Directiva 87/102/CEE/22-dec-1986 de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
Ieşit din vigoare Versiune de la: 11 August 2009
Directiva 87/102/CEE/22-dec-1986 de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum
Dată act: 22-dec-1986
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special Articolul 100,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 80, 27.3.1979, p. 4 şi JO C 183, 10.7.1984, p. 4.
având în vedere avizul Adunării (2),
(2)JO C 242, 12.9.1983, p. 10.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 113, 7.5.1980, p. 22.
Întrucât există diferenţe considerabile între legislaţiile statelor membre în domeniul creditului de consum;
întrucât aceste diferenţe legislative pot duce la denaturări ale concurenţei între cei care acordă credite pe piaţa comună;
întrucât aceste diferenţe limitează posibilităţile de care dispune consumatorul de a obţine credite în alte state membre; întrucât acestea afectează volumul şi natura creditelor angajate, precum şi cumpărarea de bunuri şi servicii;
întrucât, prin urmare, aceste diferenţe au o influenţă asupra liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor care pot fi obţinute pe credit de către consumatori şi, astfel, afectează în mod direct funcţionarea pieţei comune;
întrucât, având în vedere volumul în creştere al creditelor acordate consumatorilor în cadrul Comunităţii, instituirea unei pieţe comune a creditului de consum ar aduce beneficii atât consumatorilor, cât şi celor care acordă credite, producătorilor, comercianţilor cu ridicata şi cu amănuntul şi furnizorilor de servicii;
întrucât programele Comunităţii Economice Europene privind politica de protecţie şi de informare a consumatorului (4) prevăd, inter alia, necesitatea protejării consumatorului împotriva condiţiilor inechitabile de creditare şi că armonizarea condiţiilor generale care reglementează creditul de consum trebuie considerată ca fiind o prioritate;
(4)JO C 92, 25.4.1975, p. 1 şi JO C 133, 3.6.1981, p. 1.
Întrucât diferenţele între legislaţii şi practici duc la o protecţie inegală a consumatorului în domeniul creditului de consum, de la un stat membru la altul;
întrucât în ultimii ani au intervenit multe schimbări în privinţa tipurilor de credit disponibile pentru consumatori şi utilizate de către aceştia; întrucât au apărut şi continuă să se dezvolte noi forme de credit de consum;
întrucât consumatorul trebuie să primească informaţii corespunzătoare privind condiţiile şi costul creditului şi privind obligaţiile sale; întrucât aceste informaţii trebuie să cuprindă, inter alia, rata anuală a dobânzii aferentă creditului sau, în absenţa acesteia, suma totală pe care consumatorul trebuie să o plătească pentru credit; întrucât, în aşteptarea unei decizii privind o metodă sau metode comunitare de calculare a ratei anuale a dobânzii aferente creditului, statele membre trebuie să poată menţine metode sau practici existente pentru calcularea acestei rate sau, în absenţa acestora, să adopte dispoziţii pentru indicarea costului total al creditului pentru consumator;
întrucât condiţiile de acordare a creditului pot fi dezavantajoase pentru consumator; întrucât se poate realiza o protecţie mai bună a consumatorilor prin adoptarea anumitor cerinţe care să se aplice tuturor formelor de credit;
întrucât, având în vedere natura anumitor contracte de credit sau tipuri de tranzacţii, aceste contracte sau tranzacţii trebuie să fie parţial sau în întregime excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive;
întrucât statele membre trebuie să aibă posibilitatea ca, prin consultare cu Comisia, să excepteze de la aplicarea prezentei directive anumite forme de credit necomercial, acordate în condiţii speciale;
