Directiva 90/496/CEE/24-sept-1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 11 Decembrie 2008
Directiva 90/496/CEE/24-sept-1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare
Dată act: 24-sept-1990
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind instituirea Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JOC 282, 5.11.1988, p. 8, şi JOC 296, 24.11.1989, p. 3.
în cooperare cu Parlamentul European (2),
(2)JOC 158, 26.6.1989, p. 250, şi JOC 175, 16.7.1990, p. 76.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JOC 159, 26.6.1989, p. 41.
întrucât este importantă adoptarea de măsuri care să aibă în vedere realizarea progresivă a pieţei interne până la 31 decembrie 1992; întrucât piaţa internă este un spaţiu fără frontiere interne în care se asigură circulaţia liberă a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului;
întrucât publicul prezintă un interes tot mai ridicat pentru relaţia dintre alimentaţie şi sănătate, precum şi pentru alegerea unei alimentaţii adecvate corespunzătoare necesităţii fiecăruia;
întrucât Consiliul şi reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, în baza rezoluţiei din 7 iulie 1986 privind Programul european de acţiune împotriva cancerului, au considerat ameliorarea nutriţiei ca factor prioritar;
întrucât cunoaşterea principiilor de bază ale nutriţiei, precum şi o etichetare corespunzătoare cu indicarea valorii nutritive a produselor alimentare ar înlesni în mod semnificativ alegerea consumatorului;
întrucât prevederea etichetării cu indicarea valorii nutriţionale ar trebui să vină în sprijinul procesului de educaţie a populaţiei privind nutriţia;
întrucât, pe de o parte, pentru beneficiul consumatorului şi, pe de altă parte, pentru a evita impunerea oricărei bariere tehnice comercializării, etichetele cu valoarea nutritivă ar trebui prezentate în formă standardizată la nivel comunitar;
întrucât produsele alimentare care poartă etichete cu indicarea valorii nutritive ar trebui să fie conforme cu normele prevăzute de prezenta directivă;
întrucât ar trebui interzise toate celelalte forme de etichetare cu indicarea valorii nutritive, iar produsele alimentare care nu poartă etichete cu valoarea nutritivă trebuie să poată circula liber;
întrucât, pentru a atrage consumatorul de rând şi pentru a servi scopului pentru care a fost introdusă şi dat fiind nivelul curent scăzut de cunoştinţe privind nutriţia, informaţia prezentată ar trebui să fie simplă şi să poată fi înţeleasă cu uşurinţă;
întrucât aplicarea prezentei directive pe o anumită perioadă de timp va înlesni acumularea de experienţă şi va facilita evaluarea reacţiei consumatorului cu privire la modul în care este prezentată informaţia referitoare la nutriţie, înlesnind în acest mod activitatea Comisiei de a revedea normele şi de a propune modificări corespunzătoare;
întrucât, în scopul de a încuraja părţile interesate, mai ales întreprinderile mici şi mijlocii, să aplice etichete cu indicarea valorii nutritive pe cât mai multe produse posibil, ar trebui introduse gradat măsuri care să facă informaţia completă şi echilibrată;
întrucât normele prevăzute de prezenta directivă ar trebui să ţină seama şi de liniile directoare din Codex alimentarius privind etichetarea cu indicarea valorii nutriţionale;
întrucât dispoziţiile generale şi definiţiile privind etichetarea sunt prevăzute de Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare destinate vânzării către consumatorul final (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 89/395/CEE (5); întrucât prezenta directivă se poate limita, prin urmare, la prevederile privind etichetarea cu indicarea valorii nutritive,
(4)JOL 33, 8.2.1979, p. 1.
(5)JOL 186, 30.6.1989, p. 17.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Prezenta directivă se referă la etichetarea nutriţională a produselor alimentare livrate ca atare consumatorului final. Prezenta directivă se aplică, de asemenea, produselor alimentare destinate aprovizionării restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi a altor operatori de catering similari (denumiţi în continuare "operatori de catering").
(2)Prezenta directivă nu se aplică următoarelor produse:
- apelor minerale naturale sau altor ape destinate consumului uman;
- integratorilor dietetici/suplimentelor alimentare.
(3)Prezenta directivă se aplică fără să aducă atingere dispoziţiilor privind etichetarea din Directiva 89/398/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unor utilizări nutriţionale speciale (1) şi din directivele speciale prevăzute la articolul 4 din directiva menţionată.
(1)JOL 186, 30.6.1989, p. 27.
(4)În sensul prezentei directive se adoptă următoarele definiţii:
a)"etichetarea nutriţională" înseamnă orice informaţie care apare pe etichete şi se referă la:
(i)valoarea energetică;
(ii)următoarele substanţe nutritive:
- proteine;
- glucide;
- grăsimi;
- fibre;
- sodiu;
- vitaminele şi mineralele menţionate în anexă şi prezente în cantităţi semnificative conform anexei respective.
Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive şi să modifice lista vitaminelor, a mineralelor şi a dozelor zilnice recomandate ale acestora se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 10 alineatul (3).

