Regulamentul 80/16-ian-2026 Dispoziţii uniforme privind omologarea scaunelor vehiculelor mari şi a acestor vehicule în ceea ce priveşte rezistenţa scaunelor şi a sistemelor lor de ancorare [2026/54] (*)

1.1.

Prezentul regulament se aplică pentru:

(a) scaunelor pentru pasageri orientate în direcţia de mers, în vehiculele din categoriile M2 şi M3, clasele II, III şi B (¹);

(¹)Astfel cum sunt definite în Rezoluţia consolidată privind construcţia vehiculelor (R.E.3.), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.7, paragraful 2 -

https://unece.org/transport/vehicle-regulations/wp29/resolutions.

(b) vehiculelor din categoriile M2 şi M3, clasele II, III şi B¹în ceea ce priveşte ancorajele scaunelor pentru pasageri ale acestora şi instalarea scaunelor.

(c) aceasta nu se aplică scaunelor orientate înapoi sau oricărei tetiere montate pe aceste scaune.

1.2.

La cererea producătorului, se consideră că vehiculele din categoria M2 ¹omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 17 îndeplinesc cerinţele prezentului regulament.

1.3.

Vehiculele în cazul cărora anumite scaune fac obiectul derogării prevăzute la punctul 7.4. din Regulamentul nr. 14 se omologhează în conformitate cu prezentul regulament.

1.4.

Este interzisă instalarea de scaune orientate lateral în vehicule de categoriile M2 (clasele II, III şi B) şi M3 (clasele II, III şi B), cu excepţia vehiculelor din categoria M3 (clasele II, III şi B) cu masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat mai mare de 10 tone, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de la punctul 7.4.

1.5.

Punctul 1.4. nu se aplică în cazul ambulanţelor sau vehiculelor destinate utilizării de către forţele armate, serviciile de protecţie civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor şi forţele responsabile cu menţinerea ordinii publice.

2.1.

"Omologarea unui scaun" înseamnă omologarea unui tip de scaun ca un component legat de protecţia ocupanţilor scaunelor orientate în direcţia de mers, cu privire la rezistenţa lor şi la construcţia spătarelor;

2.2.

"Omologarea unui vehicul" înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punct de vedere al rezistenţei componentelor cadrului vehiculului pe care urmează să fie fixate scaunele, cât şi al instalării scaunelor;

2.3.

"Tipul scaunului" înseamnă scaunele care nu prezintă diferenţe esenţiale din punct de vedere al caracteristicilor următoare care pot să afecteze rezistenţa şi agresivitatea acestora:

2.3.1.

Structura, forma, dimensiunile şi materialele componentelor aflate sub sarcină;

2.3.2.

Tipurile şi dimensiunile sistemelor de reglare şi blocare a spătarelor;

2.3.3.

dimensiunile, structura şi materialele sistemelor de prindere şi susţinere (de exemplu, picioarele);

2.4.

"Tipul vehiculului" înseamnă vehicule care nu prezintă diferenţe majore din punct de vedere al:

2.4.1.

caracteristicilor constructive relevante pentru prezentul regulament; şi

2.4.2.

tipului sau tipurilor de scaun(e) omologate de tip care sunt montate pe vehicul, după caz.

2.5

"Scaun" înseamnă un cadru, inclusiv armăturile sale de echilibrare şi ancorare, care poate să fie ancorat pe structura vehiculului, destinat a fi utilizat într-un vehicul şi care oferă un loc de şedere pentru una sau mai multe persoane adulte. În funcţie de orientarea sa, un scaun se defineşte după cum urmează:

2.5.1.

"Scaun orientat în direcţia de mers" înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mişcare şi care este orientat spre partea frontală a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de +10° sau - 10° cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.5.2.

"Scaun orientat înapoi" înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mişcare şi care este orientat spre partea din spate a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de +10° sau - 10° cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.5.3.

"scaun orientat lateral" înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mişcare şi care este orientat spre partea laterală a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi de 90 ° (± 10 °) cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.6.

"Scaun individual" înseamnă un scaun proiectat şi construit pentru un pasager aşezat;

2.7.

"Scaun dublu" înseamnă un scaun proiectat şi construit pentru doi pasageri aşezaţi unul lângă altul; două scaune unul lângă altul şi care nu sunt legate între ele sunt considerate două scaune individuale.

2.8.

"Rând de scaune" înseamnă un scaun proiectat şi construit pentru trei sau mai mulţi pasageri aşezaţi unul lângă altul; mai multe scaune individuale sau scaune duble dispuse unele lângă altele nu sunt considerate rând de scaune;

2.9.

"Perna scaunului" înseamnă componenta scaunului care este dispusă aproape orizontal şi proiectată să susţină un pasager aşezat;

2.10.

"Spătarul scaunului" înseamnă componenta scaunului care este aproape verticală, proiectată să susţină spatele, umerii şi eventual capul pasagerului;

2.11.

"Sistem de reglare" înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor acestuia într-o poziţie potrivită pentru morfologia persoanei aşezate;

2.12.

