Titlul iii - DATORIE VAMALĂ ŞI GARANŢII - Regulamentul 2447/24-nov-2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 343L

În vigoare
Versiune de la: 19 Mai 2025 până la: 28 Februarie 2027
TITLUL III:DATORIE VAMALĂ ŞI GARANŢII
Art. 147: Sistemul electronic referitor la garanţii
[- Articolul 16 din cod]
Pentru schimbul şi stocarea de informaţii referitoare la garanţiile care pot fi utilizate în mai multe state membre, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.
Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data introducerii sistemului de gestionare a garanţiilor în cadrul CVU menţionată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Art. 148: Garanţia izolată pentru o datorie vamală potenţială
[- Articolul 90 alineatul (1) al doilea paragraf din cod]
(1)În cazul în care constituirea unei garanţii este obligatorie, o garanţie care acoperă o singură operaţiune (garanţie izolată) pentru o datorie vamală potenţială acoperă cuantumul taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale care ar putea lua naştere, calculat pe baza celor mai ridicate taxe vamale aplicabile mărfurilor de acelaşi tip.
(2)În cazul în care alte taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri trebuie să fie acoperite de garanţia izolată, calculul acestora se bazează pe cele mai ridicate rate aplicabile mărfurilor de acelaşi tip în statul membru în care mărfurile vizate sunt plasate sub regimul vamal sau sunt în depozitare temporară.
Art. 149: Garanţii facultative
[- Articolul 91 din cod]
În cazul în care autorităţile vamale decid să solicite o garanţie care este facultativă, se aplică articolele 150-158 din prezentul regulament.
Art. 150: Garanţie sub forma unui depozit în numerar
[- Articolul 92 alineatul (1) litera (a) din cod]
În cazul în care se solicită o garanţie pentru regimuri speciale sau depozitare temporară şi care constă într-o garanţie izolată sub forma unui depozit în numerar, această garanţie se constituie la autorităţile vamale din statul membru în care mărfurile sunt plasate sub regimul special respectiv sau sunt în depozitare temporară.
În cazul în care un regim special, altul decât regimul de destinaţie finală, a fost descărcat sau supravegherea mărfurilor sub regim de destinaţie finală ori depozitarea temporară s-a încheiat corect, garanţia se rambursează de către autoritatea vamală din statul membru în care a fost constituită.
Art. 151: Garanţie sub forma unui angajament al unui garant
[- Articolul 92 alineatul (1) litera (b) şi articolul 94 din cod]
(1)Angajamentul asumat de un garant se aprobă de biroul vamal unde este constituită garanţia (biroul vamal de garanţie) care notifică persoanei căreia i se solicită constituirea garanţiei faptul că angajamentul este aprobat.
(2)Biroul vamal de garanţie poate revoca aprobarea angajamentului unui garant în orice moment. Biroul vamal de garanţie notifică garantului şi persoanei căreia i se solicită constituirea garanţiei faptul că aprobarea angajamentului a fost revocată.
(3)Garantul îşi poate rezilia angajamentul în orice moment. Garantul notifică biroului vamal de garanţie rezilierea angajamentului.
(4)Rezilierea angajamentului garantului nu afectează mărfurile care, la momentul în care rezilierea produce efecte, au fost deja plasate şi se află încă sub un regim vamal sau în depozitare temporară în temeiul angajamentului reziliat.
(5)O garanţie izolată constituită sub forma unui angajament se întocmeşte folosind formularul prevăzut în anexa 3201.
(6)O garanţie globală constituită sub forma unui angajament se întocmeşte folosind formularul prevăzut în anexa 3203.
(7)Fără a aduce atingere alineatelor (5) şi (6) şi articolului 160, fiecare stat membru poate permite, în conformitate cu legislaţia naţională, ca angajamentul asumat de un garant să ia o formă diferită de cele prevăzute în anexele 32-01, 32-02 şi 32-03, cu condiţia ca acesta să aibă acelaşi efect juridic.
Art. 152: Garanţie izolată constituită sub forma unui angajament al unui garant
[- Articolul 89 şi articolul 92 alineatul (1) litera (b) din cod]
(1)În cazul în care o garanţie izolată este constituită sub formă de angajament al unui garant, dovada respectivului angajament se păstrează de către biroul vamal de garanţie pentru perioada de valabilitate a garanţiei.
(2)În cazul în care o garanţie izolată este constituită sub formă de angajament al unui garant, titularul regimului nu modifică codul de acces asociat cu numărul de referinţă al garanţiei.
Art. 153: Acordarea de asistenţă reciprocă între autorităţile vamale
[- Articolul 92 alineatul (1) litera (c) din cod]
Atunci când ia naştere o datorie vamală într-un alt stat membru decât statul membru care a acceptat o garanţie în una dintre formele menţionate la articolul 83 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care poate fi utilizată în mai multe state membre, statul membru care a acceptat garanţia transferă către statul membru în care ia naştere datoria vamală, la cererea formulată de acesta din urmă după expirarea termenului-limită de plată, cuantumul taxelor la import sau la export în limitele garanţiei acceptate şi ale taxelor neachitate.
