Art. 111. - Art. 111: Recuperarea de către instituţiile de securitate socială a plăţii nedatorate şi acţiunile organismelor de asistenţă - Regulamentul 574/21-mar-1972 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de asigurare socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 18 August 2010
Art. 111: Recuperarea de către instituţiile de securitate socială a plăţii nedatorate şi acţiunile organismelor de asistenţă
(1)Dacă, în momentul acordării sau revizuirii prestaţiilor de invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) în temeiul capitolului 3 din titlul III din regulament, instituţia unui stat membru a plătit unui beneficiar al prestaţiilor o sumă mai mare decât cea la care acesta avea dreptul, instituţia respectivă poate solicita instituţiei oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestaţiilor faţă de acel beneficiar să reţină suma plătită în plus din orice rest de plată pe care aceasta din urmă îl plăteşte beneficiarului respectiv. Cea de-a doua instituţie transferă suma reţinută instituţiei creditoare. În măsura în care suma plătită în plus nu poate fi reţinută din resturile de plată, se aplică dispoziţiile alineatului (2).
(2)Dacă instituţia unui stat membru a plătit unui beneficiar o sumă mai mare faţă de cea la care acesta avea dreptul, instituţia respectivă poate, în condiţiile şi limitele prevăzute de legislaţia pe care o aplică, să solicite instituţiei oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestaţiilor faţă de acel beneficiar să reţină suma plătită în plus din sumele pe care le plăteşte beneficiarului respectiv. Cea de-a doua instituţie operează reţinerea în condiţiile şi limitele prevăzute pentru compensare de legislaţia pe care o aplică, ca şi când ar fi vorba despre sume plătite în plus de către ea însăşi, şi transferă suma reţinută instituţiei creditoare.
(3)Dacă o persoană căreia i se aplică regulamentul a beneficiat de asistenţă pe teritoriul unui stat membru în cursul unei perioade în care avea dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei altui stat membru, organismul care a acordat asistenţa poate, dacă dispune de o cale de atac legal admisibilă cu privire la prestaţiile datorate persoanei respective, să solicite instituţiei oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestaţiilor faţă de acea persoană să reţină suma plătită cu titlu de asistenţă din sumele pe care cea de-a doua instituţie le plăteşte persoanei respective.
Dacă un membru de familie al unei persoane căreia i se aplică regulamentul a beneficiat de asistenţă pe teritoriul unui stat membru, în cursul unei perioade în care persoana respectivă avea dreptul la prestaţii, ca membru al familiei respective, în temeiul legislaţiei altui stat membru, organismul care a acordat asistenţa poate, dacă dispune de o cale de atac legal admisibilă cu privire la prestaţiile datorate persoanei respective, ca membru al familiei în cauză, să solicite instituţiei oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestaţiilor faţă de acea persoană să reţină suma plătită cu titlu de asistenţă din sumele pe care le plăteşte în acest scop persoanei respective.
Instituţia răspunzătoare de plată operează reţinerea în condiţiile şi limitele prevăzute pentru compensare de legislaţia pe care o aplică şi transferă suma reţinută organismului creditor.