Capitolul ii - PROCEDURI REFERITOARE LA APLICAREA PRINCIPIULUI RECUNOAŞTERII RECIPROCE ÎN CAZURI INDIVIDUALE - Regulamentul 515/19-mar-2019 privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008

Acte UE

Jurnalul Oficial 91L

În vigoare
Versiune de la: 29 Martie 2019
CAPITOLUL II:PROCEDURI REFERITOARE LA APLICAREA PRINCIPIULUI RECUNOAŞTERII RECIPROCE ÎN CAZURI INDIVIDUALE
Art. 4: Declaraţia de recunoaştere reciprocă
(1)Producătorul mărfurilor sau al mărfurilor de un anumit tip, care sunt sau care urmează să fie puse la dispoziţie pe piaţa statului membru de destinaţie, poate elabora o declaraţie voluntară de comercializare legală de mărfuri în scopul recunoaşterii reciproce ("declaraţia de recunoaştere reciprocă") pentru a demonstra autorităţilor competente ale statului membru de destinaţie că mărfurile sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal în alt stat membru.
Producătorul poate împuternici reprezentantul său autorizat să elaboreze declaraţia de recunoaştere reciprocă în numele său.
Declaraţia de recunoaştere reciprocă respectă structura prevăzută în partea I şi partea II din anexă şi conţine toate informaţiile specificate în aceasta.
Producătorul sau reprezentantul său autorizat, în cazul în care a fost împuternicit în acest sens, poate completa declaraţia de recunoaştere reciprocă numai cu informaţiile prevăzute în partea I din anexă. În acest caz, importatorul sau distribuitorul completează informaţiile prevăzute în partea II a anexei.
În mod alternativ, ambele părţi ale declaraţiei de recunoaştere reciprocă pot fi întocmite de către importator sau de către distribuitor, cu condiţia ca semnatarul să poată furniza elementele de probă menţionate la articolul 5 alineatul (4) litera (a).
Declaraţia de recunoaştere reciprocă se întocmeşte în una dintre limbile oficiale ale Uniunii. Atunci când limba nu este limba solicitată de statul membru de destinaţie, operatorul economic traduce declaraţie de recunoaştere reciprocă într-o limbă solicitată de statul membru de destinaţie.
(2)Operatorii economici care semnează declaraţia de recunoaştere reciprocă sau o parte a acesteia sunt responsabili pentru conţinutul şi acurateţea informaţiilor pe care le furnizează în declaraţia de recunoaştere reciprocă, inclusiv pentru corectitudinea informaţiilor pe care le traduc. În sensul prezentului alineat, operatorii economici sunt răspunzători în conformitate cu legislaţia naţională.
(3)Operatorii economici se asigură că declaraţia de recunoaştere reciprocă este actualizată în permanenţă, astfel încât să reflecte orice schimbare a informaţiilor pe care aceştia le-au furnizat în declaraţia de recunoaştere reciprocă.
(4)Declaraţia de recunoaştere reciprocă poate fi prezentată autorităţii competente din statul membru de destinaţie, în scopul efectuării unei evaluări în temeiul articolului 5. Ea poate fi prezentată pe suport de hârtie sau în format electronic sau poate fi pusă la dispoziţie online, în conformitate cu cerinţele statului membru de destinaţie.
(5)În cazul în care operatorii economici pun declaraţia de recunoaştere reciprocă la dispoziţie online, se aplică următoarele condiţii:
a)tipul mărfurilor sau seria pentru care se completează declaraţia de recunoaştere reciprocă este uşor de identificat; şi
b)mijloacele tehnice utilizate asigură o navigare uşoară şi sunt monitorizate pentru a se asigura disponibilitatea declaraţiei de recunoaştere reciprocă şi accesul la aceasta.
(6)Dacă mărfurile pentru care este furnizată declaraţia de recunoaştere reciprocă fac, de asemenea, obiectul unui act al Uniunii prin care se solicită o declaraţie de conformitate UE, declaraţia de recunoaştere reciprocă poate fi ataşată la declaraţia de conformitate UE respectivă.
Art. 5: Evaluarea mărfurilor
(1)În cazul în care o autoritate competentă a statului membru de destinaţie intenţionează să evalueze mărfurile care fac obiectul prezentului regulament pentru a stabili dacă mărfurile sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal în alt stat membru şi, dacă da, dacă interesele publice legitime vizate de norma tehnică naţională aplicabilă din statul membru de destinaţie sunt protejate în mod adecvat, având în vedere caracteristicile mărfurilor în cauză, aceasta contactează fără întârziere operatorul economic în cauză.
(2)Atunci când intră în contact cu operatorul economic în cauză, autoritatea competentă a statului membru de destinaţie informează operatorul economic cu privire la evaluare, menţionând mărfurile care fac obiectul evaluării şi specificând norma tehnică naţională aplicabilă sau procedura de autorizare prealabilă. Autoritatea competentă a statului membru de destinaţie informează, de asemenea, operatorul economic cu privire la posibilitatea de a furniza o declaraţie de recunoaştere reciprocă, în conformitate cu articolul 4, în scopul evaluării.
