Capitolul v - COMPETENŢE DE INVESTIGARE, DE APLICARE A LEGII ŞI DE MONITORIZARE - Regulamentul 1925/14-sept-2022 privind pieţe contestabile şi echitabile în sectorul digital şi de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 şi (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind pieţele digitale)
Acte UE
Jurnalul Oficial 265L
În vigoare Versiune de la: 12 Octombrie 2022
CAPITOLUL V:COMPETENŢE DE INVESTIGARE, DE APLICARE A LEGII ŞI DE MONITORIZARE
Art. 20: Iniţierea procedurilor
(1)În cazul în care intenţionează să iniţieze o procedură în vederea adoptării eventuale de decizii în temeiul articolelor 8, 29 şi 30, Comisia adoptă o decizie de iniţiere a unei proceduri.
(2)În pofida alineatului (1), Comisia îşi poate exercita competenţele de investigare în temeiul prezentului regulament înainte de a iniţia proceduri în temeiul alineatului respectiv.
Art. 21: Cererile de informaţii
(1)Pentru a-şi îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, Comisia poate solicita întreprinderilor şi asocierilor de întreprinderi, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să furnizeze toate informaţiile necesare. Comisia poate, de asemenea, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să solicite acces la orice date şi algoritmi ai întreprinderilor şi la informaţii despre testare, precum şi să ceară explicaţii cu privire la acestea.
(2)Atunci când trimite o cerere simplă de informaţii unei întreprinderi sau unei asocieri de întreprinderi, Comisia indică temeiul juridic şi scopul cererii, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte termenul până la care trebuie furnizate informaţiile, precum şi amenzile prevăzute la articolul 30 care sunt aplicabile în cazul furnizării de informaţii sau explicaţii incomplete, incorecte sau care induc în eroare.
(3)Atunci când solicită, printr-o decizie, întreprinderilor şi asocierilor de întreprinderi să furnizeze informaţii, Comisia indică temeiul juridic şi scopul solicitării, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte termenul până la care trebuie furnizate informaţiile. Atunci când solicită întreprinderilor să ofere acces la orice date, algoritmi şi informaţii despre testare, Comisia indică scopul solicitării şi stabileşte termenul până la care trebuie oferite acestea. Comisia indică, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 30 şi indică sau aplică penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 31. Comisia menţionează, de asemenea, dreptul de a ataca decizia în faţa Curţii de Justiţie.
(4)Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi ori reprezentanţii acestora furnizează informaţiile solicitate în numele întreprinderii sau al asocierii de întreprinderi în cauză. Avocaţii autorizaţi în mod corespunzător să acţioneze pot furniza informaţiile în numele clienţilor lor. Clienţii lor rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informaţiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau care induc în eroare.
(5)La cererea Comisiei, autorităţile competente ale statelor membre îi furnizează Comisiei toate informaţiile necesare de care dispun pentru îndeplinirea de către aceasta a sarcinilor care i-au fost atribuite prin prezentul regulament.
Art. 22: Competenţa de a desfăşura interviuri şi de a lua declaraţii
(1)Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate intervieva orice persoană fizică sau juridică care consimte să fie intervievată, în scopul colectării de informaţii, cu privire la obiectul unei investigaţii. Comisia are dreptul de a înregistra astfel de interviuri prin orice mijloace tehnice.
(2)În cazul în care un interviu în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se desfăşoară la sediul unei întreprinderi, Comisia informează autoritatea naţională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu are loc interviul. Dacă autoritatea respectivă solicită acest lucru, funcţionarii săi pot asista funcţionarii şi alte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie să desfăşoare interviul.
Art. 23: Competenţa de a efectua inspecţii
(1)Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate efectua toate inspecţiile necesare cu privire la o întreprindere sau la o asociere de întreprinderi.
(2)Funcţionarii şi celelalte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie să efectueze o inspecţie sunt împuterniciţi:
a)să intre în orice sediu, pe orice teren şi în orice mijloc de transport ale întreprinderilor şi asocierilor de întreprinderi;
b)să examineze registrele şi alte evidenţe privind activitatea comercială, indiferent de formatul în care sunt păstrate;
c)să ridice sau să obţină, în orice format, copii sau extrase din astfel de registre sau evidenţe;
d)să solicite întreprinderii sau asocierii de întreprinderi să ofere acces şi explicaţii cu privire la organizarea, funcţionarea, sistemul informatic, algoritmii, manipularea datelor şi practicile sale comerciale şi să înregistreze sau să documenteze explicaţiile oferite prin orice mijloc tehnic;
e)să sigileze orice sediu comercial şi orice registru sau evidenţă pe durata inspecţiei şi în măsura în care este necesar pentru aceasta;
f)să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asocierii de întreprinderi explicaţii cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul şi scopul inspecţiei şi să înregistreze răspunsurile acestora prin orice mijloc tehnic.
(3)Pentru a efectua inspecţii, Comisia poate solicita asistenţă din partea auditorilor sau a experţilor numiţi de Comisie în temeiul articolului 26 alineatul (2), precum şi din partea autorităţii naţionale competente însărcinate cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfăşoare inspecţia.
