Capitolul 3 - Verificarea şi acordarea liberului de vamă mărfurilor - Regulamentul 2447/24-nov-2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii
Acte UE
Jurnalul Oficial 343L
În vigoare Versiune de la: 19 Mai 2025 până la: 28 Februarie 2027
CAPITOLUL 3:Verificarea şi acordarea liberului de vamă mărfurilor
Art. 238: Locul şi ora examinării mărfurilor
(- Articolul 189 din cod)
Dacă a hotărât să examineze mărfurile în conformitate cu articolul 188 litera (c) din cod sau să preleve eşantioane în conformitate cu articolul 188 litera (d) din cod, biroul vamal competent trebuie să indice ora şi locul de desfăşurare a acţiunilor respective şi să informeze declarantul în acest sens.
La solicitarea declarantului, biroul vamal competent poate indica un alt loc decât birourile vamale sau o oră din afara programului oficial de lucru al biroului vamal în cauză.
Art. 239: Examinarea mărfurilor
(Articolele 189 şi 190 din cod)
(1)În cazul în care hotărăşte să examineze doar o parte din mărfuri, biroul vamal informează declarantul cu privire la articolele pe care doreşte să le examineze.
(2)Dacă declarantul refuză să fie prezent la examinarea mărfurilor sau nu furnizează asistenţa necesară solicitată de autorităţile vamale, acestea stabilesc un termen-limită pentru prezenţa sa ori pentru acordarea asistenţei.
Dacă declarantul nu a respectat cerinţele autorităţilor vamale referitoare la expirarea termenului-limită, autorităţile vamale procedează la examinarea mărfurilor, pe riscul şi cheltuiala declarantului. Atunci când este necesar, autorităţile vamale pot solicita serviciile unui expert desemnat în conformitate cu dreptul statului membru în cauză dacă în dreptul Uniunii nu există dispoziţii în acest sens.
Art. 240: Prelevarea eşantioanelor
(Articolele 189 şi 190 din cod)
(1)În cazul în care decide să preleve eşantioane din mărfuri, biroul vamal informează declarantul despre acest lucru.
(2)Dacă declarantul refuză să fie prezent la prelevarea eşantioanelor sau nu furnizează asistenţa necesară solicitată de autorităţile vamale, acestea stabilesc un termen-limită pentru prezenţa sa ori pentru acordarea asistenţei.
Dacă declarantul nu a respectat cerinţele autorităţilor vamale referitoare la expirarea termenului-limită, autorităţile vamale procedează la prelevarea eşantioanelor, pe riscul şi cheltuiala declarantului.
(3)Prelevările se efectuează de către autorităţile vamale înseşi. Este însă posibil ca acestea să solicite ca prelevarea eşantioanelor să fie făcută de declarant sau să solicite un expert care să facă acest lucru, sub supravegherea lor. Expertul este desemnat în conformitate cu dreptul statului membru în cauză dacă în dreptul Uniunii nu există dispoziţii în acest sens.
(4)Cantităţile prelevate ca eşantioane nu trebuie să depăşească necesarul pentru analize sau pentru o examinare mai amănunţită, inclusiv pentru o eventuală analiză ulterioară.
(5)Cantităţile prelevate ca eşantioane nu se deduc din cantitatea declarată.
(6)Atunci când este vorba despre o declaraţie de export sau de perfecţionare pasivă, declarantul poate înlocui cantităţile de mărfuri prelevate ca eşantioane cu mărfuri identice, pentru a completa trimiterea.
Art. 241: Examinarea eşantioanelor
(Articolele 189 şi 190 din cod)
(1)Dacă examinarea eşantioanelor din aceleaşi mărfuri duce la rezultate diferite ce impun un tratament vamal diferit, se prelevă eşantioane suplimentare, dacă este posibil.
(2)Dacă rezultatele examinării eşantioanelor suplimentare confirmă rezultatele diferite, se consideră că mărfurile constau în mărfuri diferite în cantităţi corespunzătoare rezultatelor examinării. Se aplică acelaşi raţionament şi în cazul în care nu se pot preleva eşantioane suplimentare.
Art. 242: Returnarea sau dispunerea de eşantioanele prelevate
(Articolele 189 şi 190 din cod) (1) Eşantioanele prelevate îi sunt returnate declarantului la cererea sa, cu excepţia următoarelor cazuri:
a)dacă eşantioanele au fost distruse prin analiză sau examinare;
b)dacă eşantioanele trebuie păstrate de autorităţile vamale în oricare dintre scopurile următoare:
(i)o examinare suplimentară;
(ii)o cale de atac sau o acţiune în justiţie.
