Titlul v - NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ŞI DISPUNEREA DE MĂRFURI - Regulamentul 2447/24-nov-2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii
Acte UE
Jurnalul Oficial 343L
În vigoare Versiune de la: 19 Mai 2025 până la: 28 Februarie 2027
TITLUL V:NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ŞI DISPUNEREA DE MĂRFURI
Art. 194: Sistemul electronic referitor la dovada statutului vamal de mărfuri unionale
[- Articolul 16 alineatul (1) din cod]
În scopul de a se face schimb şi de a se stoca informaţii referitoare la dovada statutului vamal de mărfuri unionale, prevăzută la articolul 199 alineatul (1) literele (b) şi (c) din prezentul regulament, se utilizează un sistem electronic implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod. O interfaţă armonizată pentru comercianţi la nivelul UE, concepută de Comisie şi de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informaţii referitoare la dovada statutului vamal de mărfuri unionale.
Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU menţionată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Art. 195: Consultarea statelor membre care au legătură cu serviciul de transport maritim regulat
[- Articolul 22 din cod]
Înainte de a acorda o autorizaţie menţionată la articolul 120 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, după ce a analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea autorizaţiei, stabilite la articolul 120 alineatul (2) din regulamentul delegat respectiv, autoritatea vamală competentă să ia decizia respectivă consultă autorităţile vamale ale statelor membre care sunt vizate de serviciul de transport maritim regulat în scopul articolului 119 alineatul (2) litera (b) din regulamentul delegat menţionat, precum şi autorităţile vamale ale oricăror alte state membre în privinţa cărora solicitantul declară că are planuri în vederea unor servicii viitoare de transport maritim regulat, cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzute la articolul 120 alineatul (2) litera (b) din respectivul regulament delegat.
Termenul-limită pentru consultare este de 15 zile de la data la care autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică condiţiile şi criteriile pe care trebuie să le analizeze autorităţile vamale consultate.
Art. 196: Înregistrarea navelor şi a porturilor
(- Articolul 22 din cod)
Prin derogare de la termenul-limită stabilit la articolul 10 alineatul (1) din prezentul regulament, o autoritate vamală pune la dispoziţie informaţiile care i-au fost comunicate în conformitate cu articolul 121 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 prin intermediul sistemului menţionat la articolul 10, în termen de o zi lucrătoare de la comunicarea informaţiilor respective.
Până la data introducerii sistemului referitor la deciziile vamale în cadrul CVU, menţionată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, informaţiile menţionate la primul paragraf trebuie puse la dispoziţie prin intermediul sistemului electronic de comunicaţii şi informaţii referitor la serviciile de transport maritim regulat.
Informaţiile respective trebuie să fie accesibile pentru autorităţile vamale care au legătură cu serviciul autorizat de transport maritim regulat.
Art. 197: Circumstanţe neprevăzute pe durata transportului prin intermediul serviciilor de transport maritim regulat
[- Articolul 155 alineatul (2) din cod]
Dacă o navă înregistrată pentru un serviciu de transport maritim regulat, ca urmare a unor circumstanţe neprevăzute, transbordează mărfuri pe mare, face escală sau încarcă ori descarcă mărfuri într-un port din afara teritoriului vamal al Uniunii, într-un port care nu face parte din serviciul de transport maritim regulat sau într-o zonă liberă a unui port al Uniunii, societatea de transport maritim informează fără întârziere autorităţile vamale din următoarele porturi de escală din Uniune, inclusiv cele aflate pe ruta programată a navei respective.
Data la care nava îşi reia funcţionarea în cadrul serviciului de transport maritim regulat se comunică în prealabil autorităţilor vamale respective.
Art. 198: Verificarea condiţiilor pentru serviciile de transport maritim regulat
(- Articolul 153 din cod)
(1)Autorităţile vamale ale statelor membre pot solicita de la societatea de transport maritim dovezi că au fost respectate dispoziţiile de la articolul 120 alineatul (2) literele (c) şi (d) şi alineatul (3) şi de la articolul 121 alineatele (1) şi (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 şi dispoziţiile de la articolul 197 din prezentul regulament.
(2)Dacă o autoritate vamală stabileşte că dispoziţiile menţionate la alineatul (1) nu au fost respectate de societatea de transport maritim, autoritatea informează imediat autorităţile vamale ale celorlalte state membre în care este exploatat serviciul de transport maritim regulat, folosind sistemul menţionat la articolul 10 din prezentul regulament. Autorităţile în cauză iau măsurile care se impun.
Până la data introducerii sistemului referitor la deciziile vamale în cadrul CVU, menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, se utilizează sistemul electronic de comunicaţii şi informaţii referitor la serviciile de transport maritim regulat în locul sistemului menţionat la articolul 10 din prezentul regulament.
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 199: Tipuri de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)Oricare dintre următoarele tipuri de dovadă, după caz, este folosit pentru a dovedi că mărfurile au statutul vamal de mărfuri unionale:
a)datele declaraţiei de tranzit pentru mărfuri plasate sub regimul de tranzit intern. În acest caz, articolul 119 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 nu se aplică;
b)datele din documentul T2L sau T2LF menţionate la articolul 205 din prezentul regulament;
c)manifestul vamal al mărfurilor menţionat la articolul 206 din prezentul regulament;
d)factura sau documentul de transport menţionate la articolul 211 din prezentul regulament;
e)jurnalul de pescuit, declaraţia de debarcare, declaraţia de transbordare şi datele sistemului de monitorizare a navelor, după caz, menţionate la articolul 213 din prezentul regulament;
f)un tip de dovadă menţionat la articolele 207-210 din prezentul regulament;
g)datele din declaraţia privind accizele, menţionate la articolele 21, 26 şi 34 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului (*);
(*)Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO L 9, 14.1.2009, p. 12).
h)eticheta menţionată la articolul 290 din prezentul regulament.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, dovada statutului vamal de mărfuri unionale poate fi furnizată sub forma manifestului societăţii de transport maritim referitor la mărfurile respective.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol, până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, dovada statutului vamal de mărfuri unionale poate fi furnizată sub forma unei facturi sau a unui document de transport referitor la mărfurile a căror valoare depăşeşte 15 000 EUR.
(4)Dacă tipurile de dovadă menţionate la alineatul (1) sunt folosite pentru mărfuri care au statutul vamal de mărfuri unionale şi au un ambalaj care nu beneficiază de statutul vamal de mărfuri unionale, tipul de dovadă respectiv trebuie să includă următoarea menţiune:
«Ambalaj N - 98200»
(5)În situaţia în care, în cazuri justificate în mod corespunzător, tipurile de dovadă menţionate la alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) sunt eliberate retroactiv, acestea includ următoarea menţiune:
«Eliberat retroactiv - 99210»
Tipurile de dovadă menţionate la primul paragraf pot fi eliberate retroactiv numai înainte de expirarea termenelor pentru notificarea datoriei vamale menţionate la articolul 103 din cod.
(6)Tipurile de dovadă menţionate la alineatul (1) nu sunt folosite pentru mărfuri pentru care formalităţile de export au fost încheiate sau care au fost plasate sub un regim de perfecţionare pasivă.
Art. 200: Vizarea, înregistrarea şi utilizarea anumitor tipuri de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)Biroul vamal competent vizează şi înregistrează tipurile de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale menţionate la articolul 199 alineatul (1) literele (b) şi (c) din prezentul regulament, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 128 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, şi comunică MRN-ul tipurilor de dovadă respective persoanei în cauză.
