Regulamentul 1350/14-mai-2024 de instituire a cadrului de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii şi de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1147
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 25 Noiembrie 2025
Regulamentul 1350/14-mai-2024 de instituire a cadrului de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii şi de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1147
Dată act: 14-mai-2024
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) literele (d) şi (g),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 125, 21.4.2017, p. 40.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JO C 207, 30.6.2017, p. 67.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 10 aprilie 2024 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 14 mai 2024.
Întrucât:
(1)În concluziile sale privind "Adoptarea de măsuri pentru o mai bună gestionare a fluxurilor migratorii" din 10 octombrie 2014, Consiliul a recunoscut că, ţinând seama de eforturile întreprinse de statele membre afectate de fluxurile migratorii, toate statele membre ar trebui să îşi aducă contribuţia la relocare într-un mod echitabil şi echilibrat.
(2)Prezentul regulament se bazează pe aplicarea deplină şi incluzivă a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor, astfel cum a fost completată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 (denumită în continuare "Convenţia de la Geneva").
(3)Ar trebui instituit un cadru de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii (denumit în continuare "cadrul Uniunii") care să completeze alte căi legale. Cadrul Uniunii ar trebui să ofere resortisanţilor ţărilor terţe celor mai vulnerabili sau apatrizilor care au nevoie de protecţie internaţională acces la o soluţie durabilă în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern.
(4)La 19 septembrie 2016, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) îndemna statele să intensifice eforturile de relocare şi preconiza un cadru cuprinzător de răspuns privind refugiaţii în care statele să urmărească să ofere posibilităţi de relocare şi alte căi legale la o scară care să permită satisfacerea nevoilor de relocare la nivel mondial identificate de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR). Pactul mondial privind refugiaţii, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 17 decembrie 2018, prevede că se vor solicita contribuţii voluntare din partea statelor pentru a stabili sau a extinde domeniul de aplicare, dimensiunea şi calitatea programelor de relocare.
(5)În comunicarea sa din 13 mai 2015 referitoare la Agenda europeană privind migraţia, Comisia a arătat că este nevoie de o abordare comună în ceea ce priveşte acordarea de protecţie persoanelor strămutate care au nevoie de protecţie prin relocare.
(6)În recomandarea sa din 8 iunie 2015 adresată statelor membre privind un mecanism european de relocare, Comisia a recomandat ca relocarea să se bazeze pe o cheie de repartizare echitabilă. Aceasta a fost urmată de concluzii ale reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului la 20 iulie 2015, privind relocarea, prin sisteme multilaterale şi naţionale, a unui număr de 22 504 persoane care aveau în mod clar nevoie de protecţie internaţională. Locurile de relocare au fost repartizate între statele membre şi Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia în conformitate cu angajamentele prevăzute în anexa la concluziile respective.
(7)La 15 decembrie 2015, Comisia a adresat statelor membre şi statelor asociate o recomandare privind un sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat gestionat împreună cu Turcia, prin care statelor participante li se recomanda să admită persoane strămutate în urma conflictului din Siria care aveau nevoie de protecţie internaţională.
(8)În comunicarea sa din 6 aprilie 2016 intitulată "Posibilităţi de reformare a sistemului european comun de azil şi de îmbunătăţire a căilor legale de migraţie", Comisia anunţa că va înainta o propunere privind un sistem structurat de relocare în cadrul politicii Uniunii în materie de relocare şi care urma să definească o abordare comună pentru sosirea sigură şi legală în Uniune a persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională.
(9)În rezoluţia sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situaţia din Mediterana şi la necesitatea unei abordări globale a migraţiei de către UE, Parlamentul European sublinia necesitatea unui program de relocare permanent la nivelul Uniunii, prin care să se asigure relocarea unui număr semnificativ de refugiaţi în raport cu numărul total de refugiaţi care solicită protecţie în Uniune.
(10)La 27 septembrie 2017, Comisia a adresat statelor membre o recomandare privind sporirea căilor legale pentru persoanele care au nevoie de protecţie internaţională. Ca răspuns, statele membre s-au angajat să ofere 50 039 de locuri de relocare.
(11)Pe baza iniţiativelor existente şi în contextul arhitecturii internaţionale actuale, ar trebui instituit un cadru stabil şi fiabil al Uniunii pentru admisia pe teritoriul statelor membre a resortisanţilor ţărilor terţe sau a apatrizilor care au nevoie de protecţie internaţională, care să fie implementat în conformitate cu un plan de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii (denumit în continuare "planul Uniunii"), care ar trebui să respecte pe deplin precizările concrete ale statelor membre privind angajamentele lor.
(12)Cadrul Uniunii ar trebui situat în contextul eforturilor depuse pe plan internaţional în privinţa relocării şi a admisiei umanitare. Contribuţia cadrului Uniunii la satisfacerea nevoilor de relocare şi de admisie umanitară la nivel internaţional ar trebui să joace un rol în consolidarea parteneriatului Uniunii cu ţări terţe, cu scopul de a manifesta solidaritate cu ţările din regiunile în care au fost strămutate numeroase persoane care au nevoie de protecţie internaţională, ajutând la atenuarea presiunii exercitate asupra ţărilor respective, stimulând capacitatea acestora de a îmbunătăţi condiţiile de primire şi de protecţie internaţională şi reducând deplasările ulterioare, ilegale şi periculoase către noi destinaţii, ale resortisanţilor ţărilor terţe şi ale apatrizilor care au nevoie de protecţie internaţională, în contextul migraţiei.
(13)Pentru a contribui la sporirea eforturilor de relocare şi de admisie umanitară şi pentru a reduce divergenţele dintre practicile şi procedurile naţionale de relocare, ar trebui instituită o procedură comună, împreună cu criterii comune de eligibilitate şi motive comune de refuzare a admisiei, precum şi principii comune referitoare la statutul care urmează să fie acordat persoanelor admise.
(14)Procedura de admisie comună ar trebui să se bazeze pe experienţa şi standardele în materie de relocare şi de admisie umanitară ale statelor membre şi, după caz, pe cele ale UNHCR.
(15)Admisia membrilor de familie ai resortisanţilor ţărilor terţe sau ai apatrizilor cu şedere legală într-un stat membru, ori ai cetăţenilor Uniunii, nu ar trebui să aducă atingere drepturilor prevăzute în Directiva 2003/86/CE a Consiliului (4), în Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (5) sau în dreptul intern privind reîntregirea familiei. Prin urmare, o astfel de admisie ar trebui să se axeze pe membrii de familie care nu intră în domeniul de aplicare al directivelor respective sau al dreptului intern relevant ori care nu au putut fi reuniţi cu familiile lor din alte motive.
(4)Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, 3.10.2003, p. 12).
(5)Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(16)Pentru a asigura unitatea familiei, ar trebui, de regulă şi în măsura posibilului, ca toţi membrii de familie în legătură cu care un stat membru intenţionează să deruleze o procedură de admisie, care sunt eligibili şi care nu intră sub incidenţa motivelor de refuz, să fie admişi împreună. Dacă acest lucru nu este posibil, membrii de familie neadmişi împreună ar trebui admişi cât mai curând posibil într-un stadiu ulterior. În procesul de stabilire a parametrilor unei anumite familii de care depinde un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid, astfel cum se menţionează în prezentul regulament, statele membre ar trebui să recunoască faptul că relaţiile extinse pot fi ultima linie de apărare pentru persoanele care se bazează exclusiv pe familie pentru supravieţuire, sprijin psihologic şi asistenţă emoţională.
(17)Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alege persoanele în legătură cu care derulează o procedură de admisie, inclusiv pe baza considerentelor referitoare la componenţa familiei. Atunci când fac respectiva alegere, statele membre ar trebui să respecte principiul unităţii familiei. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a le solicita resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor să facă dovada existenţei unei relaţii de familie.
(18)Noţiunea "pericol pentru sănătatea publică" este înţeleasă ca făcând referire la o boală cu potenţial epidemic în înţelesul Regulamentului sanitar internaţional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
(19)O procedură de admisie constă în următoarele etape: recomandare, după caz, identificare, înregistrare, evaluare şi o concluzie privind admisia, precum şi, în cazul relocării, o decizie privind acordarea protecţiei internaţionale sau, în cazul admisiei umanitare, o decizie privind acordarea protecţiei internaţionale ori a statutului umanitar în temeiul dreptului intern.
