Partea i - Domeniu de aplicare - Regulamentul 80/16-ian-2026 Dispoziţii uniforme privind omologarea scaunelor vehiculelor mari şi a acestor vehicule în ceea ce priveşte rezistenţa scaunelor şi a sistemelor lor de ancorare [2026/54] (*)

1.1.

Prezentul regulament se aplică pentru:

(a) scaunelor pentru pasageri orientate în direcţia de mers, în vehiculele din categoriile M2 şi M3, clasele II, III şi B (¹);

(¹)Astfel cum sunt definite în Rezoluţia consolidată privind construcţia vehiculelor (R.E.3.), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.7, paragraful 2 -

https://unece.org/transport/vehicle-regulations/wp29/resolutions.

(b) vehiculelor din categoriile M2 şi M3, clasele II, III şi B¹în ceea ce priveşte ancorajele scaunelor pentru pasageri ale acestora şi instalarea scaunelor.

(c) aceasta nu se aplică scaunelor orientate înapoi sau oricărei tetiere montate pe aceste scaune.

1.2.

La cererea producătorului, se consideră că vehiculele din categoria M2 ¹omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 17 îndeplinesc cerinţele prezentului regulament.

1.3.

Vehiculele în cazul cărora anumite scaune fac obiectul derogării prevăzute la punctul 7.4. din Regulamentul nr. 14 se omologhează în conformitate cu prezentul regulament.

1.4.

Este interzisă instalarea de scaune orientate lateral în vehicule de categoriile M2 (clasele II, III şi B) şi M3 (clasele II, III şi B), cu excepţia vehiculelor din categoria M3 (clasele II, III şi B) cu masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat mai mare de 10 tone, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de la punctul 7.4.

1.5.

Punctul 1.4. nu se aplică în cazul ambulanţelor sau vehiculelor destinate utilizării de către forţele armate, serviciile de protecţie civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor şi forţele responsabile cu menţinerea ordinii publice.

2.1.

"Omologarea unui scaun" înseamnă omologarea unui tip de scaun ca un component legat de protecţia ocupanţilor scaunelor orientate în direcţia de mers, cu privire la rezistenţa lor şi la construcţia spătarelor;

2.2.

"Omologarea unui vehicul" înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punct de vedere al rezistenţei componentelor cadrului vehiculului pe care urmează să fie fixate scaunele, cât şi al instalării scaunelor;

2.3.

"Tipul scaunului" înseamnă scaunele care nu prezintă diferenţe esenţiale din punct de vedere al caracteristicilor următoare care pot să afecteze rezistenţa şi agresivitatea acestora:

2.3.1.

Structura, forma, dimensiunile şi materialele componentelor aflate sub sarcină;

2.3.2.

Tipurile şi dimensiunile sistemelor de reglare şi blocare a spătarelor;

2.3.3.

dimensiunile, structura şi materialele sistemelor de prindere şi susţinere (de exemplu, picioarele);

2.4.

"Tipul vehiculului" înseamnă vehicule care nu prezintă diferenţe majore din punct de vedere al:

2.4.1.

caracteristicilor constructive relevante pentru prezentul regulament; şi

2.4.2.

tipului sau tipurilor de scaun(e) omologate de tip care sunt montate pe vehicul, după caz.

2.5

"Scaun" înseamnă un cadru, inclusiv armăturile sale de echilibrare şi ancorare, care poate să fie ancorat pe structura vehiculului, destinat a fi utilizat într-un vehicul şi care oferă un loc de şedere pentru una sau mai multe persoane adulte. În funcţie de orientarea sa, un scaun se defineşte după cum urmează:

2.5.1.

"Scaun orientat în direcţia de mers" înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mişcare şi care este orientat spre partea frontală a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de +10° sau - 10° cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.5.2.

"Scaun orientat înapoi" înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mişcare şi care este orientat spre partea din spate a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de +10° sau - 10° cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.5.3.

"scaun orientat lateral" înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mişcare şi care este orientat spre partea laterală a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi de 90 ° (± 10 °) cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.6.

"Scaun individual" înseamnă un scaun proiectat şi construit pentru un pasager aşezat;

2.7.

"Scaun dublu" înseamnă un scaun proiectat şi construit pentru doi pasageri aşezaţi unul lângă altul; două scaune unul lângă altul şi care nu sunt legate între ele sunt considerate două scaune individuale.

2.8.