întrucât practicile existente în anumite state membre în privinţa actelor autentice, redactate în prezenţa unui notar sau a unui judecător, sunt de asemenea natură încât aplicarea anumitor dispoziţii ale prezentei directive nu mai este necesară pentru aceste acte; întrucât, de aceea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să excepteze aceste acte de la aplicarea dispoziţiilor în cauză;
întrucât contractele de credit pentru sume băneşti foarte mari tind să fie diferite de contractele obişnuite de credit de consum; întrucât aplicarea dispoziţiilor prezentei directive la contractele pentru sume foarte mici ar putea crea sarcini administrative inutile atât pentru consumatori, cât şi pentru cei care acordă creditele; întrucât, de aceea, contractele care privesc sume mai mici sau mai mari decât limitele financiare precizate trebuie excluse de la aplicarea prezentei directive;
întrucât oferirea de informaţii privind costul creditului prin publicitate şi la sediul comercial al creditorului sau al brokerului de credite îi poate da consumatorului posibilitatea de a compara cu mai multă uşurinţă diferitele oferte;
întrucât protecţia consumatorului poate fi îmbunătăţită suplimentar în cazul în care contractele de credit sunt încheiate în scris şi conţin anumite prevederi minime în privinţa condiţiilor contractuale;
întrucât, în cazul creditelor acordate pentru cumpărarea de bunuri, statele membre ar trebui să stabilească condiţiile în care se poate reintra în posesia bunurilor respective, în special în cazul în care consumatorul nu şi-a dat consimţământul în această privinţă; întrucât, la reintrarea în posesie, decontarea dintre părţi trebuie să se efectueze astfel încât să se garanteze că reintrarea în posesie nu duce la nici o îmbogăţire nejustificată;
întrucât consumatorului ar trebui să i se ofere posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile înainte de data scadenţei; întrucât, în această situaţie, consumatorul ar trebui să aibă dreptul la o reducere echitabilă a costului total al creditului;
întrucât nu ar trebui să se permită ca poziţia consumatorului să fie afectată prin modul de atribuire a drepturilor creditorului care decurg din contractul de credit;
întrucât statele membre în care li se permite consumatorilor să utilizeze cambii, bilete la ordin sau cecuri în cadrul contractelor de credit trebuie să se asigure că, la utilizarea acestor instrumente, consumatorul este protejat corespunzător;
întrucât, în ceea ce priveşte bunurile sau serviciile pentru care consumatorul a încheiat contract de cumpărare pe credit, consumatorul ar trebui, cel puţin în condiţiile indicate mai jos, să aibă drepturi faţă de cel care acordă creditul, aceste drepturi fiind suplimentare faţă de drepturile sale contractuale normale faţă de creditor şi faţă de furnizorul de bunuri sau servicii; întrucât condiţiile menţionate anterior sunt cele în care între cel care acordă creditul şi furnizorul de bunuri sau servicii există un acord prealabil prin care creditul este pus la dispoziţie de către creditor exclusiv pentru consumatorii acelui furnizor, pentru a-i permite consumatorului să cumpere bunurile sau serviciile de la acesta din urmă;
întrucât ECU este definit de Regulamentul (CEE) nr. 3180/78 al Consiliului (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2626/84 (2); întrucât statele membre ar trebui să aibă libertatea, într-o măsură limitată, de a rotunji sumele în monedă naţională, obţinute din conversia sumelor prevăzute de prezenta directivă şi exprimate în ECU; întrucât sumele prevăzute de prezenta directivă ar trebui reexaminate periodic, ţinând seama de tendinţele economice şi monetare din cadrul Comunităţii şi, în cazul în care este necesar, ar trebui revizuite;
(1)JO L 379, 30.12.1978, p. 1.
(2)JO L 247, 16.9.1984, p. 1.
