Titlul vi - DISPOZIŢII DIVERSE - Regulamentul 574/21-mar-1972 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de asigurare socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 18 August 2010
TITLUL VI:DISPOZIŢII DIVERSE
Art. 108: Dovada calităţii de lucrător sezonier
Pentru a dovedi calitatea sa de lucrător sezonier, lucrătorul salariat menţionat la articolul 1 litera (c) din regulament trebuie să prezinte contractul de muncă vizat de birourile de ocupare a forţei de muncă ale statului membru pe al cărui teritoriu îşi desfăşoară sau şi-a desfăşurat activitatea. Dacă în statul membru respectiv nu a fost încheiat un contract de muncă sezonieră, instituţia din ţara de desfăşurare a activităţii eliberează, dacă este necesar, în cazul unei solicitări de prestaţii, un certificat care să ateste, pe baza informaţiilor furnizate de persoana interesată, caracterul sezonier al activităţii pe care o desfăşoară sau a desfăşurat-o.
Art. 109: Aranjamente privind plata contribuţiilor
Angajatorul care nu are sediul în statul membru pe al cărui teritoriu este încadrat lucrătorul salariat şi lucrătorul salariat pot conveni ca acesta din urmă să execute obligaţiile angajatorului cu privire la plata contribuţiilor.
Angajatorul trebuie să notifice acest aranjament instituţiei competente sau, dacă este cazul, instituţiei desemnate de autoritatea competentă a statului membru menţionat anterior.
Art. 110: Ajutor administrativ reciproc cu privire la recuperarea prestaţiilor nedatorate
Dacă instituţia unui stat membru care a acordat prestaţii îşi propune să introducă o acţiune împotriva unei persoane care a beneficiat de prestaţii ce nu i se datorau, instituţia de la locul de reşedinţă al persoanei în cauză sau instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu are reşedinţa persoana respectivă îşi oferă bunele oficii primei instituţii.
Art. 111: Recuperarea de către instituţiile de securitate socială a plăţii nedatorate şi acţiunile organismelor de asistenţă
(1)Dacă, în momentul acordării sau revizuirii prestaţiilor de invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) în temeiul capitolului 3 din titlul III din regulament, instituţia unui stat membru a plătit unui beneficiar al prestaţiilor o sumă mai mare decât cea la care acesta avea dreptul, instituţia respectivă poate solicita instituţiei oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestaţiilor faţă de acel beneficiar să reţină suma plătită în plus din orice rest de plată pe care aceasta din urmă îl plăteşte beneficiarului respectiv. Cea de-a doua instituţie transferă suma reţinută instituţiei creditoare. În măsura în care suma plătită în plus nu poate fi reţinută din resturile de plată, se aplică dispoziţiile alineatului (2).
(2)Dacă instituţia unui stat membru a plătit unui beneficiar o sumă mai mare faţă de cea la care acesta avea dreptul, instituţia respectivă poate, în condiţiile şi limitele prevăzute de legislaţia pe care o aplică, să solicite instituţiei oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestaţiilor faţă de acel beneficiar să reţină suma plătită în plus din sumele pe care le plăteşte beneficiarului respectiv. Cea de-a doua instituţie operează reţinerea în condiţiile şi limitele prevăzute pentru compensare de legislaţia pe care o aplică, ca şi când ar fi vorba despre sume plătite în plus de către ea însăşi, şi transferă suma reţinută instituţiei creditoare.
(3)Dacă o persoană căreia i se aplică regulamentul a beneficiat de asistenţă pe teritoriul unui stat membru în cursul unei perioade în care avea dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei altui stat membru, organismul care a acordat asistenţa poate, dacă dispune de o cale de atac legal admisibilă cu privire la prestaţiile datorate persoanei respective, să solicite instituţiei oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestaţiilor faţă de acea persoană să reţină suma plătită cu titlu de asistenţă din sumele pe care cea de-a doua instituţie le plăteşte persoanei respective.
Dacă un membru de familie al unei persoane căreia i se aplică regulamentul a beneficiat de asistenţă pe teritoriul unui stat membru, în cursul unei perioade în care persoana respectivă avea dreptul la prestaţii, ca membru al familiei respective, în temeiul legislaţiei altui stat membru, organismul care a acordat asistenţa poate, dacă dispune de o cale de atac legal admisibilă cu privire la prestaţiile datorate persoanei respective, ca membru al familiei în cauză, să solicite instituţiei oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestaţiilor faţă de acea persoană să reţină suma plătită cu titlu de asistenţă din sumele pe care le plăteşte în acest scop persoanei respective.