(2)Dacă declarantul nu formulează o cerere pentru returnarea eşantioanelor, autorităţile vamale îi pot solicita declarantului să ridice toate eşantioanele rămase sau să dispună de ele în conformitate cu articolul 198 alineatul (1) litera (c) din cod.
Art. 243: Rezultatele verificării declaraţiei vamale şi ale examinării mărfurilor
[- Articolul 191 din cod]
(1)Atunci când verifică corectitudinea datelor cuprinse într-o declaraţie vamală, autorităţile vamale înregistrează faptul că a fost realizată o verificare, precum şi rezultatele acesteia.
Dacă a fost examinată doar o parte din mărfuri, sunt înregistrate mărfurile examinate. În cazul în care declarantul a fost absent, se înregistrează absenţa sa.
(2)Autorităţile vamale îl informează pe declarant în legătură cu rezultatele verificării.
(3)Atunci când rezultatele verificării declaraţiei vamale nu corespund datelor furnizate în declaraţie, autorităţile vamale stabilesc şi înregistrează ce date trebuie luate în considerare în următoarele scopuri:
a)calcularea cuantumului taxelor la import sau la export şi al altor impuneri aplicabile mărfurilor;
b)calcularea oricăror restituiri sau a altor cuantumuri ori avantaje financiare prevăzute pentru export în cadrul politicii agricole comune;
c)aplicarea oricăror alte dispoziţii ce reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
(4)Dacă se constată că originea nepreferenţială declarată este incorectă, originea care trebuie luată în considerare în sensul alineatului (3) litera (a) se stabileşte pe baza dovezilor prezentate de declarant sau, dacă acestea nu sunt suficiente ori satisfăcătoare, pe baza oricăror informaţii disponibile.
Art. 244: Furnizarea unei garanţii
[- Articolul 191 din cod]
Atunci când autorităţile vamale consideră că verificarea declaraţiei vamale poate duce la un cuantum mai ridicat al taxelor la import sau la export ori al altor impuneri care urmează să devină exigibile decât cuantumul care rezultă din datele declaraţiei vamale, acordarea liberului de vamă mărfurilor este condiţionată de furnizarea unei garanţii suficiente pentru acoperi diferenţa dintre cuantumul care corespunde datelor declaraţiei vamale şi cuantumul care ar putea să fie exigibil în final.
Declarantul poate însă solicita notificarea imediată a datoriei vamale căreia îi pot fi supuse în cele din urmă mărfurile în loc să depună această garanţie.
Art. 245: Acordarea liberului de vamă mărfurilor în urma verificării
[- Articolul 191 şi articolul 194 alineatul (1) din cod]
(1)Atunci când, pe baza verificării declaraţiei vamale, autorităţile vamale stabilesc un cuantum al taxelor la import sau la export diferit de cuantumul care rezultă din datele declaraţiei, se aplică articolul 195 alineatul (1) din cod în ceea ce priveşte cuantumul astfel estimat.
(2)Atunci când autorităţile vamale au îndoieli cu privire la aplicarea sau neaplicarea unei interdicţii sau a unei restricţii, iar situaţia nu poate fi soluţionată până când nu sunt disponibile rezultatele verificărilor efectuate de autorităţile vamale, mărfurilor în cauză nu li se acordă liberul de vamă.
Art. 246: Înregistrarea şi notificarea acordării liberului de vamă mărfurilor
[- Articolul 22 alineatul (3) din cod]
Autorităţile vamale îi notifică declarantului acordarea liberului de vamă mărfurilor şi înregistrează acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru regimul vamal respectiv indicând cel puţin referinţa declaraţiei vamale sau a notificării şi data acordării liberului de vamă mărfurilor.
Art. 247: Mărfuri cărora nu li se acordă liberul de vamă
[- Articolul 22 alineatul (3) din cod]
(1)Atunci când, din oricare dintre motivele enumerate la articolul 198 alineatul (1) litera (b) din cod, mărfurilor nu li se poate acorda liberul de vamă sau atunci când, după acordarea liberului de vamă, se constată că mărfurile nu au îndeplinit condiţiile pentru acordarea liberului de vamă respectiv, autorităţile vamale îi acordă declarantului un termen-limită rezonabil pentru a remedia situaţia mărfurilor.
(2)Autorităţile vamale pot să transfere mărfurile menţionate la alineatul (1), pe riscul şi cheltuiala declarantului, în spaţii speciale sub supravegherea autorităţilor vamale.