Întrucât statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru autorizarea persoanelor care oferă credite sau care oferă intermedierea de contracte de credit sau pentru controlul sau monitorizarea activităţilor persoanelor care acordă credite sau intermediază acordarea de credite sau pentru a le permite consumatorilor să depună reclamaţii cu privire la contractele de credit sau la condiţiile de acordare a creditelor;
întrucât contractele de credit nu ar trebui să deroge, în detrimentul consumatorului, de la dispoziţiile adoptate la punerea în aplicare a prezentei directive sau care corespund dispoziţiilor acesteia; întrucât dispoziţiile în cauză nu ar trebui eludate prin modul în care sunt formulează contractele;
întrucât, deoarece prezenta directivă prevede un anumit grad de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind creditele de consum şi un anumit nivel de protecţie a consumatorului, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să menţină sau să adopte măsuri mai stricte pentru protecţia consumatorului, respectând obligaţiile care le revin în temeiul tratatului;
întrucât, până la 1 ianuarie 1995, Comisia ar trebui să înainteze Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Prezenta directivă se aplică contractelor de credit.
(2)În sensul prezentei directive:
a)"consumator" înseamnă orice persoană fizică care, în cadrul tranzacţiilor reglementate de prezenta directivă, acţionează în scopuri care pot fi considerate ca fiind în afara meseriei sau a profesiunii sale;
b)"creditor" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care acordă credite în cadrul meseriei, a activităţii de afaceri sau a profesiunii sale, sau un grup de astfel de persoane;
c)"contract de credit" înseamnă un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui consumator un credit sub formă de plată amânată, un împrumut sau alte facilităţi de plată similare.
Contractele pentru furnizarea în mod continuu a unui serviciu sau a unei utilităţi, atunci când consumatorul are dreptul de a plăti pentru acestea, pe durata furnizării lor, în rate, nu sunt considerate contracte de credit în sensul prezentei directive;
(d)"costul total al creditului pentru consumator" înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda şi alte taxe pe care consumatorul trebuie să le plătească pentru credit.
(e)"rata anuală procentuală" înseamnă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din suma creditului acordat şi calculat în conformitate cu articolul 1a
Art. 1a
(1)_
a)Rata anuală procentuală care este echivalentă, în fiecare an, cu valoarea actualizată a tuturor obligaţiilor (împrumuturi, rambursări şi taxe) prezente sau viitoare convenite de către creditor şi debitor, se calculează în conformitate cu formula matematică prevăzută de anexa II.
b)În anexa III sunt prezentate patru metode de calcul cu scop ilustrativ.
(2)Pentru calcularea ratei anuale procentuale, se determină «costul total al creditului pentru consumator», astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) litera (d), cu excepţia următoarelor taxe:
(i)taxe care trebuie plătite de către debitor pentru neres-pectarea oricărora dintre obligaţiile prevăzute în contractul de credit;
(ii)alte taxe decât preţul de achiziţie pe care consumatorul este obligat să îl plătească la achiziţionarea de bunuri sau servicii, indiferent dacă tranzacţia este achitată în numerar sau prin credit;
(iii)taxe pentru transferul fondurilor şi taxe pentru menţinerea unui cont destinat recepţionării plăţilor pentru rambursarea creditului, achitarea dobânzii şi a altor taxe, cu excepţia cazurilor în care consumatorul nu are libertatea de a alege în limite rezonabile în acest sens, iar aceste taxe sunt anormal de ridicate; cu toate acestea, această dispoziţie nu se aplică taxelor pentru colectarea unor asemenea rambursări sau plăţi, indiferent dacă acestea se fac în numerar sau altfel;
(iv)cotizaţii de membru în asociaţii sau grupuri sau care decurg din alte contracte decât contractul de credit, chiar în cazul în care condiţiile de creditare sunt influenţate de calitatea de membru;
(v)taxe pentru asigurare sau garanţii; cu toate acestea, se includ taxele destinate asigurării plăţii către creditor în eventualitatea decesului, invalidităţii, bolii sau intrării în şomaj a consumatorului, în valoare egală sau mai mică decât valoarea totală a creditului, a dobânzii aferente şi a altor taxe care trebuie impuse de către creditor ca o condiţie de garantare a creditului.
