Art. 6. - Art. 6: Motive de refuz al admisiei - Regulamentul 1350/14-mai-2024 de instituire a cadrului de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii şi de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1147

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 25 Noiembrie 2025
Art. 6: Motive de refuz al admisiei
(1)Următorilor resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi le este refuzată admisia în temeiul prezentului regulament:
a)persoanele despre care autorităţile competente ale ţării în care şi-au stabilit reşedinţa consideră că beneficiază de drepturile şi obligaţiile aferente deţinerii cetăţeniei respectivei ţări sau drepturi şi obligaţii echivalente acestora;
b)persoanele în privinţa cărora există motive rezonabile să se creadă că:
(i)au comis o infracţiune împotriva păcii, o crimă de război sau o crimă împotriva umanităţii în sensul instrumentelor internaţionale elaborate pentru a prevedea dispoziţii privind astfel de infracţiuni;
(ii)au comis o infracţiune gravă;
(iii)s-au făcut vinovate de acte contrare scopurilor şi principiilor ONU prevăzute în preambulul Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi la articolele 1 şi 2 din aceasta;
c)persoane în privinţa cărora există motive rezonabile să se considere că reprezintă un pericol pentru comunitate, pentru ordinea publică, pentru securitate sau pentru sănătatea publică a statului membru care examinează dosarul de admisie;
d)persoanele în legătură cu care s-a emis o alertă în Sistemul de informaţii Schengen sau în baza de date naţională a unui stat membru în scopul de a i se refuza intrarea;
e)persoanele cărora li s-a acordat protecţie internaţională de către statele membre sau statut umanitar în temeiul dreptului intern, în înţelesul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 litera (c);
f)persoanele cărora un stat membru, în cursul celor trei ani anteriori admisiei, le-a refuzat admisia în temeiul literei (c) sau (d) de la prezentul paragraf.
Litera (b) de la primul paragraf se aplică şi persoanelor care instigă sau care participă în orice alt fel la comiterea infracţiunilor sau a actelor menţionate la respectiva literă.
(2)Următorilor resortisanţi ai ţărilor terţe sau apatrizi le poate fi refuzată admisia:
a)persoane care, în cursul celor trei ani anteriori admisiei, nu şi-au dat sau şi-au retras consimţământul de a fi admise într-un anumit stat membru, astfel cum se menţionează la articolul 7, cu condiţia să fi fost informate de consecinţele acestei retrageri în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) litera (b);
b)persoane care au comis una sau mai multe infracţiuni care nu intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) primul paragraf litera (b) şi care ar fi pasibile de o pedeapsă maximă de cel puţin un an de închisoare dacă ar fi fost comise în statul membru care examinează dosarul de admisie, cu excepţia cazului în care urmărirea penală sau pedeapsa s-ar fi prescris sau, în cazul condamnării pentru o astfel de infracţiune, dacă o semnalare legată de respectiva condamnare ar fi fost eliminată din cazierul penal naţional, conform dreptului statului membru care examinează dosarul de admisie;
c)persoane care refuză să participe la programul de orientare anterior plecării menţionat la articolul 9 alineatul (22);
d)persoane în legătură cu care un stat membru nu poate oferi sprijinul adecvat de care au nevoie acestea, dată fiind vulnerabilitatea lor.
(3)Motivele prevăzute în prezentul articol se aplică cu condiţia punerii în aplicare a acestora astfel încât să nu constituie o discriminare pe motive cum ar fi cele legate de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alt gen de opinii, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală.