Titlul iii - LABORATOARE DE REFERINŢĂ ŞI CENTRE DE REFERINŢĂ - Regulamentul 625/15-mar-2017 privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislaţiei privind alimentele şi furajele, a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecţie a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 şi (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 şi (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului şi a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE şi 2008/120/CE ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 şi (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE şi 97/78/CE ale Consiliului şi a Deciziei 92/ 438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale)

Acte UE

Jurnalul Oficial 95L

În vigoare
Versiune de la: 3 Martie 2025
TITLUL III:LABORATOARE DE REFERINŢĂ ŞI CENTRE DE REFERINŢĂ
Art. 92: Decizia de a înfiinţa un laborator de referinţă al Uniunii Europene
(1)În domeniile reglementate de normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), se înfiinţează un laborator de referinţă al Uniunii Europene în cazul în care eficacitatea controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale depinde şi de calitatea, uniformitatea şi fiabilitatea:
a)metodelor de analizare, testare sau diagnosticare utilizate de laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu articolul 37 alineatul (1); şi
b)rezultatelor analizelor, testelor şi diagnosticărilor efectuate de laboratoarele oficiale respective.
(2)Un laborator de referinţă al Uniunii Europene se înfiinţează în cazul în care există o nevoie recunoscută de a promova practici uniforme în ceea ce priveşte elaborarea sau utilizarea metodelor menţionate la alineatul (1) litera (a).
(3)Comisia revizuieşte cu regularitate mandatul şi funcţionarea laboratoarelor de referinţă ale Uniunii Europene.
(4)Prin intermediul unui act delegat pentru completarea prezentului regulament, Comisia adoptă decizia de înfiinţare a unui laborator de referinţă al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 144.
Art. 93: Desemnarea laboratoarelor de referinţă ale Uniunii Europene
(1)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia desemnează laboratoare de referinţă ale Uniunii Europene în cazurile în care a fost luată o decizie de a înfiinţa un astfel de laborator în conformitate cu articolul 92.
(2)Desemnările prevăzute la alineatul (1):
a)urmează unui proces public de selecţie; şi
b)sunt limitate în timp pentru o perioadă minimă de cinci ani sau sunt revizuite cu regularitate.
(3)Laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene:
a)funcţionează în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 şi sunt acreditate în conformitate cu standardul respectiv de către un organism naţional de acreditare care funcţionează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Domeniul de aplicare al acreditării respective:
(i)include toate metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator ce trebuie să fie utilizate de către laborator atunci când funcţionează ca laborator de referinţă al Uniunii Europene;
(ii)poate cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator sau grupuri de metode;
(iii)poate fi definit într-un mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate utilizate de către laboratorul de referinţă al Uniunii Europene, în cazul în care acreditarea a fost acordată, sau metode noi, în plus faţă de metodele respective, pe baza validării proprii a laboratorului fără o evaluare specifică, înainte de utilizarea respectivelor metode modificate sau noi, efectuată de către organismul naţional de acreditare a statului membru în care este situat laboratorul de referinţă al Uniunii Europene;
b)sunt imparţiale, nu sunt afectate de niciun conflict de interese şi, în special, nu se găsesc într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei lor profesionale în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor lor de laboratoare de referinţă ale Uniunii Europene;
c)dispun de sau au acces prin contract la personal cu calificare adecvată şi formare corespunzătoare în tehnicile de analizare, testare şi diagnosticare aplicate în domeniul lor de competenţă, precum şi de personal auxiliar, după caz;
d)deţin sau au acces la infrastructura, echipamentele şi produsele necesare îndeplinirii atribuţiilor care li se încredinţează;
e)se asigură că personalul lor şi personalul angajat prin contract au o bună cunoaştere a standardelor şi a practicilor internaţionale şi iau în considerare ultimele evoluţii ale cercetării la nivel naţional, internaţional şi al Uniunii în exercitarea activităţii lor;
f)dispun de sau au acces la echipamentul necesar pentru a-şi îndeplini atribuţiile în situaţii de urgenţă; şi
g)dacă este cazul, dispun de echipamentul necesar pentru respectarea standardelor de biosecuritate relevante.