(4)În timpul inspecţiilor, Comisia, auditorii sau experţii numiţi de aceasta şi autoritatea naţională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfăşoare inspecţia pot solicita întreprinderii sau asocierii de întreprinderi să ofere acces şi explicaţii cu privire la organizarea, funcţionarea, sistemul informatic, algoritmii, manipularea datelor şi conduita sa profesională. Comisia şi auditorii sau experţii numiţi de aceasta şi autoritatea naţională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfăşoare inspecţia pot adresa întrebări oricărui reprezentant sau membru al personalului.
(5)Funcţionarii şi celelalte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie să efectueze o inspecţie îşi exercită competenţele pe baza prezentării unei autorizaţii scrise în care se specifică obiectul şi scopul inspecţiei, precum şi amenzile prevăzute la articolul 30 aplicabile în situaţia în care registrele sau celelalte evidenţe solicitate referitoare la întreprindere sunt furnizate în mod incomplet sau în care răspunsurile la întrebările adresate în temeiul alineatelor (2) şi (4) de la prezentul articol sunt incorecte sau care induc în eroare. În timp util înainte de inspecţie, Comisia înştiinţează cu privire la aceasta autoritatea de naţională competentă a statului membru care aplică normele menţionate la articolul 1 alineatul (6) pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia.
(6)Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecţiilor dispuse printr-o decizie a Comisiei. Decizia respectivă indică obiectul şi scopul inspecţiei, stabileşte data la care aceasta începe şi indică amenzile şi penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolele 30 şi, respectiv, 31, precum şi dreptul de a ataca decizia respectivă în faţa Curţii de Justiţie.
(7)Funcţionarii autorităţii naţionale competente însărcinate cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfăşoare inspecţia, precum şi persoanele autorizate sau numite de aceasta asistă în mod activ, la cererea autorităţii respective sau a Comisiei, funcţionarii şi celelalte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie. În acest scop, aceştia dispun de competenţele prevăzute la alineatele (2) şi (4) de la prezentul articol.
(8)Atunci când funcţionarii şi celelalte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie constată că o întreprindere sau o asociere de întreprinderi se opune unei inspecţii dispuse în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză le acordă sprijinul necesar, solicitând, dacă este cazul, sprijinul forţelor de ordine sau al unei autorităţi publice de aplicare a legii echivalente, astfel încât să le dea posibilitatea de a efectua inspecţia.
(9)În cazul în care, în conformitate cu normele naţionale, sprijinul prevăzut la alineatul (8) de la prezentul articol necesită o autorizare din partea unei autorităţi judiciare, Comisia sau autoritatea naţională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) sau funcţionarii autorizaţi de autorităţile respective solicită această autorizare. O astfel de autorizare poate fi solicitată şi în mod preventiv.
(10)Atunci când este solicitată autorizarea menţionată la alineatul (9) de la prezentul articol, autoritatea judiciară naţională verifică dacă decizia Comisiei este autentică şi dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare şi nici excesive, având în vedere obiectul inspecţiei. Atunci când verifică proporţionalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară naţională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul autorităţii naţionale competente a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6), explicaţii detaliate, în special cu privire la motivele pe care le are Comisia pentru a suspecta încălcarea prezentului regulament, precum şi cu privire la gravitatea presupusei încălcări şi la natura implicării întreprinderii în cauză. Cu toate acestea, autoritatea judiciară naţională nu poate contesta necesitatea inspecţiei şi nici nu poate solicita să i se furnizeze informaţiile din dosarul Comisiei. Controlul legalităţii deciziei Comisiei se exercită doar de Curtea de Justiţie.
Art. 24: Măsuri provizorii
În caz de urgenţă cauzată de riscul unor prejudicii grave şi ireparabile pentru utilizatorii comerciali sau utilizatorii finali ai controlorilor de acces, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să dispună măsuri provizorii împotriva unui controlor de acces pe baza constatării prima facie a unei încălcări a articolului 5, 6 sau 7. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă numai în contextul procedurilor iniţiate în vederea eventualei adoptări a unei decizii de neconformitate în temeiul articolului 29 alineatul (1). Acesta se aplică doar pe o durată specificată şi poate fi reînnoit în măsura în care este necesar şi oportun. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
Art. 25: Angajamente
(1)În cazul în care, în cursul unei proceduri iniţiate în temeiul articolului 18, controlorul de acces în cauză propune angajamente cu privire la serviciile de platformă esenţiale relevante pentru a asigura respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 5, 6 şi 7, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care conferă angajamentelor respective un caracter obligatoriu pentru respectivul controlor de acces şi prin care declară că nu există motive suplimentare pentru a acţiona. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
(2)Comisia, la cerere sau din proprie iniţiativă, poate redeschide printr-o decizie procedura relevantă, în cazul în care:
a)a intervenit o schimbare substanţială cu privire la oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat decizia;
b)controlorul de acces în cauză acţionează contrar angajamentelor sale;
c)decizia a fost fundamentată pe informaţii incomplete, incorecte sau care induc în eroare furnizate de părţi;
d)angajamentele nu sunt eficace.
