Capitolul 2 - Plasarea mărfurilor sub un regim vamal - Regulamentul 2447/24-nov-2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 343L

În vigoare
Versiune de la: 19 Mai 2025 până la: 28 Februarie 2027
CAPITOLUL 2:Plasarea mărfurilor sub un regim vamal
Art. 216: Sistemul electronic referitor la plasarea mărfurilor sub un regim vamal
[- Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Pentru a prelucra şi a face schimb de informaţii referitoare la plasarea mărfurilor sub un regim vamal, se utilizează sistemele electronice implementate în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.
Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data modernizării sistemelor naţionale pentru import şi respectiv de la data introducerii regimurilor speciale în cadrul CVU şi a sistemului automatizat de export în cadrul CVU menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Art. 217: Eliberarea unei chitanţe pentru declaraţii verbale
[- Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Atunci când se face o declaraţie vamală pe cale verbală, în conformitate cu articolul 135 sau 137 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru mărfuri care fac obiectul unor taxe la import sau la export ori al altor impuneri, autorităţile vamale eliberează o chitanţă pentru persoana respectivă contra plăţii cuantumului datorat pentru respectiva taxă sau pentru impunerile în cauză.
Chitanţa trebuie să conţină cel puţin informaţiile următoare:
a)o descriere a mărfurilor care să fie suficient de precisă pentru a permite identificarea lor;
b)valoarea facturii sau, dacă aceasta nu este disponibilă, cantitatea mărfurilor;
c)cuantumurile taxelor şi ale altor impuneri colectate;
d)data eliberării;
e)numele autorităţii care a eliberat-o.
Art. 218: Formalităţi vamale considerate a fi efectuate printr-un act menţionat la articolul 141 alineatele (1), (2), (4), (4a), (5) şi (6)-(8) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446
[- Articolul 6 alineatul (3) litera (a), articolul 139, articolul 158 alineatul (2), articolul 172, articolul 194 şi articolul 267 din cod]

În scopul articolelor 138, 139 şi 140 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, următoarele formalităţi vamale, după caz, sunt considerate ca fiind efectuate printr-un act menţionat la articolul 141 alineatele (1), (2), (4), (4a), (5) şi (6)-(8) din regulamentul delegat respectiv:

a)transportarea mărfurilor în conformitate cu articolul 135 din cod şi prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 139 din cod;
b)prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 267 din cod;
c)acceptarea declaraţiei vamale de către autorităţile vamale în conformitate cu articolul 172 din cod;
d)acordarea liberului de vamă de către autorităţile vamale în conformitate cu articolul 194 din cod.
Art. 219: Cazuri în care nu se consideră că o declaraţie vamală a fost depusă printr-un act menţionat la articolul 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446
[- Articolul 6 alineatul (3) litera (a) şi articolul 158 alineatul (2) din cod]
Atunci când în urma unei verificări se constată că un act menţionat la articolul 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 a fost realizat, însă mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii nu sunt mărfurile menţionate la articolele 138, 139 şi 140 din regulamentul delegat în cauză, declaraţia vamală pentru mărfurile respective este considerată a nu fi fost depusă.
Art. 220: Norme tranzitorii privind mărfurile în trimiteri poştale
[- Articolul 158 alineatul (2), articolul 172 şi articolul 194 din cod]
(1)În sensul articolului 138 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, se consideră că declaraţia vamală pentru mărfurile menţionate la articolul 141 alineatul (3) din regulamentul delegat menţionat este acceptată şi că mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă atunci când sunt livrate destinatarului.
(2)Dacă nu a fost posibil să se livreze destinatarului mărfurile, se consideră că declaraţia vamală nu a fost depusă.
Se consideră că mărfurile care nu au fost livrate destinatarului se află în depozitare temporară până la momentul în care sunt distruse, reexportate sau se dispune de ele în alt mod, în conformitate cu articolul 198 din cod.
Art. 220a: Norme de procedură care se aplică la utilizarea formularului NATO 302 pentru alte regimuri vamale decât cel de tranzit
[- Articolul 6 alineatul (3) şi articolul 158 alineatul (2) din cod]
(1)Biroul vamal desemnat de statul membru în care începe activitatea militară pe teritoriul vamal al Uniunii furnizează forţelor NATO staţionate pe teritoriul său formulare NATO 302 care:
a)sunt preautentificate cu ştampila şi semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;
b)sunt numerotate în serie;
c)conţin adresa completă a respectivului birou vamal desemnat pentru exemplarul de returnat din formularul NATO 302.
