Capitolul iv - Verificarea şi închiderea conturilor - Regulamentul 1306/17-dec-2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2023
CAPITOLUL IV:Verificarea şi închiderea conturilor
Art. 47: Controale la faţa locului desfăşurate de Comisie
(1)Fără a aduce atingere controalelor efectuate de statele membre în temeiul actelor cu putere de lege şi actelor administrative naţionale sau al dispoziţiilor articolului 287 din TFUE sau oricărui alt control organizat în temeiul articolului 322 din TFUE sau în temeiul Regulamentului (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (1), Comisia poate organiza controale la faţa locului în statele membre, pentru a verifica în special:
(1)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
a)conformitatea practicilor administrative cu normele Uniunii;
b)existenţa documentelor justificative necesare şi corelarea lor cu operaţiunile finanţate din FEGA sau din FEADR;
c)condiţiile în care au fost efectuate şi controlate operaţiunile finanţate din FEGA sau FEADR.
d)dacă o agenţie de plăţi respectă criteriile de acreditare prevăzute la articolul 7 alineatul (2) şi dacă statul membru aplică în mod corect dispoziţiile articolului 7 alineatul (5).
Persoanele autorizate de Comisie să efectueze controale la faţa locului în numele Comisiei, sau reprezentanţii Comisiei care acţionează în cadrul competenţelor care le-au fost atribuite au acces la registre şi la toate celelalte documente, inclusiv la documentele şi metadatele întocmite sau primite şi înregistrate pe suport electronic, referitoare la cheltuielile finanţate de FEGA sau FEADR.
Competenţele de a efectua controale la faţa locului nu aduc atingere aplicării dispoziţiilor naţionale care rezervă anumite acte pentru agenţii desemnaţi în mod special prin dreptul intern. Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) şi Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, persoanele autorizate de Comisie să acţioneze în numele Comisiei nu iau parte, inter alia, la vizitele la domiciliu şi nici la chestionarea formală a persoanelor pe baza dreptului statului membru în cauză. Totuşi, persoanele respective au acces la informaţiile obţinute în acest mod.
(2)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(2)Comisia notifică cu suficient timp înainte un control la faţa locului statului membru în cauză sau statului membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfăşoare controlul, ţinând seama, în organizarea controalelor, de sarcina administrativă asupra agenţiilor de plăţi. La aceste controale pot participa agenţi ai statului membru în cauză.
La cererea Comisiei şi cu acordul statului membru, organismele competente ale statului membru respectiv întreprind controale sau anchete suplimentare privind operaţiunile cuprinse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. La aceste controale pot participa agenţi ai Comisiei sau persoane autorizate de Comisie să acţioneze în numele Comisiei.
În scopul eficientizării controalelor, cu acordul statelor membre în cauză, Comisia poate solicita ajutorul autorităţilor statelor membre respective pentru efectuarea anumitor controale sau anchete.
Art. 48: Accesul la informaţii
(1)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei toate informaţiile necesare pentru buna funcţionare a Fondurilor şi iau toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita controalele pe care Comisia le consideră adecvate în ceea ce priveşte gestionarea finanţării din partea Uniunii, inclusiv controalele la faţa locului.
(2)Statele membre comunică Comisiei, la cererea acesteia, legile, reglementările şi dispoziţiile administrative pe care le-au adoptat în vederea punerii în aplicare a actelor juridice ale Uniunii referitoare la PAC, în cazul în care actele respective au un impact financiar asupra FEGA sau FEADR.
(3)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei informaţiile referitoare la neregulile şi cazurile de presupusă fraudă constatate, precum şi informaţiile referitoare la măsurile luate în temeiul secţiunii III din prezentul capitol în vederea recuperării plăţilor necuvenite legate de neregulile şi fraudele respective.
Art. 49: Accesul la documente
Agenţiile de plăţi acreditate păstrează documentele justificative referitoare la plăţile efectuate şi documentele referitoare la desfăşurarea controalelor administrative şi fizice impuse de dreptul Uniunii şi pun documentaţia şi informaţiile la dispoziţia Comisiei. Documentele justificative respective pot fi păstrate în format electronic în condiţiile prevăzute de Comisie pe baza articolului 50 alineatul (2).