(20)O concluzie pozitivă privind admisia înseamnă că o persoană în legătură cu care un stat membru a derulat o procedură de admisie în scopul relocării sau al admisiei umanitare a fost acceptată în scopul admisiei de statul membru care a ajuns la concluzia respectivă. O concluzie negativă privind admisia înseamnă că o astfel de persoană nu a fost acceptată în scopul admisiei de statul membru respectiv.
(21)Înainte de acordarea protecţiei internaţionale, ar trebui efectuată o evaluare completă a nevoilor de protecţie internaţională ale resortisantului ţării terţe sau ale apatridului.
(22)În cazul unei admisii de urgenţă, evaluarea cerinţelor de admisie stabilite în temeiul prezentului regulament ar trebui accelerată. Admisia de urgenţă nu ar trebui să fie neapărat legată de regiunile sau ţările terţe din care urmează să se efectueze admisia în temeiul prezentului regulament. Toate statele membre ar trebui să fie încurajate să ofere locuri pentru admisia de urgenţă.
(23)O procedură de admisie ar trebui încheiată cât mai curând posibil, asigurându-se în acelaşi timp faptul că statele membre dispun de suficient timp pentru a efectua o examinare adecvată a fiecărui caz în parte. Statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii în legătură cu care s-a ajuns la o concluzie pozitivă privind admisia intră pe teritoriul lor nu mai târziu de douăsprezece luni de la data concluziei respective.
(24)Toate datele cu caracter personal ale persoanelor cărora li s-a acordat protecţie internaţională sau un statut umanitar naţional în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să fie stocate timp de cinci ani de la data înregistrării la nivel naţional. Respectiva perioadă de cinci ani ar trebui să fie considerată suficientă în scopurile procedurii de admisie, dat fiind că majoritatea acestor persoane îşi vor fi avut rezidenţa de mai mulţi ani în Uniune şi vor fi obţinut cetăţenia unui stat membru. Având în vedere că resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor cărora li s-a refuzat admisia într-un stat membru, în cei trei ani anteriori admisiei, deoarece au existat motive întemeiate să se considere că aceştia ar reprezenta un pericol pentru comunitate, pentru ordinea publică, pentru securitate sau pentru sănătatea publică a statului membru care examinează dosarul de admisie, sau pe motiv că s-a emis o alertă în Sistemul de informaţii Schengen sau în baza de date naţională a unui stat membru în scopul de a i se refuza intrarea ar trebui să li se refuze admisia în temeiul prezentului regulament, datele acestora ar trebui să fie stocate pe o perioadă de trei ani de la data la care s-a ajuns la concluzia negativă privind admisia. Având în vedere că resortisanţilor ţărilor terţe care, în cei trei ani anteriori admisiei, nu şi-au dat consimţământul pentru a fi admişi într-un anumit stat membru sau şi-au retras consimţământul li s-ar putea refuza admisia în temeiul prezentului regulament, datele ar trebui să fie stocate pentru o perioadă de trei ani de la data întreruperii. Perioada de stocare ar trebui să fie mai scurtă în anumite situaţii speciale, când nu este nevoie să se stocheze datele cu caracter personal pentru acest interval. Datele cu caracter personal care aparţin unui resortisant al unei ţări terţe sau unui apatrid ar trebui să fie şterse imediat şi permanent de îndată ce respectiva persoană obţine cetăţenia unui stat membru.
(25)Nu există un drept de a solicita admisia sau de a fi admis de un stat membru. În plus, statele membre nu au nicio obligaţie de a admite o persoană în temeiul prezentului regulament.
(26)Relocarea ar trebui să fie principalul tip de admisie, completat de admisia umanitară şi de admisia de urgenţă, după caz, pentru a răspunde anumitor circumstanţe specifice.
(27)Cadrul Uniunii ar trebui să aibă drept scop ca toate statele membre să contribuie la punerea în aplicare a planului Uniunii şi să îşi intensifice eforturile în privinţa relocării şi a admisiei umanitare, astfel încât să contribuie în mod semnificativ la satisfacerea nevoilor de relocare la nivel mondial, incluzând cazurile urgente.
(28)În acest scop, Fondul pentru azil, migraţie şi integrare, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1147 al Parlamentului European şi al Consiliului (6), ar trebui să furnizeze asistenţă specifică sub forma unor stimulente financiare pentru fiecare persoană admisă în conformitate cu cadrul Uniunii, precum şi pentru acţiunile menite să creeze infrastructuri şi servicii corespunzătoare pentru punerea în aplicare a cadrului Uniunii.
(6)Regulamentul (UE) 2021/1147 al Parlamentului European şi al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Fondului pentru azil, migraţie şi integrare (JO L 251, 15.7.2021, p. 1).
(29)Agenţia Uniunii Europene pentru Azil (denumită în continuare "Agenţia pentru Azil"), instituită prin Regulamentul (UE) 2021/2303 al Parlamentului European şi al Consiliului (7), ar trebui să acorde sprijin statelor membre, la cererea acestora şi în conformitate cu mandatul său, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a planului Uniunii, de exemplu acordându-le asistenţă la punerea în aplicare a anumitor elemente ale procedurii de admisie, precum şi coordonând cooperarea pe plan tehnic şi facilitând utilizarea în comun a infrastructurii.
(7)Regulamentul (UE) 2021/2303 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 decembrie 2021 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Azil şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010 (JO L 468, 30.12.2021, p. 1).
(30)Ar trebui promovat schimbul de bune practici între actorii din domeniul relocării şi al admisiei umanitare în cadrul forurilor relevante, inclusiv în cadrul consultărilor privind relocarea şi căile complementare.
(31)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a cadrului Uniunii, ar trebui să i se confere Consiliului competenţe de executare pentru instituirea şi modificarea planului bienal al Uniunii, în care să se stabilească numărul total de persoane care urmează să fie admise şi în care să se precizeze partea din acel număr care ar trebui să fie alocată relocării, admisiei umanitare şi admisiei de urgenţă, detaliile despre participarea statelor membre la planul Uniunii şi contribuţiile acestora la numărul total de persoane care urmează să fie admise, o descriere a grupului specific sau a grupurilor specifice de persoane cărora ar trebui să li se aplice planul Uniunii, precum şi precizarea regiunilor sau a ţărilor terţe din care ar urma să se efectueze admisia.
(32)Conferirea acestor competenţe de executare Consiliului se justifică prin faptul că respectivele competenţe de executare au legătură cu competenţele de executare naţionale în ceea ce priveşte admisia resortisanţilor ţărilor terţe pe teritoriul statelor membre.
(33)Modificările planului Uniunii pentru a-l adapta la circumstanţe noi ar putea include contribuţii referitoare la noi regiuni sau ţări terţe care respectă pe deplin precizările cu caracter facultativ prezentate de statele membre în cadrul Comitetului la nivel înalt privind relocarea şi admisia umanitară (denumit în continuare "comitetul la nivel înalt"), prin realocarea contribuţiilor existente sau prin contribuţii noi.
(34)Aceste competenţe de executare ar trebui exercitate în legătură cu o propunere a Comisiei privind numărul total de persoane care să fie admise şi precizarea regiunilor sau a ţărilor terţe din care să se efectueze admisia, respectând pe deplin precizările cu caracter facultativ prezentate de statele membre în cadrul comitetului la nivel înalt înainte ca propunerea să fie înaintată. Comisia ar trebui să înainteze propunerea de plan al Uniunii în acelaşi timp cu propunerea de proiect de buget anual al Uniunii în anul anterior perioadei de doi ani în care urmează să fie pus în aplicare planul Uniunii. Comisia ar trebui să înainteze propunerea sa de modificare a planului Uniunii simultan cu o propunere corespunzătoare privind proiectul de buget rectificativ, dacă este necesar. Consiliul ar trebui să urmărească să adopte propunerea în termen de două luni.