(2)În momentul expedierii mărfurilor, forţele NATO întreprind una dintre următoarele acţiuni:
a)depun datele formularului NATO 302 pe cale electronică la biroul vamal desemnat;
b)completează formularul NATO 302 cu o declaraţie conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor şi autentifică această declaraţie cu semnătura lor, ştampila şi data.
(3)Dacă acţionează în conformitate cu alineatul (2) litera (b), forţele NATO furnizează, fără întârziere, o copie a formularului NATO 302 biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele NATO care expediază mărfuri sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Celelalte copii ale formularului NATO 302 însoţesc trimiterea până la forţele NATO de destinaţie, care le ştampilează şi le semnează la sosirea mărfurilor.
În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului sunt transmise biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele NATO de destinaţie.
Biroul vamal desemnat în cauză reţine o copie şi returnează a doua copie biroului vamal care este responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele NATO care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Art. 220b: Norme de procedură care se aplică la utilizarea formularului UE 302 pentru alte regimuri vamale decât cel de tranzit
[- Articolul 6 alineatul (3) şi articolul 158 alineatul (2) din cod]
(1)Biroul vamal desemnat de statul membru în care începe activitatea militară pe teritoriul vamal al Uniunii furnizează forţelor militare ale unui stat membru staţionate pe teritoriul său formulare UE 302 care:
a)sunt preautentificate cu ştampila şi semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;
b)sunt numerotate în serie;
c)conţin adresa completă a respectivului birou vamal desemnat pentru exemplarul de returnat din formularul UE 302.
(2)În momentul expedierii mărfurilor, forţele militare ale statului membru întreprind una dintre următoarele acţiuni:
a)depun datele formularului UE 302 pe cale electronică la biroul vamal desemnat;
b)completează formularul UE 302 cu o declaraţie conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor şi autentifică această declaraţie cu semnătura lor, ştampila şi data.
(3)În cazul în care acţionează în conformitate cu alineatul (2) litera (b), forţele militare ale statului membru furnizează, fără întârziere, o copie a formularului UE 302 biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele militare ale statului membru care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Celelalte copii ale formularului UE 302 însoţesc trimiterea la forţele militare ale statului membru de destinaţie, care le ştampilează şi le semnează la sosirea mărfurilor.
În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului sunt transmise biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele militare ale statului membru de destinaţie.
Biroul vamal desemnat în cauză reţine o copie şi returnează a doua copie biroului vamal responsabil cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la forţele militare ale statului membru care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.

Art. 221: Biroul vamal care are competenţa să plaseze mărfurile sub un regim vamal
(- Articolul 159 din cod)
(1)În scopul derogării de la obligaţia ca mărfurile să fie prezentate în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod, biroul vamal de supraveghere menţionat la articolul 182 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c) din cod este biroul vamal care are competenţa să plaseze mărfurile sub un regim vamal menţionat la articolul 159 alineatul (3) din cod.
(2)Următoarele birouri vamale au competenţa să plaseze mărfurile sub regimul de export:
a)biroul vamal responsabil pentru locul în care este stabilit exportatorul;
b)biroul vamal de a cărui competenţă ţine locul în care sunt ambalate sau sunt încărcate mărfurile pentru expedierea destinată exportului;
c)un birou vamal diferit din statul membru în cauză care deţine competenţa, din raţionamente administrative, pentru operaţiunea respectivă;
Dacă mărfurile nu depăşesc valoarea de 3 000 EUR per trimitere şi per declarant şi nu fac obiectul unor prohibiţii sau restricţii, biroul vamal de a cărui competenţă ţine locul de ieşire a mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii are, de asemenea, competenţa să plaseze mărfurile sub regimul de export, pe lângă birourile vamale identificate la primul paragraf.
Atunci când este vorba despre o subcontractare, biroul vamal responsabil pentru locul în care este stabilit subcontractantul are, de asemenea, competenţa să plaseze mărfurile sub regimul de export, pe lângă birourile vamale identificate la primul şi al doilea paragraf.