(3)În cazul în care Comisia consideră că angajamentele prezentate de controlorul de acces în cauză nu pot asigura respectarea efectivă a obligaţiilor prevăzute la articolele 5, 6 şi 7, aceasta explică motivele pentru care nu conferă un caracter obligatoriu angajamentelor respective în decizia de încheiere a procedurii relevante.
Art. 26: Monitorizarea obligaţiilor şi a măsurilor
(1)Comisia întreprinde acţiunile necesare pentru a monitoriza punerea în aplicare şi respectarea efectivă a obligaţiilor prevăzute la articolele 5, 6 şi 7, precum şi a deciziilor luate în temeiul articolelor 8, 18, 24, 25 şi 29. Acţiunile respective pot include, în special, impunerea unei obligaţii pentru controlorul de acces de a păstra toate documentele considerate relevante pentru a evalua punerea în aplicare şi respectarea obligaţiilor şi deciziilor respective.
(2)Acţiunile întreprinse în temeiul alineatului (1) pot include numirea unor experţi şi auditori externi independenţi, precum şi numirea unor funcţionari din partea autorităţilor naţionale competente ale statelor membre, care să ofere asistenţă Comisiei în monitorizarea obligaţiilor şi a măsurilor şi care să îi furnizeze acesteia opinii de specialitate sau cunoştinţe specifice.
Art. 27: Informaţii furnizate de terţi
(1)Orice terţ, inclusiv utilizatorii comerciali, concurenţii sau utilizatorii finali ai serviciilor de platformă esenţiale enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), precum şi reprezentanţii acestora, pot informa autoritatea naţională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) sau direct Comisia cu privire la orice practică sau comportament al controlorilor de acces care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(2)Autoritatea naţională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) şi Comisia dispun de puterea discreţionară de a decide asupra măsurilor adecvate şi nu au obligaţia de a acţiona ca urmare a informaţiilor primite.
(3)În cazul în care autoritatea naţională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) stabileşte, pe baza informaţiilor primite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, că ar putea exista un caz de încălcare a prezentului regulament, aceasta transmite informaţia respectivă Comisiei.
Art. 28: Funcţia de conformitate
(1)Controlorii de acces introduc o funcţie de conformitate, independentă de funcţiile operaţionale ale controlorului de acces şi compusă din unul sau mai mulţi responsabili de conformitate, inclusiv responsabilul principal al funcţiei de conformitate.
(2)Controlorul de acces se asigură că funcţia de conformitate menţionată la alineatul (1) dispune de autoritate, statut şi resurse suficiente, precum şi de acces la organul de conducere al controlorului de acces pentru a monitoriza respectarea prezentului regulament de către controlorul de acces.
(3)Organul de conducere al controlorului de acces se asigură că responsabilii de conformitate numiţi în temeiul alineatului (1) deţin calificările profesionale, cunoştinţele, experienţa şi capacitatea necesare pentru îndeplinirea sarcinilor menţionate la alineatul (5).
Organul de conducere al controlorului de acces se asigură, de asemenea, că responsabilul principal al funcţiei de conformitate este un cadru de conducere de nivel superior care este independent şi are o responsabilitate distinctă pentru funcţia de conformitate.
(4)Responsabilul principal al funcţiei de conformitate raportează direct organului de conducere al controlorului de acces şi poate exprima preocupări şi avertiza organul respectiv dacă apar riscuri de încălcare a prezentului regulament, fără a aduce atingere responsabilităţilor organului de conducere care decurg din funcţiile sale de supraveghere şi de conducere.
Responsabilul principal al funcţiei de conformitate nu poate fi demis fără aprobarea prealabilă a organului de conducere al controlorului de acces.
(5)Responsabilii de conformitate numiţi de controlorul de acces în temeiul alineatului (1) îndeplinesc următoarele sarcini:
a)organizarea, monitorizarea şi supravegherea măsurilor şi activităţilor controlorilor de acces menite să asigure respectarea prezentului regulament;
b)informarea şi consilierea conducerii şi angajaţilor controlorului de acces cu privire la respectarea prezentului regulament;
c)după caz, monitorizarea respectării angajamentelor cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu în temeiul articolului 25, fără a aduce atingere posibilităţii Comisiei de a numi experţi externi independenţi în temeiul articolului 26 alineatul (2);
d)cooperarea cu Comisia în scopul aplicării prezentului regulament.
(6)Controlorii de acces comunică Comisiei numele şi datele de contact ale responsabilului principal al funcţiei de conformitate.
(7)Organul de conducere al controlorului de acces defineşte, supraveghează şi răspunde de punerea în aplicare a mecanismelor de guvernanţă ale controlorului de acces care garantează independenţa funcţiei de conformitate, inclusiv împărţirea responsabilităţilor în cadrul organizării controlorului de acces şi prevenirea conflictelor de interese.
