şi la alte entităţi juridice, inclusiv societăţile în care s-a investit în cadrul şi în afara domeniului de aplicare al prezentului regulament şi, în ambele cazuri, cu privire la capitalul propriu şi capitalul împrumutat, ţinând seama de sarcina administrativă aferentă, precum şi de procedurile de verificare a datelor care sunt necesare pentru stabilirea gradului de aliniere la criteriile tehnice de examinare şi pentru asigurarea respectării procedurilor respective;
f)aplicarea articolelor 21 şi 22.
(2)Până la 31 decembrie 2021, Comisia publică un raport care descrie dispoziţiile care ar fi necesare pentru extinderea domeniului de aplicare al prezentului regulament dincolo de activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului şi descrie dispoziţiile care ar fi necesare pentru a include:
a)activităţile economice care nu au un efect semnificativ asupra durabilităţii mediului şi activităţile economice care prejudiciază în mod semnificativ durabilitatea mediului, precum şi o examinare a caracterului adecvat al cerinţelor specifice de furnizare de informaţii legate de activităţile de tranziţie şi de facilitare; şi
b)alte obiective de durabilitate, precum obiectivele sociale.
(3)Până la 13 iulie 2022, Comisia evaluează eficacitatea procedurilor de consultare pentru elaborarea criteriilor tehnice de examinare instituite în temeiul prezentului regulament.
Art. 27: Intrarea în vigoare şi aplicarea
(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)Articolele 4, 5, 6 şi 7, precum şi articolul 8 alineatele (1), (2) şi (3) se aplică:
a)în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (a) şi (b), de la 1 ianuarie 2022; şi
b)în ceea ce priveşte obiectivele de mediu menţionate la articolul 9 literele (c)-(f), de la 1 ianuarie 2023.
(3)Articolul 4 nu se aplică în cazul sistemelor de stimulente fiscale bazate pe certificate existente înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament şi care stabilesc cerinţe aplicabile produselor financiare care vizează finanţarea proiectelor durabile.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, la 18 iunie 2020.
Pentru Parlamentul European Preşedintele D. M. SASSOLI Pentru Consiliu Preşedintele N. BRNJAC |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 198L din data de 22 iunie 2020