Dacă este justificat de circumstanţe ce ţin de un caz individual, un alt birou vamal mai bine situat pentru a prezenta mărfurile are, de asemenea, competenţa să plaseze mărfurile sub regimul de export.
(3)Declaraţiile vamale verbale de export şi reexport se fac la biroul vamal de a cărui competenţă ţine locul de ieşire a mărfurilor.
(4)Începând cu data menţionată la articolul 4 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2017/2455, biroul vamal competent pentru declararea punerii în liberă circulaţie a mărfurilor într-o trimitere care beneficiază de o scutire de taxe la import în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) sau cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009, în cadrul unui regim de TVA diferit de regimul special pentru vânzarea la distanţă a mărfurilor importate din teritorii terţe sau din ţări terţe, menţionat în titlul XII capitolul 6 secţiunea 4 din Directiva 2006/112/CE, este un birou vamal situat în statul membru unde se încheie expedierea sau transportul mărfurilor.

(5)Autoritatea vamală din fiecare stat membru pe teritoriul căruia sunt staţionate forţele NATO eligibile să utilizeze formularul NATO 302 desemnează biroul vamal sau birourile vamale responsabile cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la mărfurile care urmează să circule sau să fie utilizate în contextul activităţilor militare.
(6)Autoritatea vamală din fiecare stat membru desemnează biroul vamal sau birourile vamale responsabile cu formalităţile şi controalele vamale referitoare la mărfurile care urmează să circule sau să fie utilizate în contextul activităţilor militare desfăşurate sub acoperirea formularului UE 302.

Art. 222: Articole ale mărfurilor
[- Articolul 162 din cod]
(1)Atunci când o declaraţie vamală acoperă două sau mai multe articole ale mărfurilor, datele înscrise în declaraţia respectivă referitoare la fiecare articol sunt considerate ca alcătuind o declaraţie vamală separată.
(2)Cu excepţia cazului în care mărfuri specifice incluse într-o trimitere fac obiectul unor măsuri diferite, mărfurile care intră în componenţa unei trimiteri sunt considerate ca alcătuind un singur articol în sensul alineatului (1) dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:
a)mărfurile se clasifică la o singură subpoziţie tarifară;
b)mărfurile fac obiectul unei cereri de simplificare în conformitate cu articolul 177 din cod.
Art. 223: Gestionarea contingentelor tarifare în declaraţiile vamale simplificate
(- Articolul 166 din cod)
(1)Dacă se depune o declaraţie simplificată de punere în liberă circulaţie a unor mărfuri care fac obiectul unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale, declarantul poate solicita acordarea contingentului tarifar numai atunci când datele necesare sunt disponibile fie în declaraţia simplificată, fie într-o declaraţie suplimentară.
(2)Dacă cererea de acordare a unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale se efectuează într-o declaraţie suplimentară, cererea nu poate fi prelucrată până ce nu se depune declaraţia suplimentară.
(3)În scopul alocării contingentului tarifar, se ia în considerare data acceptării declaraţiei simplificate.
Art. 224: Documente justificative pentru declaraţiile simplificate
(- Articolul 166 din cod)
Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal pe baza unei declaraţii simplificate, se furnizează autorităţilor vamale documentele justificative menţionate la articolul 163 alineatul (2) din cod înainte să se acorde liberul de vamă.
Art. 225: Declaraţia suplimentară
[- Articolul 167 alineatul (4) din cod]
În cazul înscrierii în evidenţele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, dacă declaraţia suplimentară are caracter general, periodic sau recapitulativ, iar operatorul economic este autorizat, în cadrul autoevaluării, să calculeze cuantumul taxelor la import şi la export de plătit, fie respectivul titular al autorizaţiei depune declaraţia suplimentară, fie autorităţile vamale pot permite ca declaraţiile suplimentare să fie puse la dispoziţie prin acces electronic direct în sistemul titularului autorizaţiei.
Art. 226: Numărul de referinţă principal
(- Articolul 172 din cod)
Cu excepţia cazurilor în care declaraţia vamală este depusă pe cale verbală ori printr-un act care se consideră a fi o declaraţie vamală sau în care declaraţia vamală ia forma unei înscrieri în evidenţele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, autorităţile vamale îi notifică declarantului acceptarea declaraţiei vamale şi îi atribuie un MRN pentru declaraţia respectivă şi data acceptării ei.