(3)Operatorului economic i se permite să pună mărfurile la dispoziţie pe piaţa din statul membru de destinaţie, în timp ce autoritatea competentă efectuează evaluarea prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol şi poate continua să facă acest lucru, cu excepţia cazului în care operatorul economic primeşte o decizie administrativă de restricţionare sau de refuz al accesului pe piaţă pentru mărfurile respective. Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care evaluarea este efectuată în cadrul unei proceduri de autorizare prealabilă sau în cazul în care autoritatea competentă suspendă temporar punerea la dispoziţie pe piaţă a mărfurilor care fac obiectul evaluării în conformitate cu articolul 6.
(4)Dacă o declaraţie de recunoaştere reciprocă este furnizată unei autorităţi competente din statul membru de destinaţie în conformitate cu articolul 4, atunci, în scopul evaluării efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol:
a)declaraţia de recunoaştere reciprocă, împreună cu documentele justificative necesare pentru a verifica informaţiile pe care aceasta le conţine, care au fost furnizate ca răspuns la o cerere a autorităţii competente, este acceptată de autoritatea competentă ca fiind suficientă pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal în alt stat membru; şi
b)autoritatea competentă nu poate solicita alte informaţii sau documente de la un operator economic pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal în alt stat membru.
(5)În cazul în care autorităţii competente din statul membru de destinaţie nu îi este furnizată o declaraţie de recunoaştere reciprocă în conformitate cu articolul 4, în scopul evaluării prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, atunci autoritatea competentă poate solicita operatorilor economici în cauză să furnizeze documentaţia şi informaţiile care sunt necesare pentru evaluarea respectivă, cu referire la următoarele:
a)caracteristicile mărfurilor sau ale tipului de mărfuri în cauză; şi
b)comercializarea legală a mărfurilor în alt stat membru.
(6)Operatorul economic în cauză are la dispoziţie cel puţin 15 zile lucrătoare de la solicitarea autorităţii competente a statului membru de destinaţie în care să transmită documentele şi informaţiile menţionate la alineatul (4) litera (a) sau la alineatul (5), sau de a prezenta orice argumente sau observaţii pe care operatorul economic le poate avea.
(7)În scopul evaluării efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă din statul membru de destinaţie poate, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3), să contacteze autorităţile competente sau punctele de informare despre produse din statul membru în care un operator economic susţine că îşi comercializează în mod legal mărfurile, în cazul în care autoritatea competentă trebuie să verifice vreuna dintre informaţiile furnizate de operatorul economic.
(8)La efectuarea evaluării în temeiul alineatului (1), autorităţile competente ale statelor membre de destinaţie ţin seama în mod corespunzător de conţinutul rapoartelor de încercare sau al certificatelor eliberate de un organism de evaluare a conformităţii care au fost furnizate de operatorii economici ca parte a evaluării. Autorităţile competente ale statelor membre de destinaţie nu pot refuza rapoartele de încercare sau certificatele care au fost eliberate de un organism de evaluare a conformităţii acreditat pentru domeniul relevant de activitate de evaluare a conformităţii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 din motive legate de competenţa organismului respectiv.
(9)În cazul în care, la finalizarea unei evaluări în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă a unui stat membru de destinaţie ia o decizie administrativă cu privire la mărfurile pe care aceasta le-a evaluat, aceasta comunică fără întârziere respectiva decizie administrativă operatorului economic menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol. De asemenea, autoritatea competentă notifică respectiva decizie administrativă Comisiei şi celorlalte state membre în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare după ce a luat decizia. În acest scop, ea utilizează sistemul menţionat la articolul 11.
(10)Decizia administrativă menţionată la alineatul (9) prezintă motivele care stau la baza deciziei într-un mod suficient de detaliat şi fundamentat pentru a facilita o evaluare a compatibilităţii acesteia cu principiul recunoaşterii reciproce şi cu cerinţele prezentului regulament.
(11)În special, în decizia administrativă menţionată la alineatul (9) sunt incluse următoarele informaţii:
a)norma tehnică naţională pe care se bazează decizia administrativă;
b)motivele de interes public legitim care justifică aplicarea normei tehnice naţionale pe care se întemeiază decizia administrativă;
c)elementele de probă tehnice sau ştiinţifice pe care autoritatea competentă a statului membru de destinaţie le-a luat în considerare, inclusiv, după caz, eventualele evoluţii ale tehnologiei actuale care au avut loc de la intrarea în vigoare a normei tehnice naţionale;
d)sinteza argumentelor avansate de operatorul economic în cauză, care sunt relevante pentru evaluarea în temeiul alineatului (1), dacă există;
e)dovada faptului că decizia administrativă este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit şi că decizia administrativă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
(12)Decizia administrativă menţionată la alineatul (9) de la prezentul articol precizează căile de atac disponibile în temeiul dreptului intern al statului membru de destinaţie şi termenele aplicabile acestor căi de atac. Ea include, de asemenea, o trimitere la posibilitatea operatorilor economici de a utiliza SOLVIT şi procedura prevăzută la articolul 8.