(4)Prin derogare de la alineatul 3 litera (a) din prezentul articol, pentru domeniul reglementat de normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), Comisia poate desemna laboratoare oficiale, desemnate ca atare de către autorităţile competente pe baza unei derogări adoptate în temeiul articolului 41, ca laboratoare de referinţă ale Uniunii Europene, indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiţia prevăzută la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol.
(5)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, laboratoarele menţionate la articolul 32 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 şi de la articolul 21 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 constituie laboratoare de referinţă ale Uniunii Europene cu responsabilităţile şi atribuţiile prevăzute la articolul 94 din prezentul regulament în următoarele domenii:
a)OMG şi alimentele şi furajele modificate genetic; şi
b)aditivii din furaje.
(6)Obligaţiile de confidenţialitate ale personalului, menţionate la articolul 8, se aplică mutatis mutandis personalului din laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene.
Art. 94: Responsabilităţile şi atribuţiile laboratoarelor de referinţă ale Uniunii Europene
(1)Laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene contribuie la îmbunătăţirea şi la armonizarea metodelor de analizare, testare sau diagnosticare pe care le utilizează laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu articolul 37 alineatul (1), precum şi a datelor generate de acestea cu privire la analize, teste şi diagnosticări.
(2)Laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene desemnate în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) au următoarele atribuţii, în măsura în care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale laboratoarelor de referinţă care au fost stabilite în conformitate cu obiectivele şi priorităţile programelor de activitate relevante adoptate de către Comisie, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:
a)furnizează laboratoarelor naţionale de referinţă detalii şi orientări privind metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator, inclusiv privind metodele de referinţă;
b)furnizează materiale de referinţă laboratoarelor naţionale de referinţă;
c)coordonează aplicarea metodelor menţionate la litera (a) de către laboratoarele naţionale de referinţă şi, după caz, de către alte laboratoare oficiale, în special prin organizarea de teste comparative periodice între laboratoare sau prin teste de competenţă şi prin asigurarea monitorizării corespunzătoare a acestor teste comparative sau a testelor de competenţă în conformitate cu protocoalele acceptate la nivel internaţional, dacă acestea sunt disponibile, şi informează Comisia şi statele membre cu privire la rezultatele şi monitorizarea testelor comparative între laboratoare sau a testelor de competenţă;
d)coordonează sistemele practice necesare în vederea aplicării noilor metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator şi informează laboratoarele naţionale de referinţă cu privire la evoluţiile din acest domeniu;
e)susţin cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor naţionale de referinţă şi, în caz de necesitate, al personalului altor laboratoare oficiale, precum şi al experţilor din ţări terţe;
f)acordă Comisiei asistenţă ştiinţifică şi tehnică în cadrul misiunii lor;
g)oferă laboratoarelor naţionale de referinţă informaţii privind activităţile de cercetare relevante la nivel naţional, al Uniunii şi internaţional;
h)colaborează în cadrul misiunii lor cu laboratoare din ţări terţe, precum şi cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), cu Agenţia Europeană pentru Medicamente (EMA) şi cu Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC);
i)oferă în mod activ asistenţă pentru identificarea în statele membre a focarelor de boli cu transmitere prin alimente, boli zoonotice sau boli ale animalelor, precum şi a organismelor dăunătoare plantelor, prin studiul izolatelor agentului patogen sau al specimenelor de organisme dăunătoare în vederea confirmării diagnosticului, a caracterizării şi a efectuării de studii taxonomice sau epizootice;
j)coordonează sau efectuează teste de verificare a calităţii reactivilor şi a loturilor de reactivi utilizaţi la diagnosticarea bolilor cu transmitere prin alimente, a zoonozelor sau a bolilor animalelor şi a organismelor dăunătoare plantelor;
k)în cazul în care este relevant pentru domeniul lor de competenţă, întocmesc şi menţin:
(i)colecţii de referinţă cu organisme dăunătoare plantelor şi/sau cu tulpini de referinţă ale agenţilor patogeni;
(ii)colecţii de referinţă cu materiale destinate contactului cu alimentele, utilizate la calibrarea echipamentelor de analiză şi furnizează eşantioane laboratoarelor naţionale de referinţă;
(iii)liste actualizate cu reactivii şi substanţele de referinţă disponibile, precum şi cu producătorii şi furnizorii substanţelor şi reactivilor respectivi; şi
l)în cazul în care este relevant pentru domeniul lor de competenţă, cooperează între ele şi cu Comisia, după caz, pentru a dezvolta metode de analiză, testare sau diagnosticare la standarde ridicate.
