Regulamentul 606/12-iun-2013 privind recunoaşterea reciprocă a măsurilor de protecţie în materie civilă
Acte UE
Jurnalul Oficial 181L
În vigoare Versiune de la: 1 Mai 2025
Regulamentul 606/12-iun-2013 privind recunoaşterea reciprocă a măsurilor de protecţie în materie civilă
Dată act: 12-iun-2013
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (2) literele (a), (e) şi (f),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
după consultarea Comitetului Economic şi Social European,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (1),
(1)JO C 113, 18.4.2012, p. 56.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 22 mai 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 6 iunie 2013.
întrucât:
(1)Uniunea şi-a stabilit ca obiectiv să menţină şi să dezvolte un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia să fie asigurată libera circulaţie a persoanelor şi să fie facilitat accesul la justiţie, în special prin intermediul principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă. Pentru realizarea treptată a unui astfel de spaţiu, Uniunea urmează să adopte măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă cu implicaţii transfrontaliere, în special atunci când acestea sunt necesare pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne.
(2)Articolul 81 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că cooperarea judiciară în materie civilă cu implicaţii transfrontaliere este întemeiată pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor extrajudiciare.
(3)Într-un spaţiu comun de justiţie fără frontiere interne, dispoziţiile referitoare la garantarea recunoaşterii rapide şi simple şi, atunci când este cazul, la executarea într-un alt stat membru a măsurilor de protecţie dispuse într-un stat membru sunt esenţiale pentru a asigura faptul că protecţia acordată unei persoane fizice într-un stat membru este menţinută şi continuată în orice alt stat membru în care călătoreşte sau se stabileşte persoana respectivă. Ar trebui garantat faptul că exercitarea legitimă de către cetăţenii Uniunii a dreptului de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi cu articolul 21 din TFUE, nu duce la o pierdere a protecţiei respective.
(4)Încrederea reciprocă în administrarea justiţiei în Uniune şi obiectivul de a garanta o circulaţie mai rapidă şi mai puţin costisitoare a măsurilor de protecţie pe teritoriul Uniunii justifică principiul potrivit căruia măsurile de protecţie dispuse într-un stat membru să fie recunoscute în toate celelalte state membre fără a necesita proceduri speciale. Prin urmare, o măsură de protecţie dispusă într-un stat membru (denumit în continuare "stat membru de origine") ar trebui să fie tratată ca şi cum ar fi fost dispusă în statul membru în care se solicită recunoaşterea (denumit în continuare "stat membru solicitat").
(5)Pentru atingerea obiectivului liberei circulaţii a măsurilor de protecţie, este necesar şi oportun ca normele care reglementează recunoaşterea şi, după caz, executarea măsurilor de protecţie să fie reglementate de un instrument juridic al Uniunii cu caracter obligatoriu şi cu aplicare directă.
(6)Prezentul regulament ar trebui să se aplice măsurilor de protecţie dispuse în vederea protejării unei persoane atunci când există motive serioase de a considera că viaţa, integritatea fizică sau psihică, libertatea şi securitatea personală sau integritatea sexuală este ameninţată, de exemplu pentru prevenirea oricăror forme de violenţă bazată pe gen sau de violenţă în cadrul relaţiilor apropiate, cum ar fi violenţa fizică, hărţuirea, agresiunea sexuală, urmărirea, intimidarea sau alte forme de constrângere indirectă. Este important de subliniat faptul că prezentul regulament se aplică tuturor victimelor, indiferent dacă este vorba sau nu de victime ale violenţei bazate pe gen.
(7)Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii (3) garantează că victimelor criminalităţii li se pun la dispoziţie informaţii adecvate şi un sprijin corespunzător.
(3)JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(8)Prezentul regulament completează Directiva 2012/29/UE. Faptul că o persoană face obiectul unei măsuri de protecţie dispuse în materie civilă nu exclude neapărat posibilitatea ca persoana respectivă să fie definită drept "victimă" în temeiul directivei menţionate.
(9)Domeniul de aplicare al prezentului regulament intră sub incidenţa cooperării judiciare în materie civilă în sensul articolului 81 din TFUE. Prezentul regulament se aplică numai măsurilor de protecţie dispuse în materie civilă. Măsurile de protecţie adoptate în materie penală fac obiectul Directivei 2011/99/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecţie (1).