"Sistem de deplasare" înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea laterală sau longitudinală a unui scaun sau a uneia dintre componentele acestuia, fără o poziţie intermediară fixă a scaunului sau a uneia dintre componentele acestuia, pentru a facilita accesul pasagerilor;

2.13.

"Sistem de blocare" înseamnă un dispozitiv care asigură menţinerea scaunului şi a componentelor acestuia în poziţia de utilizare;

2.14.

"Ancoraj" înseamnă o componentă a podelei sau a caroseriei vehiculului pe care se poate fixa scaunul;

2.15.

"Accesorii de fixare" înseamnă bolţuri sau alte componente care se utilizează pentru fixarea scaunului pe vehicul;

2.16.

"Cărucior" înseamnă echipamentul de încercare realizat şi utilizat pentru reproducerea dinamică a accidentelor rutiere care implică coliziuni frontale;

2.17.

"Scaun auxiliar" înseamnă un scaun pentru manechinul montat pe cărucior în spatele scaunului care urmează să fie supus încercării. Acest scaun este reprezentativ pentru scaunul care urmează să fie utilizat în vehicul în spatele scaunului supus încercării;

2.18.

"Plan de referinţă" înseamnă planul care trece prin punctele de contact ale călcâielor manechinului, utilizat pentru determinarea punctului H şi a unghiului real al trunchiului pentru poziţia aşezat în autovehicul, în conformitate cu prevederile anexei 4;

2.19.

"Înălţime de referinţă" înseamnă înălţimea marginii superioare a scaunului deasupra planului de referinţă;

2.20.

"Manechin", un manechin care corespunde specificaţiilor pentru HYBRID II sau III (²) pentru scaunele orientate în direcţia de mers; sau un manechin care corespunde specificaţiilor pentru manechinul de încercare la coliziune laterală în temeiul Regulamentului nr. 95, anexa 6 pentru scaune orientate lateral;

(²)Specificaţiile tehnice şi schemele detaliate ale HYBRID II şi III, care corespund principalelor dimensiuni ale unui locuitor din Statele Unite, de sex masculin, din al cincizecilea centil, precum şi specificaţiile privind reglajul său pentru această probă, sunt depuse la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi pot fi consultate la cerere la secretariatul Comisiei Economice pentru Europa, Palatul Naţiunilor, Geneva, Elveţia.

2.21.

"Zona de referinţă" reprezintă spaţiul cuprins între două planuri verticale longitudinale, situate la o distanţă de 400 mm între ele şi simetrice în raport cu punctul H, definite de o rotire de la verticală la orizontală a aparatului cu cap fals, astfel cum se descrie în anexa 1 la Regulamentul 21. Aparatul este plasat astfel cum este descris în anexa respectivă la Regulamentul 21 şi reglat la lungimea lui maximă de 840 mm şi la lungimea lui minimă de 736 mm pentru limitarea reziduală a spaţiului menţionat;

2.22.

"Centura în trei puncte" în sensul prezentului regulament include şi centurile cu mai mult de trei puncte de prindere;

2.23.

"Spaţiul dintre scaune" înseamnă, în cazul scaunelor orientate în aceeaşi direcţie, distanţa dintre partea anterioară a spătarului unui scaun şi partea posterioară a spătarului scaunului care îl precedă, măsurată orizontal la înălţimea de 620 mm deasupra solului.

3.1.

Cererea de omologare a unui scaun trebuie depusă de producătorul scaunului sau de reprezentantul său autorizat.

3.2.

Cererea de omologare a vehiculului trebuie înaintată de producătorul vehiculului sau de reprezentantul său autorizat.

3.3.

Cererea de omologare a unui scaun sau vehicul trebuie însoţită de următoarele documente în triplu exemplar şi de următoarele detalii:

3.3.1.

Pentru omologarea unui scaun:

3.3.1.1.

o descriere în detaliu a scaunului, a elementelor de fixare şi a sistemelor de reglare, deplasare şi blocare ale acestuia;

3.3.1.2.

desene la scară adecvată şi suficient de detaliate ale scaunului, ale elementelor lui de fixare şi ale sistemelor de reglare şi blocare ale acestuia;

3.3.2.

Pentru omologarea unui vehicul:

3.3.2.1.

o descriere detaliată a părţilor structurii vehiculului care sunt utilizate ca ancoraje;

3.3.2.2.

desene la scară adecvată şi suficient de detaliate ale părţilor vehiculului care sunt utilizate ca ancoraje.

3.4.

Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare i se transmit următoarele elemente:

3.4.1.

Două scaune reprezentative pentru tipul care urmează a fi omologat, în cazul omologării unui scaun;

3.4.2.

o parte a structurii vehiculului, în cazul omologării unui vehicul.

4.1.

În cazul în care scaunul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplineşte cerinţele relevante de la punctul 5. de mai jos, respectivul tip de scaun este omologat.

4.2.

În cazul în care vehiculul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplineşte cerinţele relevante de la punctele 6. şi 7. de mai jos, se acordă omologarea acelui tip de vehicul.

4.3.

Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 04, care corespunde seriei 04 de amendamente) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în momentul emiterii omologării. Aceeaşi parte contractantă nu poate atribui acelaşi număr oricărui alt tip de scaun sau de vehicul.

4.4.