(13)Decizia administrativă menţionată la alineatul (9) nu produce efecte înainte ca aceasta să fi fost notificată operatorului economic în cauză în temeiul alineatului respectiv.
Art. 6: Suspendarea temporară a accesului pe piaţă
(1)Atunci când autoritatea competentă a unui stat membru desfăşoară o evaluare a mărfurilor în temeiul articolului 5, aceasta poate suspenda temporar punerea la dispoziţie a acestor mărfuri pe piaţa din statul membru respectiv numai dacă:
a)în condiţii de utilizare normale sau previzibile în mod rezonabil, mărfurile reprezintă un risc grav la adresa securităţii sau a sănătăţii persoanelor sau a mediului, chiar şi fără efecte imediate, care necesită o intervenţie rapidă din partea autorităţii competente; sau
b)punerea la dispoziţie a mărfurilor, sau a mărfurilor de acel tip, pe piaţa din statul membru respectiv este, în general, interzisă în respectivul stat membru pe motive de moralitate publică sau de securitate publică.
(2)Autoritatea competentă din statul membru notifică de îndată operatorului economic în cauză, Comisiei şi celorlalte state membre orice suspendare temporară în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. Notificarea Comisiei şi a celorlalte state membre se efectuează prin intermediul sistemului menţionat la articolul 11. În cazurile care fac obiectul prezentului articol alineatul (1) litera (a), notificarea este însoţită de o justificare tehnică sau ştiinţifică detaliată care demonstrează motivele pentru care se consideră că respectivul caz face obiectul literei respective.
Art. 7: Notificarea prin RAPEX sau prin RASFF
Dacă decizia administrativă menţionată la articolul 5 sau suspendarea temporară prevăzută la articolul 6 este totodată o măsură care urmează să fie notificată prin Sistemul de schimb rapid de informaţii (RAPEX), în conformitate cu Directiva 2001/95/CE, sau prin Sistemul de alertă rapidă pentru alimente şi furaje (RASFF), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002, nu se solicită o notificare separată a Comisiei şi a celorlalte state membre în temeiul prezentului regulament, cu condiţia ca următoarele criterii să fie îndeplinite:
(a)notificarea prin RAPEX sau prin RASFF indică faptul că notificarea măsurii este considerată, de asemenea, notificare în temeiul prezentului regulament; şi
(b)documentele justificative necesare pentru luarea deciziei administrative în temeiul articolului 5 sau pentru suspendarea temporară în temeiul articolului 6 sunt incluse la notificarea RAPEX sau RASFF.
Art. 8: Procedura de soluţionare a problemelor
(1)În cazul în care un operator economic afectat de o decizie administrativă a transmis decizia către SOLVIT şi în cazul în care, în timpul procedurii SOLVIT, centrul de origine sau centrul responsabil solicită Comisiei să emită un aviz care să contribuie la soluţionarea cazului, centrul de origine şi centrul responsabil furnizează Comisiei toate documentele relevante privind decizia administrativă în cauză.
(2)După primirea solicitării menţionate la alineatul (1), Comisia evaluează dacă decizia administrativă este compatibilă cu principiul recunoaşterii reciproce şi cu cerinţele prezentului regulament.
(3)În scopul evaluării menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia ia în considerare decizia administrativă notificată în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), precum şi documentele şi informaţiile furnizate în cadrul procedurii SOLVIT. În cazul în care sunt necesare informaţii sau documente suplimentare în scopul evaluării menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia solicită, fără întârzieri nejustificate, centrului SOLVIT relevant să ia legătura cu operatorul economic în cauză sau cu autorităţile competente care au luat decizia administrativă în scopul de a obţine informaţiile sau documentele suplimentare respective.
(4)În termen de 45 de zile lucrătoare de la primirea solicitării menţionate la alineatul (1), Comisia îşi finalizează evaluarea şi emite un aviz. Dacă acest lucru este oportun, avizul Comisiei identifică eventuale motive de preocupare care ar trebui să fie abordate prin intermediul cazului SOLVIT sau formulează recomandări pentru a facilita soluţionarea cazului. Termenul de 45 de zile lucrătoare nu include timpul necesar pentru Comisie de a primi informaţiile şi documentele suplimentare prevăzute la alineatul (3).
(5)În cazul în care, în timpul evaluării menţionate la alineatul (2), Comisia a fost informată că a fost soluţionat cazul, aceasta nu are obligaţia de a emite un aviz.
(6)Avizul Comisiei este comunicat prin intermediul centrului SOLVIT relevant operatorului economic în cauză şi autorităţilor competente relevante. Respectivul aviz este notificat de către Comisie tuturor statelor membre, prin intermediul sistemului menţionat la articolul 11. Avizul este luat în considerare în timpul procedurii SOLVIT menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.