(3)
[textul din Art. 1^A, alin. (3) a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, alin. (B) din Directiva 98/7/CE/16-feb-1998]
(4)_
a)Rata procentuală anuală se calculează în momentul încheierii contractului de credit, fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolului 3 privind publicitatea şi ofertele speciale.
b)Calculul se realizează presupunându-se că contractul de credit este valabil pe perioada convenită, iar creditorul şi consumatorul îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în termenul şi la datele convenite.
(5)
[textul din Art. 1^A, alin. (5) a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, alin. (C) din Directiva 98/7/CE/16-feb-1998]
(6)Pentru contractele de credit care conţin clauze ce permit fluctuaţii ale ratei dobânzii şi ale valorii sau nivelului celorlalte taxe incluse în rata anuală procentuală, dar care nu pot fi cuantificate în momentul calculării acesteia, rata anuală procentuală se calculează presupunând că dobânda şi celelalte taxe rămân fixe şi se aplică până la încheierea contractului de credit.
(7)În cazul în care este necesar, calcularea ratei anuale procentuale se face pe baza următoarelor presupuneri:
- în cazul în care contractul nu prevede o limită de creditare, suma creditului acordat este egală cu suma stabilită de statul membru în cauză, fără a se depăşi suma echivalentă cu 2 000 ECU;
- în cazul în care nu există o planificare stabilită a rambursării şi în cazul în care aceasta nu se poate deduce din termenii contractului şi din mijloacele de rambursare a creditului acordat, se consideră că durata creditului este de un an;
- cu excepţia cazurilor în care se precizează altfel, în cazul în care în contract se prevede mai mult de o dată de rambursare, creditul este disponibil, iar rambursările se efectuează la prima dată prevăzută în contract
Art. 2
(1)Prezenta directivă nu se aplică:
a)contractelor de credit sau contractelor prin care se promite acordarea creditului:
- destinate în primul rând dobândirii sau menţinerii drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate;
- destinate renovării sau reabilitării unei clădiri ca atare;
b)contractelor de închiriere, cu excepţia cazurilor în care se prevede că titlul de proprietate îi va reveni în final locatarului;
c)creditului acordat sau pus la dispoziţie fără plata unei dobânzi sau a unei alte taxe;
d)contractelor de credit prin care nu se percepe nici o dobândă, cu condiţia ca consumatorul să fie de acord să ramburseze creditul printr-o plată unică;
e)creditului sub formă de avansuri în cont curent, acordat de o instituţie de credit sau financiară, altul decât cel acordat pentru conturile de cărţi de credit.
Cu toate acestea, dispoziţiile Articolului 6 se aplică acestor tipuri de credit;
f)contractelor de credit pentru sume mai mici de 200 ECU sau mai mari de 20 000 ECU;
g)contractelor de credit în temeiul cărora consumatorul are obligaţia de a rambursa creditul:
- fie într-un termen care să nu depăşească trei luni;
- fie în cel mult patru rate, într-un termen care să nu depăşească 12 luni.
(2)În urma consultării Comisiei, un stat membru poate excepta anumite tipuri de credit de la aplicarea prezentei directive, în cazul în care acestea îndeplinesc următoarele condiţii:
- se acordă cu rate ale dobânzii mai mici decât cele de pe piaţă, şi
- nu se oferă publicului, în general.
(3)Dispoziţiile articolului la şi articolelor 4 - 12 nu se aplică contractelor de credit sau contractelor prin care se promite acordarea unui credit, garantate prin ipotecă asupra unui bun imobil, în măsura în care acestea nu sunt deja excluse din prezenta directivă în conformitate cu alineatul (1) litera (a).
(4)Statele membre pot excepta de la aplicarea dispoziţiilor articolelor 6-12 contractele de credit încheiate sub forma unui act autentic semnat în faţa unui notar sau a unui judecător.