(2)La cererea persoanei în cauză, biroul vamal competent pune la dispoziţia acesteia un document care confirmă înregistrarea tipurilor de dovadă menţionate la alineatul (1). Documentul este furnizat prin intermediul formularului prevăzut în anexa 51-01.
(3)Tipurile de dovadă menţionate la alineatul (1) sunt prezentate biroului vamal competent la care sunt prezentate mărfurile pentru stabilirea statutului lor vamal de mărfuri unionale după reintrarea pe teritoriul vamal al Uniunii, prin indicarea MRN-ului lor.
(4)Biroul vamal competent respectiv monitorizează folosirea tipurilor de dovadă menţionate la alineatul (1) cu scopul de a se asigura, în special, că tipurile de dovadă nu sunt utilizate pentru alte mărfuri decât cele pentru care sunt eliberate.
Art. 200a: Emiterea unor tipuri de dovadă de către un emitent autorizat
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)Facilitarea emiterii unui tip de dovadă de către un emitent autorizat, prevăzută la articolul 128 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, se aplică numai tipurilor de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale emise în statul membru care a autorizat emiterea respectivelor tipuri de dovadă.
(2)Emitentul autorizat al T2L sau T2LF trebuie să înregistreze dovada statutului vamal de mărfuri unionale cel târziu la momentul expedierii mărfurilor.
(3)Emitentul autorizat nu poate începe deplasarea mărfurilor unionale înainte de expirarea perioadei specificate în autorizaţia menţionată la articolul 128 alineatul (3b) litera (c) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Art. 201: Vizarea unei facturi
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, atunci când valoarea totală a mărfurilor unionale depăşeşte 15 000 EUR, factura sau documentul de transport menţionat la articolul 199 alineatul (3) din prezentul regulament, completată şi semnată corespunzător de persoana în cauză, este vizată de biroul vamal competent.
Art. 202: Vizarea documentelor T2L sau T2LF
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, atunci când statele membre au prevăzut că pot fi utilizate alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, biroul vamal competent vizează documentele T2L sau T2LF şi, dacă este necesar, orice formulare complementare sau liste de încărcătură folosite.
Art. 203: Vizarea manifestului societăţii de transport maritim
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, la cererea societăţii de transport maritim, manifestul completat şi semnat corespunzător de societatea respectivă este vizat de biroul vamal competent.
Art. 204: Autorizarea manifestului "ziua următoare"
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autorităţile vamale pot autoriza ca manifestul menţionat la articolul 199 alineatul (2), care serveşte drept dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale, să fie întocmit cel târziu în ziua următoare zilei de plecare a navei. Totuşi, manifestul respectiv trebuie întotdeauna întocmit înainte de sosirea navei în portul de destinaţie.
Art. 205: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale sub forma datelor din documentul T2L sau T2LF
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)Atunci când este indicat MRN pentru a dovedi statutul vamal de mărfuri unionale, datele din T2L sau T2LF care stau la baza MRN pot fi folosite doar pentru prima prezentare a mărfurilor pentru determinarea statutului lor vamal de mărfuri unionale.
Dacă datele din T2L sau T2LF sunt utilizate numai pentru o parte din mărfuri la prima prezentare a acestora pentru a le determina statutul vamal de mărfuri unionale, se întocmeşte o nouă dovadă pentru partea rămasă din mărfuri în conformitate cu articolul 200 din prezentul regulament şi cu articolul 128 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(2)Călătorii, alţii decât operatorii economici, îşi depun cererile pentru vizarea unui document T2L sau T2LF utilizând formularul prevăzut în anexa 51-01.
Art. 206: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale sub forma unui manifest vamal al mărfurilor
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)Fiecărui manifest vamal al mărfurilor i se atribuie un singur MRN.
Unui astfel de manifest i se poate atribui un MRN numai dacă acoperă mărfuri cu statut vamal de mărfuri unionale încărcate pe navă într-un port din Uniune.
(2)Autorităţile vamale pot accepta ca sistemele de informaţii comerciale, portuare sau de transport să fie utilizate pentru depunerea cererii de vizare şi înregistrare a manifestului vamal al mărfurilor şi pentru prezentarea lui la biroul vamal competent, cu condiţia ca sistemele respective să conţină toate informaţiile necesare pentru un astfel de manifest.
Art. 207: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale în carnetul TIR sau ATA sau în formularele 302
[- Articolul 6 alineatul (3) şi articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)În conformitate cu articolul 127 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, mărfurile unionale sunt identificate în carnetul TIR sau ATA ori în formularul NATO 302 sau în formularul UE 302 prin codul «T2L» sau «T2LF». Titularul regimului poate include unul dintre aceste coduri, după caz, însoţit de semnătura sa, în documentele pertinente, în spaţiul rezervat descrierii mărfurilor, înainte de prezentarea lor la biroul vamal de plecare în vederea autentificării. Codul corespunzător «T2L» sau «T2LF» se autentifică prin aplicarea ştampilei biroului vamal de plecare, însoţită de semnătura funcţionarului competent.
În cazul unui formular electronic NATO 302 sau al unui formular electronic UE 302, titularul regimului poate include unul dintre aceste coduri şi în datele formularului 302. În acest caz, autentificarea de către biroul de plecare se face în format electronic.
(2)În cazul în care carnetul TIR, carnetul ATA, formularul NATO 302 sau formularul UE 302 acoperă atât mărfuri unionale, cât şi mărfuri neunionale, acestea sunt enumerate separat, iar codul «T2L» sau «T2LF», după caz, se introduce în aşa fel încât să se refere clar doar la mărfurile unionale.
Art. 208: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru vehicule rutiere motorizate
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)În cazul vehiculelor rutiere motorizate înmatriculate într-un stat membru care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii şi au reintrat pe acesta, statutul vamal de mărfuri unionale este considerat dovedit dacă acestea sunt însoţite de plăcuţele de înmatriculare şi de documentele de înmatriculare proprii, iar datele de înmatriculare indicate pe respectivele plăcuţe şi documente indică într-un mod lipsit de ambiguitate înmatricularea în cauză.
(2)Dacă nu se poate considera dovedit statutul vamal de mărfuri unionale în conformitate cu alineatul (1), dovada statutului vamal de mărfuri unionale trebuie furnizată printr-unul dintre celelalte tipuri de dovadă enumerate la articolul 199 din prezentul regulament.
Art. 209: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru ambalaje
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)În cazul ambalajelor, al paleţilor şi al altor echipamente similare, cu excepţia containerelor, care aparţin unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii şi sunt folosite pentru a transporta mărfuri care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii şi au reintrat pe acesta, statutul vamal de mărfuri unionale este considerat dovedit dacă ambalajele, paleţii şi alte echipamente similare pot fi identificate ca aparţinând persoanei respective, sunt declarate ca având statutul vamal de mărfuri unionale şi nu există niciun dubiu cu privire la veridicitatea declaraţiei.
(2)Dacă nu se poate considera dovedit statutul vamal de mărfuri unionale în conformitate cu alineatul (1), dovada statutului vamal de mărfuri unionale trebuie furnizată printr-unul dintre celelalte tipuri de dovadă enumerate la articolul 199 din prezentul regulament.
