Art. 5. - Art. 5: Evaluarea mărfurilor - Regulamentul 515/19-mar-2019 privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008
Acte UE
Jurnalul Oficial 91L
În vigoare Versiune de la: 29 Martie 2019
Art. 5: Evaluarea mărfurilor
(1)În cazul în care o autoritate competentă a statului membru de destinaţie intenţionează să evalueze mărfurile care fac obiectul prezentului regulament pentru a stabili dacă mărfurile sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal în alt stat membru şi, dacă da, dacă interesele publice legitime vizate de norma tehnică naţională aplicabilă din statul membru de destinaţie sunt protejate în mod adecvat, având în vedere caracteristicile mărfurilor în cauză, aceasta contactează fără întârziere operatorul economic în cauză.
(2)Atunci când intră în contact cu operatorul economic în cauză, autoritatea competentă a statului membru de destinaţie informează operatorul economic cu privire la evaluare, menţionând mărfurile care fac obiectul evaluării şi specificând norma tehnică naţională aplicabilă sau procedura de autorizare prealabilă. Autoritatea competentă a statului membru de destinaţie informează, de asemenea, operatorul economic cu privire la posibilitatea de a furniza o declaraţie de recunoaştere reciprocă, în conformitate cu articolul 4, în scopul evaluării.
(3)Operatorului economic i se permite să pună mărfurile la dispoziţie pe piaţa din statul membru de destinaţie, în timp ce autoritatea competentă efectuează evaluarea prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol şi poate continua să facă acest lucru, cu excepţia cazului în care operatorul economic primeşte o decizie administrativă de restricţionare sau de refuz al accesului pe piaţă pentru mărfurile respective. Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care evaluarea este efectuată în cadrul unei proceduri de autorizare prealabilă sau în cazul în care autoritatea competentă suspendă temporar punerea la dispoziţie pe piaţă a mărfurilor care fac obiectul evaluării în conformitate cu articolul 6.
(4)Dacă o declaraţie de recunoaştere reciprocă este furnizată unei autorităţi competente din statul membru de destinaţie în conformitate cu articolul 4, atunci, în scopul evaluării efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol:
a)declaraţia de recunoaştere reciprocă, împreună cu documentele justificative necesare pentru a verifica informaţiile pe care aceasta le conţine, care au fost furnizate ca răspuns la o cerere a autorităţii competente, este acceptată de autoritatea competentă ca fiind suficientă pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal în alt stat membru; şi
b)autoritatea competentă nu poate solicita alte informaţii sau documente de la un operator economic pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal în alt stat membru.
(5)În cazul în care autorităţii competente din statul membru de destinaţie nu îi este furnizată o declaraţie de recunoaştere reciprocă în conformitate cu articolul 4, în scopul evaluării prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, atunci autoritatea competentă poate solicita operatorilor economici în cauză să furnizeze documentaţia şi informaţiile care sunt necesare pentru evaluarea respectivă, cu referire la următoarele:
a)caracteristicile mărfurilor sau ale tipului de mărfuri în cauză; şi
b)comercializarea legală a mărfurilor în alt stat membru.
(6)Operatorul economic în cauză are la dispoziţie cel puţin 15 zile lucrătoare de la solicitarea autorităţii competente a statului membru de destinaţie în care să transmită documentele şi informaţiile menţionate la alineatul (4) litera (a) sau la alineatul (5), sau de a prezenta orice argumente sau observaţii pe care operatorul economic le poate avea.
(7)În scopul evaluării efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă din statul membru de destinaţie poate, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3), să contacteze autorităţile competente sau punctele de informare despre produse din statul membru în care un operator economic susţine că îşi comercializează în mod legal mărfurile, în cazul în care autoritatea competentă trebuie să verifice vreuna dintre informaţiile furnizate de operatorul economic.
(8)La efectuarea evaluării în temeiul alineatului (1), autorităţile competente ale statelor membre de destinaţie ţin seama în mod corespunzător de conţinutul rapoartelor de încercare sau al certificatelor eliberate de un organism de evaluare a conformităţii care au fost furnizate de operatorii economici ca parte a evaluării. Autorităţile competente ale statelor membre de destinaţie nu pot refuza rapoartele de încercare sau certificatele care au fost eliberate de un organism de evaluare a conformităţii acreditat pentru domeniul relevant de activitate de evaluare a conformităţii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 din motive legate de competenţa organismului respectiv.
(9)În cazul în care, la finalizarea unei evaluări în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă a unui stat membru de destinaţie ia o decizie administrativă cu privire la mărfurile pe care aceasta le-a evaluat, aceasta comunică fără întârziere respectiva decizie administrativă operatorului economic menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol. De asemenea, autoritatea competentă notifică respectiva decizie administrativă Comisiei şi celorlalte state membre în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare după ce a luat decizia. În acest scop, ea utilizează sistemul menţionat la articolul 11.
(10)Decizia administrativă menţionată la alineatul (9) prezintă motivele care stau la baza deciziei într-un mod suficient de detaliat şi fundamentat pentru a facilita o evaluare a compatibilităţii acesteia cu principiul recunoaşterii reciproce şi cu cerinţele prezentului regulament.
(11)În special, în decizia administrativă menţionată la alineatul (9) sunt incluse următoarele informaţii:
a)norma tehnică naţională pe care se bazează decizia administrativă;
b)motivele de interes public legitim care justifică aplicarea normei tehnice naţionale pe care se întemeiază decizia administrativă;
c)elementele de probă tehnice sau ştiinţifice pe care autoritatea competentă a statului membru de destinaţie le-a luat în considerare, inclusiv, după caz, eventualele evoluţii ale tehnologiei actuale care au avut loc de la intrarea în vigoare a normei tehnice naţionale;
d)sinteza argumentelor avansate de operatorul economic în cauză, care sunt relevante pentru evaluarea în temeiul alineatului (1), dacă există;
e)dovada faptului că decizia administrativă este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit şi că decizia administrativă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
(12)Decizia administrativă menţionată la alineatul (9) de la prezentul articol precizează căile de atac disponibile în temeiul dreptului intern al statului membru de destinaţie şi termenele aplicabile acestor căi de atac. Ea include, de asemenea, o trimitere la posibilitatea operatorilor economici de a utiliza SOLVIT şi procedura prevăzută la articolul 8.
(13)Decizia administrativă menţionată la alineatul (9) nu produce efecte înainte ca aceasta să fi fost notificată operatorului economic în cauză în temeiul alineatului respectiv.