(1)JO L 338, 21.12.2011, p. 2.
(10)Noţiunea de materie civilă ar trebui interpretată în mod autonom, în conformitate cu principiile de drept al Uniunii. Caracterul civil, administrativ sau penal al autorităţii care dispune o măsură de protecţie nu ar trebui să fie determinant în ceea ce priveşte evaluarea caracterului civil al unei măsuri de protecţie.
(11)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere funcţionării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti (2) (denumit în continuare "Regulamentul Bruxelles IIa"). Deciziile luate în temeiul Regulamentului Bruxelles IIa ar trebui să continue să fie recunoscute şi executate în temeiul regulamentului respectiv.
(2)JO L 338, 23.12.2003, p. 1.
(12)Prezentul regulament ţine seama de diferitele tradiţii juridice ale statelor membre şi nu aduce atingere sistemelor naţionale în ceea ce priveşte dispunerea măsurilor de protecţie. Prezentul regulament nu obligă statele membre să îşi modifice sistemele naţionale astfel încât să permită dispunerea de măsuri de protecţie în materie civilă, nici să introducă măsuri de protecţie în materie civilă pentru aplicarea prezentului regulament.
(13)Pentru a ţine seama de diferitele tipuri de autorităţi care ordonă măsuri de protecţie în materie civilă în statele membre şi, spre deosebire de alte domenii ale cooperării judiciare, prezentul regulament ar trebui să se aplice atât hotărârilor autorităţilor judiciare, cât şi celor ale autorităţilor administrative, cu condiţia ca acestea din urmă să ofere garanţii cu privire, în special, la imparţialitatea lor şi la dreptul părţilor la o cale de atac judiciară. În niciun caz nu ar trebui ca autorităţile poliţieneşti să fie considerate autorităţi emitente în sensul prezentului regulament.
(14)În baza principiului recunoaşterii reciproce, măsurile de protecţie dispuse în materie civilă în statul membru de origine ar trebui recunoscute în statul membru solicitat ca măsuri de protecţie în materie civilă în conformitate cu prezentul regulament.
(15)În conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, recunoaşterea corespunde cu durata măsurii de protecţie. Cu toate acestea, ţinând seama de diversitatea măsurilor de protecţie în legislaţiile statelor membre, în special în ceea ce priveşte durata, şi de faptul că prezentul regulament se va aplica în mod tipic situaţiilor urgente, efectele recunoaşterii în temeiul prezentului regulament ar trebui, în mod excepţional, să se limiteze la o perioadă de 12 luni de la eliberarea certificatului prevăzut de prezentul regulament, indiferent dacă măsura de protecţie însăşi (fie aceasta o măsură provizorie, limitată în timp sau cu caracter nedefinit) are o durată mai lungă.
(16)În cazurile în care durata unei măsuri de protecţie depăşeşte 12 luni, limitarea efectelor recunoaşterii în temeiul prezentului regulament ar trebui să nu aducă atingere dreptului persoanei protejate de a invoca măsura de protecţie respectivă în temeiul oricărui alt act juridic al Uniunii disponibil care prevede recunoaşterea sau de a solicita o măsură de protecţie naţională în statul membru solicitat.
(17)Limitarea efectelor recunoaşterii este excepţională datorită caracterului special al obiectului prezentului regulament şi ar trebui să nu constituie un precedent pentru alte instrumente în materie civilă şi comercială.
(18)Prezentul regulament ar trebui să abordeze doar recunoaşterea obligaţiei impuse prin măsura de protecţie. Acesta ar trebui să nu reglementeze procedurile pentru punerea în aplicare sau executarea măsurii de protecţie şi nici să nu includă în sfera sa de aplicare potenţialele sancţiuni care ar putea fi impuse dacă obligaţia dispusă prin măsura de protecţie ar fi încălcată în statul membru solicitat. Aspectele respective sunt lăsate la latitudinea dreptului statului membru respectiv. Cu toate acestea, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii şi, în special, cu principiul recunoaşterii reciproce, statele membre urmează să garanteze că măsurile de protecţie recunoscute în temeiul prezentului regulament pot produce efecte în statul membru solicitat.
