Capitolul iii - AUTORIZAŢIA DE EXPORT ŞI AUTORIZAŢIA PENTRU SERVICII DE INTERMEDIERE ŞI ASISTENŢĂ TEHNICĂ - Regulamentul 821/20-mai-2021 de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenţei tehnice, tranzitului şi transferului de produse cu dublă utilizare (reformare)

Acte UE

Jurnalul Oficial 206L

În vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2025
CAPITOLUL III:AUTORIZAŢIA DE EXPORT ŞI AUTORIZAŢIA PENTRU SERVICII DE INTERMEDIERE ŞI ASISTENŢĂ TEHNICĂ
Art. 12
(1)În temeiul prezentului regulament pot fi eliberate sau se stabilesc următoarele tipuri de autorizaţii pentru export:
a)autorizaţii individuale de export;
b)autorizaţii globale de export;
c)autorizaţii generale naţionale de export;
d)autorizaţii generale de export ale Uniunii pentru exporturile de anumite produse către anumite destinaţii în condiţii şi cu cerinţe specifice de utilizare, prevăzute în anexa II secţiunile A-H.
Autorizaţiile eliberate sau stabilite în temeiul prezentului regulament sunt valabile pe întregul teritoriu vamal al Uniunii.
(2)Autorizaţiile individuale şi globale de export prevăzute de prezentul regulament se eliberează de către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia este rezident sau stabilit exportatorul.
Fără a aduce atingere articolului 2 punctul 3, în cazul în care exportatorul nu este rezident sau stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, autorizaţiile individuale de export se eliberează în temeiul prezentului regulament de către autoritatea competentă a statului membru în care se află produsele cu dublă utilizare.
Toate autorizaţiile individuale şi globale de export sunt eliberate, ori de câte ori este posibil, prin mijloace electronice, pe formulare care conţin cel puţin toate elementele din modelele care figurează în anexa III secţiunea A, în ordinea prevăzută în modelele respective.
(3)Autorizaţiile individuale de export şi autorizaţiile globale de export sunt valabile până la doi ani, dacă autoritatea competentă nu decide altfel.
Durata de valabilitate a autorizaţiilor pentru proiecte de mare anvergură este stabilită de autoritatea competentă, dar nu poate depăşi patru ani, cu excepţia unor cazuri justificate corespunzător pe baza duratei proiectului.
(4)Exportatorii pun la dispoziţia autorităţii competente toate informaţiile relevante necesare pentru cererile lor de autorizaţii individuale şi globale de export, astfel încât să furnizeze informaţii complete, în special despre utilizatorul final, ţara de destinaţie şi utilizarea finală a produsului exportat.
Autorizaţiile individuale de export sunt condiţionate de o declaraţie de utilizare finală. Autoritatea competentă poate excepta anumite cereri de autorizaţie de la obligaţia de a furniza o declaraţie de utilizare finală. Autorizaţiile globale de export pot fi condiţionate, după caz, de o declaraţie de utilizare finală.
Exportatorii care utilizează autorizaţii globale de export aplică un PIC, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă consideră că acest lucru nu este necesar datorită altor informaţii pe care le-a luat în considerare la prelucrarea cererii de autorizaţie globală de export transmisă de exportator.
Cerinţele de raportare şi cele privind PIC referitoare la utilizarea autorizaţiilor globale de export sunt definite de statele membre.
La cererea exportatorilor, autorizaţiile globale de export care conţin limite cantitative se fracţionează.
(5)Autorităţile competente ale statelor membre prelucrează cererile de autorizaţii individuale sau globale într-un termen care este stabilit prin legislaţia sau practica naţională.
(6)Autorizaţiile generale naţionale de export:
a)exclud din domeniul lor de aplicare produsele incluse pe lista din anexa II secţiunea I;
b)sunt definite prin legislaţia sau practica naţională; acestea pot fi folosite de toţi exportatorii, rezidenţi sau stabiliţi în statul membru care eliberează respectivele autorizaţii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în prezentul regulament şi în legislaţia naţională complementară; autorizaţiile se eliberează în conformitate cu indicaţiile prevăzute în anexa III secţiunea C;
c)nu sunt folosite dacă exportatorul a fost informat de autoritatea competentă că respectivele produse sunt sau pot fi destinate, integral sau parţial, oricăreia dintre utilizările menţionate la articolul 4 alineatul (1) sau dacă exportatorul are cunoştinţă că produsele sunt destinate unor astfel de utilizări.
Autorizaţiile generale naţionale de export se pot aplica, de asemenea, produselor şi destinaţiilor incluse pe listele din anexa II secţiunile A-H.
Statele membre notifică de îndată Comisiei eliberarea sau modificarea oricărei autorizaţii generale naţionale de export. Comisia publică astfel de notificări în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
(7)Autoritatea competentă a statului membru în care exportatorul este rezident sau stabilit poate interzice exportatorului să utilizeze autorizaţii generale de export ale Uniunii, în cazul în care există bănuieli întemeiate cu privire la capacitatea exportatorului de a se conforma condiţiilor autorizaţiei sau unei dispoziţii din legislaţia privind controlul exporturilor.