Omologarea sau extinderea ori refuzul omologării unui tip de scaun şi/sau unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament se notifică părţilor la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unui fişe conforme cu modelul din anexa 1 şi/sau anexa 2 la prezentul regulament.

4.5.

Pe toate scaunele conforme unui tip de scaun omologat în temeiul prezentului regulament şi pe toate vehiculele conforme unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se aplică, în mod vizibil, într-un loc uşor accesibil, menţionat în fişa de omologare, o marcă de omologare internaţională, compusă din:

4.5.1.

un cerc în care este înscrisă litera "E", urmată de numărul de identificare al ţării care a acordat omologarea (³);

(³)Numerele distinctive ale părţilor contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluţia consolidată privind construcţia vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.7 - anexa 3, https://unece.org/transport/vehicle-regulations/wp29/resolutions.

4.5.2.

Numărul prezentului regulament, urmat de litera R, o liniuţă şi numărul de omologare în partea dreaptă a cercului menţionat la punctul 4.5.1.

4.6.

Marca de omologare trebuie să fie uşor lizibilă şi de neşters.

4.7.

După caz, marca de omologare trebuie amplasată pe scaun/scaune sau pe plăcuţa cu date (ori lângă această plăcuţă) fixată de producător pe vehicul.

4.8.

În anexa 3 sunt prezentate exemple de amplasare a mărcilor de omologare.

5.1.

Fiecare tip de scaun orientat în direcţia de mers este supus cerinţelor de încercare specificate fie la apendicele 1 (încercarea dinamică), fie la apendicele 5 şi 6 (încercarea statică) la cererea producătorului.

5.2.

Încercările cu rezultat pozitiv la care este supus tipul de scaun sunt înregistrate în fişa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun, conform modelului din anexa 1.

5.3.

Fiecare sistem de reglare şi deplasare prevăzut trebuie să conţină un sistem de blocare, care trebuie să funcţioneze automat.

5.4.

Nu este necesar ca sistemele de reglare şi de blocare să fie în perfectă stare de funcţionare după încercare.

5.5.

Încercarea statică din apendicele 5 nu este permisă în cazul în care scaunul este fixat la structura vehiculului prin orice strângere fără fixare mecanică. Fixare mecanică înseamnă o blocare pozitivă a scaunului care împiedică deplasarea scaunului în direcţia de mers

5.6.

Pe fiecare scaun din faţă al fiecărui vehicul din categoria M2 se montează o tetieră, cu o masă maximă de 3 500 kg. Această tetieră trebuie să fie conformă cu cerinţele Regulamentului ONU nr. 25, astfel cum a fost modificat prin seria de amendamente 04.

6.1.

Ancorajele pentru scaunele din vehicul rezistă:

6.1.1.

fie la încercarea descrisă la apendicele 2;

6.1.2.

fie la încercările descrise la apendicele 1, dacă scaunul este montat pe partea structurii vehiculului care este supusă încercării. Scaunul nu trebuie să fie un scaun omologat dacă îndeplineşte cerinţele punctului 3.2.1. din apendicele menţionat anterior.

6.2.

Este admisă deformarea permanentă, inclusiv ruperea unui ancoraj sau a zonei înconjurătoare, cu condiţia ca forţa prescrisă să fi fost menţinută pe întreaga perioadă de timp prevăzută.

6.3.

Dacă într-un vehicul există mai multe tipuri de ancoraje, fiecare variantă este supusă încercării în vederea omologării vehiculului.

6.4.

Se poate face o singură încercare pentru omologarea simultană a unui scaun şi a unui vehicul.

6.5.

Pentru vehiculele din categoria M3, se consideră că ancorajele scaunelor corespund cerinţelor de la punctele 6.1. şi 6.2., dacă ancorajele centurilor de siguranţă ale locurilor corespunzătoare sunt montate direct pe scaunele care urmează să fie instalate şi aceste ancoraje ale centurilor corespund cerinţelor Regulamentului nr. 14, dacă este cazul cu derogarea prevăzută la punctul 7.4.

7.1.

Toate scaunele instalate cu faţa în direcţia de mers se omologhează conform cerinţelor de la punctul 5. din prezentul regulament şi respectă următoarele condiţii:

7.1.1.

înălţimea de referinţă a scaunului este de minimum 1 m; precum şi

7.1.2.

punctul H al scaunului situat imediat în spate se află cu cel mult 72 mm mai sus faţă de punctul H al scaunului în cauză sau, dacă scaunul din spate are punctul H mai înalt cu mai mult de 72 mm, atunci scaunul în cauză este supus încercării şi omologat pentru instalarea în această poziţie.

7.2.

Dacă omologarea se face conform apendicelui 1, se aplică încercările 1 şi 2, cu următoarele excepţii:

7.2.1.

încercarea 1 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranţă (de exemplu, nu există un scaun orientat în direcţia de mers sau lateral chiar în spatele scaunului supus încercării).

7.2.2.

Încercarea 2 nu se aplică:

7.2.2.1.

dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centura de siguranţă fixată sau

7.2.2.2.

dacă scaunul din spate este un scaun orientat în direcţia de mers dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care respectă pe deplin cerinţele Regulamentului nr. 14 (fără derogare) sau

7.2.2.3.

dacă scaunul corespunde cerinţelor de la apendicele 6 la prezentul regulament.