Prezentul articol nu se aplică până când nu sunt operaţionale data de introducere a AES, a NCTS şi, respectiv, data de modernizare a sistemelor naţionale pentru import menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Art. 227: Declaraţia vamală depusă înainte de prezentarea mărfurilor
Dacă declaraţia vamală este depusă în conformitate cu articolul 171 din cod, autorităţile vamale prelucrează datele furnizate înainte de prezentarea mărfurilor, în special în scopul analizei de risc.
SUBSECŢIUNEA 1:Mărfuri care se încadrează la subpoziţii tarifare diferite
Art. 228: Mărfuri care se încadrează la subpoziţii tarifare diferite declarate în cadrul unei singure subpoziţii
[- Articolul 177 alineatul (1) din cod]
(1)În scopul articolului 177 din cod, în cazul în care mărfurile dintr-o trimitere se încadrează la subpoziţii tarifare care fac obiectul unei taxe vamale specifice exprimate prin referirea la aceeaşi unitate de măsură, taxa vamală care trebuie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celei mai mari taxe vamale specifice.
(2)În scopul articolului 177 din cod, atunci când mărfurile dintr-o trimitere se încadrează la subpoziţii tarifare care fac obiectul unei taxe specifice exprimate prin referirea la unităţi de măsură diferite, cea mai mare taxă vamală specifică pentru fiecare unitate de măsură se aplică tuturor mărfurilor din trimitere pentru care taxa vamală specifică este exprimată prin referire la unitatea respectivă şi este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip din mărfurile respective.
Taxa care urmează să fie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem ce rezultă din transformarea efectuată în temeiul primului paragraf.
(3)În scopul articolului 177 din cod, în cazul în care mărfurile dintr-o trimitere se clasifică la o subpoziţie tarifară care face obiectul unei taxe ad valorem şi al unei taxe specifice, cea mai mare taxă specifică astfel cum este stabilită în conformitate cu alineatele (1) şi (2) este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip de mărfuri pentru care taxa specifică se exprimă prin referire la aceeaşi unitate.
Taxa care urmează să fie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem, inclusiv taxa ad valorem care rezultă din transformarea efectuată în temeiul primului paragraf.
SUBSECŢIUNEA 2:Vămuirea centralizată
Art. 229: Procedura de consultare între autorităţile vamale în cazul autorizaţiilor pentru vămuire centralizată
[- Articolul 22 din cod]
(1)Se urmează procedura de consultare menţionată la articolul 14 în cazul în care o autoritate vamală primeşte o cerere de autorizaţie pentru vămuire centralizată menţionată la articolul 179 din cod, care implică mai mult de o autoritate vamală, cu excepţia cazului în care autoritatea vamală competentă să ia o decizie consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de acordarea a unei astfel de autorizaţii.

(2)La cel târziu 45 de zile de la data acceptării cererii, autoritatea vamală competentă să ia o decizie comunică celorlalte autorităţi vamale implicate următoarele:
a)cererea şi proiectul de autorizaţie, inclusiv termen el e-limită menţionate la articolul 231 alineatele (5) şi (6) din prezentul regulament;
b)dacă este cazul, un plan de control în care sunt detaliate controalele specifice pe care trebuie să le efectueze, odată acordată autorizaţia, diferitele autorităţi vamale implicate;
c)alte informaţii pertinente pe care autorităţile vamale implicate le consideră necesare.
(3)În termen de 45 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizaţie, autorităţile vamale consultate îşi comunică acordul sau obiecţiile, precum şi orice fel de modificări aduse proiectului de autorizaţie sau planului de control propus. Obiecţiile trebuie justificate corespunzător.
Dacă se comunică obiecţii şi nu se ajunge la niciun acord în termen de 90 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizaţie, autorizaţia nu este acordată pentru părţile pentru care au fost formulate obiecţii. Dacă autorităţile vamale consultate nu comunică obiecţii în termenul-limită prevăzut, se consideră că acestea şi-au exprimat acordul.
(4)Până la datele respective de introducere a vămuirii centralizate pentru import (CCI) şi a AES, menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, prin derogare de la alineatul (2) şi de la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol, perioadele menţionate la alineatele respective pot fi prelungite cu 15 zile de către autoritatea competentă să ia această decizie.