Art. 210: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru mărfurile din bagajele transportate de un călător
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
În cazul unor mărfuri din bagaje transportate de un călător care nu sunt destinate utilizării comerciale şi care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii şi au reintrat pe acesta, statutul vamal de mărfuri unionale este considerat dovedit dacă respectivul călător declară că mărfurile au statutul vamal de mărfuri unionale şi nu există niciun dubiu cu privire la veridicitatea declaraţiei.
Art. 211: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru mărfuri a căror valoare nu depăşeşte 15 000 EUR
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
În cazul mărfurilor care au statutul vamal de mărfuri unionale a căror valoare nu depăşeşte 15 000 EUR, statutul vamal de mărfuri unionale poate fi dovedit prin prezentarea facturii sau a documentului de transport aferent mărfurilor respective, cu condiţia ca acesta să privească numai mărfurile care au statutul vamal de mărfuri unionale.
Art. 212: Verificarea tipurilor de dovadă şi asistenţa administrativă
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Autorităţile vamale ale statelor membre îşi acordă reciproc asistenţă în procesul de verificare a autenticităţii şi a corectitudinii tipurilor de dovadă menţionate la articolul 199 din prezentul regulament şi de verificare a faptului că informaţiile şi documentele furnizate în conformitate cu dispoziţiile din prezentul titlu şi de la articolele 123-133 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt corecte şi că procedurile folosite pentru a dovedi statutul vamal de mărfuri unionale au fost aplicate corect.
SUBSECŢIUNEA 2:Dispoziţii specifice privind produsele de pescuit maritim şi mărfurile obţinute din aceste produse
Art. 213: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produsele de pescuit maritim şi mărfurile obţinute din aceste produse
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
În cazul în care se introduc pe teritoriul vamal al Uniunii produsele şi mărfurile menţionate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) şi (e) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, în conformitate cu articolul 129 din regulamentul delegat menţionat, statutul vamal de mărfuri unionale este dovedit prin prezentarea unui jurnal de pescuit, a unei declaraţii de debarcare, a unei declaraţii de transbordare şi a datelor sistemului de monitorizare a navelor, după caz, astfel cum se impune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 şi (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).
Autoritatea vamală responsabilă de portul de descărcare din Uniune către care sunt transportate direct produsele şi mărfurile în cauză de către nava de pescuit a Uniunii care a capturat produsele şi, dacă este cazul, care le-a prelucrat poate însă considera că este dovedit statutul vamal de mărfuri unionale în oricare dintre cazurile următoare:
a)nu există niciun dubiu cu privire la statutul produselor şi/sau mărfurilor respective;
b)nava de pescuit are o lungime totală mai mică de 10 metri.
Art. 214: Produse de pescuit maritim şi mărfuri obţinute din astfel de produse, transbordate şi transportate pe teritoriul unei ţări sau pe un teritoriu care nu aparţine teritoriului vamal al Uniunii
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
(1)Dacă, înainte de sosirea pe teritoriul vamal al Uniunii, produsele sau mărfurile menţionate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) şi (e) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 au fost transbordate şi transportate pe teritoriul unei ţări sau pe un teritoriu care nu aparţine teritoriului vamal al Uniunii, autoritatea vamală din ţara sau din teritoriul în cauză trebuie să prezinte, pentru respectivele produse şi mărfuri la intrarea lor pe teritoriul vamal al Uniunii, o certificare conform căreia produsele sau mărfurile au fost sub supraveghere vamală atât timp cât s-au aflat în ţara sau în teritoriul în cauză şi că nu au fost supuse niciunei manipulări în afară de manipulările necesare pentru conservarea lor.
(2)Certificarea care trebuie prezentată conform alineatului (1) se întocmeşte pe un exemplar tipărit al jurnalului de pescuit menţionat la articolul 133 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, însoţit de o copie tipărită a declaraţiei de transbordare, după caz.
(3)Certificarea solicitată în conformitate cu alineatul (1) poate fi furnizată prin intermediul oricăror formulare sau documente relevante, altele decât un exemplar tipărit al unui jurnal de pescuit, care includ o trimitere la jurnalul de pescuit respectiv.
Art. 215: Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei ţări terţe
[- Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei ţări terţe este furnizată prin intermediul jurnalului de pescuit sau al oricăror alte tipuri de dovadă menţionate la articolul 199 din prezentul regulament.
Art. 216: Sistemul electronic referitor la plasarea mărfurilor sub un regim vamal
[- Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Pentru a prelucra şi a face schimb de informaţii referitoare la plasarea mărfurilor sub un regim vamal, se utilizează sistemele electronice implementate în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.
Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data modernizării sistemelor naţionale pentru import şi respectiv de la data introducerii regimurilor speciale în cadrul CVU şi a sistemului automatizat de export în cadrul CVU menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Art. 217: Eliberarea unei chitanţe pentru declaraţii verbale
[- Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Atunci când se face o declaraţie vamală pe cale verbală, în conformitate cu articolul 135 sau 137 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru mărfuri care fac obiectul unor taxe la import sau la export ori al altor impuneri, autorităţile vamale eliberează o chitanţă pentru persoana respectivă contra plăţii cuantumului datorat pentru respectiva taxă sau pentru impunerile în cauză.
Chitanţa trebuie să conţină cel puţin informaţiile următoare:
a)o descriere a mărfurilor care să fie suficient de precisă pentru a permite identificarea lor;
b)valoarea facturii sau, dacă aceasta nu este disponibilă, cantitatea mărfurilor;
c)cuantumurile taxelor şi ale altor impuneri colectate;
d)data eliberării;
e)numele autorităţii care a eliberat-o.
Art. 218: Formalităţi vamale considerate a fi efectuate printr-un act menţionat la articolul 141 alineatele (1), (2), (4), (4a), (5) şi (6)-(8) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446
[- Articolul 6 alineatul (3) litera (a), articolul 139, articolul 158 alineatul (2), articolul 172, articolul 194 şi articolul 267 din cod]
În scopul articolelor 138, 139 şi 140 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, următoarele formalităţi vamale, după caz, sunt considerate ca fiind efectuate printr-un act menţionat la articolul 141 alineatele (1), (2), (4), (4a), (5) şi (6)-(8) din regulamentul delegat respectiv:
a)transportarea mărfurilor în conformitate cu articolul 135 din cod şi prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 139 din cod;
b)prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 267 din cod;
c)acceptarea declaraţiei vamale de către autorităţile vamale în conformitate cu articolul 172 din cod;
d)acordarea liberului de vamă de către autorităţile vamale în conformitate cu articolul 194 din cod.
Art. 219: Cazuri în care nu se consideră că o declaraţie vamală a fost depusă printr-un act menţionat la articolul 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446
[- Articolul 6 alineatul (3) litera (a) şi articolul 158 alineatul (2) din cod]
Atunci când în urma unei verificări se constată că un act menţionat la articolul 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 a fost realizat, însă mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii nu sunt mărfurile menţionate la articolele 138, 139 şi 140 din regulamentul delegat în cauză, declaraţia vamală pentru mărfurile respective este considerată a nu fi fost depusă.
Art. 220: Norme tranzitorii privind mărfurile în trimiteri poştale
[- Articolul 158 alineatul (2), articolul 172 şi articolul 194 din cod]
(1)În sensul articolului 138 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, se consideră că declaraţia vamală pentru mărfurile menţionate la articolul 141 alineatul (3) din regulamentul delegat menţionat este acceptată şi că mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă atunci când sunt livrate destinatarului.