7.3.

Dacă omologarea se face conform apendicelor 5 şi 6, se aplică toate încercările, cu excepţia următoarelor:

7.3.1.

Încercarea prevăzută la apendicele 5 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranţă (adică nu există un scaun orientat în direcţia de mers sau lateral chiar în spatele scaunului supus încercării).

7.3.2.

Încercarea prevăzută la apendicele 6 nu se aplică:

7.3.2.1.

dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centura de siguranţă fixată sau

7.3.2.2.

dacă scaunul din spate este un scaun orientat în direcţia de mers dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care respectă pe deplin cerinţele Regulamentului nr. 14 (fără derogare).

7.4.

Instalarea scaunelor orientate lateral este supusă următoarelor condiţii:

7.4.1.

înălţimea de referinţă a scaunului este de minimum 1 m;

7.4.2.

planul care intersectează punctele H ale scaunelor orientate lateral adiacente este paralel cu planul de referinţă;

7.4.3.

distanţa pe orizontală dintre rândul punctului H între două scaune orientate lateral adiacente nu depăşeşte 725 mm şi nu este mai mică de 450 mm, măsurată orizontal între planurile longitudinale verticale care trec prin centrele acestor poziţii de şedere, (a se vedea apendicele 7, figura 1); precum şi

7.4.4.

pasagerii din scaunele orientate lateral sunt protejaţi de o parte a vehiculului (de exemplu, o partiţie, un perete sau spătarul unui scaun orientat în direcţia de mers) în faţa celui mai frontal scaun orientat lateral. Această parte de vehicul îndeplineşte cerinţele de la apendicele 7. Ea trebuie să îşi menţină funcţia de protecţie în timpul încercării.

8.1.

Scaunele şi/sau vehiculele omologate în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel fabricate încât să fie conforme cu tipul omologat, cu îndeplinirea cerinţelor specificate la punctele 5, 6 şi 7 de mai sus.

8.2.

Pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor prevăzute la punctul 8.1., trebuie efectuate verificări corespunzătoare ale producţiei. În acest caz, prin controale corespunzătoare se înţelege verificarea dimensiunilor produsului, precum şi existenţa unor proceduri de asigurare a controlului efectiv al calităţii produselor.

8.3.

Autoritatea competentă care acordă omologarea de tip poate verifica oricând conformitatea metodelor de control aplicabile fiecărei unităţi de producţie şi poate efectua, pe eşantioane, orice încercare considerată necesară, aleasă dintre încercările efectuate în vederea omologării. Frecvenţa normală a acestor verificări trebuie să fie de o dată pe an.

9.1.

În cazul în care nu sunt îndeplinite cerinţele enunţate mai sus, omologarea acordată pentru un tip de scaun şi/sau un tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă.

9.2.

Dacă o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o iniţial, partea respectivă informează celelalte părţi contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fişe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 şi/sau anexa 2 la prezentul regulament.

10.1.

Orice modificare a tipului de scaun şi/sau a tipului de vehicul este notificată departamentului administrative care a omologat tipul de scaun şi/sau tipul de vehicul. Autoritatea care acordă omologarea de tip poate:

10.1.1.

să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ şi că, în orice caz, scaunul şi/sau vehiculul rămân(e) conform cu cerinţele stabilite sau

10.1.2.

să solicite un alt raport de încercare din partea serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

10.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, specificând modificările, se comunică prin procedura specificată în articolul 4.4. de mai sus părţilor la Acordul care pune în aplicare prezentul regulament.

10.3.

Departamentul administrativ competent care a emis extinderea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru o astfel de extindere şi să informeze celelalte părţi participante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fişe de comunicare, conform modelului din anexa 1 şi/sau anexa 2 la prezentul regulament.

12.1.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente, niciuna dintre părţile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.2.

Începând cu 1 noiembrie 2012, părţile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai dacă sunt îndeplinite cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.3.

Începând cu 1 noiembrie 2014, omologările acordate în conformitate cu prezentul regulament încetează să fie valabile, cu excepţia celor acordate în conformitate cu cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.4.

Începând cu 1 noiembrie 2014, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza prima înmatriculare naţională sau regională (prima punere în circulaţie) a unui vehicul care nu a fost omologat de tip în conformitate cu cerinţele seriei 02 de amendamente la prezentul regulament.

12.5.

Inclusiv după data intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente, omologările componentelor în temeiul seriei 01 de amendamente la prezentul regulament rămân valabile, iar părţile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte şi nu refuză acordarea de extinderi ale omologării în temeiul seriei 01 de amendamente la prezentul regulament.

12.6.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, niciuna dintre părţile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

12.7.

După 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părţile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări pentru tipuri noi de vehicule numai dacă sunt îndeplinite cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

12.8.

După 60 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente la prezentul regulament, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza omologarea de tip naţională sau regională şi pot refuza prima înmatriculare naţională sau regională (prima punere în circulaţie) a unui vehicul care nu îndeplineşte cerinţele seriei 03 de amendamente la prezentul regulament.