(8)Organul de conducere aprobă şi reexaminează periodic, cel puţin o dată pe an, strategiile şi politicile pentru luarea în considerare, gestionarea şi monitorizarea respectării prezentului regulament.
(9)Organul de conducere alocă suficient timp gestionării şi monitorizării respectării prezentului regulament. Acesta participă activ la deciziile referitoare la gestionarea şi respectarea prezentului regulament şi se asigură că îi sunt alocate resurse adecvate în acest sens.
Art. 29: Neconformitatea
(1)Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conţine constatarea sa privind neconformitatea (denumită în continuare "decizia de neconformitate") în cazul în care constată că un controlor de acces nu respectă una sau mai multe dintre următoarele:
a)oricare dintre obligaţiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7;
b)măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);
c)măsurile corective impuse în temeiul articolului 18 alineatul (1);
d)măsurile provizorii dispuse în temeiul articolului 24; sau
e)angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul articolului 25.
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
(2)Comisia depune eforturi pentru a-şi adopta decizia de neconformitate în termen de 12 luni de la iniţierea procedurilor în temeiul articolului 20.
(3)Înainte de adoptarea deciziei de neconformitate, Comisia comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză. În respectivele constatări preliminare, Comisia explică măsurile pe care intenţionează să le ia sau pe care consideră că ar trebui să le ia controlorul de acces pentru a da curs efectiv constatărilor preliminare.
(4)În cazul în care intenţionează să adopte o decizie de neconformitate, Comisia poate consulta terţi.
(5)În decizia de neconformitate, Comisia dispune ca controlorul de acces să pună capăt încălcării, într-un termen adecvat, şi să furnizeze explicaţii cu privire la modul în care intenţionează să se conformeze deciziei respective.
(6)Controlorul de acces îi furnizează Comisiei descrierea măsurilor pe care le-a luat pentru a asigura respectarea deciziei de neconformitate.
(7)În cazul în care Comisia hotărăşte să nu adopte o decizie de neconformitate, aceasta încheie procedura printr-o decizie.
Art. 30: Amenzi
(1)În decizia de neconformitate, Comisia poate aplica unui controlor de acces amenzi care nu depăşesc 10 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exerciţiul financiar precedent, în cazul în care constată că respectivul controlor de acces nu respectă, cu intenţie sau din culpă:
a)oricare dintre obligaţiile prevăzute la articolele 5, 6 şi 7;
b)măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);
c)măsurile corective impuse în temeiul articolului 18 alineatul (1);
d)măsurile provizorii dispuse în temeiul articolului 24; sau
e)angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul articolului 25.
(2)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, prin decizia de neconformitate, Comisia poate impune unui controlor de acces amenzi de până la 20 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exerciţiul financiar precedent în cazul în care constată că un controlor de acces a comis aceeaşi încălcare sau o încălcare similară a unei obligaţii prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce priveşte acelaşi serviciu de platformă esenţial în legătură cu care s-a constatat comiterea de către respectivul controlor de acces a unei încălcări printr-o decizie de neconformitate adoptată în cursul ultimilor opt ani.
(3)Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, şi asocierilor de întreprinderi amenzi care nu depăşesc 1 % din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial din exerciţiul financiar precedent, în cazul în care acestea, cu intenţie sau din culpă:
a)nu furnizează în termenul stabilit informaţiile necesare pentru evaluarea desemnării acestora drept controlori de acces în temeiul articolului 3 sau furnizează informaţii incorecte, incomplete sau care induc în eroare;
b)nu respectă obligaţia de notificare a Comisiei în conformitate cu articolul 3 alineatul (3);
c)nu transmit informaţiile solicitate în temeiul articolului 14 sau furnizează informaţii incorecte, incomplete sau care induc în eroare;
d)nu prezintă descrierea solicitată în temeiul articolului 15 sau furnizează informaţii incorecte, incomplete sau care induc în eroare;
e)nu oferă acces la baze de date, algoritmi şi informaţii despre testare în răspunsul la o solicitare efectuată în conformitate cu articolul 21 alineatul (3);
f)nu furnizează informaţiile solicitate în termenul stabilit la în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) sau furnizează informaţii ori explicaţii care sunt incorecte, incomplete sau care induc în eroare care sunt solicitate în conformitate cu articolul 21 sau sunt furnizate într-un interviu în conformitate cu articolul 22;
g)nu rectifică, în termenul stabilit de Comisie, informaţiile incorecte, incomplete sau care induc în eroare furnizate de către un reprezentant sau de către un membru al personalului ori nu furnizează sau refuză să furnizeze informaţii complete cu privire la fapte legate de obiectul şi scopul unei inspecţii efectuate în temeiul articolului 23;
h)refuză să se supună unei inspecţii efectuate în temeiul articolului 23;
i)nu respectă obligaţiile impuse de Comisie în temeiul articolului 26;
j)nu introduc o funcţie de conformitate în conformitate cu articolul 28; sau
k)nu respectă condiţiile de acces la dosarul Comisiei în temeiul articolului 34 alineatul (4).