b)"menţiune nutriţională" înseamnă orice reprezentare sau orice mesaj publicitar care specifică, sugerează sau face aluzie la faptul că produsul alimentar are anumite proprietăţi nutriţionale datorate valorii energetice (calorice) pe care acesta:
- o furnizează;
- o furnizează la un nivel scăzut sau ridicat sau
- nu o furnizează
şi/sau, datorate substanţelor nutritive pe care acesta:
- le conţine;
- le conţine în proporţie scăzută sau ridicată;
- nu le conţine.
Referirea la calitatea sau cantitatea unei substanţe nutritive nu reprezintă o menţiune nutriţională atât timp cât acest lucru este prevăzut prin lege.
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2), în anumite cazuri se poate decide dacă condiţiile prevăzute la prezenta literă sunt sau nu satisfăcute;

c)"proteine" înseamnă conţinutul de proteină calculat cu formula: proteină = azot total (Kjeldahl) x 6,25;
d)"glucide" înseamnă orice carbohidrat care este metabolizat în organism şi care include polioli;
e)"zaharuri" înseamnă toate monozaharidele şi dizaharidele prezente într-un aliment, cu excepţia poliolilor;
f)"grăsimi" înseamnă lipidele totale, inclusiv fosfolipidele;
g)"acizi graşi saturaţi" înseamnă acizii graşi fără legătură dublă;
h)"acizi graşi mononesaturaţi" înseamnă acizii graşi cu o legătură dublă în poziţie cis;
i)"acizi graşi polinesaturaţi" înseamnă acizi graşi în poziţie cis, legături duble întrerupte cismetilenice;
(j)«fibre» înseamnă un material care urmează să fie definit de către Comisie şi măsurat prin metoda de analiză care urmează să fie stabilită de către Comisie. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 10 alineatul (3).
Definiţia substanţei şi, dacă este necesar, metodele de analiză se includ în anexa II;

k)"valoare medie" înseamnă valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de substanţe nutritive pe care o conţine un aliment dat cu variaţiile acestora în funcţie de sezon, obiceiuri de consum şi alţi factori care pot induce variaţii ale acestei valori.
Art. 2
(1)Sub rezerva alineatului (2), etichetarea nutriţională este opţională.
(2)Atunci când la prezentarea sau la publicitatea produsului, cu excepţia publicităţii generice, apare pe etichetă o menţiune nutriţională, etichetarea nutriţională este obligatorie.
Art. 3
Singurele menţiuni nutriţionale permise sunt cele care se referă la valoarea energetică, la substanţele nutritive menţionate la articolul 1 alineatul (4) litera (a) punctul (ii), precum şi la substanţele care aparţin sau care sunt componentele unei categorii a acestor substanţe nutritive. Comisia poate adopta dispoziţii care impun restricţii sau interzic menţiunile nutriţionale în sensul prezentului articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 10 alineatul (3).

Art. 4
(1)În cazul în care este prevăzută etichetarea nutriţională, informaţiile prezentate se grupează fie în grupa 1, fie în grupa 2 în ordinea următoare:
1.Grupa 1
a)valoarea energetică;
b)cantităţile de proteine, glucide şi lipide.
2.Grupa 2
a)valoarea energetică;
b)cantităţile de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi graşi saturaţi, fibre şi sodiu.
(2)În cazul în care se face o menţiune nutriţională referitoare la zaharuri, acizi graşi saturaţi, fibre sau sodiu, informaţia prezentată este cea prevăzută în grupa 2.
(3)Etichetarea nutriţională poate include, de asemenea, cantităţi din una sau mai multe dintre următoarele substanţe:
- amidon;
- polioli;
- acizi graşi mononesaturaţi;
- acizi graşi polinesaturaţi;
- colesterol;
- oricare dintre mineralele sau vitaminele menţionate în anexă şi prezente în cantitate semnificativă conform prevederii din anexă.
(4)Declararea substanţelor care aparţin sau sunt componentele uneia din categoriile de substanţe nutritive prevăzute la alineatele (1) şi (3) este obligatorie în cazul în care se face o menţiune nutriţională.
În plus, în cazul în care este declarată cantitatea de acizi graşi polinesaturaţi şi/sau mononesaturaţi şi/sau aportul de colesterol, atunci se declară şi cantitatea de acizi graşi saturaţi, declararea acestora din urmă nefiind în acest caz o menţiune nutriţională în sensul alineatului (2).
Art. 5
(1)Valoarea energetică care urmează să fie declarată se calculează utilizând următorii coeficienţi de conversie:
- glucide (cu excepţia poliolilor) - 4 kcal/g - 17 kJ/g
- polioli - 2,4 kcal/g - 10 kJ/g
- proteine - 4 kcal/g - 17 kJ/g
- lipide - 9 kcal/g - 37 kJ/g
- alcool etilic (etanol) - 7 kcal/g - 29 kJ/g
- acizi organici - 3 kcal/g - 13 kJ/g.
- fibre 2 kcal/g - 8 kJ/g
- eritritol 0 kcal/g - 0 kJ/g.

