Regulamentul 1193/14-mar-2023 de completare a Regulamentului (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare care precizează conţinutul planului de rezoluţie

Acte UE

Jurnalul Oficial 158L

În vigoare

Versiune de la: 21 Iunie 2023

Dată act: 14-mar-2023

Emitent: Comisia Europeana

(1)Atunci când elaborează planuri de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie ar trebui să se asigure că iau în considerare toate elementele menţionate la articolul 12 alineatul (7) literele (a)-(s) din Regulamentul (UE) 2021/23. Standardele privind conţinutul planurilor de rezoluţie ar trebui să fie suficient de detaliate pentru a se asigura orientarea acestora către punerea în aplicare a strategiilor de rezoluţie, precum şi utilitatea lor în acest sens, permiţând totodată suficientă flexibilitate pentru a se ţine seama de cadrul juridic naţional în domeniul legislaţiei în materie de insolvenţă, precum şi de natura şi complexitatea activităţii de compensare a CPC.

(2)Deşi toate elementele care precizează conţinutul planurilor de rezoluţie, care sunt reglementate la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/23, ar trebui să fie incluse în planul de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie ar trebui să se asigure că aceste elemente sunt reflectate în planul de rezoluţie într-un mod adecvat, ţinând seama de caracteristicile specifice ale contrapărţii centrale (CPC), cum ar fi natura şi complexitatea activităţii de compensare desfăşurate de aceasta.

(3)Rezumatul elementelor-cheie ale planului de rezoluţie menţionat la articolul 12 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/23 ar trebui să fie succint şi specific, dar, în acelaşi timp, să conţină suficiente explicaţii pentru a înţelege elementele-cheie ale planului care trebuie comunicate CPC. Rezumatul ar trebui să informeze CPC-urile cu privire la măsurile-cheie pe care acestea ar trebui să le poată întreprinde, precum şi la datele pe care ar trebui să le poată transmite. Rezumatul ar trebui să se axeze pe cazurile în care planul respectiv poate avea un impact semnificativ asupra planificării redresării CPC şi a gestionării crizelor acesteia şi să clarifice orice aşteptări din partea CPC în ceea ce priveşte cooperarea în etapa de rezoluţie şi măsurile care ar putea afecta funcţiile CPC.

(4)Pentru a asigura adecvarea şi proporţionalitatea generală a planului de rezoluţie, acesta ar trebui să conţină scenarii de rezoluţie şi strategii de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie ar trebui să dispună de instrumente, sub formă de diferite tipuri de scenarii posibile, inclusiv combinaţii ale acestora, pentru a crea scenarii relevante şi adecvate pentru CPC, precum şi de o listă a aspectelor-cheie care trebuie luate în considerare la stabilirea strategiilor de rezoluţie pentru scenariile de rezoluţie.

(5)Pentru a ţine seama de caracteristicile specifice ale cadrului juridic naţional aplicabil în domeniul legislaţiei în materie de insolvenţă, autorităţile de rezoluţie ar trebui să aibă flexibilitatea de a lua în considerare cu atenţie anumite aspecte ale planificării rezoluţiei, cum ar fi mecanismul prevăzut la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2021/23, precum şi eventualele diferenţe dintre creditorii clasaţi în cadrul procedurilor naţionale de insolvenţă şi ordinea de absorbţie a pierderilor stabilită în temeiul regulamentului respectiv. Această flexibilitate generală este evidenţiată de prezentul regulament, care prevede elementele care trebuie reflectate în planul de rezoluţie, fără a aduce atingere flexibilităţii necesare în temeiul Regulamentului (UE) 2021/23. De asemenea, elementele specificate în prezentul regulament nu împiedică autoritatea de rezoluţie să stabilească alte aspecte care trebuie să se reflecte în planul de rezoluţie.

(6)Pentru a facilita şi a asigura punerea în aplicare eficace a planului de rezoluţie, este esenţial ca, în cazul în care autoritatea de rezoluţie a evaluat anumite aspecte ale CPC în mod diferit faţă de evaluarea proprie a CPC în cadrul planului de redresare, aceste diferenţe să fie luate în considerare din perspectiva unui posibil impact asupra punerii rapide în aplicare a planului de rezoluţie. Prin urmare, în cazul în care sunt identificate diferenţe, autoritatea de rezoluţie ar trebui să le ia în considerare în planul de rezoluţie şi să le evalueze pentru a înţelege efectul acestora, dacă este cazul, asupra punerii în aplicare a planului de rezoluţie.