(35)Dispoziţiile privind conţinutul protecţiei internaţionale cuprinse în acquis-ul în materie de azil ar trebui să se aplice din momentul în care o persoană admisă căreia i se acordă protecţie internaţională soseşte pe teritoriul statului membru în cauză sau, în cazul în care protecţia internaţională este acordată după sosirea persoanei în cauză, pe teritoriul statului membru, din momentul în care persoanei respective i se acordă protecţie internaţională.
(36)Integrarea în societatea-gazdă a persoanelor admise este importantă pentru reuşita procedurii de admisie. Persoanele admise ar trebui să aibă acelaşi acces la măsurile de integrare ca şi beneficiarii de protecţie internaţională în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1347 al Parlamentului European şi al Consiliului (8). Statele membre ar trebui să poată impune participarea la aceste măsuri de integrare numai în cazul în care aceste măsuri sunt uşor accesibile, disponibile şi gratuite. Statele membre ar trebui, de asemenea, să ofere resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor, acolo unde se consideră fezabil, un program de orientare anterior plecării. Un astfel de program ar putea include informaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora, cursuri de limbă şi informaţii cu privire la situaţia socială, culturală şi politică din statul membru. Astfel de informaţii ar putea fi furnizate şi după intrarea pe teritoriul statului membru în cauză sau ar putea fi incluse în măsurile de integrare, ţinând seama de vulnerabilităţile specifice ale persoanei admise. Statele membre ar trebui să poată oferi, de asemenea, programe de orientare după sosire persoanelor admise, adaptate la nevoile acestora, pentru a le ghida în ceea ce priveşte, în special, învăţarea limbii statului membru gazdă, educaţia şi accesul pe piaţa forţei de muncă, ţinând seama de vulnerabilităţile lor specifice. Statele membre ar trebui să stabilească modalităţile prin care organismele şi persoanele interesate, precum autorităţi locale şi persoane care au fost deja admise, ar trebui, în măsura posibilului, să fie implicate în punerea în aplicare a acestor programe.
(8)Regulamentul (UE) 2024/1347 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 mai 2024 privind standardele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecţie internaţională, la un statut uniform pentru refugiaţi sau pentru persoanele eligibile pentru protecţie subsidiară şi la conţinutul protecţiei acordate, de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului şi de abrogare a Directivei 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L, 2024/1347, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1347/oj).
(37)Ar trebui descurajată deplasarea secundară a tuturor persoanelor care au fost admise în temeiul prezentului regulament, inclusiv dacă li s-a acordat statut umanitar în temeiul dreptului intern. Statele membre, în cadrul dreptului şi al politicii Uniunii, ar trebui să coopereze în mod efectiv şi să readmită fără întârzieri nejustificate persoane care au fost admise în conformitate cu prezentul regulament şi care au fost găsite într-un stat membru în care nu au drept de şedere.
(38)Fără a aduce atingere dreptului de a solicita protecţie internaţională, statele membre pot, în cazul admisiei umanitare, să ajungă la o concluzie privind admisia pe teritoriul lor a unui resortisant al unei ţări terţe sau a unui apatrid pe baza unei evaluări iniţiale şi să îi acorde persoanei respective statut umanitar în temeiul dreptului intern.
(39)Statutul umanitar în temeiul dreptului intern ar trebui să prevadă drepturi şi obligaţii echivalente cu cele stabilite la articolele 20-26 şi 28-35 din Regulamentul (UE) 2024/1347 pentru beneficiarii de protecţie subsidiară. Acest statut ar trebui retras numai în cazul apariţiei unor circumstanţe noi sau al unor probe noi referitoare la eligibilitatea persoanei după luarea deciziei de acordare a statutului.
(40)În conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1351 al Parlamentului European şi al Consiliului (9), pentru a se reflecta pe deplin eforturile depuse de fiecare stat membru, numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe admişi de statele membre prin intermediul mecanismelor de relocare sau de admisie umanitară la nivelul Uniunii şi la nivel naţional ar trebui să fie luat în considerare în evaluarea situaţiei generale a Uniunii ca parte a Raportului european anual privind azilul şi migraţia.
(9)Regulamentul (UE) 2024/1351 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 mai 2024 privind gestionarea situaţiilor legate de azil şi migraţie şi de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1147 şi (UE) 2021/1060 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 (JO L, 2024/1351, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1351/oj).
(41)Dată fiind expertiza UNHCR în ceea ce priveşte facilitarea diferitelor forme de admisie a persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională din ţările terţe în care au fost strămutate în statele membre dispuse să le admită, UNHCR ar trebui să continue să joace un rol important în temeiul cadrului Uniunii. Ar trebui să fie posibil să se invite, pe lângă UNHCR, actori internaţionali precum Organizaţia Internaţională pentru Migraţie pentru a acorda asistenţă statelor membre în punerea în aplicare a cadrului Uniunii.
(42)Ar trebui instituit un comitet la nivel înalt pentru a desfăşura consultări cu părţile interesate cu privire la punerea în aplicare a cadrului Uniunii. Comitetul la nivel înalt ar trebui să ofere Comisiei consiliere referitoare la chestiuni legate de punerea în aplicare a cadrului Uniunii, inclusiv în legătură cu un număr de persoane care se recomandă să fie admise şi cu regiunile sau ţările terţe din care ar trebui să se efectueze admisia, ţinând seama de nevoile de relocare la nivel mondial preconizate de UNHCR. Comitetul la nivel înalt ar trebui să poată formula recomandări. Comisia ar trebui să invite statele membre să precizeze, cu titlu facultativ, în cadrul reuniunii comitetului la nivel înalt, detaliile participării lor, inclusiv tipul de admisie şi ţările din care urmează să aibă loc admisia, precum şi contribuţiile lor la numărul total de persoane care urmează să fie admise în temeiul planului Uniunii.
(43)Eforturile de relocare şi de admisie umanitară depuse de statele membre în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie sprijinite printr-o finanţare corespunzătoare din bugetul general al Uniunii. Pentru a se permite o funcţionare adecvată şi durabilă a cadrului Uniunii, Regulamentul (UE) 2021/1147 ar trebui să fie modificat.
(44)Prezentul regulament nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a adopta sau de a pune în aplicare mecanisme naţionale de relocare, de exemplu în situaţia în care statele membre contribuie cu un număr suplimentar de locuri de admisie la numărul total de persoane care urmează să fie admise în temeiul planului Uniunii.
(45)Ar trebui să se asigure complementaritatea cu alte iniţiative de relocare şi de admisie umanitară în curs de derulare în cadrul Uniunii.
(46)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ar trebui, prin urmare, să fie aplicat în conformitate cu drepturile şi principiile respective, în special în ceea ce priveşte drepturile copilului, dreptul la respectarea vieţii de familie, precum şi principiul general al nediscriminării.
(47)Orice prelucrare a datelor cu caracter personal de către autorităţile statelor membre în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (10).
(10)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(48)Orice prelucrare a datelor cu caracter personal de către Agenţia pentru Azil în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (11), precum şi cu Regulamentul (UE) 2021/2303 şi ar trebui să respecte principiile necesităţii şi proporţionalităţii.
(11)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(49)Întrucât obiectivul prezentului regulament, şi anume de a institui un cadru al Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vederea amploarea şi efectele cadrului de relocare al Uniunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.
(50)În conformitate cu articolele 1 şi 2 şi cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, anexat la TUE şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), şi fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică.
(51)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul nr. 22 privind poziţia Danemarcei, anexat la TUE şi la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect
(1)Prezentul regulament:
a)instituie un cadru de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii (denumit în continuare "cadrul Uniunii") pentru admisia resortisanţilor ţărilor terţe sau a apatrizilor pe teritoriul statelor membre cu scopul de a li se oferi, în conformitate cu prezentul regulament:
(i)protecţie internaţională; sau
(ii)statut umanitar în temeiul dreptului intern care prevede drepturi şi obligaţii echivalente cu cele stabilite la articolele 20-26 şi 28-35 din Regulamentul (UE) 2024/1347 pentru beneficiarii de protecţie subsidiară; şi
b)stabileşte norme privind admisia, prin intermediul relocării sau al admisiei umanitare, a resortisanţilor ţărilor terţe sau a apatrizilor pe teritoriul statelor membre, în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament.