(19)Măsurile de protecţie care fac obiectul prezentului regulament ar trebui să ofere protecţie persoanei protejate la locul său de reşedinţă sau la locul său de muncă sau într-un alt loc pe care persoana respectivă îl frecventează cu regularitate, precum reşedinţa unor rude apropiate sau şcoala sau instituţia de învăţământ frecventată de copilul său. Indiferent dacă locul în cauză sau întinderea zonei care intră sub incidenţa măsurii de protecţie este descrisă în măsura de protecţie printr-una sau mai multe adrese specifice sau prin menţionarea unei anumite zone circumscrise în care persoana care reprezintă ameninţarea nu poate pătrunde sau, respectiv, de care nu se poate apropia (sau o combinaţie a celor două), recunoaşterea obligaţiei impuse prin măsura de protecţie se referă mai curând la scopul pe care locul îl îndeplineşte pentru persoana protejată, decât la adresa specifică.
(20)Prin prisma celor menţionate anterior şi cu condiţia ca natura şi elementele esenţiale ale măsurii de protecţie să fie menţinute, autorităţii competente a statului membru solicitat ar trebui să i se permită să ajusteze elementele de fapt ale măsurii de protecţie atunci când o astfel de ajustare este necesară pentru ca recunoaşterea măsurii de protecţie să fie efectivă în termeni practici în statul membru solicitat. Elementele de fapt includ adresa, amplasamentul general sau distanţa minimă pe care persoana care reprezintă ameninţarea trebuie să o păstreze faţă de persoana protejată, de adresă sau de amplasamentul general. Cu toate acestea, tipul şi caracterul civil al măsurii de protecţie nu pot fi afectate de o astfel de ajustare.
(21)În vederea facilitării oricărei ajustări a măsurii de protecţie, certificatul ar trebui să indice dacă adresa specificată în măsura de protecţie constituie locul de reşedinţă, locul de muncă sau un loc pe care persoana protejată îl frecventează cu regularitate. În plus, dacă este cazul, ar trebui totodată să se indice în certificat zona circumscrisă (raza aproximativă de la adresa specifică) căreia i se aplică obligaţia impusă prin măsura de protecţie persoanei care reprezintă ameninţarea.
(22)Pentru a facilita libera circulaţie a măsurilor de protecţie în cadrul Uniunii, prezentul regulament ar trebui să introducă un model uniform de certificat şi să dispună crearea unui formular standard multilingv în acest scop. Autoritatea emitentă ar trebui să elibereze certificatul la cererea persoanei protejate.
(23)Câmpurile pentru text liber din formularul standard multilingv pentru certificat ar trebui să fie în număr cât mai redus, astfel încât traducerea sau transliteraţia să poată fi asigurată în cele mai multe cazuri fără a impune niciun cost persoanei protejate prin utilizarea formularului standard în limba relevantă. Toate costurile pentru traducerile necesare, altele decât pentru textul formularului standard multilingv, urmează să fie alocate în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului membru de origine.
(24)În cazul în care un certificat conţine text liber, autoritatea competentă a statului membru solicitat ar trebui să determine dacă este necesară traducerea sau transliteraţia. Acest lucru ar trebui să nu împiedice persoana protejată sau autoritatea emitentă a statului membru de origine să furnizeze o traducere sau o transliteraţie din proprie iniţiativă.
(25)Pentru a garanta respectarea dreptului la apărare al persoanei care reprezintă ameninţarea, în cazul în care măsura de protecţie a fost dispusă în lipsă sau în cadrul unei proceduri care nu prevede notificarea prealabilă a persoanei respective (denumită în continuare "procedură ex parte"), eliberarea certificatului ar trebui să fie posibilă numai dacă persoana respectivă a avut ocazia să îşi pregătească apărarea împotriva măsurii de protecţie. Cu toate acestea, pentru a evita eludarea şi ţinând seama de caracterul tipic de urgenţă al cazurilor care necesită măsuri de protecţie, ar trebui să nu se impună ca perioada pentru pregătirea acestei apărări să expire înainte de eliberarea unui certificat. Certificatul ar trebui eliberat de îndată ce măsura de protecţie devine executorie în statul membru de origine.