(2)Dacă nu a fost posibil să se livreze destinatarului mărfurile, se consideră că declaraţia vamală nu a fost depusă.
Se consideră că mărfurile care nu au fost livrate destinatarului se află în depozitare temporară până la momentul în care sunt distruse, reexportate sau se dispune de ele în alt mod, în conformitate cu articolul 198 din cod.
Art. 220a: Norme de procedură care se aplică la utilizarea formularului NATO 302 pentru alte regimuri vamale decât cel de tranzit
[- Articolul 6 alineatul (3) şi articolul 158 alineatul (2) din cod]
(1)Biroul vamal desemnat de statul membru în care începe activitatea militară pe teritoriul vamal al Uniunii furnizează forţelor NATO staţionate pe teritoriul său formulare NATO 302 care:
a)sunt preautentificate cu ştampila şi semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;
b)sunt numerotate în serie;
c)conţin adresa completă a respectivului birou vamal desemnat pentru exemplarul de returnat din formularul NATO 302.
(2)În momentul expedierii mărfurilor, forţele NATO întreprind una dintre următoarele acţiuni:
a)depun datele formularului NATO 302 pe cale electronică la biroul vamal desemnat;
b)completează formularul NATO 302 cu o declaraţie conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor şi autentifică această declaraţie cu semnătura lor, ştampila şi data.
(3)Dacă acţionează în conformitate cu alineatul (2) litera (b), forţele NATO furnizează, fără întârziere, o copie a formularului NATO 302 biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele NATO care expediază mărfuri sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Celelalte copii ale formularului NATO 302 însoţesc trimiterea până la forţele NATO de destinaţie, care le ştampilează şi le semnează la sosirea mărfurilor.
În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului sunt transmise biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele NATO de destinaţie.
Biroul vamal desemnat în cauză reţine o copie şi returnează a doua copie biroului vamal care este responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele NATO care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Art. 220b: Norme de procedură care se aplică la utilizarea formularului UE 302 pentru alte regimuri vamale decât cel de tranzit
[- Articolul 6 alineatul (3) şi articolul 158 alineatul (2) din cod]
(1)Biroul vamal desemnat de statul membru în care începe activitatea militară pe teritoriul vamal al Uniunii furnizează forţelor militare ale unui stat membru staţionate pe teritoriul său formulare UE 302 care:
a)sunt preautentificate cu ştampila şi semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;
b)sunt numerotate în serie;
c)conţin adresa completă a respectivului birou vamal desemnat pentru exemplarul de returnat din formularul UE 302.
(2)În momentul expedierii mărfurilor, forţele militare ale statului membru întreprind una dintre următoarele acţiuni:
a)depun datele formularului UE 302 pe cale electronică la biroul vamal desemnat;
b)completează formularul UE 302 cu o declaraţie conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor şi autentifică această declaraţie cu semnătura lor, ştampila şi data.
(3)În cazul în care acţionează în conformitate cu alineatul (2) litera (b), forţele militare ale statului membru furnizează, fără întârziere, o copie a formularului UE 302 biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele militare ale statului membru care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Celelalte copii ale formularului UE 302 însoţesc trimiterea la forţele militare ale statului membru de destinaţie, care le ştampilează şi le semnează la sosirea mărfurilor.
În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului sunt transmise biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele militare ale statului membru de destinaţie.
Biroul vamal desemnat în cauză reţine o copie şi returnează a doua copie biroului vamal responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele militare ale statului membru care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Art. 221: Biroul vamal care are competenţa să plaseze mărfurile sub un regim vamal
(- Articolul 159 din cod)
(1)În scopul derogării de la obligaţia ca mărfurile să fie prezentate în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod, biroul vamal de supraveghere menţionat la articolul 182 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c) din cod este biroul vamal care are competenţa să plaseze mărfurile sub un regim vamal menţionat la articolul 159 alineatul (3) din cod.
(2)Următoarele birouri vamale au competenţa să plaseze mărfurile sub regimul de export:
a)biroul vamal responsabil pentru locul în care este stabilit exportatorul;
b)biroul vamal de a cărui competenţă ţine locul în care sunt ambalate sau sunt încărcate mărfurile pentru expedierea destinată exportului;
c)un birou vamal diferit din statul membru în cauză care deţine competenţa, din raţionamente administrative, pentru operaţiunea respectivă;
Dacă mărfurile nu depăşesc valoarea de 3 000 EUR per trimitere şi per declarant şi nu fac obiectul unor prohibiţii sau restricţii, biroul vamal de a cărui competenţă ţine locul de ieşire a mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii are, de asemenea, competenţa să plaseze mărfurile sub regimul de export, pe lângă birourile vamale identificate la primul paragraf.
Atunci când este vorba despre o subcontractare, biroul vamal responsabil pentru locul în care este stabilit subcontractantul are, de asemenea, competenţa să plaseze mărfurile sub regimul de export, pe lângă birourile vamale identificate la primul şi al doilea paragraf.
Dacă este justificat de circumstanţe ce ţin de un caz individual, un alt birou vamal mai bine situat pentru a prezenta mărfurile are, de asemenea, competenţa să plaseze mărfurile sub regimul de export.
(3)Declaraţiile vamale verbale de export şi reexport se fac la biroul vamal de a cărui competenţă ţine locul de ieşire a mărfurilor.
(4)Începând cu data menţionată la articolul 4 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2017/2455, biroul vamal competent pentru declararea punerii în liberă circulaţie a mărfurilor într-o trimitere care beneficiază de o scutire de taxe la import în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) sau cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009, în cadrul unui regim de TVA diferit de regimul special pentru vânzarea la distanţă a mărfurilor importate din teritorii terţe sau din ţări terţe, menţionat în titlul XII capitolul 6 secţiunea 4 din Directiva 2006/112/CE, este un birou vamal situat în statul membru unde se încheie expedierea sau transportul mărfurilor.
(5)Autoritatea vamală din fiecare stat membru pe teritoriul căruia sunt staţionate forţele NATO eligibile să utilizeze formularul NATO 302 desemnează biroul vamal sau birourile vamale responsabile cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la mărfurile care urmează să circule sau să fie utilizate în contextul activităţilor militare.
(6)Autoritatea vamală din fiecare stat membru desemnează biroul vamal sau birourile vamale responsabile cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la mărfurile care urmează să circule sau să fie utilizate în contextul activităţilor militare desfăşurate sub acoperirea formularului UE 302.
Art. 222: Articole ale mărfurilor
[- Articolul 162 din cod]
(1)Atunci când o declaraţie vamală acoperă două sau mai multe articole ale mărfurilor, datele înscrise în declaraţia respectivă referitoare la fiecare articol sunt considerate ca alcătuind o declaraţie vamală separată.
(2)Cu excepţia cazului în care mărfuri specifice incluse într-o trimitere fac obiectul unor măsuri diferite, mărfurile care intră în componenţa unei trimiteri sunt considerate ca alcătuind un singur articol în sensul alineatului (1) dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:
a)mărfurile se clasifică la o singură subpoziţie tarifară;
b)mărfurile fac obiectul unei cereri de simplificare în conformitate cu articolul 177 din cod.