- salatrime 6 kcal/g-25 kJ/g.

(2)Pentru a calcula cu mai multă precizie valoarea energetică a produselor alimentare, Comisia adoptă modificarea factorilor de conversie menţionaţi la alineatul (1) şi completarea listei de la acelaşi alineat cu substanţele care aparţin sau sunt componentele uneia dintre categoriile substanţelor nutritive menţionate acolo şi factorii lor de conversie. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 10 alineatul (3).

Art. 6
(1)Declararea valorii energetice şi a proporţiei substanţelor nutritive sau a componentelor acestora se face cantitativ. Unităţile de măsură care urmează să fie utilizate sunt următoarele:
- valoarea energetică - kj şi kcal
- proteine - grame (g)
- glucide - grame (g)
- lipide (cu excepţia colesterolului) - grame (g)
- fibre - grame (g)
- sodiu - grame (g)
- colesterol - miligrame (mg)
- vitamine şi minerale - unităţile prevăzute în anexă.
(2)Informaţia se exprimă la 100 g sau la 100 ml. În plus, această informaţie poate fi exprimată cuantificat pe etichetă raportat la raţie sau la porţie, cu condiţia menţionării pe ambalaj a numărului de porţii conţinute.
(3)În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2) se poate stabili ca informaţiile de la alineatele (1) şi (2) să poată fi prezentate şi sub formă grafică, în conformitate cu configuraţiile care urmează să fie determinate.

(4)Cantităţile menţionate sunt cele care caracterizează alimentul sub forma în care este vândut. După caz, această informaţie se poate referi la produsul alimentar după preparare, cu condiţia să se menţioneze instrucţiunile privind prepararea, iar informaţia să se refere la alimentul preparat pentru consum.
(5)_
a)Informaţia privind vitaminele şi mineralele trebuie, de asemenea, exprimată în procente din doza zilnică recomandată (DZR) prevăzută în anexă pentru cantităţile specificate la alineatul (2).
b)Procentul pentru doza zilnică recomandată (DZR) privind vitaminele şi mineralele poate fi furnizat şi în formă grafică. Normele de aplicare a prezentei litere pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2).

(6)În cazul în care se declară cantitatea de zaharuri şi/sau polioli şi/sau amidon, această menţiune trebuie să urmeze imediat precizării conţinutului de glucide, după cum urmează:
- glucide - g
din care:
- zaharuri - g
- polioli - g
- amidon - g.
(7)În cazul în care se declară cantitatea şi/sau tipul de acizi graşi şi/sau valoarea colesterolului, această declaraţie urmează imediat după declararea conţinutului total de lipide, după cum urmează:
- lipide - g
din care:
- saturate - g
- mononesaturate - g
- polinesaturate - g
- colesterol - mg.
(8)Valorile declarate sunt valori medii, care se bazează, după caz, pe următorii factori:
a)analiza alimentului efectuată de producător;
b)un calcul făcut cu ajutorul valorilor medii cunoscute sau reale ale ingredientelor utilizate;
c)un calcul obţinut pe baza unor date general stabilite şi acceptate.
Normele de aplicare a primului paragraf în ceea ce priveşte, în special, diferenţele dintre valorile declarate şi cele stabilite în decursul controalelor oficiale se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2).