(4)La stabilirea cuantumului unei amenzi, Comisia ţine seama de gravitatea, durata, recurenţa faptelor şi, în cazul amenzilor aplicate în temeiul alineatului (3), de întârzierea cauzată procedurii.
(5)Atunci când se aplică o amendă unei asocieri de întreprinderi ţinând seama de cifra de afaceri la nivel mondial a membrilor săi, iar asocierea respectivă nu este solvabilă, asocierea este obligată să solicite contribuţii din partea membrilor săi pentru a acoperi cuantumul amenzii.
În cazul în care astfel de contribuţii nu au fost plătite asocierii de întreprinderi într-un termen stabilit de Comisie, aceasta poate solicita ca amenda să fie plătită direct de către oricare dintre întreprinderile ai căror reprezentanţi erau membri ai organismelor de decizie în cauză ale asocierii respective.
După ce a solicitat plata în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare dintre membrii asocierii de întreprinderi, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura plata integrală a amenzii.
Cu toate acestea, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii de întreprinderi care a încălcat prezentul regulament şi că fie nu au avut cunoştinţă de existenţa acesteia, fie s-au distanţat activ de aceasta înaintea iniţierii procedurii de către Comisie în temeiul articolului 20.
Răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi în privinţa plăţii amenzii nu poate depăşi 20 % din cifra totală de afaceri la nivel mondial a acesteia din exerciţiul financiar precedent.
Art. 31: Penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, şi asocierilor de întreprinderi penalităţi cu titlu cominatoriu care nu depăşesc 5 % din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial din exerciţiul financiar precedent, pe zi, calculate de la data stabilită în decizie, pentru a le obliga:
a)să respecte măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);
b)să se conformeze deciziei adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (1);
c)să furnizeze informaţii corecte şi complete în termenul impus de o cerere de informaţii formulată într-o decizie adoptată în temeiul articolului 21;
d)să asigure accesul la date, algoritmi şi informaţii despre testare în răspunsul la o solicitare efectuată în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) şi să ofere explicaţii cu privire la acestea, astfel cum s-a solicitat printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 21;
e)să se supună unei inspecţii dispuse prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 23;
f)să respecte o decizie care dispune măsuri provizorii luată în temeiul articolului 24;
g)să îşi respecte angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 25 alineatul (1);
h)să respecte o decizie adoptată în temeiul articolului 29 alineatul (1).
(2)Atunci când întreprinderile sau asocierile de întreprinderi şi-au îndeplinit obligaţia a cărei respectare se urmărea să fie asigurată prin penalităţile cu titlu cominatoriu, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să stabilească cuantumul definitiv al penalităţii cu titlu cominatoriu la o valoare mai mică decât cea care ar rezulta din decizia iniţială. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
Art. 32: Termenele de prescripţie pentru aplicarea de sancţiuni
(1)Competenţele conferite Comisiei prin articolele 30 şi 31 sunt supuse unui termen de prescripţie de cinci ani.
(2)Prescripţia începe să curgă din ziua în care se comite încălcarea. Cu toate acestea, în cazul unor încălcări continue sau repetate, prescripţia începe să curgă din ziua încetării încălcării.
(3)Orice acţiune întreprinsă de Comisie în scopul unei investigaţii de piaţă sau al unei proceduri referitoare la o încălcare duce la întreruperea termenului de prescripţie pentru impunerea de amenzi sau de penalităţi cu titlu cominatoriu. Termenul de prescripţie se întrerupe cu efect de la data la care acţiunea este notificată cel puţin unei întreprinderi sau asocieri de întreprinderi care a participat la încălcare. Printre acţiunile care întrerup termenul de prescripţie se numără, în special, următoarele:
a)cererile de informaţii din partea Comisiei;
b)autorizaţiile scrise de a efectua inspecţii, eliberate de Comisie funcţionarilor săi;
c)iniţierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20.
(4)După fiecare întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. Cu toate acestea, termenul de prescripţie se împlineşte cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripţie fără să se fi aplicat o amendă sau penalităţi cu titlu cominatoriu de către Comisie. Perioada respectivă se prelungeşte cu perioada în care termenul de prescripţie a fost suspendat în temeiul alineatului (5).
(5)Termenul de prescripţie pentru aplicarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu se suspendă pe perioada în care decizia Comisiei face obiectul unei proceduri pendinte în faţa Curţii de Justiţie.
Art. 33: Termenele de prescripţie pentru executarea sancţiunilor
(1)Competenţa Comisiei de a aplica deciziile luate în temeiul articolelor 30 şi 31 este supusă unui termen de prescripţie de cinci ani.
(2)Prescripţia începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.
(3)Termenul de prescripţie pentru executarea sancţiunilor se întrerupe:
a)prin notificarea unei decizii de modificare a cuantumului iniţial al amenzii sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu sau de refuzare a unei cereri de modificare; sau
b)prin orice acţiune a Comisiei sau a unui stat membru care acţionează la cererea Comisiei care are drept scop executarea silită a amenzii sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu.