În cazul în care documentele respective sunt păstrate de o autoritate care este delegată să acţioneze de către o agenţie de plăţi şi care este responsabilă cu autorizarea cheltuielilor, autoritatea respectivă trimite agenţiei de plăţi acreditate rapoarte privind numărul controalelor efectuate, conţinutul lor şi măsurile luate ca urmare a rezultatelor controalelor.
Art. 50: Competenţele Comisiei
(1)În scopul de a garanta o aplicare corectă şi eficientă a dispoziţiilor referitoare la controalele la faţa locului şi la accesul la documente şi la informaţii prevăzute în prezentul capitol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în vederea completării obligaţiilor specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în temeiul prezentului capitol.
(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme privind:
a)procedurile legate de obligaţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în legătură cu controalele prevăzute în prezentul capitol;
b)procedurile legate de obligaţiile de cooperare pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în scopul aplicării articolelor 47 şi 48;
c)procedurile şi alte modalităţi practice referitoare la îndeplinirea obligaţiei de raportare menţionate la articolul 48 alineatul (3);
d)condiţiile în care sunt păstrate documentele justificative menţionate la articolul 49, inclusiv forma lor şi perioada de păstrare.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 116 alineatul (3).
Art. 51: Verificarea şi închiderea conturilor
Până la data de 31 mai a anului următor exerciţiului bugetar în cauză şi pe baza informaţiilor transmise în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) litera (c), Comisia adoptă acte de punere în aplicare care conţin deciziile sale în ceea ce priveşte verificarea şi închiderea conturilor agenţiilor de plăţi acreditate. Actele de punere în aplicare respective vizează exhaustivitatea, exactitatea şi veridicitatea conturilor anuale prezentate şi nu aduc atingere conţinutului deciziilor adoptate ulterior în temeiul articolului 52.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 116 alineatul (2).
Art. 52: Verificarea conformităţii
(1)Atunci când constată că cheltuielile care intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (1) şi a articolului 5 nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii şi, în cazul FEADR, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu cel naţional aplicabile, menţionate la articolul 85 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte cuantumurile care se exclud de la finanţarea din partea Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 116 alineatul (2).
(2)Comisia evaluează cuantumurile care se exclud pe baza gravităţii neconformităţii constatate. Comisia ţine cont de natura încălcării, precum şi de prejudiciul financiar cauzat Uniunii. Excluderea de către Comisie are la bază identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit şi, atunci când identificarea acestora presupune eforturi neproporţionale, Comisia poate aplica corecţii extrapolate sau forfetare. Corecţiile forfetare se aplică numai în situaţiile în care, din cauza naturii situaţiei sau pentru că statul membru nu a pus la dispoziţia Comisiei informaţiile necesare, ar fi necesare eforturi neproporţionale pentru identificarea prejudiciului financiar cauzat Uniunii.
(3)Înaintea adoptării oricărei decizii de refuzare a finanţării, constatările în urma inspecţiei Comisiei şi răspunsurile statului membru sunt notificate în scris, apoi cele două părţi încearcă să ajungă la un acord asupra acţiunilor care urmează să fie întreprinse. În această etapă a procedurii, statelor membre li se oferă posibilitatea de a demonstra faptul că nivelul real al neconformităţii este mai mic decât cel din evaluarea Comisiei.
În cazul în care nu se ajunge la un acord, statul membru poate solicita deschiderea unei proceduri în vederea reconcilierii poziţiilor părţilor în termen de patru luni. Comisiei îi este prezentat un raport privind rezultatul procedurii. Comisia ţine seama de recomandările din raport înainte de a decide cu privire la un eventual refuz de finanţare şi oferă justificări dacă decide să nu urmeze recomandările respective.
(4)Finanţarea nu poate fi refuzată pentru:
a)cheltuielile menţionate la articolul 4 alineatul (1) efectuate cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecţiei;
b)cheltuielile aferente măsurilor multianuale care intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (1) sau a programelor indicate la articolul 5, în cazul în care ultima obligaţie impusă beneficiarului intervine cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecţiei;
c)cheltuielile pentru măsurile din programe, menţionate la articolul 5, altele decât cele menţionate la litera (b) din prezentul alineat, pentru care plata sau, după caz, plata finală de către agenţia de plăţi se face cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecţiei.
