Partea vi - Apendicele 5 - Cerinţe şi proceduri privind încercările statice - Regulamentul 80/16-ian-2026 Dispoziţii uniforme privind omologarea scaunelor vehiculelor mari şi a acestor vehicule în ceea ce priveşte rezistenţa scaunelor şi a sistemelor lor de ancorare [2026/54] (*)

1.1.

Cerinţele pentru scaunele supuse încercării conform prezentului apendice sunt de a determina:

1.1.1.

Dacă ocupanţii scaunului sunt reţinuţi în mod corect de scaunele din faţa lor;

1.1.2.

Dacă ocupanţii scaunului nu sunt vătămaţi grav precum şi

1.1.3.

Dacă scaunul şi dispozitivele de prindere ale scaunului sunt suficient de rezistente.

1.2.

Se consideră că cerinţele de la punctul 1.1.1. de mai sus sunt îndeplinite dacă deplasarea maximă a punctului central de aplicaţie al fiecărei forţe specificate la punctul 2.2.1. măsurată în planul orizontal şi în planul median longitudinal al locului pe scaun relevant nu depăşeşte 400 mm.

1.3.

Se consideră că cerinţele de la punctul 1.1.2. de mai sus sunt îndeplinite dacă se întrunesc următoarele caracteristici:

1.3.1.

Deplasarea maximă a punctului central de aplicare al fiecăreia dintre forţele specificate la punctul 2.2.1., măsurată conform descrierii de la punctul 1.2., nu este mai mică de 100 mm;

1.3.2.

Deplasarea maximă a punctului central de aplicare al fiecăreia dintre forţele specificate la punctul 2.2.2., măsurată conform descrierii de la punctul 1.2., nu este mai mică de 50 mm.

1.3.3.

Toate piesele care constituie o parte a spătarului scaunului sau accesoriile acestuia sunt de aşa natură încât nu pot să provoace vătămări ale pasagerului în timpul impactului. Se consideră că prezenta cerinţă este îndeplinită dacă oricare dintre componentele care pot veni în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm prezintă o rază de curbură de cel puţin 5 mm.

1.3.4.

Dacă orice componentă a pieselor sau accesoriilor susmenţionate este realizată dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A pe un suport rigid, cerinţele stabilite la punctul 1.3.3. se aplică doar suportului rigid.

1.3.5.

Componentele spătarului scaunului, precum dispozitivele de reglare pentru scaun şi accesoriile, nu se supun niciunei cerinţe de la punctul 1.3.3. dacă, în poziţia de repaus, sunt situate sub un plan orizontal situat la 400 mm deasupra planului de referinţă, chiar dacă ocupantul ar putea să vină în contact cu acestea.

1.4.

Se consideră că cerinţele de la punctul 1.1.3. sunt îndeplinite dacă:

1.4.1.

Nicio componentă a scaunului, a pieselor sau a accesoriilor sale nu se desprinde complet în timpul încercării;

1.4.2.

scaunul rămâne bine ancorat, chiar dacă unul sau mai multe dintre dispozitivele de ancorare se desprind parţial şi toate sistemele de blocare rămân blocate pe toată durata încercării;

1.4.3.

După încercare, nicio componentă structurală a scaunului sau accesoriile nu trebuie să prezinte fracturi sau muchii sau colţuri ascuţite care pot să provoace vătămări corporale.

2.1.

Aparatură de încercare

2.1.1.

Aceasta constă în suprafeţe cilindrice cu raza de curbură egală cu 82 ± 3 mm şi lăţimea:

2.1.1.1.

cel puţin egală cu lăţimea spătarului scaunului pentru fiecare loc pe scaun care urmează să fie încercat pentru partea superioară;

2.1.1.2.

egală cu 320 (-0/+10 mm) pentru partea inferioară, astfel cum este indicată în figura 1 din prezentul apendice.

2.1.2.

Suprafaţa care se sprijină pe componentele scaunului este realizată dintr-un material a cărui duritate nu este mai mică de 80 Shore A.

2.1.3.

Fiecare suprafaţă cilindrică trebuie să fie dotată cu cel puţin un traductor de forţă capabil să măsoare forţele aplicate în direcţia specificată la punctul 2.2.1.1.

2.2.

Procedura de încercare

2.2.1.

Se aplică o forţă de încercare de ± 50 N, cu ajutorul unui dispozitiv, în conformitate cu punctul 2.1. de mai sus, pe partea posterioară a scaunului, care corespunde fiecărui loc pe scaun al scaunului respectiv.

2.2.1.1.

Direcţia de aplicare a forţei este situată în planul median vertical al locului pe scaun în cauză; ea este orizontală şi în sensul dinspre spatele spre faţa scaunului.

2.2.1.2.

Direcţia este situată la înălţimea H1, care este între 0,70 m şi 0,80 m deasupra planului de referinţă. Producătorul stabileşte înălţimea exactă.

2.2.2.

Se aplică o forţă de încercare de ± 100 N în mod simultan pe partea posterioară a scaunului corespunzătoare fiecărui loc pe scaun, în acelaşi plan vertical şi în aceeaşi direcţie la înălţimea H2, care este cuprinsă între 0,45 şi 0,55 m deasupra planului de referinţă, cu ajutorul unui dispozitiv în conformitate cu punctul 2.1. de mai sus. Producătorul stabileşte înălţimea exactă.

2.2.3.

Capetele false se menţin, pe cât posibil, în contact cu partea din spate a scaunului în timpul aplicării forţelor specificate la punctele 2.2.1. şi 2.2.2. de mai sus. Ele se pot roti în plan orizontal.

2.2.4.

Dacă un scaun are mai mult de un loc de şedere, forţele corespunzătoare fiecărui loc pe scaun se aplică simultan şi trebuie să existe tot atâtea manechine superioare şi inferioare câte locuri pe scaun.

2.2.5.

Poziţia iniţială a fiecărui loc pe scaun a fiecăruia dintre manechine se determină prin aducerea în contact a dispozitivelor de încercare cu scaunul, folosind o forţă egală de cel puţin 20 N.

2.2.6.

Forţele indicate la punctele 2.2.1. şi 2.2.2. de mai sus se aplică cât se poate de repede şi se menţin împreună la valoarea specificată, indiferent de deformare, timp de cel puţin 0,2 secunde.

2.2.7.

Dacă încercarea s-a realizat cu una sau mai multe forţe, dar nu cu toate forţele mai mari decât cele specificate la punctele 2.2.1. şi 2.2.2. şi dacă scaunul corespunde cerinţelor, se consideră că încercarea are un rezultat pozitiv.