În ceea ce priveşte litera (k) punctul (i), laboratorul de referinţă al Uniunii Europene poate, de asemenea, stabili şi întreţine respectivele colecţii de referinţă şi tulpini de referinţă pe bază de externalizare prin contract către alte laboratoare oficiale şi organizaţii ştiinţifice.
(3)Laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene publică lista laboratoarelor naţionale de referinţă desemnate de către statele membre în conformitate cu articolul 100 alineatul (1).
Art. 95: Desemnarea centrelor de referinţă ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor
(1)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia desemnează centre de referinţă ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor care să sprijine Comisia şi statele membre în aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (f).
(2)Desemnările prevăzute la alineatul (1):
a)urmează unui proces public de selecţie; şi
b)sunt limitate în timp sau sunt revizuite cu regularitate.
(3)Centrele de referinţă ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor:
a)acţionează în mod imparţial în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor lor ca centre de referinţă ale Uniunii Europene;
b)au un nivel ridicat de competenţă ştiinţifică şi tehnică în ceea ce priveşte relaţia omului cu animalele, comportamentul animalelor, fiziologia animală, genetica animalelor, sănătatea şi nutriţia animalelor în perspectiva bunăstării animalelor, precum şi cu privire la aspectele legate de bunăstarea animalelor în cazul utilizării comerciale şi în scopuri ştiinţifice a acestora;
c)dispun de personal cu calificare adecvată şi formare corespunzătoare în domeniile menţionate la litera (b) şi în chestiuni de etică privind animalele, precum şi de personal auxiliar, după caz;
d)deţin sau au acces la infrastructura, echipamentele şi produsele necesare îndeplinirii atribuţiilor care li se încredinţează; şi
e)se asigură că membrii personalului lor au o bună cunoaştere a standardelor şi a practicilor internaţionale din domeniile menţionate la litera (b), iar în exercitarea activităţii iau în considerare ultimele evoluţii ale cercetărilor în aceste domenii de la nivel naţional, internaţional şi al Uniunii, inclusiv studiile efectuate şi acţiunile întreprinse de către alte centre de referinţă ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor.
Art. 96: Responsabilităţile şi atribuţiile centrelor de referinţă ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor
Centrele de referinţă ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor au următoarele atribuţii de sprijin, în măsura în care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale centrelor de referinţă care au fost stabilite în conformitate cu obiectivele şi priorităţile programelor de activitate relevante adoptate de către Comisie, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:
(a)oferă expertiză ştiinţifică şi tehnică în domeniul de aplicare al misiunii lor, inclusiv, dacă este cazul, sub forma asistenţei coordonate, reţelelor şi organismelor de sprijin naţional relevante în domeniul reglementat de normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (f);
(b)furnizează expertiză ştiinţifică şi tehnică în vederea elaborării şi a aplicării indicatorilor de bunăstare a animalelor menţionaţi la articolul 21 alineatul (8) litera (e);
(c)elaborează sau coordonează elaborarea unor metode de evaluare a nivelului de bunăstare a animalelor şi a unor metode de îmbunătăţire a bunăstării animalelor;
(d)efectuează studii ştiinţifice şi tehnice privind bunăstarea animalelor utilizate în scop comercial sau ştiinţific;
(e)susţin cursuri de formare pentru personalul reţelelor sau organismelor naţionale ştiinţifice menţionate la litera (a), al personalului autorităţilor competente şi al experţilor din ţări terţe; şi
(f)diseminează rezultatele cercetărilor şi inovaţiile tehnice şi colaborează cu organismele de cercetare ale Uniunii în domeniile lor de competenţă.
Art. 97: Desemnarea centrelor de referinţă ale Uniunii Europene pentru autenticitatea şi integritatea lanţului agroalimentar
(1)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate să desemneze centre de referinţă ale Uniunii Europene care sprijină activităţile Comisiei şi ale statelor membre de prevenire, identificare şi sancţionare a cazurilor de încălcare a normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) prin practici înşelătoare sau frauduloase.
(2)Desemnările prevăzute la alineatul (1):
a)urmează unui proces public de selecţie; şi
b)sunt limitate în timp sau sunt revizuite cu regularitate.
(3)Centrele de referinţă ale Uniunii Europene pentru autenticitatea şi integritatea lanţului agroalimentar:
a)acţionează în mod imparţial în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor lor ca centre de referinţă ale Uniunii Europene;
b)posedă un nivel ridicat de competenţă ştiinţifică şi tehnică în domeniile reglementate prin normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi în domeniul medico-legal aplicat domeniilor respective, având astfel capacitatea de a derula şi coordona activităţi de cercetare la cel mai înalt nivel cu privire la autenticitatea şi integritatea bunurilor şi de a elabora, aplica şi valida metodele care trebuie utilizate pentru depistarea cazurilor de încălcare a normelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) prin practici înşelătoare sau frauduloase;
c)dispun de personal cu calificare adecvată şi formare corespunzătoare în domeniile menţionate la litera (b), precum şi de personalul auxiliar necesar;
d)deţin sau au acces la infrastructura, echipamentele şi produsele necesare îndeplinirii atribuţiilor care li se încredinţează; şi
e)se asigură că personalul lor are o bună cunoaştere a standardelor şi a practicilor internaţionale din domeniile menţionate la litera (b), iar în exercitarea activităţii iau în considerare ultimele evoluţii ale cercetărilor în aceste domenii la nivel naţional, internaţional şi al Uniunii.
Art. 98: Responsabilităţile şi atribuţiile centrelor de referinţă ale Uniunii Europene pentru autenticitatea şi integritatea lanţului agroalimentar
Centrele de referinţă ale Uniunii Europene pentru autenticitatea şi integritatea lanţului agroalimentar au următoarele atribuţii de sprijin, în măsura în care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale centrelor de referinţă care au fost stabilite în conformitate cu obiectivele şi priorităţile programelor de activitate relevante adoptate de către Comisie, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:
(a)furnizarea de cunoştinţe de specialitate în ceea ce priveşte autenticitatea şi integritatea lanţului agroalimentar şi metodele de depistare a cazurilor de încălcare a normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament prin practici înşelătoare sau frauduloase, în legătură cu ştiinţele medico-legale aplicate în domeniile reglementate de aceste norme;
(b)furnizarea unor analize specifice menite să identifice segmentele din lanţul agroalimentar care pot face obiectul încălcării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament prin practici înşelătoare sau frauduloase şi acordarea de asistenţă la elaborarea de tehnici şi de protocoale pentru controalele oficiale specifice;
(c)în cazul în care este necesar, îndeplinirea atribuţiilor menţionate la articolul 94 alineatul (2) literele (a)-(h) din prezentul regulament, evitând suprapunerea cu atribuţiile laboratoarelor de referinţă ale Uniunii Europene desemnate în conformitate cu articolul 93 din prezentul regulament;
(d)în cazul în care este necesar, constituirea şi menţinerea culegerilor sau băncilor de date cu materiale de referinţă autentificate, care să fie utilizate pentru a detecta încălcări ale normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament prin practici înşelătoare sau frauduloase;
(e)diseminarea rezultatelor cercetărilor şi inovaţiilor tehnice din domeniile care intră în domeniul lor de competenţă.