(26)Având în vedere obiectivele de simplitate şi rapiditate, prezentul regulament prevede metode simple şi rapide care să fie utilizate pentru aducerea la cunoştinţa persoanei care reprezintă ameninţarea în legătură cu etapele procedurale. Metodele specifice respective de notificare ar trebui să se aplice numai în sensul prezentului regulament, având în vedere caracterul special al obiectului său, ar trebui să nu servească drept precedent pentru alte instrumente în materie civilă şi comercială şi ar trebui să nu afecteze obligaţiile care revin unui stat membru cu privire la comunicarea şi notificarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă care decurg dintr-o convenţie bilaterală sau multilaterală încheiată de statul membru respectiv cu o ţară terţă.
(27)Atunci când certificatul este adus la cunoştinţa persoanei care reprezintă ameninţarea, precum şi atunci când se procedează la vreo ajustare a oricărui element de fapt al unei măsuri de protecţie în statul membru solicitat, ar trebui să se acorde atenţia cuvenită interesului persoanei protejate de a nu se dezvălui locul în care se află aceasta sau alte date de contact ale sale. Astfel de date ar trebui să nu fie dezvăluite persoanei care reprezintă ameninţarea decât dacă o astfel de dezvăluire este necesară în scopul respectării măsurii de protecţie sau al executării acesteia.
(28)Emiterea certificatului ar trebui să nu facă obiectul niciunei căi de atac.
(29)Certificatul ar trebui rectificat în situaţiile în care, din cauza unei erori sau a unei inadvertenţe evidente, cum ar fi o eroare de dactilografiere sau o eroare de transliterare sau de copiere, certificatul nu reflectă în mod corect măsura de protecţie, sau ar trebui retras dacă este evident că a fost acordat în mod greşit, de exemplu atunci când a fost utilizat pentru o măsură care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sau când a fost emis cu încălcarea cerinţelor pentru emiterea sa.
(30)Autoritatea emitentă a statului membru de origine ar trebui, la cerere, să asiste persoana protejată în obţinerea de informaţii privind autorităţile statului membru destinatar în faţa cărora măsura de protecţie urmează să fie invocată sau executarea urmează să fie solicitată.
(31)Funcţionarea armonioasă a justiţiei necesită evitarea situaţiei în care în două state membre se pronunţă hotărâri ireconciliabile. În acest scop, prezentul regulament ar trebui să prevadă un motiv de refuz al recunoaşterii sau al executării măsurii de protecţie în cazul în care măsura este ireconciliabilă cu o hotărâre judecătorească pronunţată sau recunoscută în statul membru solicitat.
(32)În circumstanţe excepţionale, consideraţii de interes public pot justifica un refuz al instanţelor statelor membre solicitate de a recunoaşte sau executa o măsură de protecţie în cazul în care aplicarea acesteia ar fi vădit incompatibilă cu ordinea publică a statului membru respectiv. Cu toate acestea, instanţele ar trebui să nu poată aplica excepţia de ordine publică pentru a refuza recunoaşterea sau executarea unei măsuri de protecţie dacă în felul acesta ar încălca drepturile prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21.
(33)În cazul suspendării sau retragerii măsurii de protecţie sau al retragerii certificatului în statul membru de origine, autoritatea competentă a statului membru solicitat ar trebui, la transmiterea certificatului relevant, să suspende sau să retragă efectele recunoaşterii şi, după caz, executarea măsurii de protecţie.
(34)O persoană protejată ar trebui să aibă acces efectiv la justiţie în alte state membre. Pentru a asigura un astfel de acces efectiv în cadrul procedurilor care fac obiectul prezentului regulament, urmează să se acorde asistenţă judiciară în conformitate cu Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii (1).
(1)JO L 26, 31.1.2003, p. 41.
(35)Pentru a facilita aplicarea prezentului regulament, statele membre ar trebui să fie obligate să furnizeze anumite informaţii privind normele şi procedurile lor interne referitoare la măsurile de protecţie în materie civilă în cadrul Reţelei judiciare europene în materie civilă şi comercială create prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului (2). Accesul la informaţiile furnizate de statele membre ar trebui să fie disponibil prin intermediul portalului european e-justiţie.