(4)După fiecare întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.
(5)Termenul de prescripţie pentru executarea sancţiunilor se suspendă pe perioada în care:
a)se acordă timp pentru efectuarea plăţii; sau
b)executarea silită a plăţii este suspendată în temeiul unei hotărâri a Curţii de Justiţie sau al unei hotărâri a unei instanţe naţionale.
Art. 34: Dreptul de a fi ascultat şi dreptul de acces la dosar
(1)Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 8, al articolului 9 alineatul (1), al articolului 10 alineatul (1), al articolelor 17, 18, 24, 25, 29 şi 30 şi al articolului 31 alineatul (2), Comisia îi oferă controlorului de acces sau întreprinderii ori asocierii de întreprinderi în cauză posibilitatea de a fi ascultat(ă) cu privire la:
a)constatările preliminare ale Comisiei, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecţii; şi
b)măsurile pe care Comisia ar putea intenţiona să le adopte având în vedere constatările preliminare menţionate la litera (a) de la prezentul alineat.
(2)Controlorii de acces, întreprinderile şi asocierile de întreprinderi în cauză pot prezenta Comisiei observaţiile lor cu privire la constatările preliminare ale acesteia într-un termen care este stabilit de Comisie în constatările sale preliminare şi care nu poate fi mai scurt de 14 zile.
(3)Comisia îşi bazează deciziile numai pe constatările preliminare, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecţii, cu privire la care controlorii de acces, întreprinderile şi asocierile de întreprinderi în cauză au avut posibilitatea să prezinte observaţii.
(4)Dreptul la apărare al controlorului de acces, al întreprinderii ori al asocierii de întreprinderi în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Controlorul de acces, întreprinderea ori asocierea de întreprinderi în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în conformitate cu condiţiile de divulgare, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-şi proteja secretele comerciale. În caz de dezacord între părţi, Comisia poate adopta decizii prin care să stabilească condiţiile de divulgare respective. Dreptul de acces la dosarul Comisiei nu include accesul la informaţiile confidenţiale şi la documente interne ale Comisiei sau ale autorităţilor competente ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondenţa dintre Comisie şi autorităţile competente ale statelor membre. Nicio dispoziţie a prezentului alineat nu împiedică Comisia să divulge şi să utilizeze informaţiile necesare pentru a dovedi o încălcare.
Art. 35: Raportarea anuală
(1)Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a prezentului regulament şi progresele realizate în direcţia îndeplinirii obiectivelor acestuia.
(2)Raportul menţionat la alineatul (1) cuprinde:
a)un rezumat al activităţilor Comisiei, inclusiv orice măsură sau decizie adoptată, precum şi investigaţiile de piaţă în curs de desfăşurare în legătură cu prezentul regulament;
b)constatările rezultate în urma monitorizării punerii în aplicare de către controlorii de acces a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament;
c)o evaluare a descrierii auditate menţionate la articolul 15;
d)o prezentare generală a cooperării dintre Comisie şi autorităţile naţionale în legătură cu prezentul regulament;
e)o prezentare generală a activităţilor şi a sarcinilor îndeplinite de Grupul la nivel înalt al autorităţilor de reglementare din domeniul digital, inclusiv a modului în care trebuie puse în aplicare recomandările acestuia în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament.
(3)Comisia publică raportul pe site-ul său web.
Art. 36: Secretul profesional
(1)Informaţiile colectate în temeiul prezentului regulament se utilizează numai în scopul aplicării prezentului regulament.
(2)Informaţiile colectate în temeiul articolului 14 se utilizează în scopul aplicării prezentului regulament, a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 şi a normelor naţionale privind concentrările economice.
(3)Informaţiile colectate în temeiul articolului 15 se utilizează în scopul aplicării prezentului regulament şi a Regulamentului (UE) 2016/679.
(4)Fără a aduce atingere schimbului şi utilizării informaţiilor furnizate în vederea utilizării în temeiul articolelor 38, 39, 41 şi 43, Comisia, autorităţile competente ale statelor membre, funcţionarii şi agenţii acestora şi alte persoane care lucrează sub supravegherea autorităţilor respective, precum şi orice persoană fizică sau juridică, inclusiv auditorii şi experţii numiţi în temeiul articolului 26 alineatul (2), nu divulgă informaţiile pe care le-au obţinut sau care au făcut obiectul unui schimb în temeiul prezentului regulament şi informaţiile care, prin natura lor, sunt protejate de secretul profesional.
Art. 37: Cooperarea cu autorităţile naţionale
(1)Comisia şi statele membre lucrează în strânsă cooperare şi îşi coordonează acţiunile de aplicare a legii pentru a asigura aplicarea coerentă, eficace şi complementară a instrumentelor juridice disponibile aplicate controlorilor de acces în sensul prezentului regulament.
(2)Comisia poate consulta autorităţile naţionale, după caz, cu privire la orice chestiune legată de aplicarea prezentului regulament.