Art. 99: Obligaţiile Comisiei
(1)Comisia publică şi actualizează, ori de câte ori este necesar, lista:
a)laboratoarelor de referinţă ale Uniunii Europene prevăzute la articolul 93;
b)centrelor de referinţă ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor prevăzute la articolul 95;
c)centrelor de referinţă ale Uniunii Europene pentru autenticitatea şi integritatea lanţului agroalimentar, prevăzute la articolul 97.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte stabilirea cerinţelor, a responsabilităţilor şi a atribuţiilor care revin laboratoarelor de referinţă ale Uniunii Europene, centrelor de referinţă ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor şi centrelor de referinţă ale Uniunii Europene pentru autenticitatea şi integritatea lanţului agroalimentar, în plus faţă de cele prevăzute la articolul 93 alineatul (3), articolul 94, articolul 95 alineatul (3), articolul 96, articolul 97 alineatul (3) şi articolul 98. Respectivele acte delegate se limitează la situaţii justificate de riscuri noi sau emergente, boli noi sau emergente ale animalelor sau organisme noi sau emergente dăunătoare plantelor sau noi cerinţe juridice.
(3)Laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene şi centrele de referinţă ale Uniunii Europene fac obiectul unor controale din partea Comisiei pentru a verifica respectarea cerinţelor de la articolul 93 alineatul (3), articolul 94, articolul 95 alineatul (3) şi articolul 97 alineatul (3).
(4)În cazul în care controalele efectuate de Comisie menţionate la alineatul (3) din prezentul articol constată nerespectarea cerinţelor articolului 93 alineatul (3), ale articolului 94, ale articolului 95 alineatul (3) şi ale articolului 97 alineatul (3), după primirea observaţiilor din partea laboratorului de referinţă al Uniunii Europene sau din partea centrului de referinţă al Uniunii Europene, Comisia:
a)prin intermediul unui act de punere în aplicare, retrage desemnarea laboratorului sau a centrului respectiv; sau
b)ia orice alte măsuri adecvate.
Art. 100: Desemnarea laboratoarelor naţionale de referinţă
(1)Statele membre desemnează unul sau mai multe laboratoare naţionale de referinţă pentru fiecare laborator de referinţă al Uniunii Europene desemnat în conformitate cu articolul 93 alineatul (1).
Statele membre pot desemna un laborator naţional de referinţă şi în cazul în care nu există un laborator de referinţă corespunzător al Uniunii Europene.
Un stat membru poate desemna un laborator cu sediul într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă care este parte contractantă la Acordul privind Spaţiul Economic European.
Acelaşi laborator poate fi desemnat ca laborator naţional de referinţă pentru mai multe state membre.
(2)Laboratoarelor naţionale de referinţă li se aplică dispoziţiile articolului 37 alineatul (4) litera (e), ale articolului 37 alineatul (5), ale articolului 39, ale articolului 42 alineatul (1), ale articolului 42 alineatul (2) literele (a) şi (b) şi ale articolului 42 alineatul (3).
Prin derogare de la articolul 37 alineatul (4) litera (e), pentru domeniul reglementat de normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), autorităţile competente pot desemna laboratoare oficiale, desemnate ca atare de către autorităţile competente pe baza unei derogări adoptate în temeiul articolului 41, ca laboratoare naţionale de referinţă, indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiţia prevăzută la articolul 37 alineatul (4) litera (e).