Transferul respectiv se efectuează în termen de o lună de la primirea cererii.
Art. 154: Numărul de referinţă al garanţiei şi codul de acces
[- Articolul 89 alineatul (2) din cod]
(1)Atunci când o garanţie izolată poate fi utilizată în mai multe state membre, biroul vamal de garanţie îi comunică persoanei care a constituit garanţia sau, în cazul unei garanţii sub formă de titluri, garantului, următoarele informaţii:
a)un număr de referinţă al garanţiei;
b)un cod de acces asociat cu numărul de referinţă al garanţiei.
(2)Atunci când o garanţie globală poate fi utilizată în mai multe state membre, biroul vamal de garanţie îi comunică persoanei care a constituit garanţia următoarele informaţii:
a)un număr de referinţă al garanţiei pentru fiecare parte din cuantumul de referinţă care urmează să fie monitorizat în conformitate cu articolul 157 din prezentul regulament;
b)un cod de acces asociat cu numărul de referinţă al garanţiei.
La cererea persoanei care a constituit garanţia, biroul vamal de garanţie atribuie unul sau mai multe coduri de acces suplimentare garanţiei respective pentru a fi utilizate de persoana respectivă sau de reprezentanţii săi.
(3)O autoritate vamală verifică existenţa şi valabilitatea garanţiei de fiecare dată când o persoană îi comunică un număr de referinţă al garanţiei.
Art. 155: Cuantumul de referinţă
[- Articolul 90 din cod]
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la articolul 158 din prezentul regulament, cuantumul garanţiei globale este egal cu un cuantum de referinţă stabilit de către biroul vamal de garanţie în conformitate cu articolul 90 din cod.
(2)În cazul în care trebuie constituită o garanţie globală pentru taxe la import sau la export şi alte taxe al căror cuantum poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanţia este solicitată, partea din cuantumul de referinţă care acoperă aceste taxe corespunde cuantumului taxelor la import sau la export şi al celorlalte taxe de plătit.
(3)În cazul în care trebuie constituită o garanţie globală pentru taxe la import sau la export şi alte taxe al căror cuantum nu poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanţia este solicitată sau al căror cuantum variază în timp, partea din cuantumul de referinţă care acoperă aceste taxe se stabileşte după cum urmează:
a)pentru partea care trebuie să acopere taxele la import sau la export şi alte taxe care au luat naştere, cuantumul de referinţă corespunde cuantumului taxelor la import sau la export şi al celorlalte taxe de plătit;
b)pentru partea care trebuie să acopere taxele la import sau la export şi alte taxe care pot lua naştere, cuantumul de referinţă corespunde cuantumului taxelor la import sau la export şi al celorlalte taxe care ar putea deveni exigibile în legătură cu fiecare declaraţie vamală sau declaraţie de depozitare temporară pentru care este constituită garanţia, în cursul perioadei cuprinse între plasarea mărfurilor sub regimul vamal relevant sau în depozitare temporară şi momentul în care este descărcat regimul vamal sau momentul în care se încheie supravegherea mărfurilor sub regim de destinaţie finală sau depozitarea temporară.
În scopurile literei (b), se iau în considerare cele mai ridicate taxe la import sau la export aplicabile mărfurilor de acelaşi tip şi cele mai ridicate alte taxe datorate în legătură cu importul sau cu exportul de mărfuri de acelaşi tip în statul membru unde se află biroul vamal de garanţie.
În cazul în care biroul vamal de garanţie nu dispune de informaţiile necesare pentru a determina partea din cuantumul de referinţă în temeiul primului paragraf, cuantumul este fixat la 10 000 EUR pentru fiecare declaraţie.
(4)Biroul vamal de garanţie determină cuantumul de referinţă în cooperare cu persoana căreia i se solicită constituirea garanţiei. Atunci când determină partea din cuantumul de referinţă în conformitate cu alineatul (3), biroul vamal de garanţie determină cuantumul respectiv pe baza informaţiilor privind mărfurile plasate sub regimurile vamale relevante sau în depozitare temporară în cele 12 luni precedente şi pe baza unei estimări a volumului de operaţiuni avute în vedere, astfel cum reiese, printre altele, din documentaţia comercială şi din evidenţele contabile ale persoanei căreia i se solicită constituirea garanţiei.
(5)Biroul vamal de garanţie efectuează o verificare a cuantumului de referinţă, din proprie iniţiativă sau în urma unei cereri adresate de persoana căreia i se solicită constituirea garanţiei, şi îl ajustează pentru a se conforma dispoziţiilor de la prezentul articol şi de la articolul 90 din cod.