Instituţia răspunzătoare de plată operează reţinerea în condiţiile şi limitele prevăzute pentru compensare de legislaţia pe care o aplică şi transferă suma reţinută organismului creditor.
Art. 112
Dacă o instituţie a efectuat plăţi nedatorate, fie direct, fie prin intermediul altei instituţii şi dacă recuperarea acestora a devenit imposibilă, sumele în cauză rămân definitiv în sarcina primei instituţii, cu excepţia cazului în care plata nedatorată este rezultatul unei acţiuni dolosive.
Art. 113: Recuperarea prestaţiilor în natură acordate, dar nedatorate lucrătorilor salariaţi din transporturile internaţionale
(1)Dacă dreptul la prestaţii în natură nu este recunoscut de instituţia competentă, prestaţiile în natură care au fost acordate unui lucrător salariat din transporturile internaţionale de către instituţia de la locul de şedere în temeiul prezumţiei stabilite de articolul 20 alineatul (1) sau 62 alineatul (1) din regulamentul de aplicare se rambursează de către instituţia competentă.
(2)Cheltuielile suportate de instituţia de la locul de şedere în cazul fiecărui lucrător salariat din transporturile internaţionale care a beneficiat de prestaţii în natură pe baza prezentării atestatului prevăzut la articolul 20 alineatul (1) sau 62 alineatul (1) din regulamentul de aplicare, care nu s-a adresat instituţiei de la locul de şedere şi care nu are dreptul la prestaţii în natură, se rambursează de instituţia indicată ca fiind competentă în atestatul menţionat anterior sau de orice altă instituţie desemnată în acest scop de către autoritatea competentă a statului membru respectiv.
(3)Instituţia competentă sau, în cazul menţionat la alineatul (2), instituţia indicată ca fiind competentă sau instituţia desemnată în acest scop păstrează în raport cu beneficiarul prestaţiilor o creanţă egală cu valoarea prestaţiilor în natură nedatorat acordate. Instituţiile menţionate anterior notifică aceste creanţe Comisiei de audit prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din regulamentul de aplicare, care întocmeşte un raport cu privire la acestea.
Art. 114: Plăţi provizorii ale prestaţiilor în cazul unei divergenţe privind legislaţia aplicabilă sau instituţia care trebuie să acorde prestaţiile
În caz de divergenţă între instituţiile sau autorităţile competente a două sau mai multe state membre, fie cu privire la legislaţia care trebuie să se aplice în temeiul titlului II din regulament, fie cu privire la instituţia care trebuie să acorde prestaţiile, persoana interesată care ar putea solicita prestaţii dacă nu ar exista acea divergenţă beneficiază cu titlu provizoriu de prestaţiile prevăzute de legislaţia pe care o aplică instituţia de la locul de reşedinţă sau, dacă persoana în cauză nu are reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele membre în cauză, de prestaţiile prevăzute de legislaţia pe care o aplică instituţia la care a fost introdusă cererea iniţial.
Art. 115: Modalităţi de expertize medicale efectuate într-un stat membru, altul decât statul competent
Instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă care este solicitată, în temeiul articolului 87 din regulament, să efectueze o expertiză medicală acţionează în conformitate cu modalităţile stabilite de legislaţia pe care aceasta o aplică.
În absenţa acestor modalităţi, aceasta se adresează instituţiei competente pentru a afla modalităţile care trebuie aplicate.
Art. 116: Acorduri cu privire la recuperarea contribuţiilor
(1)Acordurile încheiate în temeiul articolului 92 alineatul (2) din regulament se înscriu în anexa 5 la regulamentul de aplicare.
(2)Acordurile încheiate pentru aplicarea articolului 51 din Regulamentul nr. 3 continuă să se aplice cu condiţia ca acestea să fie înscrise în anexa 5 la regulamentul de aplicare.
Art. 117: Prelucrarea automată a datelor
(1)După primirea avizului Comisiei administrative, unul sau mai multe state membre sau autorităţile lor competente pot adapta, în vederea prelucrării automate a datelor, modelele de certificate, atestate, declaraţii, cereri şi alte documente, precum şi operaţiunile şi metodele de transmitere a datelor prevăzute pentru aplicarea regulamentului şi a regulamentului de aplicare.
(2)Dacă stadiul de dezvoltare al prelucrării automate a datelor în statele membre permite acest lucru, Comisia administrativă poate întreprinde studiile necesare pentru standardizarea şi unificarea metodelor de adaptare rezultate din dispoziţiile alineatului (1).