(2)JO L 174, 27.6.2001, p. 25.
(36)Pentru a se asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte stabilirea şi modificarea ulterioară ale formularelor prevăzute în prezentul regulament. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (3).
(3)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(37)Ar trebui să se folosească procedura de examinare pentru adoptarea actelor de punere în aplicare de stabilire şi modificare ulterioară a formularelor prevăzute în prezentul regulament.
(38)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, acesta are ca obiectiv garantarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt prevăzute la articolele 47 şi 48. Prezentul regulament ar trebui să se aplice în conformitate cu aceste drepturi şi principii.
(39)Deoarece obiectivul prezentului regulament, şi anume stabilirea normelor pentru un mecanism simplu şi rapid de recunoaştere a măsurilor de protecţie dispuse într-un stat membru în materie civilă, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, prin urmare putând fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este enunţat la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului respectiv.
(40)În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, anexat la TUE şi la TFUE, statele membre respective şi-au notificat intenţia de a participa la adoptarea şi la aplicarea prezentului regulament.
(41)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul nr. 22 privind poziţia Danemarcei, anexat la TUE şi la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligaţii în temeiul acestuia şi nu face obiectul aplicării sale.
(42)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a emis un aviz la 17 octombrie 2011 (1) în temeiul articolului 41 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (2),
(1)JO C 35, 9.2.2012, p. 10.
(2)JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect
Prezentul regulament instituie norme referitoare la un mecanism simplu şi rapid de recunoaştere a măsurilor de protecţie dispuse într-un stat membru în materie civilă.
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică măsurilor de protecţie în materie civilă dispuse de o autoritate emitentă în sensul articolului 3 punctul 4.
(2)Prezentul regulament se aplică în cazurile transfrontaliere. În sensul prezentului regulament, un caz este considerat caz transfrontalier în cazul în care recunoaşterea măsurii de protecţie dispusă într-un stat membru se solicită în alt stat membru.
(3)Prezentul regulament nu se aplică măsurilor de protecţie care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."măsură de protecţie" înseamnă orice hotărâre, indiferent de denumirea acesteia, dispusă de autoritatea emitentă a statului membru de origine, în conformitate cu dreptul intern al acestuia, prin care se impun una sau mai multe dintre următoarele obligaţii persoanei care reprezintă ameninţarea, în vederea protejării unei alte persoane, atunci când integritatea fizică sau psihică a persoanei din urmă poate fi ameninţată:
(a)o interdicţie sau reglementare a accesului la locul în care persoana protejată îşi are reşedinţa, în care munceşte sau pe care îl frecventează sau în care locuieşte cu regularitate;
(b)o interdicţie sau reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv prin telefon, poştă electronică sau obişnuită, fax sau orice alt mijloc;
(c)o interdicţie sau reglementare a apropierii de persoana protejată la o distanţă mai mică decât cea stabilită;
2."persoană protejată" înseamnă o persoană fizică care face obiectul protecţiei oferite de o măsură de protecţie;
3."persoană care reprezintă ameninţarea" înseamnă o persoană fizică căreia i-au fost impuse una sau mai multe dintre obligaţiile menţionate la punctul 1;
4."autoritate emitentă" înseamnă orice autoritate judiciară sau orice altă autoritate desemnată de un stat membru ca fiind competentă în materiile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu condiţia ca această altă autoritate să ofere părţilor garanţii în ceea ce priveşte imparţialitatea, iar deciziile sale în legătură cu măsura de protecţie, în temeiul legislaţiei statului membru în care funcţionează, să poată fi supuse controlului unei autorităţi judiciare şi să aibă o forţă şi efecte similare cu cele ale unei decizii a unei autorităţi judiciare privind aceleaşi aspecte;
5."stat membru de origine" înseamnă statul membru în care s-a dispus măsura de protecţie;
6."stat membru solicitat" înseamnă statul membru în care este solicitată recunoaşterea şi, acolo unde este cazul, executarea măsurii de protecţie.