(7)Pentru a se asigura că, atunci când este necesar, planurile de rezoluţie pot fi puse în aplicare în mod eficace şi în timp util, este esenţial ca autorităţile de rezoluţie să fi "testat" aplicarea planului de rezoluţie preconizat, în măsura în care acest lucru este posibil, prin testarea în detaliu a proceselor şi a procedurilor. O astfel de testare ar trebui să includă trimiterea de e-mailuri şi de informaţii pentru a se asigura că orice acţiuni planificate în prealabil referitoare la modul şi momentul în care trebuie întreprinse anumite măsuri, precum şi la modul şi momentul în care trebuie colectate anumite informaţii sunt fezabile în condiţii de stres şi că orice impedimente constatate sunt corectate pentru a se asigura, în măsura în care acest lucru este posibil, că termenele estimate pot fi respectate.

(8)Pentru a se asigura menţinerea angajaţilor-cheie în cadrul CPC în cursul etapei de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie ar trebui să încerce să evalueze şi să anticipeze structurile de stimulente care urmează să fie utilizate, eventual nu numai din perspectiva câştigurilor viitoare ale CPC, ci şi a remuneraţiilor directe şi ar trebui să analizeze modul în care se poate asigura un număr suficient de angajaţi, luându-se în considerare angajările pe termen scurt, schimburile, numirile temporare sau contractele de consultanţă ale angajaţilor, după caz, astfel încât CPC-urile să dispună de competenţele de care au nevoie.

(11)ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile şi beneficiile potenţiale aferente şi a solicitat avizul Grupului părţilor interesate din domeniul valorilor mobiliare şi pieţelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (²),

Art. 1: Evaluarea cuantificării

Autoritatea de rezoluţie evaluează modul în care diferitele aspecte ale planului de rezoluţie sunt sau pot fi cuantificate atunci când se elaborează planul de rezoluţie şi oferă explicaţii cu privire la modul şi măsura în care a fost efectuată o evaluare cantitativă pentru un anumit aspect al planului de rezoluţie. În cazul în care autoritatea de rezoluţie ajunge la concluzia că o evaluare cantitativă nu este adecvată sau nu este posibilă în cazul unui anumit aspect al planului de rezoluţie, acest lucru ar trebui să fie menţionat în planul de rezoluţie.

Art. 2: Rezumatul elementelor-cheie ale planului de rezoluţie

(b)un scurt rezumat al elementelor-cheie ale planului de rezoluţie în legătură cu fiecare dintre punctele prevăzute la articolul 12 alineatul (7) literele (b)-(s) din Regulamentul (UE) 2021/23, cu accent pe aspectele relevante pentru CPC:

Art. 3: Rezumatul modificărilor semnificative

Art. 4: Funcţiile critice

(c)o descriere a principalelor dependenţe dintre funcţiile critice şi interdependenţele critice şi a mecanismelor şi proceselor-cheie interne şi externe, inclusiv operaţiuni, proceduri informatice, o listă a personalului esenţial şi a principalilor prestatori de servicii de care este nevoie pentru ca CPC să îşi îndeplinească în continuare funcţiile critice sau orice alte aspecte a căror luare în considerare s-ar putea dovedi necesară în vederea unui posibil transfer al unora sau al tuturor operaţiunilor CPC către o altă infrastructură a pieţei financiare sau către o CPC-punte, în cazul în care acest lucru face parte din strategia de rezoluţie propusă;

(d)o descriere a modului în care funcţiile critice ar putea fi separate de funcţiile necritice din punct de vedere economic, operaţional şi juridic, precum şi detalii privind modul în care autoritatea de rezoluţie a evaluat efectele semnificative ale unei astfel de separări asupra părţilor interesate, inclusiv:

Art. 5: Termenul de punere în aplicare

(1)Atunci când pregăteşte o estimare a termenului de punere în aplicare a planului de rezoluţie, în conformitate cu articolul 12 alineatul (7) litera (d) din Regulamentul (UE) 2021/23, autoritatea de rezoluţie se asigură că planul de rezoluţie include cel puţin următoarele elemente:

(2)Autoritatea de rezoluţie se asigură că termenele menţionate la alineatul (1) sunt:

Art. 6: Evaluarea posibilităţii de rezoluţie

(f)o descriere a disponibilităţii activelor şi a drepturilor preconizate pentru CPC, precum şi a cazului în care astfel de active ar fi disponibile pentru utilizare în cadrul procedurii de rezoluţie sau dacă o astfel de utilizare sau transfer al acestor active ar putea fi îngreunat sau împiedicat de interesele reziduale ale participanţilor direcţi şi indirecţi la activele respective sau de constrângeri juridice, cum ar fi mecanismul juridic prin care sunt furnizate garanţiile reale, inclusiv dacă acestea sunt furnizate sub formă de garanţie reală mobiliară, de gaj sau de transfer de proprietate;

Art. 7: Obstacole în calea posibilităţilor de soluţionare

Art. 8: Determinarea valorii şi a tranzacţionabilităţii funcţiilor critice şi a activelor

Art. 9: Cerinţe de informare

Art. 10: Modalităţi de finanţare a măsurilor de rezoluţie

Art. 11: Strategii şi scenarii de rezoluţie

(c)autoritatea de rezoluţie trebuie să includă instrumente de evaluare cantitativă pentru fiecare tip de scenariu, acolo unde este posibil în funcţie de accesul la date, care urmează să fie utilizat pentru a produce impacturi cantitative pentru scenariile de rezoluţie; în cazul în care nu sunt disponibile date, iar acestea nu pot fi obţinute în urma unor eforturi rezonabile, autoritatea de rezoluţie trebuie să efectueze şi să reflecte în cadrul planului o evaluare calitativă a instrumentelor, în măsura în care acest lucru este posibil, inclusiv detalii privind gradul de realizare a unei evaluări cantitative pentru un anumit scenariu;

(d)o descriere a strategiilor de rezoluţie alese pentru scenariile de rezoluţie, cu precizarea următoarelor puncte:

(v)o descriere detaliată a efectelor diferitelor măsuri de rezoluţie din cadrul strategiilor de rezoluţie, cum ar fi instrumentele de rezoluţie care ar diviza seturile de compensare, precum şi descrieri ale modului în care aceasta ar putea afecta alte aspecte ale funcţionării CPC, cum ar fi cerinţele în materie de lichiditate şi de garanţii reale, precum şi alte tipuri de instrumente de rezoluţie, inclusiv instrumentul de vânzare a activităţii sau reducerea valorii contabile sau conversia;

Art. 12: Interdependenţe critice

(b)în cazul în care interdependenţele identificate, astfel cum sunt menţionate la litera (a), presupun diferenţe semnificative faţă de lista interdependenţelor critice din planul de redresare, o descriere detaliată a principalelor motive pentru care autoritatea de rezoluţie a evaluat în mod diferit interdependenţele critice, precum şi a oricărei consecinţe semnificative asupra aplicării planului de rezoluţie generată de evaluările diferite ale interdependenţelor critice şi a modului în care acest lucru poate afecta posibilitatea de rezoluţie a CPC;

(c)o descriere a diferitelor tipuri de entităţi cu interdependenţe faţă de CPC, inclusiv o listă care să cuprindă toate părţile interesate relevante, printre care participanţii direcţi şi indirecţi ai CPC, iar dacă se pot identifica, proprietarii, furnizorii de servicii financiare, cum ar fi furnizorii de lichidităţi, băncile sau agenţii de decontare, platformele, agenţii de investiţii, băncile, custozii şi alţi prestatori de servicii, inclusiv furnizorii de servicii informatice şi furnizorii de date, precum şi infrastructurile pieţelor financiare corelate, împreună cu relevanţa acestora pentru procedura de rezoluţie;

(i)o descriere a posibilelor efecte asupra altor infrastructuri ale pieţei financiare legate de CPC, inclusiv prin evaluarea importanţei implicării CPC în entităţile respective, precum şi a măsurii în care rezoluţia CPC ar putea cauza contagiune prin intermediul infrastructurilor pieţei financiare prin declanşarea procedurilor aplicabile în situaţiile de neîndeplinire a obligaţiilor de plată în cadrul infrastructurilor pieţei financiare sau prin privarea altor firme de accesul la infrastructurile pieţei financiare.

Art. 13: Interdependenţe intragrup critice

(b)dacă astfel de interdependenţe identificate presupun diferenţe semnificative faţă de lista interdependenţelor intragrup critice din planul de redresare şi, în cazul în care există diferenţe, o descriere detaliată a principalelor motive pentru care autoritatea de rezoluţie a evaluat în mod diferit interdependenţele intragrup critice, precum şi a oricăror efecte semnificative generate de evaluările diferite şi a modului în care acest lucru poate afecta posibilitatea de rezoluţie a CPC, dacă este cazul;

Art. 14: Asigurarea anumitor funcţii ale CPC

(f)modul în care planul de rezoluţie ar permite ca, prin utilizarea opţiunilor identificate, CPC să continue să furnizeze servicii critice de compensare neîntrerupte, inclusiv prin recurgerea la soluţii provizorii, cum ar fi un cumpărător sau o instituţie-punte care utilizează personalul şi infrastructura existente, sau, în cazul în care nu este posibil să se dezvolte în prealabil astfel de soluţii, o listă a opţiunilor care pot fi aplicate în cadrul procedurii de rezoluţie şi o listă a informaţiilor necesare pentru a elabora astfel de mecanisme şi acorduri într-un termen scurt.

Art. 15: Modalităţi de obţinere a informaţiilor necesare pentru efectuarea evaluării

(e)modul în care se preconizează că nivelul de detaliere a informaţiilor este suficient pentru ca autoritatea de rezoluţie şi evaluatorul independent să poată lua măsuri în cadrul planului de rezoluţie, prin furnizarea de cerinţe privind nivelul de granularitate necesar pentru evaluare, inclusiv în cazul în care informaţiile trebuie să includă detalii privind poziţiile, tranzacţiile şi garanţiile reale pe fiecare linie de activitate sau pentru fiecare portofoliu în parte, precum şi privind capitalul propriu al CPC;

Art. 16: Evaluarea impactului asupra angajaţilor

(b)o descriere a modului de atenuare a pierderii angajaţilor de importanţă critică înainte de procedura de rezoluţie şi a modului în care se pot crea stimulente eficace în cadrul unei proceduri de rezoluţie pentru a menţine angajaţii de importanţă critică identificaţi pe baza valorii şi relevanţei acestora în cursul unei etape de rezoluţie; printre aspectele care trebuie avute în vedere se numără: (i) orice proceduri de reglementare care trebuie urmate în cadrul rezoluţiei, (ii) evaluări ale eficacităţii preconizate a structurilor de stimulente, (iii) posibilitatea de a aduce modificări contractelor de muncă, condiţiilor şi organizării pe parcursul unei etape de rezoluţie şi (iv) o estimare a oricăror costuri asociate menţinerii angajaţilor de importanţă critică sau recrutării, inclusiv o evaluare a oricăror costuri conexe, ţinând seama de normele naţionale relevante privind compensaţiile şi rambursările în cursul procedurii de rezoluţie;

Art. 17: Planul de comunicare

Art. 18: Operaţiuni şi sisteme esenţiale

Art. 19: Transmiterea unei notificări colegiului de rezoluţie

Art. 20: Măsuri de facilitare a portabilităţii poziţiilor şi a activelor aferente

(b)modul în care CPC păstrează datele relevante privind poziţiile din conturile omnibus şi segregate ale clienţilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (³), şi modul în care CPC poate să furnizeze detalii cu privire la resursele şi sistemele existente în vederea păstrării unor informaţii actualizate care ar putea fi furnizate rapid în cadrul procedurii de rezoluţie pentru a se asigura că poziţiile clienţilor la nivelul CPC, în cazul în care este posibilă identificarea acestora, ar putea fi identificate şi, eventual, transferate cu succes;