Art. 7
(1)Informaţiile la care se referă prezenta directivă trebuie să fie prezentate grupate, în acelaşi loc, sub formă de tabel, cu numerele aliniate, dacă spaţiul o permite. În cazul în care spaţiul nu permite, informaţiile se prezintă în formă liniară.
Informaţiile trebuie înscrise cu caractere lizibile şi într-o formă care nu permite ştergerea şi se află într-un loc vizibil.
(2)Statele membre se asigură că informaţia prevăzută de prezenta directivă apare într-un limbaj uşor de înţeles de către cumpărător, în cazul în care nu au fost luate alte măsuri în scopul bunei informări a cumpărătorului. Această dispoziţie nu aduce atingere posibilităţii de a indica aceste informaţii în mai multe limbi.
(3)În ceea ce priveşte etichetarea nutriţională, statele membre se abţin de la stabilirea de cerinţe mai detaliate faţă de cele prevăzute deja de prezenta directivă.
Art. 8
În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate şi sunt vândute către consumatorul final sau către operatorii de catering şi al produselor alimentare ambalate la punctul de vânzare la cererea cumpărătorului sau preambalate în scopul vânzării lor imediate, gradul de informare menţionat la articolul 4, precum şi modalitatea de comunicare a acestor informaţii se pot stabili prin legislaţia naţională până la eventuala adoptare a unor măsuri de către Comisie. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 10 alineatul (3).

Art. 9
Orice măsură care ar putea avea efect asupra sănătăţii publice se adoptă după consultarea Comitetului ştiinţific pentru alimentaţia umană, instituit prin Decizia 74/234/CEE (1).
(1)JOL 136, 20.5.1974, p. 1.
Art. 10
(1)Comisia este asistata de Comitetul permanent pentru lantul alimentar si sanatatea animala, înfiintat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (*), denumit în continuare «comitetul».
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplica articolele 5 si 7 din Decizia 1999/468/CE (**), cu respectarea dispozitiilor articolului 8.
Perioada prevazuta la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileste la trei luni.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
(*)JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(**)Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competentelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23).

Art. 11
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive şi informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Aceste măsuri se aplică în aşa fel încât să îndeplinească următoarele condiţii:
- să permită comerţul cu produse conforme cu prezenta directivă până la 1 aprilie 1992;
- să interzică comerţul cu produse neconforme cu prezenta directivă de la 1 octombrie 1993.
(2)Până la 1 octombrie 1995, declararea prin etichetarea nutriţională, realizată fie voluntar, fie respectând menţiunea nutriţională a uneia sau a mai multora dintre următoarele substanţe nutritive: zaharuri, acizi graşi saturaţi, fibre, sodiu, nu creează obligaţia prevăzută la articolul 4 alineatele (1) şi (2) de a menţiona toate aceste substanţe nutritive.
(3)La 1 octombrie 1998, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive. În acelaşi timp, după caz, Comisia prezintă Consiliului orice propunere de modificare corespunzătoare.
Art. 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 24 septembrie 1990.

Pentru Consiliu

Preşedintele

V. SACCOMANDI

ANEXA I:Vitamine şi minerale care pot fi declarate şi dozele zilnice recomandate ale acestora (DZR)

Vitamina A (g)

800

Vitamina D (g)5

5

Vitamina E (mg)

12

Vitamina K (g)

75

Vitamina C (mg)

80

Tiamină (mg)

1,1

Riboflavină (mg)

1,4

Niacină (mg)

16

Vitamina B6 (mg)

1,4

Acid folic (g)

200

Vitamina B12 (g)

2,5

Biotină (g)

50

Acid pantotenic (mg)

6

Potasiu (mg)

2 000

Clorură (mg)

800

Calciu (mg)

800

Fosfor (mg)

700

Magneziu (mg)

375

Fier (mg)

14

Zinc (mg)

10

Cupru (mg)

1

Mangan (mg)

2

Fluorură (mg)

3,5

Seleniu (g)

55

Crom (g)

40

Molibden (g)

50

Iod (g)

150

În general, cantitatea care trebuie luată în considerare pentru a stabili ce înseamnă cantitate semnificativă reprezintă 15 % din doza recomandată prevăzută în prezenta anexă pentru 100 g sau 100 ml sau per ambalaj, în cazul în care acesta conţine numai o singură porţie.

ANEXA II:Definiţia substanţei care constituie fibrele şi metodele de analiză, astfel cum au fost menţionate la articolul 1 alineatul (4) litera (j)
Definiţia substanţei care constituie fibrele
În sensul prezentei directive, «fibre» înseamnă polimeri glucidici compuşi din trei sau mai multe unităţi monomerice, care nu sunt nici digeraţi şi nici absorbiţi în intestinul subţire uman şi care aparţin uneia dintre următoarele categorii:
- polimeri glucidici comestibili, prezenţi în mod natural în produsele alimentare consumate ca atare;
- polimeri glucidici comestibili care au fost obţinuţi din materii prime alimentare prin mijloace fizice, enzimatice sau chimice şi care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi ştiinţifice general acceptate;
- polimeri glucidici comestibili sintetici care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi ştiinţifice general acceptate.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007