12.9.

Inclusiv după data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, omologările componentelor în temeiul seriei 01 sau 02 de amendamente la prezentul regulament rămân valabile, iar părţile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să continue să le accepte şi să nu refuze acordarea de extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriei 01 sau 02 de amendamente la prezentul regulament.

12.10.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament ONU nu poate refuza să acorde sau nu poate refuza să accepte omologările de tip ONU în temeiul prezentului regulament ONU, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

12.11.

Începând cu 1 septembrie 2021, părţile contractante care aplică prezentul regulament ONU nu au obligaţia de a accepta omologările de tip în temeiul seriilor precedente de amendamente care au fost emise pentru prima dată după 1 septembrie 2021.

12.12.

Până la 1 septembrie 2022, părţile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să accepte omologările de tip ONU în temeiul seriei precedente de amendamente care au fost emise pentru prima dată înainte de 1 septembrie 2021.

12.13.

Începând cu 1 septembrie 2022, părţile contractante care aplică prezentul regulament nu mai au obligaţia de a accepta omologările de tip în temeiul seriilor precedente de amendamente la prezentul regulament.

12.14.

Părţile contractante care aplică prezentul regulament ONU nu pot refuza să acorde omologări de tip ONU în temeiul niciunei serii precedente de amendamente la prezentul regulament ONU sau extinderi ale acestora.

1.1.

Încercările urmăresc să determine:

1.1.1.

Dacă ocupantul (ocupanţii) scaunului este (sunt) corect ţinut (ţinuţi) pe loc de scaunul(ele) din faţa sa (lor) şi/sau prin utilizarea unei centuri de siguranţă.

1.1.1.1.

Se consideră că cerinţa menţionată este satisfăcută, dacă deplasarea înainte a oricărei părţi a trunchiului şi a capului manechinului nu trece dincolo de planul vertical transversal situat la 1,6 m faţă de punctul (R) al scaunului auxiliar;

1.1.2.

Dacă ocupantul (ocupanţii) nu este (sunt) grav vătămat (vătămaţi).

1.1.2.1.

Se consideră că prezenta cerinţă este satisfăcută dacă sunt îndeplinite următoarele criterii de acceptabilitate biomecanică pentru manechinul utilizat, determinate în conformitate cu apendicele 4, şi anume:

1.1.2.2.

Pentru un manechin aşezat pe un scaun orientat în direcţia de mers trebuie să fie îndeplinite următoarele criterii de acceptabilitate biomecanică:

1.1.2.2.1

criteriul de vătămare a capului (CVC) să fie mai mic de 500;

1.1.2.2.2

criteriul de acceptabilitate pentru torace (ThAC) este mai mic de 30 g, cu excepţia intervalelor de timp care totalizează mai puţin de 3 ms (g = 9,81 m/s²);

1.1.2.2.3

criteriul de acceptabilitate pentru femur (FAC) este mai mic de 10 kN şi valoarea de 8 kN nu este depăşită pe intervale de timp care totalizează mai mult de 20 ms;

1.1.2.3.

Pentru un manechin aşezat pe un scaun auxiliar orientat lateral trebuie să fie îndeplinite următoarele criterii de acceptabilitate biomecanică:

1.1.2.3.1

criteriul de vătămare a capului (CVC) să fie mai mic de 500;

1.1.2.3.2

criteriile de acceptabilitate pentru torace:

(a) criteriul de deformare a cutiei toracice (RDC) de maximum 42 mm;

(b) criteriul referitor la viscere (VC) inferior sau egal cu 1,0 m/s;

1.1.2.3.3

criteriul de acceptabilitate pentru bazin:

1.1.2.3.4

criteriul de acceptabilitate pentru abdomen:

1.1.3.

Dacă scaunul şi dispozitivele de prindere ale scaunului sunt suficient de rezistente.

1.1.3.1.

Se consideră că prezenta cerinţă este satisfăcută, dacă:

1.1.3.1.1

Nicio componentă a scaunului, a pieselor sau a accesoriilor sale nu se desprinde complet în timpul încercării;

1.1.3.1.2

scaunul rămâne bine ancorat, chiar dacă unul sau mai multe dintre dispozitivele de ancorare se desprind parţial şi toate sistemele de blocare rămân blocate pe toată durata încercării;

1.1.3.1.3

După încercare, nicio componentă structurală a scaunului sau accesoriile nu trebuie să prezinte fracturi sau muchii sau colţuri ascuţite care pot să provoace vătămări corporale.

1.2.

Toate piesele care constituie o parte a spătarului scaunului sau accesoriile acestuia sunt de aşa natură încât nu pot să provoace vătămări ale pasagerului în timpul impactului. Se consideră că prezenta cerinţă este îndeplinită dacă oricare dintre componentele care pot veni în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm prezintă o rază de curbură de cel puţin 5 mm.

1.2.1.

Dacă orice componentă a pieselor sau accesoriilor susmenţionate este realizată dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A pe un suport rigid, cerinţele stabilite la punctul 1.2. de mai sus se aplică doar suportului rigid.

1.2.2.