Art. 156: Monitorizarea cuantumului de referinţă de către persoana căreia i se solicită constituirea garanţiei
(- Articolul 89 din cod)
Persoana căreia i se solicită constituirea garanţiei se asigură că cuantumul taxelor la import sau la export şi al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul mărfurilor în cazul în care acestea urmează să fie acoperite de garanţie, de plătit sau care ar putea deveni exigibil, nu depăşeşte cuantumul de referinţă.
Persoana respectivă informează biroul vamal de garanţie când cuantumul de referinţă nu se mai situează la un nivel suficient pentru a acoperi operaţiunile sale.
Art. 157: Monitorizarea cuantumului de referinţă de către autorităţile vamale
[- Articolul 89 alineatul (6) din cod]
(1)Monitorizarea părţii din cuantumul de referinţă care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export şi al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri, care vor deveni exigibile în ceea ce priveşte mărfurile plasate sub regimul de punere în liberă circulaţie, se asigură pentru fiecare declaraţie vamală la momentul plasării mărfurilor sub regimul respectiv. Atunci când declaraţiile vamale de punere în liberă circulaţie sunt depuse în conformitate cu o autorizaţie menţionată la articolul 166 alineatul (2) sau la articolul 182 din cod, monitorizarea părţii relevante din cuantumul de referinţă se asigură pe baza declaraţiilor suplimentare sau, dacă este cazul, pe baza datelor înscrise în evidenţe.
(2)Monitorizarea părţii din cuantumul de referinţă care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export şi al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri, care pot deveni exigibile în ceea ce priveşte mărfurile plasate sub regimul de tranzit unional, se asigură, prin intermediul sistemului electronic menţionat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament, pentru fiecare declaraţie vamală la momentul plasării mărfurilor sub regimul respectiv. Această monitorizare nu se aplică mărfurilor plasate sub regimul de tranzit unional care utilizează simplificarea menţionată la articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod, în cazul în care declaraţia vamală nu este prelucrată prin sistemul electronic menţionat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament.
(3)Monitorizarea părţii din cuantumul de referinţă care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export şi al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul mărfurilor în cazul în care acestea urmează să fie acoperite de garanţie, care vor lua naştere sau care pot lua naştere în alte cazuri decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2), se asigură prin audit periodic corespunzător.
Art. 158: Nivelul garanţiei globale
(1)În condiţiile stabilite la articolul 84 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cuantumul garanţiei globale menţionate la articolul 95 alineatul (2) din cod se reduce la 50 %, 30 % sau 0 % din partea cuantumului de referinţă determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (3) litera (b) din prezentul regulament.
(2)Cuantumul garanţiei globale menţionate la articolul 95 alineatul (3) din cod se reduce la 30 % din părţile cuantumului de referinţă determinate în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) şi cu articolul 155 alineatul (3) litera (a) din prezentul regulament.

SUBSECŢIUNEA 1:Tranzitul unional
Art. 159: Calculul în scopul tranzitului comun
[- Articolul 89 alineatul (2) din cod]
În scopul calculului menţionat la articolul 148 şi la articolul 155 alineatul (3) litera (b) al doilea paragraf din prezentul regulament, mărfurile unionale transportate în conformitate cu Convenţia privind un regim de tranzit comun (1) sunt considerate mărfuri neunionale.
(1)JO L 226, 13.8.1987, p. 2.
Art. 160: Garanţie izolată sub formă de titluri
[- Articolul 92 alineatul (1) litera (b) din cod]
(1)În contextul regimului de tranzit unional, o garanţie izolată sub forma unui angajament al unui garant poate fi constituită de garant şi prin emiterea de titluri în favoarea persoanelor care intenţionează să fie titularii regimului.
Dovada angajamentului respectiv se face utilizând formularul prevăzut în anexa 32-02, iar titlurile se întocmesc utilizând formularul prevăzut în anexa 32-06.
Fiecare titlu acoperă un cuantum de 10 000 EUR pentru care garantul este responsabil. Perioada de valabilitate a unui titlu este de un an de la data emiterii.
(2)Garantul furnizează biroului vamal de garanţie orice detalii solicitate cu privire la titlurile de garanţie izolată pe care le-a emis.
(3)Pentru fiecare titlu, garantul îi comunică persoanei care intenţionează să fie titularul regimului următoarele informaţii:
a)un număr de referinţă al garanţiei;
b)un cod de acces asociat cu numărul de referinţă al garanţiei.
Persoana care intenţionează să fie titularul regimului nu modifică codul de acces.
(4)Persoana care intenţionează să fie titularul regimului depune la biroul vamal de plecare un număr de titluri corespunzător multiplului de 10 000 EUR necesar pentru a acoperi integral suma cuantumurilor menţionate la articolul 148 din prezentul regulament.