(2)Prezentul regulament nu creează un drept al resortisanţilor ţărilor terţe sau al apatrizilor de a solicita admisia, ori de a fi admişi, pe teritoriul unui stat membru.
(3)Prezentul regulament nu le impune statelor membre obligaţia de a admite un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid.
(4)Statele membre contribuie la planul de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii (denumit în continuare "planul Uniunii") menţionat la articolul 8 în mod benevol. Precizările prezentate de statele membre în cadrul Comitetului la nivel înalt privind relocarea şi admisia umanitară, instituit în temeiul articolului 11, referitoare la detaliile participării lor, inclusiv tipul de admisie şi regiunile sau ţările terţe din care urmează să aibă loc admisia, precum şi la contribuţiile lor la numărul total de persoane care urmează să fie admise în temeiul planului Uniunii, au caracter facultativ.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:
1."relocare" înseamnă admisia pe teritoriul unui stat membru, în urma unei recomandări din partea înaltului comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru refugiaţi (UNHCR), a unui resortisant al unei ţări terţe sau a unui apatrid, dintr-o ţară terţă în care persoana respectivă a fost strămutată, care:
(a)este eligibil pentru admisie în temeiul articolului 5 alineatul (1);
(b)nu intră sub incidenţa motivelor de refuz prevăzute la articolul 6; şi
(c)primeşte protecţie internaţională în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern şi care are acces la o soluţie durabilă;
2."protecţie internaţională" înseamnă protecţie internaţională astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/1347;
3."admisie umanitară" înseamnă admisia pe teritoriul unui stat membru, în urma unei recomandări, în cazul în care se solicită de către un stat membru, din partea Agenţiei Uniunii Europene pentru Azil (denumită în continuare "Agenţia pentru Azil"), sau din partea altui organism internaţional relevant, a unui resortisant al unei ţări terţe sau a unui apatrid, dintr-o ţară terţă în care persoana respectivă a fost strămutată cu forţa şi cel puţin pe baza unei evaluări iniţiale, care:
(a)este eligibil pentru admisie în temeiul articolului 5 alineatul (2);
(b)nu intră sub incidenţa motivelor de refuz prevăzute la articolul 6; şi
(c)primeşte protecţie internaţională în conformitate cu articolul 9 alineatul (17) din prezentul regulament sau statut umanitar în temeiul dreptului intern, care prevede drepturi şi obligaţii echivalente cu cele stabilite la articolele 20-26 şi 28-35 din Regulamentul (UE) 2024/1347 pentru beneficiarii de protecţie subsidiară;
4."admisie de urgenţă" înseamnă admisia prin intermediul relocării sau al admisiei umanitare a persoanelor cu nevoi urgente de protecţie juridică sau fizică ori cu nevoi medicale imediate.
Art. 3: Cadrul de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii
Cadrul Uniunii:
(a)asigură sosirea legală şi în condiţii de siguranţă pe teritoriul unui stat membru a resortisanţilor ţărilor terţe sau a apatrizilor care sunt eligibili pentru a fi admişi şi care nu intră sub incidenţa motivelor de refuz prevăzute de prezentul regulament, cu scopul de a le acorda protecţie internaţională în conformitate cu prezentul regulament sau statut umanitar în temeiul dreptului intern, astfel cum se menţionează la articolul 2 punctul 3 litera (c), şi încurajează toate statele membre să îşi intensifice eforturile în acest scop;
(b)aduce un aport la sporirea contribuţiei Uniunii la iniţiativele internaţionale în materie de relocare şi de admisie umanitară, în vederea creşterii numărului total de locuri disponibile pentru relocare şi pentru admisie umanitară;
(c)contribuie la consolidarea parteneriatelor Uniunii cu ţările terţe din regiunile în care au fost strămutate un număr mare de persoane care au nevoie de protecţie internaţională.
Art. 4: Stabilirea regiunilor sau a ţărilor terţe din care urmează să se efectueze relocarea sau admisia umanitară în Uniune
Stabilirea regiunilor sau a ţărilor terţe din care se efectuează relocarea sau admisia umanitară în Uniune se bazează în primul rând pe:
(a)nevoile de relocare la nivel mondial preconizate de UNHCR;
(b)posibilităţile de îmbunătăţire a mediului de protecţie şi de creştere a spaţiului de protecţie în ţările terţe;
(c)amploarea şi conţinutul angajamentelor în materie de relocare sau admisie umanitară asumate de ţările terţe cu scopul de a contribui în mod colectiv la satisfacerea nevoilor de relocare la nivel mondial preconizate de UNHCR.
Art. 5: Eligibilitatea pentru admisie
(1)În scopul relocării, următorii resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi sunt eligibili pentru admisie, cu condiţia suplimentară să se încadreze în cel puţin una din categoriile menţionate la alineatul (3) litera (a):
a)resortisanţii ţărilor terţe care, din cauza unei temeri întemeiate de persecuţie din motive de rasă, religie, cetăţenie, opinii politice sau apartenenţă la un anumit grup social, în înţelesul definiţiei de la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2024/1347, se află în afara ţării lor de cetăţenie şi care nu pot sau, din cauza acestei temeri, nu doresc să solicite protecţia respectivei ţări, sau apatrizii care, aflându-se, din aceleaşi motive, în afara ţării în care îşi aveau reşedinţa obişnuită nu pot sau, din cauza acestei temeri, nu doresc să se întoarcă în respectiva ţară; sau
b)resortisanţii ţărilor terţe care se află în afara ţării de cetăţenie sau apatrizii care se află în afara ţării în care îşi aveau reşedinţa obişnuită şi în privinţa cărora există motive întemeiate de a crede că, dacă ar fi returnaţi în ţara de origine sau, în cazul apatrizilor, în ţara în care îşi aveau reşedinţa obişnuită, ar fi supuşi unui risc real de a suferi vătămări grave în înţelesul definiţiei de la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2024/1347 şi care nu pot sau, din cauza acestui risc, nu doresc să solicite protecţia ţării respective.
Se consideră că persoanele a căror protecţie sau asistenţă din partea organelor sau a agenţiilor ONU, altele decât UNHCR, a încetat din orice motiv, fără ca situaţia lor să fi fost definitiv soluţionată în conformitate cu rezoluţiile relevante adoptate de Adunarea Generală a ONU, îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute în prezentul paragraf.
(2)În scopul admisiei umanitare, următorii resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi sunt eligibili pentru admisie, cu condiţia ca, cel puţin pe baza unei evaluări iniţiale, aceştia să se încadreze şi în cel puţin una din categoriile menţionate la alineatul (3):
a)resortisanţii ţărilor terţe care, din cauza unei temeri bine fondate de persecuţie din motive de rasă, religie, naţionalitate sau cetăţenie, opinii politice sau apartenenţă la un anumit grup social, în înţelesul definiţiei de la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2024/1347, se află în afara ţării de cetăţenie şi care nu pot sau, din cauza acestei temeri, nu doresc să solicite protecţia respectivei ţări, sau apatrizii care, aflându-se din aceleaşi motive în afara ţării în care îşi aveau reşedinţa obişnuită nu pot sau, din cauza acestei temeri, nu doresc să se întoarcă în respectiva tara; sau
b)resortisanţii ţărilor terţe care se află în afara ţării de cetăţenie sau apatrizii care se află în afara ţării în care îşi aveau reşedinţa obişnuită şi în privinţa cărora există motive întemeiate de a crede că, dacă ar fi returnaţi în ţara de origine sau, în cazul apatrizilor, în ţara în care îşi aveau reşedinţa obişnuită, ar fi supuşi unui risc real de a suferi vătămări grave în înţelesul definiţiei de la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2024/1347 şi care nu pot sau, din cauza acestui risc, nu doresc să solicite protecţia ţării respective.
Se consideră că persoanele a căror protecţie sau asistenţă din partea organismelor sau a agenţiilor ONU, altele decât UNHCR, a încetat din orice motiv, fără ca situaţia lor să fi fost definitiv soluţionată în conformitate cu rezoluţiile relevante adoptate de Adunarea Generală a ONU, îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute în prezentul paragraf.