Prin derogare de la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol, perioada menţionată la respectivul paragraf poate fi prelungită cu 30 de zile de către autoritatea vamală competentă să ia această decizie.
(5)Până la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, menţionată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, prin derogare de la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol, planul de control menţionat la litera respectivă se comunică întotdeauna.
Art. 230: Monitorizarea autorizării
[- Articolul 23 alineatul (5) din cod]
(1)Autorităţile vamale ale statelor membre informează fără întârziere autoritatea vamală competentă să ia o decizie cu privire la orice fel de factori care survin în urma acordării autorizaţiei pentru vămuirea centralizată şi care ar putea influenţa continuarea sau conţinutul acesteia.
(2)Autoritatea vamală competentă să ia o decizie pune la dispoziţia autorităţilor vamale ale celorlalte state membre toate informaţiile pertinente de care dispune referitoare la activităţile legate de domeniul vamal ale titularului autorizaţiei pentru vămuire centralizată.

Art. 231: Formalităţi şi controale vamale cu privire la vămuirea centralizată
[- Articolul 179 alineatul (4) din cod]
(1)Titularul autorizaţiei pentru vămuire centralizată asigură prezentarea mărfurilor la un birou vamal competent după cum se stabileşte în autorizaţia respectivă prin depunerea oricăruia dintre următoarele documente la biroul vamal de supraveghere:
a)o declaraţie vamală standard menţionată la articolul 162 din cod;
b)o declaraţie vamală simplificată menţionată la articolul 166 din cod;
c)o notificare a prezentării menţionată la articolul 234 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament.
(2)Dacă declaraţia vamală ia forma unei înscrieri în evidenţele declarantului, se aplică articolele 234, 235 şi 236 din prezentul regulament.
(3)Derogarea de la obligaţia prezentării mărfurilor acordată în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod se aplică vămuirii centralizate, cu condiţia ca titularul autorizaţiei de depunere a unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului să îşi fi îndeplinit obligaţia prevăzută la articolul 234 alineatul (1) litera (f) din prezentul regulament.
(4)Dacă a acceptat declaraţia vamală sau a primit notificarea menţionată la alineatul (1) litera (c), biroul vamal de supraveghere:
a)efectuează controalele adecvate pentru verificarea declaraţiei vamale sau a notificării prezentării;
b)transmite imediat biroului vamal de prezentare declaraţia vamală sau notificarea şi rezultatele analizei de risc aferente;
c)informează biroul vamal de prezentare cu privire la oricare dintre următoarele:
(i)că mărfurilor li se poate acorda liberul de vamă pentru regimul vamal în cauză;
(ii)că sunt necesare controale vamale în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) litera (c) din cod.
(5)Dacă biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare că mărfurilor li se poate acorda liberul de vamă pentru regimul vamal în cauză, biroul vamal de prezentare informează biroul vamal de supraveghere, în termenul-limită stabilit în autorizaţia pentru vămuire centralizată, dacă propriile controale efectuate asupra mărfurilor respective, inclusiv controalele legate de prohibiţii şi restricţii naţionale, afectează sau nu acordarea liberului de vamă respectiv.
(6)Dacă biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare că sunt necesare controale vamale în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) litera (c) din cod, biroul vamal de prezentare confirmă, în termenul-limită stabilit în autorizaţia pentru vămuire centralizată, primirea cererii din partea biroului vamal de supraveghere de a efectua controalele necesare şi, dacă este cazul, informează biroul vamal de supraveghere cu privire la propriile controale efectuate asupra mărfurilor, inclusiv controale legate de prohibiţii şi restricţii naţionale.
(7)Biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare cu privire la acordarea liberului de vamă mărfurilor.
(8)Atunci când are loc un export, în momentul acordării liberului de vamă, biroul vamal de supraveghere pune la dispoziţia biroului vamal de ieşire declarat datele din declaraţia de export, cu eventualele adaosuri în conformitate cu articolul 330 din prezentul regulament. Biroul vamal de ieşire informează biroul vamal de supraveghere cu privire la ieşirea mărfurilor, în conformitate cu articolul 333 din prezentul regulament. Biroul vamal de supraveghere îi certifică declarantului ieşirea mărfurilor, în conformitate cu articolul 334 din prezentul regulament.