Autorităţile competente ale statelor membre fac schimb de informaţii privind exportatorii cărora li s-a interzis să utilizeze o autorizaţie generală de export a Uniunii, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a statului în care exportatorul este rezident sau stabilit consideră că acesta nu va încerca să exporte produse cu dublă utilizare prin intermediul unui alt stat membru. Schimburile de informaţii se efectuează utilizând sistemul electronic menţionat la articolul 22 alineatul (6).
Art. 13
(1)Autorizaţiile pentru furnizarea de servicii de intermediere şi de asistenţă tehnică în conformitate cu prezentul regulament se acordă de către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia este rezident sau stabilit intermediarul sau furnizorul de asistenţă tehnică. În cazul în care intermediarul sau furnizorul de asistenţă tehnică nu este rezident sau stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, autorizaţiile pentru furnizarea de servicii de intermediere şi de asistenţa tehnică în temeiul prezentului regulament sunt acordate de autoritatea competentă a statului membru de unde vor fi furnizate serviciile de intermediere sau asistenţa tehnică.
(2)Autorizaţiile pentru furnizarea de servicii de intermediere se acordă pentru o cantitate stabilită de produse specifice şi identifică cu precizie localizarea produselor în ţara terţă de origine, utilizatorul final şi localizarea exactă a utilizatorului final.
Autorizaţiile pentru furnizarea de asistenţă tehnică identifică cu precizie utilizatorul final şi localizarea sa exactă.
Autorizaţiile sunt valabile pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
(3)Intermediarii şi furnizorii de asistenţă tehnică pun la dispoziţia autorităţii competente toate informaţiile relevante necesare cu privire la cererea lor de autorizaţie în conformitate cu prezentul regulament, în special detalii privind localizarea produselor cu dublă utilizare, o descriere clară a produselor şi cantitatea acestora, părţile terţe implicate în tranzacţie, ţara de destinaţie, utilizatorul final din respectiva ţară şi localizarea exactă a acestuia.
(4)Autorităţile competente ale statelor membre prelucrează cererile de autorizaţii pentru furnizarea de servicii de intermediere şi de asistenţă tehnică într-un termen care urmează să fie stabilit prin legislaţia sau practica naţională.
(5)Toate autorizaţiile pentru furnizarea de servicii de intermediere şi de asistenţă tehnică sunt eliberate, ori de câte ori este posibil, prin mijloace electronice, pe formulare care conţin cel puţin toate elementele din modelele care figurează în anexa III secţiunea B, în ordinea prevăzută în modelele respective.
Art. 14
(1)În cazul în care produsele cu dublă utilizare, pentru care s-a transmis o cerere pentru o autorizaţie individuală de export către o destinaţie care nu este inclusă pe lista din anexa II secţiunea A partea a 2-a sau către orice destinaţie în cazul produselor cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa IV, se află sau se vor afla în unul sau mai multe state membre, altele decât cel în care a fost depusă cererea, acest fapt este specificat în cerere. Autoritatea competentă din statul membru în care a fost depusă cererea de autorizare consultă de îndată autorităţile competente din statul sau statele membre în cauză şi furnizează informaţiile relevante. Respectiva consultare poate avea loc prin sistemul electronic menţionat la articolul 23 alineatul (6). Statele membre consultate fac cunoscute, în termen de 10 zile lucrătoare, eventualele obiecţii cu privire la acordarea unei astfel de autorizaţii, care obligă statul membru în care a fost depusă cererea.
În cazul în care nu se primeşte nicio obiecţie timp de 10 zile lucrătoare, se consideră că statele membre consultate nu au nicio obiecţie.
În cazuri excepţionale, oricare din statele membre consultate poate solicita o prelungire a termenului respectiv de 10 zile. Cu toate acestea, prelungirea nu poate depăşi 30 de zile lucrătoare.
(2)În cazul în care un export riscă să aducă atingere intereselor esenţiale de securitate ale unui stat membru, acesta poate solicita altui stat membru să nu acorde autorizaţia de export sau, în cazul în care autorizaţia a fost acordată, să ceară anularea, suspendarea, modificarea sau revocarea acesteia. Statul membru care primeşte o astfel de cerere iniţiază de îndată consultări fără caracter obligatoriu cu statul membru solicitant, care trebuie încheiate în termen de 10 zile lucrătoare. În cazul în care statul membru care primeşte cererea decide să acorde autorizaţia, respectivul stat membru informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta prin sistemul electronic menţionat la articolul 23 alineatul (6).