Componentele spătarului scaunului, precum dispozitivele de reglare pentru scaun şi accesoriile, nu se supun niciunei cerinţe de la punctul 1.2 dacă, în poziţia de repaus, sunt situate sub un plan orizontal situat la 400 mm deasupra planului de referinţă, chiar dacă ocupantul ar putea să vină în contact cu acestea.

2.1.

Scaunul care urmează să fie supus încercărilor se montează:

2.1.1.

fie pe o platformă de încercare reprezentativă pentru şasiul vehiculului,

2.1.2.

fie pe o platformă rigidă de încercare.

2.2.

Ancorajul de pe platforma de încercare prevăzut pentru scaunul(ele) de încercat este identic cu sau are aceleaşi caracteristici ca acela utilizat în vehiculul(ele) pentru care scaunul este proiectat.

2.3.

Scaunul care urmează să fie încercat trebuie să fie complet, cu întreaga tapiţerie şi cu toate accesoriile. Dacă scaunul este prevăzut cu masă, aceasta trebuie să fie pliată.

2.4.

Dacă scaunul este reglabil pe laterală, acesta trebuie poziţionat la extinderea maximă.

2.5.

Dacă spătarul scaunului este reglabil, el trebuie reglat astfel încât înclinarea rezultată a trunchiului manechinului utilizat pentru determinarea punctului H şi înclinarea reală a trunchiului în poziţiile de şedere din autovehicul să fie cât mai aproape de cele recomandate de producător pentru utilizarea în condiţii normale sau, în absenţa unor recomandări speciale ale producătorului, cât mai aproape de 25 ° spre spate faţă de verticală.

2.6.

Dacă pe spătarul scaunului este montată o tetieră cu înălţimea reglabilă, aceasta trebuie aşezată în cea mai joasă poziţie.

2.7.

Centurile de siguranţă care aparţin unui tip omologat, în conformitate cu Regulamentul nr. 16, şi sunt montate pe ancoraje instalate în conformitate cu Regulamentul nr. 14 (inclusiv, dacă este cazul, cu derogările prevăzute la punctul 7.4. din Regulamentul nr. 14) se montează atât la scaunul auxiliar, cât şi la scaunul care urmează să fie supus încercării.

3.1.

Încercarea 1

Platforma de încercare se montează pe un cărucior.

3.2.

Scaunul auxiliar

Scaunul auxiliar poate fi de acelaşi tip cu scaunul supus încercării şi se plasează în paralel cu şi direct în spatele scaunului supus încercării. Cele două scaune trebuie să se afle la aceeaşi înălţime, să fie reglate în mod identic şi să aibă o distanţă de 750 mm între ele.

3.2.1.

Dacă se utilizează un scaun auxiliar de un tip diferit, acest lucru se precizează în fişa de comunicare privind omologarea unui tip de scaun, în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

3.3.

Manechinul

3.3.1.

Manechinul se aşază pe scaunul auxiliar fără centură de siguranţă, astfel încât planul său de simetrie să corespundă planului de simetrie a locului pe scaun în cauză.

3.3.2.

Independent de poziţia şezând a manechinului, unghiul dintre braţul superior şi linia de referinţă tors-braţ pe fiecare parte trebuie să fie egal cu 40° ± 5°. Linia de referinţă trunchi-braţ este definită ca intersecţie a planului tangenţial la suprafaţa frontală a coastelor cu planul vertical longitudinal al manechinului care conţine braţul. Picioarele trebuie să fie întinse la maximum şi, dacă este posibil, să fie paralele; Călcâiele trebuie să atingă podeaua.

3.3.3.

Fiecare manechin necesar se instalează pe un scaun conform procedurii următoare:

3.3.3.1.

Manechinul se aşază pe un scaun cât mai aproape de poziţia dorită,

3.3.3.2.

Se plasează o placă rigidă cu suprafaţa de 76 mm x 76 mm cât se poate de jos în faţa torsului manechinului,

3.3.3.3.

Placa se presează orizontal pe torsul manechinului cu o forţă cuprinsă între 25 şi 35 daN:

3.3.3.3.1

Torsul se trage înainte de umeri până la poziţia verticală, apoi se lasă înapoi pe spătarul scaunului. Această operaţie se efectuează de două ori;

3.3.3.3.2

Fără ca torsul să se mişte, se plasează capul într-o astfel de poziţie încât platforma care susţine instrumentele de măsură aflate în cap să fie orizontală şi ca planul sagital median al capului să fie paralel cu cel al vehiculului (pentru scaunele orientate lateral, planul sagital median al capului este paralel cu planul median vertical al scaunului).

3.3.3.4.

Placa se înlătură cu grijă,

3.3.3.5.

Manechinul este deplasat înainte pe scaun şi se repetă procedura de instalare descrisă mai sus,

3.3.3.6.

Dacă este necesar, se corectează poziţia membrelor inferioare,

3.3.3.7.

Instrumentele de măsură instalate nu trebuie să afecteze în niciun fel deplasarea manechinului în timpul impactului,

3.3.3.8.

temperatura sistemului de instrumente de măsură este stabilizată înaintea încercării şi menţinută cât timp posibil este posibil între 19 ^oC şi 26 °C.