Art. 4: Recunoaşterea şi executarea
(1)O măsură de protecţie dispusă într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie nevoie de nicio procedură specială şi este executorie fără să fie necesară o hotărâre de încuviinţare a executării.
(2)O persoană protejată care doreşte să invoce în statul membru solicitat o măsură de protecţie dispusă în statul membru de origine furnizează autorităţii competente din statul membru solicitat:
a)o copie a măsurii de protecţie care întruneşte condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale;
b)certificatul eliberat în statul membru de origine în conformitate cu articolul 5; şi
c)dacă este necesar, o transliteraţie şi/sau o traducere a certificatului în conformitate cu articolul 16.
(3)Certificatul nu îşi produce efectele decât în limitele caracterului executoriu al măsurii de protecţie.
(4)Indiferent dacă măsura de protecţie are o durată mai lungă, efectele recunoaşterii în temeiul alineatului (1) se limitează la o perioadă de 12 luni, începând cu data eliberării certificatului.
(5)Procedura de executare a măsurilor de protecţie este reglementată în dreptul statului membru solicitat.
Art. 5: Certificatul
(1)Autoritatea emitentă din statul membru de origine eliberează certificatul, la cererea persoanei protejate, utilizând formularul standard multilingv stabilit în conformitate cu articolul 19 şi care conţine informaţiile prevăzute la articolul 7.
(2)Eliberarea certificatului nu face obiectul niciunei căi de atac.
(3)La cererea persoanei protejate, autoritatea emitentă din statul membru de origine furnizează persoanei protejate o transliteraţie şi/sau o traducere a certificatului prin utilizarea formularului standard multilingv stabilit în conformitate cu articolul 19.
Art. 6: Cerinţe pentru eliberarea certificatului
(1)Certificatul poate fi eliberat numai dacă măsura de protecţie a fost adusă la cunoştinţa persoanei care reprezintă ameninţarea, în conformitate cu dreptul statului membru de origine.
(2)În cazul în care măsura de protecţie a fost dispusă în lipsă, certificatul poate fi eliberat numai dacă persoanei care reprezintă ameninţarea i s-a comunicat actul de instituire a procedurii sau un document echivalent sau, după caz, a fost informată în alt mod cu privire la iniţierea procedurii în conformitate cu dreptul statului membru de origine, în timp util şi în aşa fel încât să i se permită persoanei respective să îşi pregătească apărarea.
(3)În cazul în care măsura de protecţie a fost dispusă în cadrul unei proceduri care nu prevede notificarea prealabilă a persoanei care reprezintă ameninţarea ("procedură ex parte"), certificatul poate fi eliberat numai dacă persoana respectivă a avut dreptul de a contesta măsura de protecţie în temeiul dreptului statului membru de origine.
Art. 7: Conţinutul certificatului
Certificatul conţine următoarele informaţii:
(a)numele şi adresa/datele de contact ale autorităţii emitente;
(b)numărul de referinţă al dosarului;
(c)data emiterii certificatului;
(d)date privind persoana protejată: nume, data şi locul naşterii, dacă aceste informaţii sunt disponibile, şi o adresă care urmează să fie folosită în scopuri de notificare, precedată de un avertisment clar că adresa respectivă poate fi divulgată persoanei care reprezintă ameninţarea;
(e)date privind persoana care reprezintă ameninţarea: nume, data şi locul naşterii, dacă aceste informaţii sunt disponibile, şi adresa care urmează să fie folosită în scopuri de notificare;
(f)toate informaţiile necesare pentru executarea măsurii de protecţie, inclusiv, după caz, tipul de măsură şi obligaţia impusă prin aceasta persoanei care reprezintă ameninţarea, şi specificându-se funcţia locului şi/sau a perimetrului de care persoanei respective îi este interzis să se apropie sau, respectiv, în care îi este interzis să intre;
(g)durata măsurii de protecţie;
(h)durata efectelor recunoaşterii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4);
(i)o declaraţie potrivit căreia cerinţele enunţate la articolul 6 au fost îndeplinite;
(j)informaţii privind drepturile conferite în temeiul articolelor 9 şi 13;
(k)pentru facilitarea trimiterii, titlul integral al prezentului regulament.