Art. 223: Gestionarea contingentelor tarifare în declaraţiile vamale simplificate
(- Articolul 166 din cod)
(1)Dacă se depune o declaraţie simplificată de punere în liberă circulaţie a unor mărfuri care fac obiectul unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale, declarantul poate solicita acordarea contingentului tarifar numai atunci când datele necesare sunt disponibile fie în declaraţia simplificată, fie într-o declaraţie suplimentară.
(2)Dacă cererea de acordare a unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale se efectuează într-o declaraţie suplimentară, cererea nu poate fi prelucrată până ce nu se depune declaraţia suplimentară.
(3)În scopul alocării contingentului tarifar, se ia în considerare data acceptării declaraţiei simplificate.
Art. 224: Documente justificative pentru declaraţiile simplificate
(- Articolul 166 din cod)
Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal pe baza unei declaraţii simplificate, se furnizează autorităţilor vamale documentele justificative menţionate la articolul 163 alineatul (2) din cod înainte să se acorde liberul de vamă.
Art. 225: Declaraţia suplimentară
[- Articolul 167 alineatul (4) din cod]
În cazul înscrierii în evidenţele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, dacă declaraţia suplimentară are caracter general, periodic sau recapitulativ, iar operatorul economic este autorizat, în cadrul autoevaluării, să calculeze cuantumul taxelor la import şi la export de plătit, fie respectivul titular al autorizaţiei depune declaraţia suplimentară, fie autorităţile vamale pot permite ca declaraţiile suplimentare să fie puse la dispoziţie prin acces electronic direct în sistemul titularului autorizaţiei.
Art. 226: Numărul de referinţă principal
(- Articolul 172 din cod)
Cu excepţia cazurilor în care declaraţia vamală este depusă pe cale verbală ori printr-un act care se consideră a fi o declaraţie vamală sau în care declaraţia vamală ia forma unei înscrieri în evidenţele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, autorităţile vamale îi notifică declarantului acceptarea declaraţiei vamale şi îi atribuie un MRN pentru declaraţia respectivă şi data acceptării ei.
Prezentul articol nu se aplică până când nu sunt operaţionale data de introducere a AES, a NCTS şi, respectiv, data de modernizare a sistemelor naţionale pentru import menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Art. 227: Declaraţia vamală depusă înainte de prezentarea mărfurilor
Dacă declaraţia vamală este depusă în conformitate cu articolul 171 din cod, autorităţile vamale prelucrează datele furnizate înainte de prezentarea mărfurilor, în special în scopul analizei de risc.
SUBSECŢIUNEA 1:Mărfuri care se încadrează la subpoziţii tarifare diferite
Art. 228: Mărfuri care se încadrează la subpoziţii tarifare diferite declarate în cadrul unei singure subpoziţii
[- Articolul 177 alineatul (1) din cod]
(1)În scopul articolului 177 din cod, în cazul în care mărfurile dintr-o trimitere se încadrează la subpoziţii tarifare care fac obiectul unei taxe vamale specifice exprimate prin referirea la aceeaşi unitate de măsură, taxa vamală care trebuie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celei mai mari taxe vamale specifice.
(2)În scopul articolului 177 din cod, atunci când mărfurile dintr-o trimitere se încadrează la subpoziţii tarifare care fac obiectul unei taxe specifice exprimate prin referirea la unităţi de măsură diferite, cea mai mare taxă vamală specifică pentru fiecare unitate de măsură se aplică tuturor mărfurilor din trimitere pentru care taxa vamală specifică este exprimată prin referire la unitatea respectivă şi este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip din mărfurile respective.
Taxa care urmează să fie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem ce rezultă din transformarea efectuată în temeiul primului paragraf.
(3)În scopul articolului 177 din cod, în cazul în care mărfurile dintr-o trimitere se clasifică la o subpoziţie tarifară care face obiectul unei taxe ad valorem şi al unei taxe specifice, cea mai mare taxă specifică astfel cum este stabilită în conformitate cu alineatele (1) şi (2) este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip de mărfuri pentru care taxa specifică se exprimă prin referire la aceeaşi unitate.
Taxa care urmează să fie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem, inclusiv taxa ad valorem care rezultă din transformarea efectuată în temeiul primului paragraf.
SUBSECŢIUNEA 2:Vămuirea centralizată
Art. 229: Procedura de consultare între autorităţile vamale în cazul autorizaţiilor pentru vămuire centralizată
[- Articolul 22 din cod]
(1)Se urmează procedura de consultare menţionată la articolul 14 în cazul în care o autoritate vamală primeşte o cerere de autorizaţie pentru vămuire centralizată menţionată la articolul 179 din cod, care implică mai mult de o autoritate vamală, cu excepţia cazului în care autoritatea vamală competentă să ia o decizie consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de acordarea a unei astfel de autorizaţii.
(2)La cel târziu 45 de zile de la data acceptării cererii, autoritatea vamală competentă să ia o decizie comunică celorlalte autorităţi vamale implicate următoarele:
a)cererea şi proiectul de autorizaţie, inclusiv termen el e-limită menţionate la articolul 231 alineatele (5) şi (6) din prezentul regulament;
b)dacă este cazul, un plan de control în care sunt detaliate controalele specifice pe care trebuie să le efectueze, odată acordată autorizaţia, diferitele autorităţi vamale implicate;
c)alte informaţii pertinente pe care autorităţile vamale implicate le consideră necesare.
(3)În termen de 45 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizaţie, autorităţile vamale consultate îşi comunică acordul sau obiecţiile, precum şi orice fel de modificări aduse proiectului de autorizaţie sau planului de control propus. Obiecţiile trebuie justificate corespunzător.
Dacă se comunică obiecţii şi nu se ajunge la niciun acord în termen de 90 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizaţie, autorizaţia nu este acordată pentru părţile pentru care au fost formulate obiecţii. Dacă autorităţile vamale consultate nu comunică obiecţii în termenul-limită prevăzut, se consideră că acestea şi-au exprimat acordul.
(4)Până la datele respective de introducere a vămuirii centralizate pentru import (CCI) şi a AES, menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, prin derogare de la alineatul (2) şi de la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol, perioadele menţionate la alineatele respective pot fi prelungite cu 15 zile de către autoritatea competentă să ia această decizie.
Prin derogare de la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol, perioada menţionată la respectivul paragraf poate fi prelungită cu 30 de zile de către autoritatea vamală competentă să ia această decizie.
(5)Până la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, menţionată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, prin derogare de la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol, planul de control menţionat la litera respectivă se comunică întotdeauna.
Art. 230: Monitorizarea autorizării
[- Articolul 23 alineatul (5) din cod]
(1)Autorităţile vamale ale statelor membre informează fără întârziere autoritatea vamală competentă să ia o decizie cu privire la orice fel de factori care survin în urma acordării autorizaţiei pentru vămuirea centralizată şi care ar putea influenţa continuarea sau conţinutul acesteia.
(2)Autoritatea vamală competentă să ia o decizie pune la dispoziţia autorităţilor vamale ale celorlalte state membre toate informaţiile pertinente de care dispune referitoare la activităţile legate de domeniul vamal ale titularului autorizaţiei pentru vămuire centralizată.
Art. 231: Formalităţi şi controale vamale cu privire la vămuirea centralizată
[- Articolul 179 alineatul (4) din cod]
(1)Titularul autorizaţiei pentru vămuire centralizată asigură prezentarea mărfurilor la un birou vamal competent după cum se stabileşte în autorizaţia respectivă prin depunerea oricăruia dintre următoarele documente la biroul vamal de supraveghere:
a)o declaraţie vamală standard menţionată la articolul 162 din cod;
b)o declaraţie vamală simplificată menţionată la articolul 166 din cod;
c)o notificare a prezentării menţionată la articolul 234 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament.