3.4.

Simularea impactului

3.4.1.

Schimbarea de viteză totală a căruciorului care simulează impactul trebuie să fie între 30 şi 32 km/h.

3.4.2.

Decelerarea sau, la cererea solicitantului, accelerarea căruciorului în timpul încercării dinamice la şoc este în conformitate cu dispoziţiile din figura 1 de mai jos. Cu excepţia intervalelor totalizând mai puţin de 3 ms, curba decelerării sau accelerării căruciorului ca funcţie de timp se situează între curbele limită prezentate în figura 1.

3.4.3.

În plus, decelerarea sau accelerarea medie este cuprinsă între 6,5 şi 8,5 g.

3.5.

Încercarea 2

3.5.1.

Se repetă încercarea 1 cu un manechin aşezat în scaunul auxiliar: manechinul poartă centura de siguranţă reglată în conformitate cu instrucţiunile producătorului. Numărul punctelor de ancorare a centurii de siguranţă în scopul încercării 2 trebuie precizat în fişa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun şi conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

3.5.2.

Scaunul auxiliar este fie de acelaşi tip cu scaunul supus încercării, fie de un alt tip, aceste detalii fiind menţionate în fişa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun şi conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

3.5.3.

Încercarea 2 se mai poate aplica şi altor componente ale vehiculului decât scaunul, astfel cum se prevede la punctul 8.1.7. din Regulamentul nr. 16, şi la punctul 5.3.5 din Regulamentul nr. 14.

3.5.4.

Dacă încercarea 2 se efectuează cu manechinul purtând o centură în trei puncte şi criteriile de vătămare nu sunt depăşite, se consideră că scaunul auxiliar a îndeplinit cerinţele referitoare la forţele de încercare statică şi la deplasarea dispozitivului de ancorare superior în timpul încercării specificată în Regulamentul nr. 14 cu privire la această instalare.

3.5.5.

Încercarea 2 poate fi, de asemenea, aplicată la scaunele orientate lateral. În acest caz, scaunul auxiliar astfel cum este menţionat la punctul 3.2. trebuie să fie un scaun orientat lateral şi este aşezat conform specificaţiilor din apendicele 7.

Figura 1

1.1.

O structură rigidă suficient de reprezentativă pentru scaunul proiectat să fie utilizat în vehicul se fixează cu ajutorul mijloacelor de prindere (bolţuri, şuruburi etc.) furnizate de producător la părţile structurii care sunt supuse încercărilor.

1.2.

Dacă mai multe tipuri de scaun care diferă între ele în privinţa distanţei dintre partea din faţă şi din spate a picioarelor acestora pot fi montate pe acelaşi ancoraj, încercarea se realizează cu distanţa dintre picioare cea mai scurtă. Această distanţă este menţionată în certificatul de omologare de tip.

2.1.

Se aplică o forţă F:

2.1.1.

la o înălţime de 750 mm deasupra planului de referinţă şi pe linia verticală care conţine centrul geometric al suprafeţei mărginite de poligonul ale cărui vârfuri sunt diferitele puncte de ancorare sau, dacă este cazul, de dispozitivele de ancorare extreme ale scaunului, cu ajutorul structurii rigide definite la punctul 1.1. de mai sus;

2.1.2.

în direcţie orizontală şi îndreptată spre partea din faţă a vehiculului;

2.1.3.

într-un interval de timp cât se poate de scurt şi pe o durată de cel puţin 0,2 s.

2.2.

Forţa F se determină fie

2.2.1.

cu ajutorul formulei următoare: F = (5 000 ± 50) x i, unde

F este dată în N şi i reprezintă numărul de locuri pe scaun ale scaunului pentru care urmează să fie omologate dispozitivele de ancorare supuse încercării; fie, la cererea producătorului,

2.2.2.

în conformitate cu sarcinile reprezentative măsurate în timpul încercărilor dinamice, conform descrierii din apendicele 1 la prezentul regulament.

2.1.

Criteriul de vătămare a capului (CVC), a se vedea punctul 1.1 de mai sus.

1.1.

Cerinţele pentru scaunele supuse încercării conform prezentului apendice sunt de a determina:

1.1.1.

Dacă ocupanţii scaunului sunt reţinuţi în mod corect de scaunele din faţa lor;

1.1.2.

Dacă ocupanţii scaunului nu sunt vătămaţi grav precum şi

1.1.3.

Dacă scaunul şi dispozitivele de prindere ale scaunului sunt suficient de rezistente.

1.2.

Se consideră că cerinţele de la punctul 1.1.1. de mai sus sunt îndeplinite dacă deplasarea maximă a punctului central de aplicaţie al fiecărei forţe specificate la punctul 2.2.1. măsurată în planul orizontal şi în planul median longitudinal al locului pe scaun relevant nu depăşeşte 400 mm.

1.3.

Se consideră că cerinţele de la punctul 1.1.2. de mai sus sunt îndeplinite dacă se întrunesc următoarele caracteristici:

1.3.1.

Deplasarea maximă a punctului central de aplicare al fiecăreia dintre forţele specificate la punctul 2.2.1., măsurată conform descrierii de la punctul 1.2., nu este mai mică de 100 mm;

1.3.2.