Art. 3
Fără a aduce atingere Directivei 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative din statele membre cu privire la publicitatea înşelătoare, precum şi a normelor şi principiilor aplicabile publicităţii neloiale, orice reclamă sau orice ofertă afişată în spaţii comerciale prin care o persoană îşi declară disponibilitatea de a acorda un împrumut sau de a servi drept intermediar în vederea încheierii unui contract de credit şi în care se indică rata dobânzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului, trebuie, de asemenea, să precizeze şi rata procentuală anuală, cu ajutorul unui exemplu reprezentativ, în cazul în care nu este posibil să se utilizeze şi alte metode. (*)
(*)JO L 250, 19.9.1984, p. 17, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/55/CE (JO L 280, 23.10.1997, p. 18).
Art. 4
(1)Contractele de credit se încheie în scris. Consumatorul primeşte un exemplar al contractului scris.
(2)Contractul scris cuprinde:
a)indicarea ratei anuale a dobânzii aferente creditului;
b)indicarea condiţiilor în care se poate modifica rata anuală a dobânzii aferente creditului.
În cazurile în care nu este posibil să se indice rata anuală a dobânzii aferente creditului, consumatorul primeşte informaţiile corespunzătoare în contractul scris. Aceste informaţii cuprind cel puţin informaţiile prevăzute la Articolul 6 alineatul (1) a doua liniuţă.
c)declararea valorii, a numărului şi frecvenţei sau a datelor plăţilor pe care trebuie să le efectueze consumatorul pentru a rambursa creditul, precum şi a plăţilor dobânzii şi a celorlalte taxe; trebuie precizată şi valoarea totală a acestor plăţi în cazul în care este posibil;
d)declararea elementelor de cost menţionate la articolul 1a alineatul (2), cu excepţia cheltuielilor legate de încălcarea obligaţiilor contractuale care nu au fost incluse în calculul ratei anuale procentuale, dar care trebuie plătite de consumator în anumite împrejurări, precum şi o declaraţie prin care sunt definite astfel de împrejurări. În cazurile în care se cunoaşte valoarea exactă a acestor elemente, se menţionează suma respectivă; în caz contrar, în cazul în care este posibil, se furnizează fie o metodă de calcul, fie o estimare cât mai exactă posibil.
(3)Contractul scris cuprinde şi celelalte condiţii contractuale esenţiale.
Ca exemplu ilustrativ, anexa la prezenta directivă cuprinde o listă de condiţii pentru care statele membre pot impune includerea în contractul scris, ca fiind esenţiale.
Art. 5
[textul din Art. 5 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, alin. (5) din Directiva 90/88/CEE/22-feb-1990]
Art. 6
(1)Sub rezerva excluderii prevăzute la Articolul 2 alineatul (1) litera (e), în cazurile în care există un contract între o instituţie de credit sau o instituţie financiară şi un consumator pentru acordarea unui credit sub forma unui avans în cont curent, diferit de conturile de cărţi de credit, consumatorul este informat la data sau înainte de data încheierii contractului cu privire la:
- limita creditului, în cazul în care există;
- rata anuală a dobânzii şi taxele aplicabile din momentul încheierii contractului şi condiţiile în care acestea se pot modifica;
- procedura de reziliere a contractului.
Aceste informaţii se confirmă în scris.
(2)De asemenea, pe durata contractului, consumatorul este informat cu privire la orice modificare a ratei anuale a dobânzii sau a taxelor aferente în momentul în care survine o astfel de modificare. Aceste informaţii pot fi oferite printr-un extras de cont sau în orice altă modalitate acceptabilă pentru statele membre.
(3)În statele membre unde este permis descoperitul de cont acceptat tacit, statele membre în cauză se asigură că consumatorul este informat cu privire la rata anuală a dobânzii şi la taxele aplicabile şi cu privire la orice modificare a acestora, în cazurile în care descoperitul de cont depăşeşte o perioadă de trei luni.