(2)Dacă declaraţia vamală ia forma unei înscrieri în evidenţele declarantului, se aplică articolele 234, 235 şi 236 din prezentul regulament.
(3)Derogarea de la obligaţia prezentării mărfurilor acordată în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod se aplică vămuirii centralizate, cu condiţia ca titularul autorizaţiei de depunere a unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului să îşi fi îndeplinit obligaţia prevăzută la articolul 234 alineatul (1) litera (f) din prezentul regulament.
(4)Dacă a acceptat declaraţia vamală sau a primit notificarea menţionată la alineatul (1) litera (c), biroul vamal de supraveghere:
a)efectuează controalele adecvate pentru verificarea declaraţiei vamale sau a notificării prezentării;
b)transmite imediat biroului vamal de prezentare declaraţia vamală sau notificarea şi rezultatele analizei de risc aferente;
c)informează biroul vamal de prezentare cu privire la oricare dintre următoarele:
(i)că mărfurilor li se poate acorda liberul de vamă pentru regimul vamal în cauză;
(ii)că sunt necesare controale vamale în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) litera (c) din cod.
(5)Dacă biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare că mărfurilor li se poate acorda liberul de vamă pentru regimul vamal în cauză, biroul vamal de prezentare informează biroul vamal de supraveghere, în termenul-limită stabilit în autorizaţia pentru vămuire centralizată, dacă propriile controale efectuate asupra mărfurilor respective, inclusiv controalele legate de prohibiţii şi restricţii naţionale, afectează sau nu acordarea liberului de vamă respectiv.
(6)Dacă biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare că sunt necesare controale vamale în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) litera (c) din cod, biroul vamal de prezentare confirmă, în termenul-limită stabilit în autorizaţia pentru vămuire centralizată, primirea cererii din partea biroului vamal de supraveghere de a efectua controalele necesare şi, dacă este cazul, informează biroul vamal de supraveghere cu privire la propriile controale efectuate asupra mărfurilor, inclusiv controale legate de prohibiţii şi restricţii naţionale.
(7)Biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare cu privire la acordarea liberului de vamă mărfurilor.
(8)Atunci când are loc un export, în momentul acordării liberului de vamă, biroul vamal de supraveghere pune la dispoziţia biroului vamal de ieşire declarat datele din declaraţia de export, cu eventualele adaosuri în conformitate cu articolul 330 din prezentul regulament. Biroul vamal de ieşire informează biroul vamal de supraveghere cu privire la ieşirea mărfurilor, în conformitate cu articolul 333 din prezentul regulament. Biroul vamal de supraveghere îi certifică declarantului ieşirea mărfurilor, în conformitate cu articolul 334 din prezentul regulament.
(9)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la datele respective de introducere a CCI şi a AES, menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, pentru mărfurile care fac obiectul unei autorizaţii de vămuire centralizată, titularul autorizaţiei sau declarantul:
a)prezintă mărfurile în locurile prevăzute în autorizaţie şi desemnate sau aprobate de autorităţile vamale în conformitate cu articolul 139 din cod, cu excepţia cazului în care s-a acordat o derogare de la obligaţia de prezentare a mărfurilor în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod; şi
b)depune o declaraţie vamală sau înscrie mărfurile în evidenţele sale la biroul vamal precizat în autorizaţie.
(10)Până la datele respective de introducere a CCI şi a AES, menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autorităţile vamale competente aplică planul de control în care se precizează un nivel minim de controale.
(11)Până la datele respective de introducere a AES şi a vămuirii centralizate pentru import (CCI) în cadrul CVU menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578, alineatele (5) şi (6) din prezentul articol nu se aplică.
Art. 232: Vămuirea centralizată ce implică mai mult de o autoritate vamală
[- Articolul 179 din cod]
(1)Biroul vamal de supraveghere transmite biroului vamal de prezentare următoarele:
a)orice modificare sau invalidare a declaraţiei vamale standard care a intervenit după acordarea liberului de vamă mărfurilor;
b)dacă s-a depus o declaraţie suplimentară, declaraţia respectivă, precum şi orice modificare sau invalidare a acesteia.
(2)Dacă declaraţia suplimentară este accesibilă vămii în sistemul informatic al comerciantului în conformitate cu articolul 225 din prezentul regulament, biroul vamal de supraveghere transmite datele cel târziu în 10 zile de la sfârşitul perioadei acoperite de declaraţia suplimentară, precum şi orice modificare sau invalidare a declaraţiei suplimentare extrase în cauză.
SUBSECŢIUNEA 3:Înscrierea în evidenţele declarantului
Art. 233: Planul de control
[- Articolul 23 alineatul (5) din cod]
(1)Autorităţile vamale instituie un plan de control specific pentru operatorul economic atunci când acordă o autorizaţie de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului, în conformitate cu articolul 182 alineatul (1) din cod, care prevede supravegherea regimurilor vamale aplicate în temeiul autorizaţiei, stabileşte frecvenţa controalelor vamale şi asigură, printre altele, că se pot efectua controale vamale eficace în toate etapele procedurii de înscriere în evidenţele declarantului.
(2)Dacă este cazul, planul de control ţine seama de termenul de prescripţie pentru notificarea datoriei vamale menţionat la articolul 103 alineatul (1) din cod..
(3)Planul de control prevede controlul ce trebuie desfăşurat în cazul în care se acordă o derogare de la obligaţia prezentării mărfurilor în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod.
(4)În cazul vămuirii centralizate, planul de control, care precizează repartizarea sarcinilor între biroul vamal de supraveghere şi biroul vamal de prezentare, trebuie să ia în considerare prohibiţiile şi restricţiile aplicabile în locul în care este situat biroul vamal de prezentare.
Art. 234: Obligaţiile titularului autorizaţiei de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului
[- Articolul 182 alineatul (1) din cod]
(1)Titularul autorizaţiei de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului:
a)prezintă mărfurile în vamă, cu excepţia situaţiei în care se aplică articolul 182 alineatul (3) din cod, şi înscrie în evidenţe data notificării prezentării;
b)înscrie în evidenţe cel puţin datele unei declaraţii vamale simplificate şi orice fel de documente justificative;
c)la cererea biroului vamal de supraveghere, pune la dispoziţie datele din declaraţia vamală înscrise în evidenţe şi orice document justificativ, cu excepţia situaţiei în care autorităţile vamale permit ca declarantul să furnizeze acces direct computerizat la informaţiile respective în evidenţele sale;
d)pune la dispoziţia biroului vamal de supraveghere informaţii referitoare la mărfurile care fac obiectul unor prohibiţii şi restricţii;
e)furnizează biroului vamal de supraveghere documente justificative astfel cum se menţionează la articolul 163 alineatul (2) din cod înainte ca mărfurilor declarate să li se poată acorda liberul de vamă;
f)atunci când se aplică derogarea menţionată la articolul 182 alineatul (3) din cod, se asigură că titularul autorizaţiei pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară dispune de informaţiile necesare pentru a dovedi încheierea depozitării temporare;
g)cu excepţia cazului în care, în conformitate cu articolul 167 alineatul (2) din cod, se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară, depune declaraţia suplimentară la biroul vamal de supraveghere în modul şi în termenul-limită stabilite în autorizaţie.