"Rând de scaune" înseamnă un scaun proiectat şi construit pentru trei sau mai mulţi pasageri aşezaţi unul lângă altul; mai multe scaune individuale sau scaune duble dispuse unele lângă altele nu sunt considerate rând de scaune;

2.9.

"Perna scaunului" înseamnă componenta scaunului care este dispusă aproape orizontal şi proiectată să susţină un pasager aşezat;

2.10.

"Spătarul scaunului" înseamnă componenta scaunului care este aproape verticală, proiectată să susţină spatele, umerii şi eventual capul pasagerului;

2.11.

"Sistem de reglare" înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor acestuia într-o poziţie potrivită pentru morfologia persoanei aşezate;

2.12.

"Sistem de deplasare" înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea laterală sau longitudinală a unui scaun sau a uneia dintre componentele acestuia, fără o poziţie intermediară fixă a scaunului sau a uneia dintre componentele acestuia, pentru a facilita accesul pasagerilor;

2.13.

"Sistem de blocare" înseamnă un dispozitiv care asigură menţinerea scaunului şi a componentelor acestuia în poziţia de utilizare;

2.14.

"Ancoraj" înseamnă o componentă a podelei sau a caroseriei vehiculului pe care se poate fixa scaunul;

2.15.

"Accesorii de fixare" înseamnă bolţuri sau alte componente care se utilizează pentru fixarea scaunului pe vehicul;

2.16.

"Cărucior" înseamnă echipamentul de încercare realizat şi utilizat pentru reproducerea dinamică a accidentelor rutiere care implică coliziuni frontale;

2.17.

"Scaun auxiliar" înseamnă un scaun pentru manechinul montat pe cărucior în spatele scaunului care urmează să fie supus încercării. Acest scaun este reprezentativ pentru scaunul care urmează să fie utilizat în vehicul în spatele scaunului supus încercării;

2.18.

"Plan de referinţă" înseamnă planul care trece prin punctele de contact ale călcâielor manechinului, utilizat pentru determinarea punctului H şi a unghiului real al trunchiului pentru poziţia aşezat în autovehicul, în conformitate cu prevederile anexei 4;

2.19.

"Înălţime de referinţă" înseamnă înălţimea marginii superioare a scaunului deasupra planului de referinţă;

2.20.

"Manechin", un manechin care corespunde specificaţiilor pentru HYBRID II sau III (²) pentru scaunele orientate în direcţia de mers; sau un manechin care corespunde specificaţiilor pentru manechinul de încercare la coliziune laterală în temeiul Regulamentului nr. 95, anexa 6 pentru scaune orientate lateral;

(²)Specificaţiile tehnice şi schemele detaliate ale HYBRID II şi III, care corespund principalelor dimensiuni ale unui locuitor din Statele Unite, de sex masculin, din al cincizecilea centil, precum şi specificaţiile privind reglajul său pentru această probă, sunt depuse la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi pot fi consultate la cerere la secretariatul Comisiei Economice pentru Europa, Palatul Naţiunilor, Geneva, Elveţia.

2.21.

"Zona de referinţă" reprezintă spaţiul cuprins între două planuri verticale longitudinale, situate la o distanţă de 400 mm între ele şi simetrice în raport cu punctul H, definite de o rotire de la verticală la orizontală a aparatului cu cap fals, astfel cum se descrie în anexa 1 la Regulamentul 21. Aparatul este plasat astfel cum este descris în anexa respectivă la Regulamentul 21 şi reglat la lungimea lui maximă de 840 mm şi la lungimea lui minimă de 736 mm pentru limitarea reziduală a spaţiului menţionat;

2.22.

"Centura în trei puncte" în sensul prezentului regulament include şi centurile cu mai mult de trei puncte de prindere;

2.23.

"Spaţiul dintre scaune" înseamnă, în cazul scaunelor orientate în aceeaşi direcţie, distanţa dintre partea anterioară a spătarului unui scaun şi partea posterioară a spătarului scaunului care îl precedă, măsurată orizontal la înălţimea de 620 mm deasupra solului.

3.1.

Cererea de omologare a unui scaun trebuie depusă de producătorul scaunului sau de reprezentantul său autorizat.

3.2.

Cererea de omologare a vehiculului trebuie înaintată de producătorul vehiculului sau de reprezentantul său autorizat.

3.3.

Cererea de omologare a unui scaun sau vehicul trebuie însoţită de următoarele documente în triplu exemplar şi de următoarele detalii:

3.3.1.

Pentru omologarea unui scaun:

3.3.1.1.

o descriere în detaliu a scaunului, a elementelor de fixare şi a sistemelor de reglare, deplasare şi blocare ale acestuia;

3.3.1.2.

desene la scară adecvată şi suficient de detaliate ale scaunului, ale elementelor lui de fixare şi ale sistemelor de reglare şi blocare ale acestuia;

3.3.2.

Pentru omologarea unui vehicul:

3.3.2.1.

o descriere detaliată a părţilor structurii vehiculului care sunt utilizate ca ancoraje;

3.3.2.2.

desene la scară adecvată şi suficient de detaliate ale părţilor vehiculului care sunt utilizate ca ancoraje.

3.4.

Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare i se transmit următoarele elemente:

3.4.1.

Două scaune reprezentative pentru tipul care urmează a fi omologat, în cazul omologării unui scaun;

3.4.2.

o parte a structurii vehiculului, în cazul omologării unui vehicul.

4.1.

În cazul în care scaunul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplineşte cerinţele relevante de la punctul 5. de mai jos, respectivul tip de scaun este omologat.

4.2.

În cazul în care vehiculul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplineşte cerinţele relevante de la punctele 6. şi 7. de mai jos, se acordă omologarea acelui tip de vehicul.

4.3.

Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 04, care corespunde seriei 04 de amendamente) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în momentul emiterii omologării. Aceeaşi parte contractantă nu poate atribui acelaşi număr oricărui alt tip de scaun sau de vehicul.

4.4.

Omologarea sau extinderea ori refuzul omologării unui tip de scaun şi/sau unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament se notifică părţilor la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unui fişe conforme cu modelul din anexa 1 şi/sau anexa 2 la prezentul regulament.

4.5.

Pe toate scaunele conforme unui tip de scaun omologat în temeiul prezentului regulament şi pe toate vehiculele conforme unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se aplică, în mod vizibil, într-un loc uşor accesibil, menţionat în fişa de omologare, o marcă de omologare internaţională, compusă din:

4.5.1.

un cerc în care este înscrisă litera "E", urmată de numărul de identificare al ţării care a acordat omologarea (³);

(³)Numerele distinctive ale părţilor contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluţia consolidată privind construcţia vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.7 - anexa 3, https://unece.org/transport/vehicle-regulations/wp29/resolutions.

4.5.2.

Numărul prezentului regulament, urmat de litera R, o liniuţă şi numărul de omologare în partea dreaptă a cercului menţionat la punctul 4.5.1.

4.6.

Marca de omologare trebuie să fie uşor lizibilă şi de neşters.

4.7.

După caz, marca de omologare trebuie amplasată pe scaun/scaune sau pe plăcuţa cu date (ori lângă această plăcuţă) fixată de producător pe vehicul.

4.8.

În anexa 3 sunt prezentate exemple de amplasare a mărcilor de omologare.

5.1.

Fiecare tip de scaun orientat în direcţia de mers este supus cerinţelor de încercare specificate fie la apendicele 1 (încercarea dinamică), fie la apendicele 5 şi 6 (încercarea statică) la cererea producătorului.

5.2.

Încercările cu rezultat pozitiv la care este supus tipul de scaun sunt înregistrate în fişa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun, conform modelului din anexa 1.

5.3.

Fiecare sistem de reglare şi deplasare prevăzut trebuie să conţină un sistem de blocare, care trebuie să funcţioneze automat.

5.4.

Nu este necesar ca sistemele de reglare şi de blocare să fie în perfectă stare de funcţionare după încercare.

5.5.

Încercarea statică din apendicele 5 nu este permisă în cazul în care scaunul este fixat la structura vehiculului prin orice strângere fără fixare mecanică. Fixare mecanică înseamnă o blocare pozitivă a scaunului care împiedică deplasarea scaunului în direcţia de mers

5.6.

Pe fiecare scaun din faţă al fiecărui vehicul din categoria M2 se montează o tetieră, cu o masă maximă de 3 500 kg. Această tetieră trebuie să fie conformă cu cerinţele Regulamentului ONU nr. 25, astfel cum a fost modificat prin seria de amendamente 04.

6.1.

Ancorajele pentru scaunele din vehicul rezistă:

6.1.1.

fie la încercarea descrisă la apendicele 2;

6.1.2.

fie la încercările descrise la apendicele 1, dacă scaunul este montat pe partea structurii vehiculului care este supusă încercării. Scaunul nu trebuie să fie un scaun omologat dacă îndeplineşte cerinţele punctului 3.2.1. din apendicele menţionat anterior.