(3)Pentru a fi eligibili pentru admisie în temeiul prezentului articol, un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid se încadrează în cel puţin una din categoriile următoare:
a)persoane vulnerabile, inclusiv:
(i)femei şi fete aflate într-o situaţie de risc;
(ii)minori, inclusiv minori neînsoţiţi;
(iii)persoane care au supravieţuit violenţelor sau torturii, inclusiv pe criterii de gen sau de orientare sexuală;
(iv)persoane care au nevoie de protecţie juridică şi/sau fizică, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia împotriva returnării;
(v)persoane cu nevoi medicale, inclusiv atunci când tratamentul vital nu este disponibil în ţara în care au fost strămutate cu forţa;
(vi)persoane cu dizabilităţi;
(vii)persoane care nu dispun de o soluţie alternativă durabilă previzibilă, în special cele care se află într-o situaţie în care statutul de refugiat se prelungeşte;
b)în cazul admisiei umanitare, membrii de familie, astfel cum sunt menţionaţi la alineatul (4), ai resortisanţilor ţărilor terţe sau ai apatrizilor cu şedere legală într-un stat membru ori ai cetăţenilor Uniunii.
(4)Pentru a asigura unitatea familiei, sunt de asemenea eligibili pentru admisie următorii membri de familie ai resortisanţilor ţărilor terţe sau ai apatrizilor care urmează să fie admişi:
a)soţii sau partenerii necăsătoriţi dintr-o relaţie stabilă, dacă dreptul sau practica statului membru în cauză tratează în mod comparabil cuplurile necăsătorite şi cele căsătorite în temeiul dreptului său privind resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii;
b)copiii minori, cu condiţia să nu fie căsătoriţi şi indiferent dacă sunt născuţi în cadrul ori în afara căsătoriei sau dacă sunt adoptaţi sau recunoscuţi în conformitate cu definiţiile din dreptul intern;
c)tatăl, mama sau un alt adult răspunzător de un minor necăsătorit, fie în temeiul dreptului statului membru în cauză, fie în temeiul practicii din acesta;
d)fratele (fraţii) sau sora (surorile);
e)resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii care sunt dependenţi de copilul lor, de părintele lor sau de un alt membru de familie pentru asistenţă din următoarele motive: stare de graviditate, copil nou-născut, boală psihică sau fizică gravă, dizabilitate gravă sau bătrâneţe, cu condiţia ca legăturile de familie să fi existat în ţara de origine, ca copilul, părintele sau alt membru de familie să fie în măsură să aibă grijă de persoana dependentă şi ca persoanele în cauză să îşi fi exprimat în scris dorinţa în acest sens.
La aplicarea prezentului alineat, statele membre ţin seama în mod corespunzător de interesul superior al copilului. În cazul în care resortisantul ţării terţe sau apatridul este un minor căsătorit, dar neînsoţit de soţul sau soţia sa, se poate considera că interesul superior al minorului este ca acesta să rămână cu familia sa iniţială.
Art. 6: Motive de refuz al admisiei
(1)Următorilor resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi le este refuzată admisia în temeiul prezentului regulament:
a)persoanele despre care autorităţile competente ale ţării în care şi-au stabilit reşedinţa consideră că beneficiază de drepturile şi obligaţiile aferente deţinerii cetăţeniei respectivei ţări sau drepturi şi obligaţii echivalente acestora;
b)persoanele în privinţa cărora există motive rezonabile să se creadă că:
(i)au comis o infracţiune împotriva păcii, o crimă de război sau o crimă împotriva umanităţii în sensul instrumentelor internaţionale elaborate pentru a prevedea dispoziţii privind astfel de infracţiuni;
(ii)au comis o infracţiune gravă;
(iii)s-au făcut vinovate de acte contrare scopurilor şi principiilor ONU prevăzute în preambulul Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi la articolele 1 şi 2 din aceasta;
c)persoane în privinţa cărora există motive rezonabile să se considere că reprezintă un pericol pentru comunitate, pentru ordinea publică, pentru securitate sau pentru sănătatea publică a statului membru care examinează dosarul de admisie;
d)persoanele în legătură cu care s-a emis o alertă în Sistemul de informaţii Schengen sau în baza de date naţională a unui stat membru în scopul de a i se refuza intrarea;
e)persoanele cărora li s-a acordat protecţie internaţională de către statele membre sau statut umanitar în temeiul dreptului intern, în înţelesul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 litera (c);
f)persoanele cărora un stat membru, în cursul celor trei ani anteriori admisiei, le-a refuzat admisia în temeiul literei (c) sau (d) de la prezentul paragraf.
Litera (b) de la primul paragraf se aplică şi persoanelor care instigă sau care participă în orice alt fel la comiterea infracţiunilor sau a actelor menţionate la respectiva literă.
(2)Următorilor resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi le poate fi refuzată admisia:
a)persoane care, în cursul celor trei ani anteriori admisiei, nu şi-au dat sau şi-au retras consimţământul de a fi admise într-un anumit stat membru, astfel cum se menţionează la articolul 7, cu condiţia să fi fost informate de consecinţele acestei retrageri în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) litera (b);
b)persoane care au comis una sau mai multe infracţiuni care nu intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) primul paragraf litera (b) şi care ar fi pasibile de o pedeapsă maximă de cel puţin un an de închisoare dacă ar fi fost comise în statul membru care examinează dosarul de admisie, cu excepţia cazului în care urmărirea penală sau pedeapsa s-ar fi prescris sau, în cazul condamnării pentru o astfel de infracţiune, dacă o semnalare legată de respectiva condamnare ar fi fost eliminată din cazierul penal naţional, conform dreptului statului membru care examinează dosarul de admisie;
c)persoane care refuză să participe la programul de orientare anterior plecării menţionat la articolul 9 alineatul (22);
d)persoane în legătură cu care un stat membru nu poate oferi sprijinul adecvat de care au nevoie acestea, dată fiind vulnerabilitatea lor.
(3)Motivele prevăzute în prezentul articol se aplică cu condiţia punerii în aplicare a acestora astfel încât să nu constituie o discriminare pe motive cum ar fi cele legate de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alt gen de opinii, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală.
Art. 7: Consimţământ
(1)Procedura de admisie prevăzută la articolul 9 se aplică resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor care şi-au dat consimţământul de a fi admişi şi care nu şi-au retras ulterior consimţământul, inclusiv prin refuzarea admisiei într-un anumit stat membru.
(2)În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid nu furnizează datele sau informaţiile disponibile esenţiale pentru desfăşurarea procedurii prevăzute la articolul 9 alineatul (3) sau nu participă la interviul personal prevăzut la articolul 9 alineatul (6), se poate considera că persoana respectivă şi-a retras implicit consimţământul de a fi admisă, astfel cum se menţionează la alineatul (1) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care persoana în cauză nu a fost informată în conformitate cu articolul 9 alineatul (4), respectă obligaţiile într-un termen rezonabil sau poate demonstra că nefurnizarea de date sau informaţii sau neparticiparea la interviul personal s-a datorat unor circumstanţe independente de voinţa persoanei respective.
Art. 8: Planul de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii
(1)Pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul adoptă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, un plan bienal de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii (denumit în continuare "planul Uniunii") în anul anterior perioadei de doi ani în care urmează să fie pus în aplicare.
Comisia informează fără întârziere Parlamentul European despre propunerea de proiect de plan al Uniunii, iar Consiliul informează periodic Parlamentul European despre progresele înregistrate cu privire la adoptarea planului Uniunii.
Consiliul informează fără întârziere Parlamentul European şi Comisia despre proiectul final de plan al Uniunii. Consiliul transmite fără întârziere Parlamentului European planul Uniunii, după adoptarea acestuia.
(2)Atunci când pun în aplicare prezentul articol, Consiliul şi Comisia ţin seama în mod corespunzător de rezultatul reuniunilor Comitetului la nivel înalt privind relocarea şi admisia umanitară instituit în temeiul articolului 11 şi de nevoile de relocare la nivel mondial preconizate de UNHCR.