Art. 161: Revocarea sau rezilierea unui angajament constituit în cazul unei garanţii izolate sub formă de titluri
[- Articolul 92 alineatul (1) litera (b) şi articolul 94 din cod]
Autoritatea vamală responsabilă de biroul vamal de garanţie relevant introduce în sistemul electronic menţionat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament informaţii privind orice revocare sau reziliere a unui angajament constituit în cazul unei garanţii izolate sub formă de titluri şi data de la care revocarea sau rezilierea produce efecte.
De la data intrării în vigoare a revocării sau a rezilierii, niciun titlu de garanţie individuală emis anterior nu mai poate fi utilizat pentru plasarea de mărfuri sub regimul de tranzit unional.

Art. 162: Garanţia globală
[- Articolul 89 alineatul (5) şi articolul 95 din cod]
(1)În contextul regimului de tranzit unional, garanţia globală poate fi furnizată numai sub forma unui angajament al unui garant.
(2)Dovada respectivului angajament se păstrează de către biroul vamal de garanţie pentru perioada de valabilitate a garanţiei.
(3)Titularul regimului nu modifică codul de acces asociat cu numărul de referinţă al garanţiei.
SUBSECŢIUNEA 2:Proceduri în temeiul convenţiilor TIR şi ATA
Art. 163: Responsabilitatea asociaţiilor garante pentru operaţiunile TIR
[- Articolul 226 alineatul (3) litera (b) şi articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
În scopurile articolului 8 alineatele (3) şi (4) din Convenţia vamală privind transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, cu modificările sale ulterioare («Convenţia TIR»), în cazul în care o operaţiune TIR are loc pe teritoriul vamal al Uniunii, orice asociaţie garantă stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii poate deveni răspunzătoare pentru plata cuantumului garantat aferent mărfurilor care fac obiectul operaţiunii TIR, până la limita a 100 000 EUR sau echivalentul său în moneda naţională, pentru fiecare carnet TIR.

Art. 164: Notificarea nedescărcării unui regim către asociaţiile garante
[- Articolul 226 alineatul (3) literele (b) şi (c) şi articolul 227 alineatul (2) literele (b) şi (c) din cod]

O notificare valabilă de nedescărcare a unui regim în conformitate cu Convenţia TIR, cu Convenţia vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, inclusiv orice modificări ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenţia ATA) sau cu Convenţia privind admiterea temporară (2), inclusiv orice modificări ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenţia de la Istanbul), efectuată de autorităţile vamale ale unui stat membru către o asociaţie garantă, constituie o notificare către orice altă asociaţie garantă din alt stat membru identificată ca răspunzătoare pentru plata oricărui cuantum reprezentând taxe la import sau la export ori alte taxe.
(2)JO L 130, 27.5.1993, p. 1.
SUBSECŢIUNEA 1:
Art. 165: Acordarea de asistenţă reciprocă între autorităţile vamale
[- Articolul 101 alineatul (1) şi articolul 102 alineatul (1) din cod]
(1)Atunci când ia naştere o datorie vamală, autorităţile vamale de a căror competenţă ţine recuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale informează celelalte autorităţi vamale implicate în legătură cu următoarele aspecte:
a)faptul că a luat naştere o datorie vamală;
b)măsura luată împotriva debitorului în vederea recuperării sumelor în cauză.
(2)Statele membre îşi acordă reciproc asistenţă pentru recuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale.
(3)Fără a se aduce atingere articolului 87 alineatul (4) din cod, în cazul în care autoritatea vamală a statului membru în care mărfurile au fost plasate sub un regim special altul decât cel de tranzit ori s-au aflat în depozitare temporară obţine, înainte de expirarea termenului-limită menţionat la articolul 80 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, dovezi conform cărora, în alt stat membru, s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale sau care se consideră că sunt la originea acesteia, acea autoritate vamală trimite imediat şi în orice caz în termenul-limită respectiv toate informaţiile disponibile autorităţii vamale responsabile pentru locul în discuţie. Această din urmă autoritate vamală confirmă primirea comunicării şi indică dacă este responsabilă pentru recuperare. Dacă nu primeşte niciun răspuns în termen de 90 de zile, autoritatea vamală care trimite informaţiile procedează imediat la recuperare.
(4)Fără a se aduce atingere articolului 87 alineatul (4) din cod, în cazul în care autoritatea vamală a statului membru în care s-a constatat că a luat naştere datoria vamală în ceea ce priveşte mărfuri care nu au fost plasate nici sub un regim vamal, nici în depozitare temporară obţine, înainte de notificarea datoriei vamale, dovezi conform cărora, în alt stat membru, s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale sau care se consideră că sunt la originea acesteia, acea autoritate vamală trimite imediat şi în orice caz înainte de notificare toate informaţiile disponibile autorităţii vamale responsabile pentru locul în discuţie. Această din urmă autoritate vamală confirmă primirea comunicării şi indică dacă este responsabilă pentru recuperare. Dacă nu primeşte niciun răspuns în termen de 90 de zile, autoritatea vamală care trimite informaţiile procedează imediat la recuperare.