Art. 7
În cazul creditelor acordate pentru cumpărarea de bunuri, statele membre stabilesc condiţiile în care se poate reintra în posesia acelor bunuri, în special în cazul în care consumatorul nu şi-a dat consimţământul. De asemenea, statele membre se asigură că, în cazurile în care creditorul reintră în posesia bunurilor, decontarea dintre părţi se efectuează astfel încât să se garanteze că reintrarea în posesie nu duce la nici o îmbogăţire nejustificată.
Art. 8
Consumatorul are dreptul de a îndeplini obligaţiile care îi revin în temeiul unui contract de credit înainte de termenul stabilit în contract. În acest caz, în conformitate cu normele adoptate de către statele membre, consumatorul are dreptul la o reducere echitabilă a costului total al creditului.
Art. 9
În cazurile în care drepturile unui creditor în temeiul unui contract de credit se atribuie unei terţe persoane, consumatorul are dreptul să invoce împotriva acelei terţe persoane orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului iniţial, inclusiv prin compensare, în cazul în care aceasta este permisă în statul membru în cauză.
Art. 10
Statele membre în care, în privinţa contractelor de credit, i se permite consumatorului:
(a)să efectueze plăţi prin cambii, inclusiv bilete la ordin;
(b)să ofere garanţii prin cambii, inclusiv bilete la ordin şi cecuri,
se asigură că consumatorul este protejat corespunzător atunci când utilizează instrumentele menţionate anterior în aceste scopuri.
Art. 11
(1)Statele membre se asigură că existenţa contractelor de credit nu aduce atingere în nici un fel drepturilor consumatorului faţă de furnizorul bunurilor sau serviciilor achiziţionate în temeiul unui astfel de contract, în cazurile în care bunurile sau serviciile nu se furnizează sau nu sunt, în alte privinţe, conforme cu contractul privind furnizarea lor.
(2)În cazurile în care:
a)pentru a cumpăra bunuri sau a obţine servicii, consumatorul încheie un contract de credit cu o persoană, alta decât furnizorul acestora;
şi
b)între cel care acordă creditul şi furnizorul de bunuri sau servicii există un contract prealabil în conformitate cu care creditul se oferă exclusiv de către cel care acordă creditul pentru clienţii furnizorului în cauză în vederea cumpărării de bunuri sau servicii de la respectivul furnizor; şi
c)consumatorul menţionat la litera (a) obţine creditul în temeiul acelui contract prealabil; şi
d)bunurile sau serviciile reglementate de contractul de credit nu sunt furnizate sau sunt furnizate numai parţial ori nu sunt conforme cu contractul privind furnizarea lor; şi
e)consumatorul a solicitat despăgubiri de la furnizor, dar nu a obţinut compensaţiile la care este îndreptăţit, consumatorul are dreptul de a solicita despăgubiri de la cel care acordă creditul. Statele membre determină măsura şi condiţiile în care se poate exercita dreptul la despăgubiri.
(3)Alineatul (2) nu se aplică în cazul în care tranzacţia în cauză nu depăşeşte echivalentul sumei de 200 ECU.
Art. 12
(1)Statele membre:
a)se asigură că persoanele care oferă credite sau care se oferă să intermedieze contracte de credit obţin autorizaţii oficiale în acest scop, fie în mod specific, fie ca furnizori de bunuri şi servicii; sau
b)se asigură că persoanele care acordă credite sau care intermediază acordarea creditelor se supun controlului sau monitorizării activităţilor lor de către o instituţie sau un organism oficial; sau
c)promovează înfiinţarea unor organisme corespunzătoare pentru a primi reclamaţiile privind contractele de credit sau condiţiile de creditare şi pentru a oferi consumatorilor informaţii relevante sau consiliere în această privinţă.