Art. 38: Cooperarea şi coordonarea cu autorităţile naţionale competente însărcinate cu aplicarea normelor în materie de concurenţă
(1)Comisia şi autorităţile naţionale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) cooperează şi se informează reciproc cu privire la măsurile lor respective de aplicare a legii prin intermediul Reţelei europene în domeniul concurenţei (REC). Acestea au competenţa de a-şi comunica reciproc orice informaţie referitoare la un element de fapt sau de drept, inclusiv informaţii confidenţiale. În cazul în care autoritatea competentă nu este membră a REC, Comisia stabileşte modalităţile necesare pentru cooperarea şi schimbul de informaţii cu privire la cazurile referitoare la aplicarea prezentului regulament şi la aplicarea normelor în cazurile menţionate la articolul 1 alineatul (6). Comisia poate stabili astfel de modalităţi într-un act de punere în aplicare astfel cum se menţionează la articolul 46 alineatul (1) litera (l).
(2)În cazul în care o autoritate naţională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) intenţionează să deschidă o investigaţie privind controlorii de acces în temeiul dreptului intern menţionat la articolul 1 alineatul (6), aceasta informează Comisia în scris cu privire la prima măsură formală de investigare, înainte sau imediat după începerea unei astfel de măsuri. Aceste informaţii pot fi puse, de asemenea, la dispoziţia autorităţilor naţionale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6).
(3)În cazul în care o autoritate naţională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) intenţionează să impună obligaţii controlorilor de acces în temeiul dreptului intern menţionat la articolul 1 alineatul (6), aceasta comunică proiectul de măsură Comisiei, cu cel puţin 30 de zile înainte de adoptarea sa, menţionând motivele care stau la baza măsurii respective. În cazul măsurilor provizorii, autoritatea naţională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) comunică Comisiei proiectele de măsuri avute în vedere, cât mai curând posibil şi cel târziu imediat după adoptarea acestor măsuri. Aceste informaţii pot fi puse, de asemenea, la dispoziţia autorităţilor naţionale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6).
(4)Mecanismele de informare prevăzute la alineatele (2) şi (3) nu se aplică deciziilor avute în vedere în temeiul normelor naţionale privind concentrările economice.
(5)Informaţiile transmise în cadrul schimburilor de informaţii în temeiul alineatelor (1)-(3) de la prezentul articol sunt transmise şi utilizate numai în scopul coordonării aplicării prezentului regulament şi a normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6).
(6)Comisia poate solicita autorităţilor naţionale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea nomelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) să sprijine oricare dintre investigaţiile sale de piaţă efectuate în temeiul prezentului regulament.
(7)În cazul în care are prerogativele şi competenţele de investigare în acest sens în temeiul dreptului intern, o autoritate naţională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) poate, din proprie iniţiativă, să efectueze o investigaţie cu privire la un caz de posibilă încălcare a articolelor 5, 6 şi 7 din prezentul regulament pe teritoriul său. Înainte de a lua o primă măsură formală de investigare, autoritatea respectivă informează Comisia în scris.
Iniţierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20 înlătură posibilitatea autorităţilor naţionale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (6) de a efectua o astfel de investigaţie sau, în cazul în care o astfel de investigaţie este deja în curs, duce la încheierea acesteia. Autorităţile respective raportează Comisiei constatările în urma investigaţiei în cauză pentru a sprijini Comisia în rolul său de autoritate unică abilitată să asigure respectarea prezentului regulament.
Art. 39: Cooperarea cu instanţele naţionale
(1)În cadrul procedurilor desfăşurate pentru aplicarea prezentului regulament, instanţele naţionale pot solicita Comisiei să le transmită informaţiile pe care le deţine sau avizul său cu privire la chestiuni legate de aplicarea prezentului regulament.
(2)Statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanţelor naţionale care se pronunţă cu privire la aplicarea prezentului regulament. Această copie se transmite fără întârziere după ce versiunea integrală a hotărârii scrise este comunicată părţilor.
(3)În cazul în care aplicarea coerentă a prezentului regulament impune acest lucru, Comisia poate, din proprie iniţiativă, să transmită observaţii scrise instanţelor naţionale. Cu permisiunea instanţei în cauză, Comisia poate formula şi observaţii orale.
(4)Exclusiv în scopul pregătirii observaţiilor sale, Comisia poate solicita instanţei naţionale competente să îi transmită sau să asigure transmiterea oricărui document necesar pentru evaluarea cazului.
(5)Instanţele naţionale nu iau o decizie care este contrară unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. De asemenea, acestea evită să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie avută în vedere de Comisie în cadrul unei proceduri iniţiate de aceasta în temeiul prezentului regulament. În acest scop, instanţa naţională poate evalua dacă este necesar să îşi suspende procedura. Acest lucru nu aduce atingere posibilităţii instanţelor naţionale de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din TFUE.
Art. 40: Grupul la nivel înalt
(1)Comisia instituie un grup la nivel înalt pentru Regulamentul privind pieţele digitale (denumit în continuare "grupul la nivel înalt").