(3)Planul Uniunii include:
a)numărul total al persoanelor care urmează să fie admise pe teritoriul statelor membre, precizând, respectiv, proporţia persoanelor care urmează să facă obiectul relocării, al admisiei umanitare şi al admisiei de urgenţă, proporţia persoanelor care fac obiectul relocării reprezentând nu mai puţin de aproximativ 60 % din numărul total al persoanelor care urmează să fie admise;
b)detalii despre participarea statelor membre şi contribuţiile acestora la numărul total de persoane care urmează să fie admise, precum şi proporţia persoanelor care urmează să facă obiectul relocării, al admisiei umanitare şi al admisiei de urgenţă în conformitate cu litera (a) de la prezentul alineat, respectând pe deplin precizările statelor membre din cadrul Comitetului la nivel înalt privind relocarea şi admisia umanitară instituit în temeiul articolului 11;
c)precizarea regiunilor sau a ţărilor terţe din care urmează să se efectueze relocarea sau admisia umanitară în temeiul articolului 4;
(4)Planul Uniunii poate include, dacă este necesar:
a)o descriere a grupului specific sau a grupurilor specifice de resortisanţi ai ţărilor terţe sau de apatrizi cărora li se aplică planul Uniunii;
b)acorduri de coordonare locală şi acorduri de cooperare practică între statele membre, susţinute de Agenţia pentru Azil în conformitate cu articolul 10, şi cu ţări terţe, cu UNHCR sau cu alţi parteneri relevanţi.
(5)Admisia de urgenţă se aplică oricare ar fi regiunile sau ţările terţe din care urmează să se efectueze relocarea sau admisia umanitară.
(6)Atunci când circumstanţe noi, precum o criză umanitară neprevăzută în afara regiunilor sau a ţărilor terţe menţionate în planul Uniunii, impun acest lucru, Consiliul modifică planul Uniunii după caz, la propunerea Comisiei, de exemplu, prin adăugarea de regiuni sau ţări terţe din care urmează să se efectueze admisia în temeiul articolului 4.
Art. 9: Procedura de admisie
(1)În cazul relocării, statele membre solicită UNHCR să le recomande resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi, în scopul punerii în aplicare a planului Uniunii.
În cazul admisiei umanitare, statele membre pot solicita Agenţiei pentru Azil, UNHCR sau altui organism internaţional relevant să le recomande resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi, în scopul punerii în aplicare a planului Uniunii.
(2)Un stat membru evaluează dacă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid, astfel cum se menţionează la alineatul (1), se încadrează în domeniul de aplicare al planului Uniunii.
Statele membre pot acorda prioritate unui resortisant al unei ţări terţe sau unui apatrid care:
a)are legături de familie cu resortisanţi ai ţărilor terţe sau cu apatrizi aflaţi în situaţie de şedere legală într-un stat membru sau cu cetăţeni ai Uniunii;
b)a făcut dovada unor legături sociale sau a altor caracteristici care le pot facilita integrarea în statul membru care derulează o procedură de admisie, inclusiv competenţe lingvistice adecvate sau o şedere anterioară în respectivul stat membru;
c)are nevoi speciale de protecţie sau prezintă vulnerabilităţi.
(3)După identificarea unui resortisant al unei ţări terţe sau a unui apatrid care intră în domeniul de aplicare al planului Uniunii şi în legătură cu care intenţionează să desfăşoare o procedură de admisie, un stat membru înregistrează următoarele informaţii cu privire la persoana respectivă:
a)numele resortisantului unei ţări terţe sau al apatridului, data naşterii, sexul şi cetăţenia;
b)tipul şi numărul oricărui document de identitate sau de călătorie al resortisantului ţării terţe sau al apatridului; şi
c)data înregistrării şi locul înregistrării şi autoritatea care a efectuat înregistrarea.
Date suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a alineatelor (6) şi (9) pot fi colectate la momentul înregistrării.
(4)Statele membre informează resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii în legătură cu care derulează o procedură de admisie despre:
a)obiectivele şi diferitele etape ale procedurii de admisie;
b)consecinţele retragerii consimţământului, astfel cum se menţionează la articolul 7, şi ale refuzului de a participa la un program de orientare anterior plecării, astfel cum se menţionează la alineatul (22) de la prezentul articol.
(5)Statele membre le comunică resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor în legătură cu care derulează o procedură de admisie, în momentul în care sunt colectate date cu caracter personal, în scris şi, dacă este necesar, oral, informaţiile pe care aceştia trebuie să le furnizeze în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Respectivele informaţii sunt furnizate într-o formă concisă, transparentă, inteligibilă şi uşor accesibilă, folosind un limbaj clar şi simplu, adaptat nevoilor minorilor sau ale persoanelor cu nevoi specifice şi într-o limbă înţeleasă sau despre care se poate presupune în mod rezonabil că este înţeleasă de către resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizi.
(6)Statele membre evaluează dacă resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii în legătură cu care derulează procedura de admisie îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 5 şi dacă nu intră sub incidenţa motivelor de refuz prevăzute la articolul 6.
Statele membre efectuează această evaluare mai ales pe baza documentelor doveditoare, inclusiv, după caz, a informaţiilor de la UNHCR cu privire la îndeplinirea de către resortisanţii ţărilor terţe sau de către apatrizi a condiţiilor necesare pentru a beneficia de statutul de refugiat, pe baza unui interviu personal sau a unei combinaţii a celor două metode.
(7)În cazul relocării, statele membre solicită ca UNHCR să efectueze o evaluare completă dacă resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii care fac obiectul unei proceduri de admisie:
a)se încadrează în domeniul de aplicare al planului Uniunii;
b)se încadrează în una dintre categoriile de vulnerabilitate prevăzute la articolul 5 alineatul (3) litera (a) sau au legături de familie în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), motivând această evaluare;
c)îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de statutul de refugiat în înţelesul articolului 1 din Convenţia de la Geneva.
Statele membre pot solicita să se ia în considerare criteriile stabilite la alineatul (2) al doilea paragraf.
(8)În cazul admisiei umanitare, statele membre pot solicita ca UNHCR să evalueze dacă resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii recomandaţi de către UNHCR:
a)îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de statutul de refugiat în înţelesul articolului 1 din Convenţia de la Geneva;
b)se încadrează în una dintre categoriile de vulnerabilitate prevăzute la articolul 5 alineatul (3) litera (a) sau au legături de familie în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (b).
Statele membre pot solicita să se ia în considerare criteriile stabilite la alineatul (2) al doilea paragraf.
(9)Statele membre ajung la o concluzie cu privire la admisia resortisanţilor ţărilor terţe sau a apatrizilor pe baza evaluării menţionate la alineatul (6) cât mai curând posibil şi nu mai târziu de şapte luni de la înregistrarea acestora. Statele membre pot prelungi termenul respectiv cu o perioadă de maximum trei luni în cazul în care se întâmpină probleme complexe de fapt sau de drept.
(10)În cazul unei admisii de urgenţă, statele membre ajung la o concluzie cât mai curând posibil şi depun eforturi pentru a ajunge la o concluzie nu mai târziu de o lună de la data înregistrării.
(11)Statele membre întrerup o procedură de admisie în care resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii şi-au retras consimţământul astfel cum se menţionează la articolul 7.
Un stat membru poate întrerupe o procedură de admisie în următoarele situaţii:
a)în cazul în care a ajuns la concluzia că numărul total de resortisanţi ai ţărilor terţe sau de apatrizi admişi depăşeşte contribuţia sa prevăzută în planul Uniunii;
b)în cazul în care a ajuns la concluzia să acorde prioritate resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor în conformitate cu alineatul (2);
c)în cazul în care a ajuns la concluzia că nu poate respecta termenele menţionate la alineatul (9) din motive independente de voinţa sa.
Sub rezerva capitolului V din Regulamentul (UE) 2016/679, motivul care stă la baza întreruperii se comunică UNHCR în cazul în care este necesar pentru a permite UNHCR să îşi îndeplinească atribuţiile referitoare la recomandarea unor resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi către alte state membre sau către ţări terţe în conformitate cu prezentul regulament sau cu mandatul său, cu excepţia cazului în care există motive imperative de interes public de a nu proceda astfel.