Art. 166: Biroul vamal centralizator legat de carnetele ATA sau CPD
[- Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]
(1)Autorităţile vamale desemnează un birou vamal centralizator responsabil pentru orice măsură legată de datoriile vamale care iau naştere în urma nerespectării obligaţiilor sau condiţiilor referitoare la carnetele ATA sau CPD în temeiul articolului 79 din cod.
(2)Fiecare stat membru comunică Comisiei biroul vamal centralizator, împreună cu numărul de referinţă al acestuia. Comisia pune la dispoziţie aceste informaţii pe site-ul său.
Art. 167: Recuperarea altor taxe în cadrul regimului de tranzit unional şi de tranzit în conformitate cu Convenţia TIR
[- Articolul 226 alineatul (3) literele (a) şi (b) din cod]
(1)În cazul în care autorităţile vamale care au notificat datoria vamală şi obligaţia de a plăti alte taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional sau sub regimul de tranzit în conformitate cu Convenţia TIR obţin dovezi referitoare la locul în care s-au petrecut faptele care sunt la originea datoriei vamale şi a intervenit obligaţia de a plăti alte taxe, autorităţile vamale în cauză suspendă procedura de recuperare şi trimit imediat toate documentele necesare, inclusiv o copie autentificată a dovezilor, autorităţilor responsabile pentru locul respectiv. Autorităţile care trimit documentele solicită simultan confirmarea responsabilităţii din partea autorităţilor care le primesc în ceea ce priveşte recuperarea celorlalte taxe.
(2)Autorităţile care primesc documentele confirmă primirea comunicării şi indică dacă recuperarea celorlalte taxe ţine de competenţa lor. Dacă nu primesc niciun răspuns în termen de 28 de zile, autorităţile care trimit documentele reiau imediat procedurile de recuperare pe care le-au iniţiat.
(3)Toate procedurile în curs pentru recuperarea altor taxe, iniţiate de autorităţile care trimit documentele, sunt suspendate imediat ce autorităţile care primesc documentele au confirmat primirea comunicării şi au indicat că ţine de competenţa lor să recupereze celelalte taxe.
Imediat ce autorităţile care primesc documentele furnizează dovezi că au recuperat sumele în discuţie, autorităţile care trimit documentele rambursează oricare alte taxe deja recuperate sau anulează procedurile de recuperare.
Art. 168: Notificarea recuperării taxelor şi a altor impuneri în cadrul regimului de tranzit unional şi de tranzit în conformitate cu Convenţia TIR
[- Articolul 226 alineatul (3) literele (a) şi (b) din cod]
Atunci când ia naştere o datorie vamală în ceea ce priveşte mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional sau sub regimul de tranzit în conformitate cu Convenţia TIR, autorităţile vamale de a căror competenţă ţine recuperarea informează biroul vamal de plecare în legătură cu recuperarea taxelor şi a altor impuneri.
Art. 169: Recuperarea altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub un regim de tranzit în conformitate cu Convenţia ATA sau cu Convenţia de la Istanbul
[- Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]
(1)În cazul în care autorităţile vamale care au notificat datoria vamală şi obligaţia de a plăti alte taxe aferente unor mărfuri plasate sub un regim de tranzit în conformitate cu Convenţia ATA sau cu Convenţia de la Istanbul obţin dovezi referitoare la locul în care s-au petrecut faptele care sunt la originea datoriei vamale şi a intervenit obligaţia de a plăti alte taxe, autorităţile vamale în cauză trimit imediat toate documentele necesare, inclusiv o copie autentificată a dovezilor, autorităţilor de a căror competenţă ţine locul respectiv. Autorităţile care trimit documentele solicită simultan confirmarea responsabilităţii din partea autorităţilor care le primesc în ceea ce priveşte recuperarea celorlalte taxe.
(2)Autorităţile care primesc documentele confirmă primirea comunicării şi indică dacă recuperarea celorlalte taxe ţine de competenţa lor. În acest scop, autorităţile care primesc documentele utilizează modelul de descărcare prevăzut în anexa 33-05, indicând că au fost iniţiate proceduri de recuperare în ceea ce priveşte asociaţia garantă în statul membru care primeşte documentele. Dacă nu primesc niciun răspuns în termen de 90 de zile, autorităţile care trimit documentele reiau imediat procedurile de recuperare pe care le-au iniţiat.
(3)Dacă ţine de competenţa lor, autorităţile care primesc documentele iniţiază noi proceduri de recuperare a altor taxe, dacă este cazul după perioada menţionată la alineatul (2), şi informează imediat autorităţile care trimit documentele.