(5)Alineatul (4) nu se aplică în cazul:
a)neregulilor cuprinse în secţiunea III din prezentul capitol;
b)ajutoarelor naţionale pentru care Comisia a iniţiat procedura stabilită la articolul 108 alineatul (2) din TFUE sau încălcărilor pentru care Comisia a notificat statul membru în cauză printr-o scrisoare de punere în întârziere în conformitate cu articolul 258 din TFUE;
c)nerespectării de către statele membre a obligaţiilor prevăzute în titlul V capitolul III din prezentul regulament, cu condiţia ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecţiei în termen de 12 luni de la primirea raportului statului membru privind rezultatele controalelor sale referitoare la cheltuielile în cauză.
Art. 53: Competenţele Comisiei
(1)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme privind punerea în aplicare a:
a)verificării şi închiderii conturilor prevăzute la articolul 51 în ceea ce priveşte măsurile luate în legătură cu adoptarea deciziei şi cu punerea în aplicare a acesteia, inclusiv schimbul de informaţii dintre Comisie şi statele membre şi termenele care trebuie respectate;
b)verificării conformităţii prevăzute la articolul 52 în ceea ce priveşte măsurile luate în legătură cu adoptarea deciziei şi cu punerea în aplicare a acesteia, inclusiv schimbul de informaţii dintre Comisie şi statele membre şi termenele care trebuie respectate, precum şi procedura de conciliere prevăzută la articolul menţionat, inclusiv instituirea, sarcinile, alcătuirea şi modalităţile de lucru ale organismului de conciliere.
(2)Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 116 alineatul (3).
(3)Pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii şi pentru a asigura aplicarea eficientă a dispoziţiilor privind verificarea conformităţii prevăzute la articolul 52, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în ceea ce priveşte criteriile şi metodologia de aplicare a corecţiilor.
Art. 54: Dispoziţii comune
(1)Pentru orice plată necuvenită în urma unei nereguli sau a unei neglijenţe, statele membre solicită recuperarea de la beneficiar în termen de 18 luni după ce un raport de control sau un document similar care semnalează apariţia unei astfel de nereguli a fost aprobat şi, după caz, primit de agenţia de plăţi sau de organismul responsabil de recuperare. Cuantumurile corespunzătoare sunt înregistrate în momentul prezentării cererii de recuperare în registrul debitorilor al agenţiei de plăţi.
(2)Dacă recuperarea nu s-a produs în termen de patru ani de la data solicitării de recuperare sau în termen de opt ani de la iniţierea unei acţiuni într-o instanţă naţională, 50 % din consecinţele financiare ale nerecuperării sunt suportate de statele membre în cauză, iar 50 % de la bugetul Uniunii, fără a se aduce atingere cerinţei ca statul membru în cauză să continue în mod obligatoriu procedurile de recuperare în conformitate cu articolul 58.
În cazul în care, în contextul procedurii de recuperare, se constată, printr-un instrument administrativ sau juridic cu caracter definitiv, absenţa oricărei nereguli, statul membru în cauză declară drept cheltuială în cadrul Fondurilor sarcina financiară ce îi revine în temeiul primului paragraf.
Cu toate acestea, în cazul în care din motive care nu pot fi atribuite statului membru în cauză, recuperarea nu poate avea loc în termenul precizat la primul paragraf, iar cuantumul care trebuie recuperat depăşeşte 1 milion de euro, Comisia poate, la cererea statului membru, să extindă termenul cu o perioadă de cel mult jumătate din durata iniţială.
(3)Pe baza unor motive justificate corespunzător, statele membre pot decide să nu continue procedurile de recuperare. O decizie în acest sens poate fi luată numai în următoarele situaţii:
a)în cazul în care costurile deja efectuate şi cele estimate a fi efectuate depăşesc valoarea care trebuie recuperată, această condiţie este considerată a fi fost îndeplinită dacă:
(i)cuantumul care trebuie recuperat de la beneficiar în contextul unei plăţi individuale pentru o schemă de ajutor sau o măsură de sprijin, fără a include dobânda aferentă, nu depăşeşte 100 EUR; sau
(ii)cuantumul care trebuie recuperat de la beneficiar în contextul unei plăţi individuale pentru o schemă de ajutor sau o măsură de sprijin, fără a include dobânda aferentă, se situează între 100 EUR şi 250 EUR, iar statul membru vizat aplică un prag egal sau mai înalt decât cuantumul care trebuie recuperat în conformitate cu dreptul său intern pentru neplata datoriilor naţionale.