6.2.

Este admisă deformarea permanentă, inclusiv ruperea unui ancoraj sau a zonei înconjurătoare, cu condiţia ca forţa prescrisă să fi fost menţinută pe întreaga perioadă de timp prevăzută.

6.3.

Dacă într-un vehicul există mai multe tipuri de ancoraje, fiecare variantă este supusă încercării în vederea omologării vehiculului.

6.4.

Se poate face o singură încercare pentru omologarea simultană a unui scaun şi a unui vehicul.

6.5.

Pentru vehiculele din categoria M3, se consideră că ancorajele scaunelor corespund cerinţelor de la punctele 6.1. şi 6.2., dacă ancorajele centurilor de siguranţă ale locurilor corespunzătoare sunt montate direct pe scaunele care urmează să fie instalate şi aceste ancoraje ale centurilor corespund cerinţelor Regulamentului nr. 14, dacă este cazul cu derogarea prevăzută la punctul 7.4.

7.1.

Toate scaunele instalate cu faţa în direcţia de mers se omologhează conform cerinţelor de la punctul 5. din prezentul regulament şi respectă următoarele condiţii:

7.1.1.

înălţimea de referinţă a scaunului este de minimum 1 m; precum şi

7.1.2.

punctul H al scaunului situat imediat în spate se află cu cel mult 72 mm mai sus faţă de punctul H al scaunului în cauză sau, dacă scaunul din spate are punctul H mai înalt cu mai mult de 72 mm, atunci scaunul în cauză este supus încercării şi omologat pentru instalarea în această poziţie.

7.2.

Dacă omologarea se face conform apendicelui 1, se aplică încercările 1 şi 2, cu următoarele excepţii:

7.2.1.

încercarea 1 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranţă (de exemplu, nu există un scaun orientat în direcţia de mers sau lateral chiar în spatele scaunului supus încercării).

7.2.2.

Încercarea 2 nu se aplică:

7.2.2.1.

dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centura de siguranţă fixată sau

7.2.2.2.

dacă scaunul din spate este un scaun orientat în direcţia de mers dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care respectă pe deplin cerinţele Regulamentului nr. 14 (fără derogare) sau

7.2.2.3.

dacă scaunul corespunde cerinţelor de la apendicele 6 la prezentul regulament.

7.3.

Dacă omologarea se face conform apendicelor 5 şi 6, se aplică toate încercările, cu excepţia următoarelor:

7.3.1.

Încercarea prevăzută la apendicele 5 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranţă (adică nu există un scaun orientat în direcţia de mers sau lateral chiar în spatele scaunului supus încercării).

7.3.2.

Încercarea prevăzută la apendicele 6 nu se aplică:

7.3.2.1.

dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centura de siguranţă fixată sau

7.3.2.2.

dacă scaunul din spate este un scaun orientat în direcţia de mers dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care respectă pe deplin cerinţele Regulamentului nr. 14 (fără derogare).

7.4.

Instalarea scaunelor orientate lateral este supusă următoarelor condiţii:

7.4.1.

înălţimea de referinţă a scaunului este de minimum 1 m;

7.4.2.

planul care intersectează punctele H ale scaunelor orientate lateral adiacente este paralel cu planul de referinţă;

7.4.3.

distanţa pe orizontală dintre rândul punctului H între două scaune orientate lateral adiacente nu depăşeşte 725 mm şi nu este mai mică de 450 mm, măsurată orizontal între planurile longitudinale verticale care trec prin centrele acestor poziţii de şedere, (a se vedea apendicele 7, figura 1); precum şi

7.4.4.

pasagerii din scaunele orientate lateral sunt protejaţi de o parte a vehiculului (de exemplu, o partiţie, un perete sau spătarul unui scaun orientat în direcţia de mers) în faţa celui mai frontal scaun orientat lateral. Această parte de vehicul îndeplineşte cerinţele de la apendicele 7. Ea trebuie să îşi menţină funcţia de protecţie în timpul încercării.

8.1.

Scaunele şi/sau vehiculele omologate în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel fabricate încât să fie conforme cu tipul omologat, cu îndeplinirea cerinţelor specificate la punctele 5, 6 şi 7 de mai sus.

8.2.

Pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor prevăzute la punctul 8.1., trebuie efectuate verificări corespunzătoare ale producţiei. În acest caz, prin controale corespunzătoare se înţelege verificarea dimensiunilor produsului, precum şi existenţa unor proceduri de asigurare a controlului efectiv al calităţii produselor.

8.3.

Autoritatea competentă care acordă omologarea de tip poate verifica oricând conformitatea metodelor de control aplicabile fiecărei unităţi de producţie şi poate efectua, pe eşantioane, orice încercare considerată necesară, aleasă dintre încercările efectuate în vederea omologării. Frecvenţa normală a acestor verificări trebuie să fie de o dată pe an.

9.1.

În cazul în care nu sunt îndeplinite cerinţele enunţate mai sus, omologarea acordată pentru un tip de scaun şi/sau un tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă.

9.2.

Dacă o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o iniţial, partea respectivă informează celelalte părţi contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fişe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 şi/sau anexa 2 la prezentul regulament.

10.1.

Orice modificare a tipului de scaun şi/sau a tipului de vehicul este notificată departamentului administrative care a omologat tipul de scaun şi/sau tipul de vehicul. Autoritatea care acordă omologarea de tip poate:

10.1.1.

să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ şi că, în orice caz, scaunul şi/sau vehiculul rămân(e) conform cu cerinţele stabilite sau

10.1.2.

să solicite un alt raport de încercare din partea serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

10.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, specificând modificările, se comunică prin procedura specificată în articolul 4.4. de mai sus părţilor la Acordul care pune în aplicare prezentul regulament.

10.3.

Departamentul administrativ competent care a emis extinderea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru o astfel de extindere şi să informeze celelalte părţi participante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fişe de comunicare, conform modelului din anexa 1 şi/sau anexa 2 la prezentul regulament.

12.1.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente, niciuna dintre părţile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.2.

Începând cu 1 noiembrie 2012, părţile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai dacă sunt îndeplinite cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.3.

Începând cu 1 noiembrie 2014, omologările acordate în conformitate cu prezentul regulament încetează să fie valabile, cu excepţia celor acordate în conformitate cu cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.4.

Începând cu 1 noiembrie 2014, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza prima înmatriculare naţională sau regională (prima punere în circulaţie) a unui vehicul care nu a fost omologat de tip în conformitate cu cerinţele seriei 02 de amendamente la prezentul regulament.

12.5.

Inclusiv după data intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente, omologările componentelor în temeiul seriei 01 de amendamente la prezentul regulament rămân valabile, iar părţile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte şi nu refuză acordarea de extinderi ale omologării în temeiul seriei 01 de amendamente la prezentul regulament.

12.6.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, niciuna dintre părţile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

12.7.

După 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părţile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări pentru tipuri noi de vehicule numai dacă sunt îndeplinite cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

12.8.

După 60 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente la prezentul regulament, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza omologarea de tip naţională sau regională şi pot refuza prima înmatriculare naţională sau regională (prima punere în circulaţie) a unui vehicul care nu îndeplineşte cerinţele seriei 03 de amendamente la prezentul regulament.

12.9.

Inclusiv după data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, omologările componentelor în temeiul seriei 01 sau 02 de amendamente la prezentul regulament rămân valabile, iar părţile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să continue să le accepte şi să nu refuze acordarea de extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriei 01 sau 02 de amendamente la prezentul regulament.

12.10.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament ONU nu poate refuza să acorde sau nu poate refuza să accepte omologările de tip ONU în temeiul prezentului regulament ONU, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

12.11.

Începând cu 1 septembrie 2021, părţile contractante care aplică prezentul regulament ONU nu au obligaţia de a accepta omologările de tip în temeiul seriilor precedente de amendamente care au fost emise pentru prima dată după 1 septembrie 2021.

12.12.

Până la 1 septembrie 2022, părţile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să accepte omologările de tip ONU în temeiul seriei precedente de amendamente care au fost emise pentru prima dată înainte de 1 septembrie 2021.

12.13.

Începând cu 1 septembrie 2022, părţile contractante care aplică prezentul regulament nu mai au obligaţia de a accepta omologările de tip în temeiul seriilor precedente de amendamente la prezentul regulament.

12.14.

Părţile contractante care aplică prezentul regulament ONU nu pot refuza să acorde omologări de tip ONU în temeiul niciunei serii precedente de amendamente la prezentul regulament ONU sau extinderi ale acestora.