(2)Autorizaţia de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului nu se aplică următoarelor declaraţii:
a)declaraţii vamale care constituie o cerere de autorizare pentru un regim special în conformitate cu articolul 163 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
b)declaraţii vamale depuse în locul unei declaraţii sumare de intrare, în conformitate cu articolul 130 alineatul (1) din cod.
(3)În cazul în care biroul vamal de supraveghere a solicitat, în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) al treilea paragraf din cod, prezentarea în vamă a mărfurilor, deoarece autorităţile vamale au identificat un nou risc financiar major sau o altă situaţie specifică în legătură cu o autorizaţie de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului fără obligaţia de a prezenta mărfurile, biroul vamal de supraveghere indică titularului autorizaţiei respective:
a)perioada de timp specifică în care trebuie să prezinte în vamă mărfurile aflate în aceste situaţii,
b)obligaţia de a înscrie în evidenţe data notificării prezentării şi
c)obligaţia de a respecta dispoziţiile de la alineatul (1) literele (b)-(e) şi (g).
În aceste situaţii, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri are loc în conformitate cu articolul 194 din cod.
Art. 235: Acordarea liberului de vamă mărfurilor în cazul depunerii unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului
(- Articolul 182 din cod)
(1)Dacă în autorizaţia de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului se stabileşte un termen-limită pentru informarea titularului autorizaţiei respective cu privire la orice fel de controale ce trebuie realizate, se consideră că s-a acordat liberul de vamă mărfurilor la expirarea termenului-limită în cauză, cu excepţia cazului în care biroul vamal de supraveghere şi-a menţionat, în acel termen-limită, intenţia de a realiza un control.
(2)Dacă în autorizaţie nu se stabileşte un termen-limită astfel cum se menţionează la alineatul (1), biroul vamal de supraveghere acordă liberul de vamă mărfurilor, în conformitate cu articolul 194 din cod.
Art. 236: Contingentul tarifar
(- Articolul 182 din cod)
(1)În cazul în care o declaraţie vamală este depusă sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care fac obiectul unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale, titularul autorizaţiei de a depune o declaraţie vamală sub forma respectivă solicită acordarea contingentului tarifar într-o declaraţie suplimentară.
(2)Dacă cererea de acordare a unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale se efectuează într-o declaraţie suplimentară, cererea poate fi prelucrată numai după depunerea acelei declaraţii suplimentare. Data la care mărfurile sunt înscrise în evidenţele declarantului este însă data luată în considerare în scopul alocării contingentului tarifar.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la datele de modernizare a sistemelor naţionale referitoare la declaraţiile de import, menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre pot prevedea ca cererea de a beneficia de un contingent tarifar gestionat în conformitate cu dispoziţiile articolelor 49-54 din prezentul regulament să fie depusă sub altă formă decât cea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiţia ca toate datele necesare sa fie disponibile pentru ca statele membre să evalueze validitatea cererii.
SUBSECŢIUNEA 4:Autoevaluarea
Art. 237: Stabilirea cuantumului taxelor la import şi la export de plătit
[- Articolul 185 alineatul (1) din cod]
(1)Atunci când un operator economic este autorizat să stabilească cuantumul taxelor la import şi la export de plătit, în conformitate cu articolul 185 alineatul (1) din cod, operatorul respectiv stabileşte, la sfârşitul perioadei fixate în autorizaţie de autorităţile vamale, cuantumul taxelor la import şi la export de plătit pentru perioada respectivă, în conformitate cu normele prevăzute în autorizaţie.
(2)În termen de 10 zile de la sfârşitul perioadei fixate de autorităţile vamale în autorizaţie, titularul autorizaţiei în cauză prezintă biroului vamal de supraveghere detalii referitoare la cuantumul stabilit în conformitate cu alineatul (1). Datoria vamală se consideră notificată în momentul în care se prezintă detaliile respective.
(3)Titularul autorizaţiei plăteşte cuantumul menţionat la alineatul (2) în perioada prevăzută în autorizaţie şi cel târziu în termenul prevăzut la articolul 108 alineatul (1) din cod.
Art. 238: Locul şi ora examinării mărfurilor
(- Articolul 189 din cod)
Dacă a hotărât să examineze mărfurile în conformitate cu articolul 188 litera (c) din cod sau să preleve eşantioane în conformitate cu articolul 188 litera (d) din cod, biroul vamal competent trebuie să indice ora şi locul de desfăşurare a acţiunilor respective şi să informeze declarantul în acest sens.
La solicitarea declarantului, biroul vamal competent poate indica un alt loc decât birourile vamale sau o oră din afara programului oficial de lucru al biroului vamal în cauză.
Art. 239: Examinarea mărfurilor
(Articolele 189 şi 190 din cod)
(1)În cazul în care hotărăşte să examineze doar o parte din mărfuri, biroul vamal informează declarantul cu privire la articolele pe care doreşte să le examineze.
(2)Dacă declarantul refuză să fie prezent la examinarea mărfurilor sau nu furnizează asistenţa necesară solicitată de autorităţile vamale, acestea stabilesc un termen-limită pentru prezenţa sa ori pentru acordarea asistenţei.
Dacă declarantul nu a respectat cerinţele autorităţilor vamale referitoare la expirarea termenului-limită, autorităţile vamale procedează la examinarea mărfurilor, pe riscul şi cheltuiala declarantului. Atunci când este necesar, autorităţile vamale pot solicita serviciile unui expert desemnat în conformitate cu dreptul statului membru în cauză dacă în dreptul Uniunii nu există dispoziţii în acest sens.
Art. 240: Prelevarea eşantioanelor
(Articolele 189 şi 190 din cod)
(1)În cazul în care decide să preleve eşantioane din mărfuri, biroul vamal informează declarantul despre acest lucru.
(2)Dacă declarantul refuză să fie prezent la prelevarea eşantioanelor sau nu furnizează asistenţa necesară solicitată de autorităţile vamale, acestea stabilesc un termen-limită pentru prezenţa sa ori pentru acordarea asistenţei.
Dacă declarantul nu a respectat cerinţele autorităţilor vamale referitoare la expirarea termenului-limită, autorităţile vamale procedează la prelevarea eşantioanelor, pe riscul şi cheltuiala declarantului.
(3)Prelevările se efectuează de către autorităţile vamale înseşi. Este însă posibil ca acestea să solicite ca prelevarea eşantioanelor să fie făcută de declarant sau să solicite un expert care să facă acest lucru, sub supravegherea lor. Expertul este desemnat în conformitate cu dreptul statului membru în cauză dacă în dreptul Uniunii nu există dispoziţii în acest sens.
(4)Cantităţile prelevate ca eşantioane nu trebuie să depăşească necesarul pentru analize sau pentru o examinare mai amănunţită, inclusiv pentru o eventuală analiză ulterioară.
(5)Cantităţile prelevate ca eşantioane nu se deduc din cantitatea declarată.
(6)Atunci când este vorba despre o declaraţie de export sau de perfecţionare pasivă, declarantul poate înlocui cantităţile de mărfuri prelevate ca eşantioane cu mărfuri identice, pentru a completa trimiterea.