(3)Laboratoarele naţionale de referinţă:
a)sunt imparţiale, nu sunt afectate de niciun conflict de interese şi, în special, nu se găsesc într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei lor profesionale în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor lor de laboratoare de referinţă naţionale;
b)dispun de sau au acces prin contract la personal cu calificare adecvată şi formare corespunzătoare în tehnicile de analizare, testare şi diagnosticare în domeniul lor de competenţă, precum şi de personal auxiliar, după caz;
c)deţin sau au acces la infrastructura, echipamentele şi produsele necesare îndeplinirii atribuţiilor care li se încredinţează;
d)se asigură că personalul lor şi personalul angajat prin contract au o bună cunoaştere a standardelor şi a practicilor internaţionale şi iau în considerare ultimele evoluţii ale cercetării la nivel naţional, internaţional şi al Uniunii în exercitarea activităţii lor;
e)dispun de sau au acces la echipamentul necesar pentru a-şi îndeplini atribuţiile în situaţii de urgenţă; şi
f)dacă este cazul, dispun de echipamentul necesar pentru respectarea standardelor de biosecuritate.
(4)Statele membre:
a)transmit Comisiei, laboratorului de referinţă al Uniunii Europene relevant şi altor state membre denumirea şi adresa fiecărui laborator naţional de referinţă;
b)pun informaţiile menţionate la litera (a) la dispoziţia publicului; şi
c)actualizează informaţiile menţionate la litera (a) ori de câte ori este necesar.
(5)Statele membre care au mai multe laboratoare naţionale de referinţă pentru un laborator de referinţă al Uniunii Europene se asigură că laboratoarele respective conlucrează îndeaproape, pentru a asigura o coordonare eficientă între acestea, între ele şi alte laboratoare naţionale, precum şi cu laboratorul de referinţă al Uniunii Europene.
(6)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte stabilirea pentru laboratoarele naţionale de referinţă a altor cerinţe decât cele prevăzute la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol. Aceste acte delegate se limitează la asigurarea coerenţei cu orice cerinţe suplimentare adoptate în conformitate cu articolul 99 alineatul (2).
Art. 101: Responsabilităţile şi atribuţiile laboratoarelor naţionale de referinţă
(1)În domeniul lor de competenţă, laboratoarele naţionale de referinţă:
a)colaborează cu laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene şi participă la cursurile de formare şi la testele comparative între laboratoare organizate de către acestea;
b)coordonează activităţile laboratoarelor oficiale desemnate în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) în vederea armonizării şi a îmbunătăţirii metodelor de analizare, testare sau diagnosticare de laborator şi a modului de utilizare a acestora;
c)dacă este cazul, organizează teste sau teste de competenţă comparative între laboratoarele oficiale, asigură acţiuni corespunzătoare subsecvente testelor şi informează autorităţile competente cu privire la rezultatele acestor teste şi acţiuni subsecvente;
d)asigură diseminarea informaţiilor furnizate de către laboratorul de referinţă al Uniunii Europene la autorităţile competente şi la laboratoarele oficiale;
e)acordă autorităţilor competente asistenţă ştiinţifică şi tehnică în cadrul domeniului lor de competenţă, în vederea aplicării MANCP menţionate la articolul 109 şi a programelor de control coordonate adoptate în conformitate cu articolul 112;
f)dacă este cazul, validează reactivii şi loturile de reactivi, întocmesc şi actualizează liste cu reactivii şi substanţele de referinţă disponibile, precum şi cu producătorii şi furnizorii substanţelor şi reactivilor respectivi;
g)în cazul în care este necesar, susţin cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor oficiale desemnate în temeiul articolului 37 alineatul (1); şi
h)oferă în mod activ asistenţă statului membru care le-a desemnat pentru diagnosticarea focarelor de boli cu transmitere prin alimente, zoonoze sau boli ale animalelor, sau de organisme dăunătoare plantelor, precum şi în cazuri de neconformitate a transporturilor, prin studiul izolatelor agentului patogen sau al specimenelor de organisme dăunătoare în vederea confirmării diagnosticului, a caracterizării şi a efectuării de studii taxonomice sau epizootice.
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte stabilirea unor responsabilităţi şi atribuţii ale laboratoarelor naţionale de referinţă suplimentare faţă de cele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Aceste acte delegate se limitează la asigurarea coerenţei cu orice responsabilităţi şi atribuţii suplimentare adoptate în conformitate cu articolul 99 alineatul (2).