Dacă este necesar, autorităţile care primesc documentele colectează de la asociaţia garantă de care sunt legate cuantumul taxelor şi al altor impuneri datorate la ratele aplicabile în statul membru unde se află autorităţile respective.
(4)De îndată ce autorităţile care primesc documentele indică faptul că ţine de competenţa lor să recupereze alte taxe, autorităţile care trimit documentele restituie către asociaţia garantă de care sunt legate sumele pe care respectiva asociaţie le-a depus sau le-a plătit provizoriu.
(5)Procedurile sunt transferate în decursul unei perioade de un an de la data expirării valabilităţii carnetului, cu excepţia cazului în care plata a devenit definitivă în temeiul articolului 7 alineatul (2) sau (3) din Convenţia ATA sau al articolului 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din anexa A la Convenţia de la Istanbul.
Art. 170: Recuperarea altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară în conformitate cu Convenţia ATA sau cu Convenţia de la Istanbul
[- Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]
În cazul recuperării altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară în conformitate cu Convenţia ATA sau cu Convenţia de la Istanbul, articolul 169 se aplică mutatis mutandis.
SUBSECŢIUNEA 2:Notificarea datoriei vamale şi cererea de plată adresată asociaţiei garante
Art. 171: Cererea de plată adresată unei asociaţii garante în cadrul regimului prevăzut de Convenţia ATA şi de Convenţia de la Istanbul
[- Articolul 98 din cod]
(1)Dacă stabilesc că a luat naştere datoria vamală în legătură cu mărfuri acoperite de un carnet ATA, autorităţile vamale formulează fără întârziere o solicitare către asociaţia garantă. Biroul vamal centralizator care formulează solicitarea menţionată la articolul 86 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 trimite, în acelaşi timp, biroului vamal centralizator în a cărui jurisdicţie este situat biroul vamal de plasare sub regim de admitere temporară o notă de informare privind cererea de plată trimisă asociaţiei garante. Acesta utilizează formularul prevăzut în anexa 33-03.
(2)Nota de informare este însoţită de o copie a voletului nedescărcat dacă acesta se află în posesia biroului vamal centralizator. Nota de informare poate fi folosită ori de câte ori acest lucru este considerat necesar.
(3)Formularul de impunere menţionat la articolul 86 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 poate fi trimis după ce se formulează solicitarea către asociaţia garantă, dar la nu mai mult de trei luni de la solicitare şi în orice caz la nu mai mult de şase luni de la data la care autorităţile vamale iniţiază procedurile de recuperare. Formularul de impunere este prevăzut în anexa 33-04.
Art. 172: Cererea de rambursare sau remitere
[- Articolul 22 alineatul (1) din cod]
Cererile de rambursare sau remitere se depun de către persoana care a achitat sau căreia îi revine obligaţia de a achita cuantumul taxelor la import sau la export sau de către oricare altă persoană care a preluat drepturile şi obligaţiile acesteia.
Art. 173: Prezentarea mărfurilor ca o condiţie pentru rambursare sau remitere
[- Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Rambursarea sau remiterea este condiţionată de prezentarea mărfurilor. Dacă mărfurile nu pot fi prezentate autorităţilor vamale, autoritatea vamală competentă să ia decizia acordă rambursarea sau remiterea numai în cazul în care deţine dovezi care arată că mărfurile în cauză sunt mărfuri pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea.
Art. 174: Restricţie privind transferul mărfurilor
[- Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Fără a aduce atingere articolului 176 alineatul (4) din prezentul regulament şi până în momentul luării unei decizii cu privire la o cerere de rambursare sau de remitere, mărfurile pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea nu sunt transferate către un alt amplasament decât cel menţionat în cerere cu excepţia cazului în care solicitantul notifică în prealabil acest lucru autorităţii vamale menţionate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care informează autoritatea vamală competentă să ia decizia.
Art. 175: Acordarea de asistenţă reciprocă între autorităţile vamale
[- Articolul 22 şi articolul 116 alineatul (1) din cod]
(1)Atunci când, în scopul rambursării sau al remiterii, trebuie să se obţină informaţii suplimentare de la autoritatea vamală a unui alt stat membru decât cel în care a fost notificată datoria vamală sau în care trebuie examinate mărfurile de către autoritatea respectivă pentru a se asigura că sunt îndeplinite condiţiile pentru rambursare sau remitere, autoritatea vamală competentă să ia decizia solicită asistenţa autorităţii vamale a statului membru în care se află mărfurile, precizând natura informaţiilor care trebuie obţinute sau a verificărilor care trebuie efectuate.
Cererea de informaţii este însoţită de datele cererii şi de toate documentele necesare pentru a se permite autorităţii vamale a statului membru în care se află mărfurile să obţină informaţiile sau să efectueze verificările solicitate.
(2)Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia trimite cererea menţionată la alineatul (1) prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor în conformitate cu articolul 93 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, aceasta trimite autorităţii vamale a statului membru în care se află mărfurile două copii ale cererii întocmite în scris utilizând formularul prevăzut în anexa 33-06.