(9)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la datele respective de introducere a CCI şi a AES, menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, pentru mărfurile care fac obiectul unei autorizaţii de vămuire centralizată, titularul autorizaţiei sau declarantul:
a)prezintă mărfurile în locurile prevăzute în autorizaţie şi desemnate sau aprobate de autorităţile vamale în conformitate cu articolul 139 din cod, cu excepţia cazului în care s-a acordat o derogare de la obligaţia de prezentare a mărfurilor în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod; şi
b)depune o declaraţie vamală sau înscrie mărfurile în evidenţele sale la biroul vamal precizat în autorizaţie.
(10)Până la datele respective de introducere a CCI şi a AES, menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autorităţile vamale competente aplică planul de control în care se precizează un nivel minim de controale.
(11)Până la datele respective de introducere a AES şi a vămuirii centralizate pentru import (CCI) în cadrul CVU menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578, alineatele (5) şi (6) din prezentul articol nu se aplică.

Art. 232: Vămuirea centralizată ce implică mai mult de o autoritate vamală
[- Articolul 179 din cod]
(1)Biroul vamal de supraveghere transmite biroului vamal de prezentare următoarele:
a)orice modificare sau invalidare a declaraţiei vamale standard care a intervenit după acordarea liberului de vamă mărfurilor;
b)dacă s-a depus o declaraţie suplimentară, declaraţia respectivă, precum şi orice modificare sau invalidare a acesteia.
(2)Dacă declaraţia suplimentară este accesibilă vămii în sistemul informatic al comerciantului în conformitate cu articolul 225 din prezentul regulament, biroul vamal de supraveghere transmite datele cel târziu în 10 zile de la sfârşitul perioadei acoperite de declaraţia suplimentară, precum şi orice modificare sau invalidare a declaraţiei suplimentare extrase în cauză.
SUBSECŢIUNEA 3:Înscrierea în evidenţele declarantului
Art. 233: Planul de control
[- Articolul 23 alineatul (5) din cod]
(1)Autorităţile vamale instituie un plan de control specific pentru operatorul economic atunci când acordă o autorizaţie de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului, în conformitate cu articolul 182 alineatul (1) din cod, care prevede supravegherea regimurilor vamale aplicate în temeiul autorizaţiei, stabileşte frecvenţa controalelor vamale şi asigură, printre altele, că se pot efectua controale vamale eficace în toate etapele procedurii de înscriere în evidenţele declarantului.
(2)Dacă este cazul, planul de control ţine seama de termenul de prescripţie pentru notificarea datoriei vamale menţionat la articolul 103 alineatul (1) din cod..
(3)Planul de control prevede controlul ce trebuie desfăşurat în cazul în care se acordă o derogare de la obligaţia prezentării mărfurilor în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod.
(4)În cazul vămuirii centralizate, planul de control, care precizează repartizarea sarcinilor între biroul vamal de supraveghere şi biroul vamal de prezentare, trebuie să ia în considerare prohibiţiile şi restricţiile aplicabile în locul în care este situat biroul vamal de prezentare.
Art. 234: Obligaţiile titularului autorizaţiei de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului
[- Articolul 182 alineatul (1) din cod]
(1)Titularul autorizaţiei de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului:
a)prezintă mărfurile în vamă, cu excepţia situaţiei în care se aplică articolul 182 alineatul (3) din cod, şi înscrie în evidenţe data notificării prezentării;
b)înscrie în evidenţe cel puţin datele unei declaraţii vamale simplificate şi orice fel de documente justificative;
c)la cererea biroului vamal de supraveghere, pune la dispoziţie datele din declaraţia vamală înscrise în evidenţe şi orice document justificativ, cu excepţia situaţiei în care autorităţile vamale permit ca declarantul să furnizeze acces direct computerizat la informaţiile respective în evidenţele sale;
d)pune la dispoziţia biroului vamal de supraveghere informaţii referitoare la mărfurile care fac obiectul unor prohibiţii şi restricţii;
e)furnizează biroului vamal de supraveghere documente justificative astfel cum se menţionează la articolul 163 alineatul (2) din cod înainte ca mărfurilor declarate să li se poată acorda liberul de vamă;
f)atunci când se aplică derogarea menţionată la articolul 182 alineatul (3) din cod, se asigură că titularul autorizaţiei pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară dispune de informaţiile necesare pentru a dovedi încheierea depozitării temporare;
g)cu excepţia cazului în care, în conformitate cu articolul 167 alineatul (2) din cod, se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară, depune declaraţia suplimentară la biroul vamal de supraveghere în modul şi în termenul-limită stabilite în autorizaţie.