Art. 8: Notificarea certificatului către persoana care reprezintă ameninţarea
(1)Autoritatea emitentă a statului membru de origine aduce la cunoştinţa persoanei care reprezintă ameninţarea certificatul şi faptul că eliberarea certificatului are drept urmare recunoaşterea şi, după caz, caracterul executoriu al măsurii de protecţie în toate statele membre, în conformitate cu articolul 4.
(2)Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa în statul membru de origine, notificarea se efectuează în conformitate cu dreptul statului membru respectiv. Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa într-un stat membru diferit de statul membru de origine, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori printr-un mijloc echivalent sau prin modalităţile electronice de notificare sau comunicare prevăzute la articolele 19 şi 19a din Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European şi al Consiliului (*6). Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa într-o ţară terţă, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-un mijloc echivalent.
(*6)Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) (JO L 405, 2.12.2020, p. 40).
Situaţiile în care adresa persoanei care reprezintă ameninţarea nu este cunoscută sau în care persoana respectivă refuză să accepte primirea notificării se reglementează în dreptul statului membru de origine.
(3)Locul în care ea se află şi alte date de contact ale persoanei protejate nu se dezvăluie persoanei care reprezintă ameninţarea decât dacă dezvăluirea acestora este necesară în scopul respectării măsurii de protecţie sau al executării acesteia.
Art. 9: Rectificarea sau retragerea certificatului
(1)Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (2) şi la cererea persoanei protejate sau a persoanei care reprezintă ameninţarea adresată autorităţii emitente din statul membru de origine sau din propria iniţiativă a respectivei autorităţi, certificatul:
a)se rectifică în cazul în care, din cauza unei erori materiale, există o discrepanţă între măsura de protecţie şi certificat; sau
b)se retrage în cazul în care este evident că certificatul a fost acordat în mod greşit, având în vedere cerinţele enunţate la articolul 6 şi domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(2)Procedura, inclusiv orice cale de atac, referitoare la rectificarea sau retragerea certificatului se reglementează în temeiul dreptului statului membru de origine.
Art. 10: Asistenţa acordată persoanei protejate
La cererea persoanei protejate, autoritatea emitentă din statul membru de origine asistă persoana respectivă în obţinerea de informaţii, astfel cum sunt puse la dispoziţie în conformitate cu articolele 17 şi 18, privind autorităţile statului membru solicitat în faţa cărora măsura de protecţie urmează să fie invocată sau urmează să se solicite executarea.
Art. 11: Ajustarea măsurii de protecţie
(1)Autoritatea competentă din statul membru solicitat ajustează, dacă şi în măsura în care este necesar, elementele de fapt ale măsurii de protecţie, în vederea aplicării măsurii de protecţie în statul membru respectiv.
(2)Procedura de ajustare a măsurii de protecţie se reglementează în temeiul dreptului statului membru solicitat.
(3)Ajustarea măsurii de protecţie se aduce la cunoştinţa persoanei care reprezintă ameninţarea.
(4)Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa în statul membru solicitat, notificarea se efectuează în conformitate cu dreptul statului membru respectiv. Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa într-un stat membru diferit de statul membru solicitat, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori printr-un mijloc echivalent sau prin modalităţile electronice de notificare sau comunicare prevăzute la articolele 19 şi 19a din Regulamentul (UE) 2020/1784. Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa într-o ţară terţă, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-un mijloc echivalent.
Situaţiile în care adresa persoanei care reprezintă ameninţarea nu este cunoscută sau în care persoana respectivă refuză să accepte primirea notificării se reglementează în temeiul dreptului statului membru solicitat.
(5)O cale de atac împotriva ajustării măsurii de protecţie poate fi introdusă de persoana protejată sau de persoana care reprezintă ameninţarea. Procedura privind calea de atac se reglementează în temeiul dreptului statului membru solicitat. Cu toate acestea, introducerea căii de atac are efect suspensiv.
Art. 12: Interdicţia revizuirii pe fond
În niciun caz o măsură de protecţie dispusă în statul membru de origine nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru solicitat.