Art. 15
(1)Pentru a decide cu privire la acordarea sau refuzul unei autorizaţii ori pentru a interzice un tranzit în temeiul prezentului regulament, statele membre ţin cont de toate consideraţiile relevante, inclusiv:
a)obligaţiile şi angajamentele internaţionale ale Uniunii şi ale statelor membre, în special obligaţiile şi angajamentele pe care fiecare stat le-a acceptat ca membru al regimurilor internaţionale de neproliferare şi al acordurilor de control al exporturilor relevante sau prin ratificarea tratatelor internaţionale în materie;
b)obligaţiile lor care decurg din sancţiunile impuse printr-o decizie sau poziţie comună adoptată de Consiliu sau printr-o decizie a OSCE ori printr-o rezoluţie obligatorie a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite;
c)consideraţii de politică externă şi de securitate naţională, inclusiv cele reglementate prin Poziţia comună 2008/944/PESC;
d)consideraţii privind utilizarea finală prevăzută şi riscul de deturnare de la aceasta.
(2)Pe lângă criteriile stabilite la alineatul (1), atunci când evaluează o cerere de autorizaţie globală de export, statele membre iau în considerare punerea în aplicare a unui PIC de către exportator.
Art. 16
(1)Autoritatea competentă, acţionând în conformitate cu prezentul regulament, poate refuza să acorde o autorizaţie de export şi poate anula, suspenda, modifica sau revoca o autorizaţie de export pe care a acordat-o deja. Atunci când autoritatea competentă refuză, anulează, suspendă, limitează considerabil sau revocă o autorizaţie de export sau când a stabilit că exportul propus nu va primi o autorizaţie, aceasta informează autorităţile competente din celelalte state membre şi Comisia cu privire la acest fapt şi face schimb de informaţii relevante cu celelalte state membre şi cu Comisia. În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru a suspendat o autorizaţie de export, evaluarea finală este comunicată autorităţilor competente din celelalte state membre şi Comisiei la încheierea perioadei de suspendare.
(2)Autorităţile competente din statele membre reexaminează refuzurile de a acorda autorizaţii, notificate în temeiul alineatului (1), în termen de trei ani de la notificarea acestora şi le revocă, le modifică sau le reînnoiesc. Autorităţile competente din statele membre notifică rezultatele reexaminării autorităţilor competente din celelalte state membre şi Comisiei cât mai devreme posibil. Refuzurile care nu au fost revocate rămân valabile şi sunt reexaminate din trei în trei ani. La cea de-a treia revizuire, statul membru în cauză are obligaţia de a explica motivele menţinerii unui astfel de refuz.
(3)Autoritatea competentă notifică fără întârziere autorităţilor competente din celelalte state membre şi Comisiei deciziile lor de a interzice tranzitul produselor cu dublă utilizare, decizii luate în temeiul articolului 7. Aceste notificări cuprind toate informaţiile relevante, inclusiv clasificarea produselor, parametrii tehnici ai acestora, ţara de destinaţie şi utilizatorul final.
(4)Alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol se aplică şi în cazul autorizaţiilor pentru furnizarea de servicii de intermediere şi de asistenţă tehnică menţionate la articolul 13.
(5)Înainte ca autoritatea competentă dintr-un stat membru să decidă cu privire la acordarea sau refuzul unei autorizaţii ori interzicerea unui tranzit în conformitate cu prezentul regulament, aceasta examinează toate refuzurile în vigoare sau toate deciziile de a interzice un tranzit de produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I, luate în temeiul prezentului regulament, pentru a stabili dacă o autorizaţie sau un tranzit a fost refuzat(ă) de autorităţile competente dintr-un alt stat membru în cazul unei tranzacţii esenţial identice. Aceasta consultă autorităţile competente ale statelor membre care au refuzat autorizarea sau care au luat decizia de a interzice tranzitul, astfel cum se prevede la alineatele (1), (3) şi (4) din prezentul articol.
Autorităţile competente ale statelor membre consultate fac cunoscut, în termen de 10 zile lucrătoare, dacă consideră sau nu tranzacţia în cauză a fi o tranzacţie esenţial identică. În cazul în care nu s-a primit niciun răspuns în termen de 10 zile lucrătoare, se consideră că autorităţile competente ale statelor membre consultate nu consideră tranzacţia în cauză a fi o tranzacţie esenţial identică.
Dacă sunt necesare mai multe informaţii pentru a evalua corect tranzacţia în cauză, autorităţile competente ale statelor membre în cauză convin asupra prelungirii respectivei perioade de 10 zile. Prelungirea nu depăşeşte însă 30 de zile lucrătoare.
În cazul în care, după consultări, autoritatea competentă decide să acorde autorizaţia sau să permită tranzitul, ea informează autorităţile competente din celelalte state membre şi Comisia cu privire la acest fapt, furnizând toate informaţiile relevante care să justifice această decizie.
(6)Toate notificările necesare în temeiul prezentului articol se transmit prin mijloace electronice securizate, inclusiv prin sistemul menţionat la articolul 23 alineatul (6).
(7)Toate informaţiile comunicate în temeiul prezentului articol sunt în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) referitoare la confidenţialitatea acestor informaţii.