(12)Statele membre stochează datele persoanelor cărora le acordă protecţie internaţională sau statut umanitar în temeiul dreptului intern în conformitate cu prezentul regulament timp de cinci ani de la data înregistrării..În cazul persoanelor cărora li s-a refuzat admisia pe baza oricăruia dintre motivele menţionate la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (f), aceste date se stochează pe o perioadă de trei ani de la data la care s-a ajuns la o concluzie negativă privind admisia.
La expirarea perioadei aplicabile, statele membre şterg datele. Statele membre şterg datele referitoare la o persoană care a dobândit cetăţenia oricărui stat membru înainte de expirarea perioadei respective, de îndată ce iau cunoştinţă de faptul că persoana în cauză a dobândit cetăţenia respectivă.
În cazul în care un stat membru întrerupe o procedură de admisie în temeiul alineatului (11) primul paragraf, statul membru stochează datele referitoare la persoana în cauză pe o perioadă de trei ani de la data întreruperii. În cazul în care un stat membru întrerupe o procedură de admisie în temeiul alineatului (11) al doilea paragraf, statul membru şterge datele referitoare la persoana în cauză la data întreruperii.
(13)Dacă concluzia statului membru în temeiul alineatului (9) este negativă, nu are loc admisia resortisantului ţării terţe sau a apatridului în statul membru respectiv.
Sub rezerva capitolului V din Regulamentul (UE) 2016/679, motivul care stă la baza concluziei negative se comunică UNHCR în cazul în care este necesar pentru a permite UNHCR să îşi îndeplinească atribuţiile referitoare la recomandarea unor resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi către alte state membre sau către ţări terţe în conformitate cu prezentul regulament sau cu mandatul său, cu excepţia cazului în care există motive imperative de interes public de a nu proceda astfel.
Orice stat membru care a ajuns la o concluzie negativă, astfel cum se menţionează la primul paragraf, poate solicita să fie consultat de un alt stat membru în timpul examinării dosarului de admisie de către celălalt stat membru.
(14)În cazul în care concluzia unui stat membru în temeiul alineatului (9) este pozitivă, alineatele (15)-(22) se aplică înainte sau după intrarea persoanei în cauză pe teritoriul său.
(15)În temeiul alineatului (14) de la prezentul articol, un stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, ia o decizie de acordare a statutului de refugiat în cazul în care resortisantul ţării terţe sau apatridul în cauză îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de statutul de refugiat, sau statutul conferit prin protecţie subsidiară în cazul în care resortisantul ţării terţe sau apatridul respectiv este eligibil pentru a beneficia de protecţie subsidiară.
O astfel de decizie are acelaşi efect ca şi decizia de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecţie subsidiară, astfel cum se menţionează la articolul 13 sau 18 din Regulamentul (UE) 2024/1347, după ce persoana în cauză a intrat pe teritoriul unui stat membru.
Statele membre pot elibera permise de şedere permanente sau cu durată de valabilitate nelimitată în condiţii mai favorabile în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2003/109/CE a Consiliului (12).
(12)Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44).
(16)În temeiul alineatului (14) de la prezentul articol, un stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, ia o decizie de a elibera un permis de şedere în cazul unui membru de familie al resortisantului unei ţări terţe sau al apatridului în cauză, în temeiul articolului 5 alineatul (4), care nu îndeplineşte în mod individual condiţiile pentru protecţie internaţională.
O astfel de decizie are acelaşi efect ca şi o decizie de eliberare a unui permis de şedere astfel cum se menţionează la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1347, după ce persoana în cauză a intrat pe teritoriul unui stat membru.
(17)În temeiul alineatului (14) de la prezentul articol, un stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, poate, în cazul admisiei umanitare, să acorde protecţie internaţională sau, fără a aduce atingere dreptului de a solicita protecţie internaţională, statut umanitar în temeiul dreptului intern care prevede drepturi şi obligaţii echivalente celor prevăzute la articolele 20-26 şi 28-35 din Regulamentul (UE) 2024/1347 pentru beneficiarii de protecţie subsidiară.
Această decizie produce efecte după ce persoana în cauză a intrat pe teritoriul statului membru.
(18)În temeiul alineatului (14) de la prezentul articol, un stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, ia o decizie de a elibera un permis de şedere în cazul unui membru de familie al resortisantului unei ţări terţe sau al apatridului în cauză, în temeiul articolului 5 alineatul (4), care nu îndeplineşte în mod individual condiţiile pentru protecţie internaţională sau pentru statut umanitar în temeiul dreptului intern, astfel cum se menţionează la articolul 2 punctul 3 litera (c).
O astfel de decizie are acelaşi efect ca şi o decizie de eliberare a unui permis de şedere astfel cum se menţionează la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1347, după ce persoana în cauză a intrat pe teritoriul unui stat membru.
(19)În temeiul alineatului (14) de la prezentul articol, un stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, sau partenerul relevant care acţionează în numele statului membru în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) notifică resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii în cauză cu privire la orice decizie în temeiul alineatelor (15) şi (17) de la prezentul articol.
În cazul în care o astfel de decizie a fost luată înainte ca persoana în cauză să intre pe teritoriul statului membru, notificarea în cauză poate avea loc după o astfel de intrare.
(20)În temeiul alineatului (14), un stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, depune toate eforturile pentru a asigura intrarea pe teritoriul său cât mai curând posibil şi nu mai târziu de 12 luni de la data concluziei.
În cazul unei admisii de urgenţă, statul membru asigură transferul rapid al resortisantului unei ţări terţe sau al apatridului după data concluziei pozitive în temeiul alineatului (9).
(21)În temeiul alineatului (14), un stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, se oferă, dacă este cazul, să organizeze călătoria, inclusiv controalele medicale pentru a se stabili dacă persoana este aptă pentru călătorie şi asigură transferul gratuit către propriul teritoriu, inclusiv, dacă este cazul, facilitarea procedurilor de ieşire din ţara terţă din care este admis resortisantul ţării terţe sau apatridul în cauză.
În cazul în care un stat membru organizează călătorii în temeiul primului paragraf, acesta ţine seama de nevoile specifice ale persoanelor în cauză în ceea ce priveşte eventualele vulnerabilităţi ale acestora.
(22)În temeiul alineatului (14), un stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, oferă, atunci când este posibil, resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor în cauză un program de orientare anterior plecării, care trebuie să fie gratuit şi uşor accesibil şi poate include informaţii despre drepturile şi obligaţiile lor, despre cursuri de limbă şi despre situaţia socială, culturală şi politică din statul membru.
În cazul în care nu este fezabil să se furnizeze astfel de programe de orientare, statele membre furnizează cel puţin informaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile lor faţă de resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizi.
(23)Datele cu caracter personal prelucrate de un stat membru în temeiul prezentului articol nu se transferă şi nici nu se pun la dispoziţia unei ţări terţe, unui organism internaţional sau unei entităţi private stabilite în Uniune ori într-o ţară terţă în alte situaţii decât cele prevăzute la prezentul articol.
(24)Statele membre transmit datele persoanelor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/1358 al Parlamentului European şi al Consiliului (13).
(13)Regulamentul (UE) 2024/1358 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 mai 2024 privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea datelor biometrice în scopul aplicării eficace a Regulamentelor (UE) 2024/1351 şi (UE) 2024/1350 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Directivei 2001/55/CE a Consiliului şi al identificării resortisanţilor din ţări terţe şi a apatrizilor în situaţie de şedere ilegală şi privind cererile de comparare cu datele Eurodac prezentate de autorităţile de aplicare a legii din statele membre şi de Europol cu scopul de a asigura respectarea legii, de modificare a Regulamentelor (UE) 2018/1240 şi (UE) 2019/818 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L, 2024/1358, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1358/oj).
(25)În toate etapele procedurii, statele membre nu discriminează persoanele din motive legate de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alt gen de opinii, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală.
Art. 10: Cooperare operaţională
(1)Pentru a facilita punerea în aplicare a planului Uniunii, statele membre desemnează puncte naţionale de contact şi pot decide să numească ofiţeri de legătură în ţări terţe.