Art. 13: Refuzul recunoaşterii sau al executării
(1)Recunoaşterea şi, după caz, executarea măsurii de protecţie se refuză, la cererea persoanei care reprezintă ameninţarea, în măsura în care o astfel de recunoaştere este:
a)vădit contrară ordinii publice în statul membru solicitat; sau
b)ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată sau recunoscută în statul membru solicitat.
(2)Cererea de refuzare a recunoaşterii sau a executării se depune la instanţa statului membru solicitat, astfel cum a fost comunicată Comisiei de către statul membru respectiv în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (a) punctul (iv).
(3)Recunoaşterea măsurii de protecţie nu poate fi refuzată pe motiv că dreptul statului membru solicitat nu permite adoptarea unei astfel de măsuri pe baza aceloraşi fapte.
Art. 14: Suspendarea sau retragerea recunoaşterii sau a executării
(1)În cazul în care măsura de protecţie este suspendată sau retrasă în statul membru de origine sau în cazul în care caracterul său executoriu este suspendat sau limitat sau dacă certificatul este retras în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (b), autoritatea emitentă din statul membru de origine eliberează, la cererea persoanei protejate sau a persoanei care reprezintă ameninţarea, un certificat care indică suspendarea, limitarea sau retragerea respectivă, utilizând formularul standard multilingv stabilit în conformitate cu articolul 19.
(2)La depunerea de către persoana protejată sau de către persoana care reprezintă ameninţarea a certificatului eliberat în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru solicitat suspendă sau retrage efectele recunoaşterii şi, după caz, executarea măsurii de protecţie.
Art. 15: Legalizarea şi alte formalităţi similare
Nu este necesară nicio legalizare sau altă formalitate similară pentru documentele eliberate într-un stat membru în contextul prezentului regulament.
Art. 16: Transliteraţia sau traducerea
(1)Orice transliteraţie sau traducere necesară în temeiul prezentului regulament se face în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau în orice altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii pe care statul membru respectiv a precizat că o acceptă.
(2)Cu respectarea articolului 5 alineatul (3), orice traducere în temeiul prezentului regulament se efectuează de o persoană autorizată în acest scop într-unul dintre statele membre.
Art. 17: Informaţii puse la dispoziţia publicului
Statele membre furnizează, în cadrul Reţelei judiciare europene în materie civilă şi comercială creată prin Decizia 2001/470/CE şi în scopul de a pune informaţiile la dispoziţia publicului, o descriere a normelor şi procedurilor naţionale referitoare la măsurile de protecţie în materie civilă, inclusiv informaţii privind tipul autorităţilor care sunt competente în materiile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
Statele membre actualizează informaţiile respective.
Art. 18: Comunicarea de informaţii din partea statelor membre
(1)Până la 11 iulie 2014, statele membre transmit Comisiei următoarele informaţii:
a)tipul de autorităţi care sunt competente în materiile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, specificând, după caz:
(i)autorităţile care sunt competente să dispună măsuri de protecţie şi să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5;
(ii)autorităţile în faţa cărora urmează să fie invocată o măsură de protecţie dispusă în alt stat membru şi/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură;
(iii)autorităţile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecţie în conformitate cu articolul 11 alineatul (1);
(iv)instanţele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoaşterii şi, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13;
b)limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menţionează la articolul 16 alineatul (1).
(2)Comisia face publice informaţiile menţionate la alineatul (1) prin orice mijloc adecvat, în special prin intermediul site-ului internet al Reţelei judiciare europene în materie civilă şi comercială.
Art. 19: Stabilirea şi modificările ulterioare ale formularelor
Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind stabilirea şi modificarea ulterioară a formularelor menţionate la articolele 5 şi 14. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 20.
Art. 20: Procedura comitetelor
(1)Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 21: Revizuire
Până la 11 ianuarie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. Dacă este necesar, raportul este însoţit de propuneri de modificare.
Art. 22: Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 11 ianuarie 2015.
Prezentul regulament se aplică măsurilor de protecţie dispuse la 11 ianuarie 2015 sau la o dată ulterioară, indiferent de data instituirii procedurilor.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 12 iunie 2013.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele L. CREIGHTON |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 181L din data de 29 iunie 2013