(2)Autorizaţia de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului nu se aplică următoarelor declaraţii:
a)declaraţii vamale care constituie o cerere de autorizare pentru un regim special în conformitate cu articolul 163 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
b)declaraţii vamale depuse în locul unei declaraţii sumare de intrare, în conformitate cu articolul 130 alineatul (1) din cod.
(3)În cazul în care biroul vamal de supraveghere a solicitat, în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) al treilea paragraf din cod, prezentarea în vamă a mărfurilor, deoarece autorităţile vamale au identificat un nou risc financiar major sau o altă situaţie specifică în legătură cu o autorizaţie de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului fără obligaţia de a prezenta mărfurile, biroul vamal de supraveghere indică titularului autorizaţiei respective:
a)perioada de timp specifică în care trebuie să prezinte în vamă mărfurile aflate în aceste situaţii,
b)obligaţia de a înscrie în evidenţe data notificării prezentării şi
c)obligaţia de a respecta dispoziţiile de la alineatul (1) literele (b)-(e) şi (g).
În aceste situaţii, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri are loc în conformitate cu articolul 194 din cod.

Art. 235: Acordarea liberului de vamă mărfurilor în cazul depunerii unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului
(- Articolul 182 din cod)
(1)Dacă în autorizaţia de a depune o declaraţie vamală sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului se stabileşte un termen-limită pentru informarea titularului autorizaţiei respective cu privire la orice fel de controale ce trebuie realizate, se consideră că s-a acordat liberul de vamă mărfurilor la expirarea termenului-limită în cauză, cu excepţia cazului în care biroul vamal de supraveghere şi-a menţionat, în acel termen-limită, intenţia de a realiza un control.
(2)Dacă în autorizaţie nu se stabileşte un termen-limită astfel cum se menţionează la alineatul (1), biroul vamal de supraveghere acordă liberul de vamă mărfurilor, în conformitate cu articolul 194 din cod.
Art. 236: Contingentul tarifar
(- Articolul 182 din cod)
(1)În cazul în care o declaraţie vamală este depusă sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care fac obiectul unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale, titularul autorizaţiei de a depune o declaraţie vamală sub forma respectivă solicită acordarea contingentului tarifar într-o declaraţie suplimentară.
(2)Dacă cererea de acordare a unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale se efectuează într-o declaraţie suplimentară, cererea poate fi prelucrată numai după depunerea acelei declaraţii suplimentare. Data la care mărfurile sunt înscrise în evidenţele declarantului este însă data luată în considerare în scopul alocării contingentului tarifar.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la datele de modernizare a sistemelor naţionale referitoare la declaraţiile de import, menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre pot prevedea ca cererea de a beneficia de un contingent tarifar gestionat în conformitate cu dispoziţiile articolelor 49-54 din prezentul regulament să fie depusă sub altă formă decât cea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiţia ca toate datele necesare sa fie disponibile pentru ca statele membre să evalueze validitatea cererii.
SUBSECŢIUNEA 4:Autoevaluarea
Art. 237: Stabilirea cuantumului taxelor la import şi la export de plătit
[- Articolul 185 alineatul (1) din cod]
(1)Atunci când un operator economic este autorizat să stabilească cuantumul taxelor la import şi la export de plătit, în conformitate cu articolul 185 alineatul (1) din cod, operatorul respectiv stabileşte, la sfârşitul perioadei fixate în autorizaţie de autorităţile vamale, cuantumul taxelor la import şi la export de plătit pentru perioada respectivă, în conformitate cu normele prevăzute în autorizaţie.
(2)În termen de 10 zile de la sfârşitul perioadei fixate de autorităţile vamale în autorizaţie, titularul autorizaţiei în cauză prezintă biroului vamal de supraveghere detalii referitoare la cuantumul stabilit în conformitate cu alineatul (1). Datoria vamală se consideră notificată în momentul în care se prezintă detaliile respective.
(3)Titularul autorizaţiei plăteşte cuantumul menţionat la alineatul (2) în perioada prevăzută în autorizaţie şi cel târziu în termenul prevăzut la articolul 108 alineatul (1) din cod.