Art. 241: Examinarea eşantioanelor
(Articolele 189 şi 190 din cod)
(1)Dacă examinarea eşantioanelor din aceleaşi mărfuri duce la rezultate diferite ce impun un tratament vamal diferit, se prelevă eşantioane suplimentare, dacă este posibil.
(2)Dacă rezultatele examinării eşantioanelor suplimentare confirmă rezultatele diferite, se consideră că mărfurile constau în mărfuri diferite în cantităţi corespunzătoare rezultatelor examinării. Se aplică acelaşi raţionament şi în cazul în care nu se pot preleva eşantioane suplimentare.
Art. 242: Returnarea sau dispunerea de eşantioanele prelevate
(Articolele 189 şi 190 din cod) (1) Eşantioanele prelevate îi sunt returnate declarantului la cererea sa, cu excepţia următoarelor cazuri:
a)dacă eşantioanele au fost distruse prin analiză sau examinare;
b)dacă eşantioanele trebuie păstrate de autorităţile vamale în oricare dintre scopurile următoare:
(i)o examinare suplimentară;
(ii)o cale de atac sau o acţiune în justiţie.
(2)Dacă declarantul nu formulează o cerere pentru returnarea eşantioanelor, autorităţile vamale îi pot solicita declarantului să ridice toate eşantioanele rămase sau să dispună de ele în conformitate cu articolul 198 alineatul (1) litera (c) din cod.
Art. 243: Rezultatele verificării declaraţiei vamale şi ale examinării mărfurilor
[- Articolul 191 din cod]
(1)Atunci când verifică corectitudinea datelor cuprinse într-o declaraţie vamală, autorităţile vamale înregistrează faptul că a fost realizată o verificare, precum şi rezultatele acesteia.
Dacă a fost examinată doar o parte din mărfuri, sunt înregistrate mărfurile examinate. În cazul în care declarantul a fost absent, se înregistrează absenţa sa.
(2)Autorităţile vamale îl informează pe declarant în legătură cu rezultatele verificării.
(3)Atunci când rezultatele verificării declaraţiei vamale nu corespund datelor furnizate în declaraţie, autorităţile vamale stabilesc şi înregistrează ce date trebuie luate în considerare în următoarele scopuri:
a)calcularea cuantumului taxelor la import sau la export şi al altor impuneri aplicabile mărfurilor;
b)calcularea oricăror restituiri sau a altor cuantumuri ori avantaje financiare prevăzute pentru export în cadrul politicii agricole comune;
c)aplicarea oricăror alte dispoziţii ce reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
(4)Dacă se constată că originea nepreferenţială declarată este incorectă, originea care trebuie luată în considerare în sensul alineatului (3) litera (a) se stabileşte pe baza dovezilor prezentate de declarant sau, dacă acestea nu sunt suficiente ori satisfăcătoare, pe baza oricăror informaţii disponibile.
Art. 244: Furnizarea unei garanţii
[- Articolul 191 din cod]
Atunci când autorităţile vamale consideră că verificarea declaraţiei vamale poate duce la un cuantum mai ridicat al taxelor la import sau la export ori al altor impuneri care urmează să devină exigibile decât cuantumul care rezultă din datele declaraţiei vamale, acordarea liberului de vamă mărfurilor este condiţionată de furnizarea unei garanţii suficiente pentru acoperi diferenţa dintre cuantumul care corespunde datelor declaraţiei vamale şi cuantumul care ar putea să fie exigibil în final.
Declarantul poate însă solicita notificarea imediată a datoriei vamale căreia îi pot fi supuse în cele din urmă mărfurile în loc să depună această garanţie.
Art. 245: Acordarea liberului de vamă mărfurilor în urma verificării
[- Articolul 191 şi articolul 194 alineatul (1) din cod]
(1)Atunci când, pe baza verificării declaraţiei vamale, autorităţile vamale stabilesc un cuantum al taxelor la import sau la export diferit de cuantumul care rezultă din datele declaraţiei, se aplică articolul 195 alineatul (1) din cod în ceea ce priveşte cuantumul astfel estimat.
(2)Atunci când autorităţile vamale au îndoieli cu privire la aplicarea sau neaplicarea unei interdicţii sau a unei restricţii, iar situaţia nu poate fi soluţionată până când nu sunt disponibile rezultatele verificărilor efectuate de autorităţile vamale, mărfurilor în cauză nu li se acordă liberul de vamă.
Art. 246: Înregistrarea şi notificarea acordării liberului de vamă mărfurilor
[- Articolul 22 alineatul (3) din cod]
Autorităţile vamale îi notifică declarantului acordarea liberului de vamă mărfurilor şi înregistrează acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru regimul vamal respectiv indicând cel puţin referinţa declaraţiei vamale sau a notificării şi data acordării liberului de vamă mărfurilor.
Art. 247: Mărfuri cărora nu li se acordă liberul de vamă
[- Articolul 22 alineatul (3) din cod]
(1)Atunci când, din oricare dintre motivele enumerate la articolul 198 alineatul (1) litera (b) din cod, mărfurilor nu li se poate acorda liberul de vamă sau atunci când, după acordarea liberului de vamă, se constată că mărfurile nu au îndeplinit condiţiile pentru acordarea liberului de vamă respectiv, autorităţile vamale îi acordă declarantului un termen-limită rezonabil pentru a remedia situaţia mărfurilor.
(2)Autorităţile vamale pot să transfere mărfurile menţionate la alineatul (1), pe riscul şi cheltuiala declarantului, în spaţii speciale sub supravegherea autorităţilor vamale.
Art. 248: Distrugerea mărfurilor
[- Articolul 197 din cod]
Autorităţile vamale stabilesc tipul şi cantitatea tuturor resturilor sau deşeurilor rezultate în urma distrugerii mărfurilor în scopul de a determina orice fel de taxă vamală şi alte impuneri aplicabile resturilor sau deşeurilor respective atunci când sunt plasate sub un regim vamal sau sunt reexportate.
Art. 249: Abandonul mărfurilor
[- Articolul 199 din cod]
(1)Autorităţile vamale pot refuza o solicitare de acordare a permisiunii de a abandona mărfuri în favoarea statului în conformitate cu articolul 199 din cod atunci când este întrunită oricare dintre condiţiile următoare:
a)mărfurile nu pot fi vândute pe teritoriul vamal al Uniunii sau costul acestei vânzări ar fi disproporţionat faţă de valoarea mărfurilor;
b)mărfurile trebuie distruse.
(2)Se consideră că s-a formulat o solicitare de abandon în favoarea statului în conformitate cu articolul 199 din cod dacă autorităţile vamale au făcut apel public la proprietarul mărfurilor să se prezinte şi au trecut 90 de zile fără ca proprietarul să facă acest lucru.
Art. 250: Vânzarea mărfurilor şi alte măsuri luate de autorităţile vamale
[- Articolul 198 alineatul (1) din cod]
(1)Autorităţile vamale pot vinde mărfuri abandonate în favoarea statului sau confiscate doar cu condiţia ca cumpărătorul să efectueze imediat formalităţile pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal sau pentru reexportul lor.
(2)Dacă mărfurile sunt vândute la un preţ care include cuantumul taxelor la import sau al altor impuneri, se consideră că mărfurile au fost puse în liberă circulaţie. Autorităţile vamale calculează cuantumul taxelor şi îl înscrie în evidenţele contabile. Vânzarea respectivă se desfăşoară în conformitate cu procedurile aplicabile în statul membru în cauză.