ANEXĂ:PRIVIND SCENARIILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PLANUL DE REZOLUŢIE A CPC

Tipuri de scenarii [Articolul 12 alineatul (3) litera (a) şi articolul 12 alineatul (7) litera (j) din Regulamentul (UE) 2021/23]	Factori pentru descrierea tipului de scenarii [Articolul 12 alineatul (3) litera (a) şi articolul 12 alineatul (7) litera (j) din Regulamentul (UE) 2021/23]
Scenariu de neîndeplinire a obligaţiilor de plată – Redresare nereuşită în cazul în care CPC nu dispune de suficiente resurse şi instrumente pentru o redresare reuşită	Stabilirea unui scenariu în care o CPC nu a soluţionat pe deplin deficitele de lichiditate sau nu a instituit mecanisme de alocare a pierderilor care să trateze integral pierderile aferente creditelor neacoperite. Prin urmare, resursele şi instrumentele de redresare sunt insuficiente pentru a absorbi pierderile şi a reconstitui resursele financiare la cerinţe minime de reglementare.
Scenariu de neîndeplinire a obligaţiilor de plată – Eşecul mecanismelor de alocare a pierderilor	Stabilirea unui scenariu în care mecanismele CPC de alocare a pierderilor prevăzute în planul de redresare nu funcţionează aşa cum se prevedea şi, prin urmare, resursele sau instrumentele planificate nu sunt disponibile sau nu sunt disponibile într-o măsură suficientă la momentul redresării.
Scenariu de neîndeplinire a obligaţiilor de plată – Mai mulţi membri compensatori nu îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin în cadrul măsurilor de redresare ale CPC	Stabilirea unui scenariu în care mai mulţi membri compensatori nu îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin în cadrul măsurilor de redresare ale CPC. În cazul în care grupul de membri compensatori neperformanţi este suficient de mare sau în cazul în care neîndeplinirea obligaţiilor de către aceştia duce la o pierdere generală de încredere în CPC, CPC poate deveni incapabilă să îşi continue operaţiunile.
Scenariu de neîndeplinire a obligaţiilor de plată – Termenele măsurilor de rezoluţie	Stabilirea unui scenariu în care autorităţile relevante hotărăsc că rezoluţia ar trebui iniţiată înainte de aplicarea unora dintre mecanismele sau instrumentele din cadrul planului de redresare al CPC. În acest scenariu, autorităţile relevante au stabilit că aplicarea unor mecanisme sau instrumente de redresare în condiţiile predominante de pe piaţă poate ameninţa stabilitatea financiară şi/sau continuitatea funcţiilor critice.
Scenariu care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată – Riscuri de investiţii	Stabilirea unui scenariu în care ar putea apărea pierderi aferente investiţiilor din marja iniţială sau din activele fondului de garantare, de exemplu, în cazul în care o contraparte la investiţii intră în dificultate. O CPC ar putea fi nevoită să suporte astfel de pierderi în cazul în care acestea nu sunt acoperite în alt mod de instrumentele de alocare a pierderilor prevăzute în normele CPC. Totodată, pierderile ar putea reieşi din investirea resurselor financiare proprii ale unei CPC, inclusiv SITG şi SSITG. Pierderile de investiţii s-ar putea materializa brusc.
Scenariu care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată –Intrarea în dificultate a prestatorilor de servicii	Stabilirea unui scenariu în care, ca urmare a intrării în dificultate a unui custode, a unui depozitar, a unei instituţii bancare de plăţi sau de decontare, a unui sistem de plăţi, a unui sistem de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare sau a unei alte entităţi care furnizează servicii similare, CPC ar putea pierde accesul prompt la activele sale, ar putea deveni incapabilă să colecteze marje sau să transforme în numerar garanţii sau investiţii care nu sunt în numerar. Acest lucru ar putea cauza probleme de lichiditate şi/sau de solvabilitate pentru o CPC, în funcţie de natura sau de consecinţele intrării în dificultate şi de timpul necesar pentru a redobândi accesul la active.
Scenariu care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată – Evenimente legate de riscul operaţional	Stabilirea unui scenariu în care pierderile financiare sau problemele de lichiditate rezultă dintr-o serie de deficienţe de natură operaţională, cum ar fi erorile umane, defecţiunile din domeniul tehnologiei informaţiei, frauda, incidentele de securitate cibernetică sau neîndeplinirea atribuţiilor de către vânzători sau de către prestatorii de servicii. O CPC poate suferi pierderi operaţionale în mod direct (pierderi primare) sau din cauza acţiunilor în justiţie întreprinse de alte părţi afectate de eveniment (pierderi secundare). Evenimentele legate de riscul operaţional se pot produce brusc, însă în cazul anumitor pierderi, în special al pierderilor secundare, ar putea trece ani de zile până să se materializeze pe deplin.