(2)Agenţia pentru Azil poate sprijini statele membre la cererea acestora în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament sau în cazul în care acest lucru este prevăzut într-un plan al Uniunii în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) litera (b) din prezentul regulament. Acest sprijin poate include coordonarea cooperării tehnice dintre statele membre, acordarea de asistenţă acestora în punerea în aplicare a planului Uniunii, formarea personalului care derulează proceduri de admisie, furnizarea de informaţii resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatele (4), (5) şi (25) din prezentul regulament, facilitarea utilizării în comun a infrastructurii şi sprijinirea statelor membre în cooperarea cu ţările terţe în scopul derulării procedurilor de admisie în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2303.
Agenţia pentru Azil poate coordona, de asemenea, schimbul de bune practici între statele membre în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament şi integrarea persoanelor relocate în societatea ţării-gazdă.
(3)Pentru a pune în aplicare planul Uniunii şi, în special, pentru a le notifica resortisanţilor ţărilor terţe sau apatrizilor decizia luată de statele membre în conformitate cu articolul 9 alineatele (15) şi (17) şi pentru derularea programelor de orientare anterioare plecării, pentru efectuarea controalelor medicale în urma cărora se stabileşte dacă persoanele sunt apte pentru călătorie, pentru organizarea călătoriei şi pentru alte aranjamente de ordin practic, statele membre pot primi sprijin din partea partenerilor relevanţi la cererea statului membru sau în conformitate cu acordurile de coordonare locală şi de cooperare practică pentru un plan al Uniunii stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) litera (b).
Art. 11: Comitetul la nivel înalt privind relocarea şi admisia umanitară
(1)Se instituie Comitetul la nivel înalt privind relocarea şi admisia umanitară (denumit în continuare "comitetul la nivel înalt"). Acesta este alcătuit din reprezentanţi ai Parlamentului European, ai Consiliului, ai Comisiei şi ai statelor membre.
Agenţia pentru Azil, UNHCR şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie sunt invitate să participe la reuniunile comitetului la nivel înalt.
Alte organizaţii relevante, inclusiv organizaţiile societăţii civile, pot fi invitate să ia parte la reuniunile comitetului la nivel înalt în domeniile lor de specialitate.
Sunt invitaţi să ia parte la reuniunile comitetului la nivel înalt reprezentanţii Islandei, Liechtensteinului, Norvegiei şi Elveţiei, în cazul în care aceste state şi-au exprimat intenţia de a fi asociate la punerea în aplicare a planului Uniunii.
(2)Comitetul la nivel înalt este prezidat de Comisie. Comitetul se reuneşte cel puţin o dată pe an şi ori de câte ori este necesar, la cererea Comisiei sau la cererea unui stat membru sau a Parlamentului European.
(3)Comitetul la nivel înalt oferă Comisiei consiliere referitoare la chestiuni legate de punerea în aplicare a cadrului Uniunii, inclusiv în legătură cu un număr de persoane care se recomandă să fie admise şi cu regiunile sau ţările terţe din care urmează să se efectueze admisia, ţinând seama de nevoile de relocare la nivel mondial preconizate de UNHCR. Acesta poate face recomandări.
Comisia publică procesele-verbale ale reuniunilor comitetului la nivel înalt, cu excepţia cazului în care o astfel de publicare ar submina protecţia oricărui interes public sau privat, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (14).
(14)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(4)Comisia consultă comitetul la nivel înalt şi ţine seama de rezultatele reuniunilor comitetului la nivel înalt în ceea ce priveşte aspectele legate de punerea în aplicare a cadrului Uniunii.
(5)Pe baza rezultatului reuniunilor comitetului la nivel înalt în temeiul prezentului articol, Comisia invită statele membre să precizeze detaliile despre participarea şi despre contribuţia lor, în mod benevol, la numărul total de persoane care urmează să fie admise, inclusiv tipul de admisie şi regiunile sau ţările din care se efectuează admisia, în conformitate cu articolele 4 şi 8.
(6)Din proprie iniţiativă sau ca urmare a recomandării făcute de unul sau mai multe state membre sau de Parlamentul European, Comisia convoacă o reuniune a comitetului la nivel înalt în vederea discutării unei posibile admisii a persoanelor în temeiul articolului 8 alineatul (6), pentru a răspunde unor circumstanţe noi, cum ar fi o criză umanitară neprevăzută în regiunile sau ţările terţe care nu sunt incluse în planul Uniunii.
(7)Dacă este necesar, comitetul la nivel înalt îşi poate stabili un regulament de procedură.
Art. 12: Asocierea cu Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia
Islanda, Liechtensteinul, Norvegia şi Elveţia sunt invitate să se asocieze la punerea în aplicare a planului Uniunii. O astfel de asociere ţine seama în mod corespunzător de prezentul regulament, în special în ceea ce priveşte procedura prevăzută la articolul 9 şi drepturile şi obligaţiile persoanelor admise.
Art. 13: Sprijin financiar
Sprijinul financiar acordat statelor membre pentru relocare şi admisie umanitară este pus în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1147.
Art. 14: Modificarea Regulamentului (UE) 2021/1147
Regulamentul (UE) 2021/1147 se modifică după cum urmează:
1.Articolul 2 se modifică după cum urmează:
(a)punctul 5 se înlocuieşte cu următorul text:
"5. «admisie umanitară» înseamnă admisie umanitară astfel cum este definită la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/1350 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1);
(*1)Regulamentul (UE) 2024/1350 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 mai 2024 de instituire a cadrului de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii şi de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1147 (JO L, 2024/1350, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1350/oj)."
(b)punctul 8 se înlocuieşte cu următorul text:
"8. «relocare» înseamnă relocare astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/1350"
2.La articolul 19, alineatele (1), (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:
"(1) Statele membre primesc, în plus faţă de alocarea care le revine în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, suma de 10 000 EUR pentru fiecare persoană admisă prin relocare în temeiul cadrului de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii instituit prin Regulamentul (UE) 2024/1350.
(2) Statele membre primesc, în plus faţă de alocarea care le revine în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, suma de 6 000 EUR pentru fiecare persoană admisă prin admisie umanitară în temeiul cadrului de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii instituit în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1350 sau admisă în cadrul unui mecanism naţional de relocare.
(3) Cuantumul menţionat la alineatul (2) se majorează la 8 000 EUR pentru fiecare persoană admisă prin admisie umanitară sau admisă în cadrul unui mecanism naţional de relocare care face parte din unul sau mai multe dintre următoarele grupuri vulnerabile:
a) femei şi fete aflate într-o situaţie de risc;
b) minori neînsoţiţi;
c) persoane care au nevoie de îngrijire medicală care poate fi acordată numai prin admisie umanitară;
d) persoane care au nevoie de admisie umanitară ca urmare a nevoii de protecţie juridică sau fizică, inclusiv victimele violenţei sau torturii."
Art. 15: Evaluare şi revizuire
(1)Până la 12 iunie 2028, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament, inclusiv a articolului 9 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b), precum şi privind contribuţiile statelor membre la punerea în aplicare a planului Uniunii, în conformitate cu articolul 8, şi măsurile luate de toate statele membre pentru a-şi intensifica eforturile în privinţa relocării şi a admisiei umanitare, astfel încât să contribuie în mod semnificativ la satisfacerea nevoilor de relocare la nivel mondial. Raportul este însoţit, dacă este cazul, de propuneri pentru atingerea acestui obiectiv.
(2)Statele membre furnizează Comisiei şi Agenţiei pentru Azil informaţiile necesare pentru întocmirea de către Comisie a raportului său în scopul alineatului (1).
(3)Pe baza unei propuneri a Comisiei, Parlamentul European şi Consiliul reexaminează prezentul regulament în termen de doi ani de la prezentarea raportului Comisiei în temeiul alineatului (1), ţinând seama de conţinutul raportului respectiv.
Art. 16: Intrarea în vigoare
(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)Articolul 9 alineatul (24) se aplică de la 12 iunie 2026.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 14 mai 2024.
Pentru Parlamentul European Preşedintele R. METSOLA Pentru Consiliu Preşedintele H. LAHBIB |
Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 22 mai 2024