b)în cazul în care recuperarea se dovedeşte imposibilă din cauza insolvenţei, înregistrată şi recunoscută prin dreptul intern, a debitorului sau a persoanelor juridic responsabile pentru neregulă.
În cazul în care decizia menţionată la primul paragraf al prezentului alineat este luată înainte ca suma restantă să facă obiectul normelor menţionate la alineatul (2), consecinţa financiară a nerecuperării este suportată de la bugetul Uniunii.
(4)Statele membre introduc în conturile anuale trimise Comisiei în temeiul articolului 102 alineatul (1) litera (c) punctul (iv) sumele ce vor fi suportate de statele membre în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Comisia controlează dacă s-a făcut acest lucru şi efectuează orice ajustare necesară ca urmare a adoptării actului de punere în aplicare menţionat la articolul 51.
(5)Cu condiţia respectării procedurii stabilite la articolul 52 alineatul (3), Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să excludă de la finanţarea din partea Uniunii sumele imputate bugetului Uniunii, în următoarele cazuri:
a)dacă statul membru nu a respectat termenele menţionate la alineatul (1);
b)dacă consideră că decizia de a nu continua procedurile de recuperare luată de un stat membru în temeiul alineatului (3) nu este justificată;
c)dacă consideră că neregula sau nerecuperarea este rezultatul unei nereguli sau neglijenţe imputabile autorităţilor administrative sau altui organism oficial al statului membru.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 116 alineatul (2).
Art. 55: Dispoziţii specifice pentru FEGA
Sumele recuperate ca urmare a apariţiei unei nereguli sau neglijenţe şi dobânda aferentă acestora se varsă agenţiei de plăţi şi sunt înregistrate contabil de aceasta ca venit destinat FEGA în luna în care au fost încasaţi banii.
Atunci când bugetul Uniunii este creditat conform primului paragraf, statul membru poate reţine 20 % din sumele corespunzătoare, cu titlu de rambursare forfetară a costurilor de recuperare, cu excepţia cazurilor în care neregula sau neglijenţa este imputabilă autorităţilor administrative sau altor organisme oficiale ale statului membru.
Art. 56: Dispoziţii specifice pentru FEADR
Atunci când, în cadrul operaţiunilor sau programelor de dezvoltare rurală, sunt depistate nereguli sau neglijenţe, statele membre fac ajustări financiare prin anularea totală sau parţială a respectivei finanţări din partea Uniunii. Statele membre ţin cont de natura şi gravitatea neregulilor detectate, precum şi de nivelul pierderii financiare pentru FEADR.
Cuantumurile finanţării din partea Uniunii în cadrul FEADR care sunt anulate şi cele recuperate, precum şi dobânda aferentă se realocă programelor în cauză. Totuşi, fondurile Uniunii anulate sau recuperate pot fi reutilizate de statele membre numai pentru o operaţiune din cadrul aceluiaşi program de dezvoltare rurală şi cu condiţia ca fondurile să nu fie realocate operaţiunilor care au făcut obiectul unei ajustări financiare. După încheierea unui program de dezvoltare rurală, statul membru rambursează cuantumurile recuperate la bugetul Uniunii.
Art. 57: Competenţele Comisiei
(1)În scopul de a garanta o aplicare corectă şi eficientă a dispoziţiilor referitoare la condiţiile privind recuperarea plăţilor necuvenite şi a dobânzilor aferente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în ceea ce priveşte obligaţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre.
(2)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme referitoare la:
a)procedurile privind recuperarea plăţilor necuvenite şi a dobânzilor aferente, astfel cum figurează în prezenta secţiune, şi privind informarea Comisiei cu privire la sumele care urmează a fi recuperate;
b)formularele privind notificarea şi comunicarea care trebuie efectuate de statele membre către Comisie în ceea ce priveşte obligaţiile prevăzute în prezenta secţiune.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 116 alineatul (3).