Scenariu care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată – Pierderi financiare (mecanisme cuprinzătoare de alocare a pierderilor pentru pierderile în materie de custodie şi de investiţii pe care CPC le suportă ca urmare a activităţii sale de compensare şi decontare)	Stabilirea unui scenariu în care CPC nu dispune de suficiente resurse sau instrumente financiare pentru a acoperi pierderile care nu rezultă din neîndeplinirea obligaţiilor de plată (inclusiv pierderile care decurg din riscuri juridice, printre care sancţiunile legale, de reglementare, de executare sau contractuale care ar putea genera pierderi semnificative sau incertitudine pentru CPC şi a căror materializare se poate produce după mult timp). În acest scenariu, pierderile care nu se datorează neîndeplinirii obligaţiilor de plată ar fi mai mari decât capitalul şi resursele contingente ale CPC (de exemplu, asigurări, garanţii parentale). Ca alternativă, într-un scenariu în care membrii compensatori ai CPC ar trebui, de asemenea, să suporte pierderi, resursele agregate disponibile ar fi insuficiente pentru a acoperi pierderile şi/sau pentru a reconstitui capitalul până la nivelul minim necesar.
	Stabilirea unui scenariu în care mecanismele CPC de acoperire a pierderilor (specifice) care nu se datorează neîndeplinirii obligaţiilor de plată, prevăzute în planul de redresare, nu pot fi utilizate sau nu funcţionează conform aşteptărilor iniţiale. Prin urmare, resursele sau instrumentele planificate nu sunt disponibile sau nu sunt disponibile într-o măsură suficientă la momentul redresării.
	Stabilirea unui scenariu în care membrii compensatori ai CPC nu îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin în cadrul măsurilor de redresare ale CPC. În acest scenariu, membrii compensatori nu îşi îndeplinesc obligaţiile aplicabile în materie de alocare a pierderilor sau de reconstituire a capitalului.
	Stabilirea unui scenariu în care acţionarii CPC nu sprijină măsurile de redresare ale CPC. În acest scenariu, societatea-mamă sau alţi acţionari ai CPC nu acoperă pierderile CPC care nu se datorează neîndeplinirii obligaţiilor de plată şi care nu sunt alocate în altă parte şi/sau nu doresc să recapitalizeze CPC, indiferent dacă există sau nu un angajament contractual, o garanţie parentală sau un acord similar de furnizare a resurselor financiare.
	Stabilirea unui scenariu în care autorităţile relevante stabilesc că rezoluţia ar trebui iniţiată înainte de aplicarea unora dintre mecanismele sau instrumentele de redresare sau înainte de lichidarea CPC. În acest scenariu, mecanismele de redresare şi de lichidare ale CPC sunt în concordanţă cu principiile pentru infrastructurile pieţei financiare (PFMI), dar autorităţile relevante au stabilit că aplicarea acestora în condiţiile predominante de pe piaţă poate reprezenta o ameninţare la adresa stabilităţii financiare şi/sau a continuităţii funcţiilor critice.
Eveniment(e) care cauzează simultan pierderi datorate neîndeplinirii obligaţiilor de plată şi pierderi care nu sunt datorate neîndeplinirii obligaţiilor de plată – Acest scenariu tratează situaţia în care există concomitent pierderi care sunt cauzate de neîndeplinirea obligaţiilor de plată şi pierderi care nu sunt cauzate de neîndeplinirea obligaţiilor de plată, ca urmare a unui singur eveniment sau ca urmare a mai multor evenimente care au loc într-un interval de timp redus.	Stabilirea unui scenariu în care există entităţi specifice care sunt surse semnificative atât de pierderi care sunt cauzate de neîndeplinirea obligaţiilor de plată, cât şi de pierderi care nu sunt cauzate de neîndeplinirea obligaţiilor de plată, putând fi relevante scenariile specifice care să analizeze efectele situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată care afectează aceste entităţi. Luarea în considerare a cazurilor în care pierderile care nu sunt datorate neîndeplinirii obligaţiilor de plată ar fi suportate de membrii compensatori, afectând traiectoria de propagare a pierderilor, precum şi a cazurilor în care există diferenţe semnificative între diversele combinaţii de situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată în ceea ce priveşte instrumentele disponibile, utilizarea instrumentelor, traiectoriile pierderilor sau impactul asupra părţilor interesate.