(2)Grupul la nivel înalt este alcătuit din următoarele organisme şi reţele europene:
a)Organismul Autorităţilor Europene de Reglementare în Domeniul Comunicaţiilor Electronice,
b)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor şi Comitetul european pentru protecţia datelor,
c)Reţeaua europeană în domeniul concurenţei,
d)Reţeaua de cooperare pentru protecţia consumatorilor; şi
e)Grupul autorităţilor europene de reglementare pentru serviciile mass-media audiovizuale.
(3)Organismele şi reţelele europene menţionate la alineatul (2) au fiecare un număr egal de reprezentanţi în cadrul grupului la nivel înalt. Numărul maxim de membri ai grupului la nivel înalt nu poate depăşi 30 de persoane.
(4)Comisia furnizează servicii de secretariat grupului la nivel înalt pentru a facilita lucrările acestuia. Grupul la nivel înalt este prezidat de Comisie, care participă la reuniunile acestuia. Grupul la nivel înalt se reuneşte la cererea Comisiei cel puţin o dată într-un an calendaristic. Comisia convoacă, de asemenea, o reuniune a grupului la cererea majorităţii membrilor care alcătuiesc grupul, în scopul abordării unei chestiuni specifice.
(5)Grupul la nivel înalt poate oferi Comisiei consiliere şi opinii de specialitate în domeniile care intră în sfera de competenţă a membrilor săi, inclusiv:
a)consiliere şi recomandări în domeniile lor de specialitate, relevante pentru orice chestiune generală privind punerea în aplicare sau respectarea prezentului regulament; sau
b)consiliere şi opinii de specialitate care favorizează o abordare coerentă în materie de reglementare între diferitele instrumente de reglementare.
(6)Grupul la nivel înalt poate, în special, să identifice şi să evalueze interacţiunile actuale şi potenţiale dintre prezentul regulament şi normele sectoriale specifice aplicate de autorităţile naţionale care alcătuiesc organismele şi reţelele europene menţionate la alineatul (2), precum şi să înainteze Comisiei un raport anual în care să prezinte respectiva evaluare şi să identifice aspectele potenţiale de reglementare transsectorială. Un astfel de raport poate fi însoţit de recomandări menite să asigure convergenţa către abordări transdisciplinare coerente şi sinergii între punerea în aplicare a prezentului regulament şi a altor reglementări sectoriale. Raportul se comunică Parlamentului European şi Consiliului.
(7)În contextul investigaţiilor de piaţă în legătură cu noi servicii şi noi practici, grupul la nivel înalt poate oferi opinii de specialitate Comisiei cu privire la necesitatea de a modifica, de a adăuga sau de a elimina norme ale prezentului regulament, pentru a se asigura că pieţele digitale din întreaga Uniune sunt contestabile şi echitabile.
Art. 41: Cererea de efectuare a unei investigaţii de piaţă
(1)Trei sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să deschidă o investigaţie de piaţă în temeiul articolului 17 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta că o întreprindere ar trebui desemnată drept controlor de acces.
(2)Unul sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să demareze o investigaţie de piaţă în temeiul articolului 18 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la articolele 5, 6 şi 7 şi că şi-a menţinut, consolidat sau extins poziţia de controlor de acces în ceea ce priveşte condiţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1).
(3)Trei sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să efectueze o investigaţie de piaţă în temeiul articolului 19 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta:
a)că unul sau mai multe servicii din sectorul digital ar trebui adăugate pe lista serviciilor de platformă esenţiale prevăzută la articolul 2 punctul 2; sau
b)că una sau mai multe practici nu sunt vizate în mod eficace de prezentul regulament şi ar putea limita contestabilitatea serviciilor de platformă esenţiale sau ar putea fi neloiale.
(4)Statele membre prezintă dovezi în sprijinul cererilor lor în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3). În ceea ce priveşte cererile în temeiul alineatului (3), astfel de dovezi pot include informaţii privind ofertele nou introduse de produse, servicii, software sau componente care ridică probleme în materie de contestabilitate sau de echitate, indiferent dacă sunt puse în aplicare în contextul serviciilor de platformă esenţiale existente sau în alt mod.
(5)În termen de patru luni de la primirea unei cereri în temeiul prezentului articol, Comisia examinează dacă există motive rezonabile pentru a deschide o investigaţie de piaţă în temeiul alineatului (1), (2) sau (3). Comisia publică rezultatele evaluării sale.
Art. 42: Acţiuni în reprezentare
Directiva (UE) 2020/1828 se aplică acţiunilor în reprezentare introduse împotriva încălcărilor comise de controlorii de acces ale dispoziţiilor prezentului regulament care prejudiciază sau pot prejudicia interesele colective ale consumatorilor.
Art. 43: Raportarea încălcărilor şi protecţia persoanelor care efectuează raportarea
Directiva (UE) 2019/1937 se aplică raportării tuturor încălcărilor prezentului regulament şi protecţiei persoanelor care raportează astfel de încălcări.