Deplasarea maximă a punctului central de aplicare al fiecăreia dintre forţele specificate la punctul 2.2.2., măsurată conform descrierii de la punctul 1.2., nu este mai mică de 50 mm.

1.3.3.

Toate piesele care constituie o parte a spătarului scaunului sau accesoriile acestuia sunt de aşa natură încât nu pot să provoace vătămări ale pasagerului în timpul impactului. Se consideră că prezenta cerinţă este îndeplinită dacă oricare dintre componentele care pot veni în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm prezintă o rază de curbură de cel puţin 5 mm.

1.3.4.

Dacă orice componentă a pieselor sau accesoriilor susmenţionate este realizată dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A pe un suport rigid, cerinţele stabilite la punctul 1.3.3. se aplică doar suportului rigid.

1.3.5.

Componentele spătarului scaunului, precum dispozitivele de reglare pentru scaun şi accesoriile, nu se supun niciunei cerinţe de la punctul 1.3.3. dacă, în poziţia de repaus, sunt situate sub un plan orizontal situat la 400 mm deasupra planului de referinţă, chiar dacă ocupantul ar putea să vină în contact cu acestea.

1.4.

Se consideră că cerinţele de la punctul 1.1.3. sunt îndeplinite dacă:

1.4.1.

Nicio componentă a scaunului, a pieselor sau a accesoriilor sale nu se desprinde complet în timpul încercării;

1.4.2.

scaunul rămâne bine ancorat, chiar dacă unul sau mai multe dintre dispozitivele de ancorare se desprind parţial şi toate sistemele de blocare rămân blocate pe toată durata încercării;

1.4.3.

După încercare, nicio componentă structurală a scaunului sau accesoriile nu trebuie să prezinte fracturi sau muchii sau colţuri ascuţite care pot să provoace vătămări corporale.

2.1.

Aparatură de încercare

2.1.1.

Aceasta constă în suprafeţe cilindrice cu raza de curbură egală cu 82 ± 3 mm şi lăţimea:

2.1.1.1.

cel puţin egală cu lăţimea spătarului scaunului pentru fiecare loc pe scaun care urmează să fie încercat pentru partea superioară;

2.1.1.2.

egală cu 320 (-0/+10 mm) pentru partea inferioară, astfel cum este indicată în figura 1 din prezentul apendice.

2.1.2.

Suprafaţa care se sprijină pe componentele scaunului este realizată dintr-un material a cărui duritate nu este mai mică de 80 Shore A.

2.1.3.

Fiecare suprafaţă cilindrică trebuie să fie dotată cu cel puţin un traductor de forţă capabil să măsoare forţele aplicate în direcţia specificată la punctul 2.2.1.1.

2.2.

Procedura de încercare

2.2.1.

Se aplică o forţă de încercare de ± 50 N, cu ajutorul unui dispozitiv, în conformitate cu punctul 2.1. de mai sus, pe partea posterioară a scaunului, care corespunde fiecărui loc pe scaun al scaunului respectiv.

2.2.1.1.

Direcţia de aplicare a forţei este situată în planul median vertical al locului pe scaun în cauză; ea este orizontală şi în sensul dinspre spatele spre faţa scaunului.

2.2.1.2.

Direcţia este situată la înălţimea H1, care este între 0,70 m şi 0,80 m deasupra planului de referinţă. Producătorul stabileşte înălţimea exactă.

2.2.2.

Se aplică o forţă de încercare de ± 100 N în mod simultan pe partea posterioară a scaunului corespunzătoare fiecărui loc pe scaun, în acelaşi plan vertical şi în aceeaşi direcţie la înălţimea H2, care este cuprinsă între 0,45 şi 0,55 m deasupra planului de referinţă, cu ajutorul unui dispozitiv în conformitate cu punctul 2.1. de mai sus. Producătorul stabileşte înălţimea exactă.

2.2.3.

Capetele false se menţin, pe cât posibil, în contact cu partea din spate a scaunului în timpul aplicării forţelor specificate la punctele 2.2.1. şi 2.2.2. de mai sus. Ele se pot roti în plan orizontal.

2.2.4.

Dacă un scaun are mai mult de un loc de şedere, forţele corespunzătoare fiecărui loc pe scaun se aplică simultan şi trebuie să existe tot atâtea manechine superioare şi inferioare câte locuri pe scaun.

2.2.5.

Poziţia iniţială a fiecărui loc pe scaun a fiecăruia dintre manechine se determină prin aducerea în contact a dispozitivelor de încercare cu scaunul, folosind o forţă egală de cel puţin 20 N.

2.2.6.

Forţele indicate la punctele 2.2.1. şi 2.2.2. de mai sus se aplică cât se poate de repede şi se menţin împreună la valoarea specificată, indiferent de deformare, timp de cel puţin 0,2 secunde.

2.2.7.

Dacă încercarea s-a realizat cu una sau mai multe forţe, dar nu cu toate forţele mai mari decât cele specificate la punctele 2.2.1. şi 2.2.2. şi dacă scaunul corespunde cerinţelor, se consideră că încercarea are un rezultat pozitiv.