(3)Autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile răspunde prompt cererii menţionate la alineatul (1).
Autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile trebuie ca, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii, să obţină informaţiile sau să efectueze verificările solicitate de autoritatea vamală competentă să ia decizia. Autoritatea respectivă înregistrează rezultatele obţinute în partea corespunzătoare a exemplarului original al cererii menţionate la alineatul (1) şi returnează documentul respectiv autorităţii vamale competente să ia decizia, împreună cu toate documentele menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf.
Dacă autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile nu poate obţine informaţiile sau nu poate realiza verificările solicitate în perioada prevăzută la al doilea paragraf, aceasta returnează cererea, adnotată corespunzător, în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.
Art. 176: Îndeplinirea formalităţilor vamale
[- Articolul 116 alineatul (1) din cod]
(1)Dacă rambursarea sau remiterea este condiţionată de îndeplinirea unor formalităţi vamale, titularul deciziei de rambursare sau de remitere informează biroul vamal de monitorizare că a îndeplinit formalităţile respective. Dacă decizia precizează că mărfurile pot fi exportate sau plasate sub un regim special, iar debitorul foloseşte această posibilitate, biroul vamal de monitorizare este biroul vamal în care mărfurile sunt plasate sub regimul respectiv.
(2)Biroul vamal de monitorizare notifică autorităţii vamale competente să ia decizia faptul că au fost îndeplinite formalităţile vamale care reprezintă o condiţie pentru rambursare sau remitere prin intermediul unui răspuns menţionat la articolul 95 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, utilizând formularul prevăzut în anexa 33-07 la prezentul regulament.
(3)Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia a hotărât că rambursarea sau remiterea este justificată, cuantumul taxelor se rambursează sau se remite numai după ce autoritatea vamală în cauză a primit informaţiile menţionate la alineatul (2).
(4)Autoritatea vamală competentă să ia decizia poate autoriza, înainte de luarea acesteia, îndeplinirea formalităţilor vamale a căror îndeplinire poate reprezenta o condiţie pentru orice rambursare sau remitere. Această autorizare nu aduce atingere deciziei respective. În aceste cazuri, alineatele (1)-(3) sunt aplicabile mutatis mutandis.
(5)În sensul prezentului articol, biroul vamal de monitorizare înseamnă biroul vamal care se asigură, dacă este cazul, că sunt îndeplinite formalităţile sau cerinţele care reprezintă condiţia pentru rambursarea sau remiterea cuantumului taxelor la import şi la export.
Art. 177: Formalităţile legate de decizia privind rambursarea sau remiterea
[- Articolul 116 alineatul (2) din cod]
(1)Atunci când ia o decizie privind rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export cu condiţia îndeplinirii în prealabil a anumitor formalităţi vamale, autoritatea vamală stabileşte un termen-limită, care nu depăşeşte 60 de zile de la data notificării deciziei respective, pentru îndeplinirea formalităţilor vamale menţionate.
(2)Nerespectarea termenului-limită menţionat la alineatul (1) are ca rezultat pierderea dreptului la rambursare sau la remitere, cu excepţia situaţiei în care persoana respectivă demonstrează că a fost împiedicată să respecte acel termen-limită din cauza unor circumstanţe neprevăzute sau din cauze de forţă majoră.
Art. 178: Părţi şi componente ale unui singur articol
[- Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Atunci când rambursarea sau remiterea este condiţionată de distrugerea, abandonul în favoarea statului sau plasarea sub un regim special ori sub regimul de export a mărfurilor, însă formalităţile corespunzătoare sunt îndeplinite numai pentru una sau mai multe părţi ori componente ale mărfurilor respective, cuantumul care trebuie rambursat sau remis este diferenţa dintre cuantumul taxelor la import sau la export aferente mărfurilor şi cuantumul taxelor la import sau la export care ar fi fost aplicabile restului mărfurilor dacă acestea ar fi fost plasate în aceeaşi stare sub un regim vamal care implica naşterea unei datorii vamale, la data la care mărfurile au fost plasate astfel.
Art. 179: Deşeuri şi resturi
[- Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Atunci când în urma distrugerii mărfurilor, autorizată de autoritatea vamală competentă să ia decizia, se produc deşeuri sau resturi, aceste deşeuri sau resturi sunt considerate mărfuri neunionale din momentul luării unei decizii de acordare a rambursării sau remiterii.
Art. 180: Exportul sau distrugerea fără supraveghere vamală
[- Articolul 116 alineatul (1) din cod]
(1)În cazurile care intră sub incidenţa articolului 116 alineatul (1) al doilea paragraf, a articolului 118 sau a articolului 120 din cod, atunci când exportul sau distrugerea a avut loc fără supraveghere vamală, rambursarea sau remiterea în temeiul articolului 120 din cod este condiţionată de următoarele:
a)depunerea de către solicitant la autoritatea vamală competentă să ia decizia a dovezilor necesare pentru a se stabili dacă mărfurile pentru care este solicitată rambursarea sau remiterea îndeplinesc una dintre condiţiile enumerate în continuare:
1.a) mărfurile au fost exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;
2.b) mărfurile au fost distruse sub supravegherea autorităţilor sau a persoanelor autorizate de autorităţile respective să certifice această distrugere;
b)returnarea de către solicitant la autoritatea vamală competentă să ia decizia a oricărui document care certifică sau conţine informaţii ce confirmă statutul vamal de mărfuri unionale al mărfurilor în cauză, sub acoperirea căruia mărfurile menţionate ar fi putut părăsi teritoriul vamal al Uniunii, sau prezentarea oricărei dovezi pe care autoritatea respectivă o consideră necesară pentru a se putea asigura că documentul în discuţie nu poate fi folosit ulterior în legătură cu mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.
(2)Dovada care stabileşte că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii constă în următoarele documente:
a)certificarea ieşirii menţionată la articolul 334 din prezentul regulament;
b)exemplarul original sau o copie certificată a declaraţiei vamale pentru regimul care implică naşterea datoriei vamale;
c)dacă este necesar, documente comerciale sau administrative conţinând o descriere completă a mărfurilor care au fost prezentate cu declaraţia vamală pentru regimul menţionat sau cu declaraţia vamală pentru exportul de pe teritoriul vamal al Uniunii ori cu declaraţia vamală întocmită pentru mărfuri în ţara terţă de destinaţie.
(3)Dovada care stabileşte că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost distruse sub supravegherea autorităţilor sau a persoanelor autorizate să certifice în mod oficial această distrugere constă în oricare dintre următoarele documente:
a)un raport sau o declaraţie de distrugere întocmită de autorităţile sub a căror supraveghere au fost distruse mărfurile ori o copie certificată a acestuia/acesteia;
b)un certificat întocmit de persoana autorizată să certifice distrugerea, însoţit de dovada privind autoritatea pe care o deţine aceasta în chestiunea respectivă.
Documentele respective conţin o descriere completă a mărfurilor distruse pentru a se putea stabili, prin comparaţie cu datele furnizate în declaraţia vamală pentru un regim vamal care implică naşterea datoriei vamale şi cu documentele justificative, că mărfurile distruse sunt cele care fuseseră plasate sub regimul în cauză.
(4)Dacă dovezile menţionate la alineatele (2) şi (3) sunt insuficiente pentru ca autoritatea vamală să ia o decizie în privinţa cazului care îi este prezentat sau dacă anumite dovezi nu sunt disponibile, aceste dovezi pot fi completate sau înlocuite cu oricare alte documente pe care autoritatea respectivă le consideră necesare.
Art. 181: Informaţii care trebuie furnizate Comisiei
[- Articolul 121 alineatul (4) din cod]
(1)Fiecare stat membru comunică Comisiei o listă a cazurilor în care rambursarea sau remiterea a fost acordată în temeiul articolului 119 sau al articolului 120 din cod şi în care cuantumul rambursat sau remis unui anumit debitor în ceea ce priveşte una sau mai multe operaţiuni de import sau de export, însă ca rezultat al unei singure erori sau situaţii speciale este mai mare de 50 000 EUR, cu excepţia situaţiilor menţionate la articolul 116 alineatul (3) din cod.
(2)Comunicarea se realizează în decursul primului şi al celui de-al treilea trimestru al fiecărui an pentru toate cazurile în care s-a decis rambursarea sau remiterea taxelor în jumătatea de an precedentă.
(3)În cazul în care un stat membru nu a luat nicio decizie referitoare la cazurile menţionate la alineatul (1) în jumătatea de an precedentă în discuţie, acesta trimite Comisiei o comunicare cu menţiunea "Nu se aplică".
(4)Fiecare stat membru ţine la dispoziţia Comisiei o listă a cazurilor în care rambursarea sau remiterea a fost acordată în temeiul articolului 119 sau al articolului 120 din cod şi în care cuantumul rambursat sau remis este egal cu 50 000 EUR sau mai mic decât această valoare.
(5)Pentru fiecare dintre cazurile menţionate la prezentul articol, se furnizează următoarele informaţii:
a)numărul de referinţă al declaraţiei vamale sau al documentului care notifică datoria;
b)data declaraţiei vamale sau a documentului care notifică datoria;
c)tipul de decizie;
d)temeiul juridic al deciziei;
e)cuantumul şi moneda;
f)detaliile cazului (inclusiv o explicaţie succintă a motivelor pentru care autorităţile vamale consideră că au fost îndeplinite condiţiile pentru rambursare/remitere din temeiul juridic aplicabil).