(2)Statele membre pot prevedea ca autorizaţia menţionată la alineatul (1) litera (a) să nu fie solicitată în cazul în care persoanele care se oferă să încheie sau să intermedieze contracte de credit respectă definiţia prevăzută la Articolul 1 din prima Directivă a Consiliului din 12 decembrie 1977 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind iniţierea şi desfăşurarea activităţii instituţiilor de credit (1) şi în cazul în care sunt autorizate în conformitate cu dispoziţiile directivei menţionate anterior.
(1)JO L 322, 17.12.1977, p. 30.
În cazul în care persoanele care acordă credite sau care intermediază acordarea de credite au fost autorizate atât în mod specific, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1) litera (a), cât şi în temeiul dispoziţiilor directivei menţionate anterior, dar autorizaţia în cauză este retrasă ulterior, autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizaţiei specifice pentru acordarea de credite în temeiul alineatului (1) litera (a) este informată în acest sens şi decide dacă persoanele în cauză pot continua să acorde credite sau să intermedieze acordarea de credite sau dacă autorizaţia specifică acordată în temeiul alineatului (1) litera (a) trebuie retrasă.
Art. 13
(1)În sensul prezentei directive, ECU este definit de Regulamentul (CEE) nr. 3180/78, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 2626/84. Echivalentul în monedă naţională se calculează iniţial la cursul de schimb aplicabil la data adoptării prezentei directive.
Statele membre pot rotunji sumele în monedă naţională, care rezultă din conversia sumelor în ECU, cu condiţia ca rotunjirea să nu fie mai mare de 10 ECU.
(2)Din cinci în cinci ani şi pentru prima dată în 1995, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, analizează şi, în cazul în care este necesar, revizuieşte sumele prevăzute de prezenta directivă, ţinând seama de tendinţele economice şi monetare din Comunitate.
Art. 14
(1)Statele membre se asigură că contractele de credit nu derogă, în detrimentul consumatorului, de la dispoziţiile legislaţiei interne de punere în aplicare sau corespondente prezentei directive.
(2)De asemenea, statele membre se asigură că dispoziţiile pe care le adoptă la punerea în aplicare a prezentei directive nu sunt eludate prin modul în care sunt formulate contractele, în special prin distribuirea sumei creditului în mai multe contracte.
Art. 15
Prezenta directivă nu împiedică statele membre să menţină sau să adopte dispoziţii mai stricte pentru protecţia consumatorului care să fie în concordanţă cu obligaţiile care le revin în temeiul tratatului.
Art. 16
(1)Statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1990 şi informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 17
Comisia prezintă un raport Consiliului privind aplicarea prezentei directive până la 1 ianuarie 1995.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 1986.
Pentru Consiliu Preşedintele G. SHAW |
ANEXA 1:LISTA CONDIŢIILOR MENŢIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (3)
1.Contracte de credit pentru finanţarea furnizării anumitor bunuri sau servicii:
(i)o descriere a bunurilor sau serviciilor care intră sub incidenţa contractului;
(ii)preţul pentru plata în numerar şi preţul de plătit prin contractul de credit;
(iii)valoarea depozitului, în cazul în care există, numărul şi valoarea ratelor şi datele de scadenţă ale acestora sau metoda prin care se determină datele şi valorile menţionate anterior, în cazul în care acestea nu se cunosc la momentul încheierii contractului;
(iv)precizarea faptului că consumatorul va avea dreptul, în conformitate cu Articolul 8, la o reducere, în cazul în care rambursează suma creditului înainte de termenul stabilit;
(v)cine este deţinătorul bunurilor (în cazul în care dreptul de proprietate nu trece imediat la consumator) şi condiţiile în care consumatorul devine proprietarul acestora;
(vi)o descriere a garanţiei solicitate, în cazul în care există;
(vii)perioada de anulare cu recuperarea primelor, în cazul în care există;
(viii)o precizare a asigurării (asigurărilor) necesare, în cazul în care există, şi, în cazul în care alegerea asiguratorului nu este lăsată la latitudinea consumatorului, indicarea costului asigurării.
(ix) obligaţia consumatorului de a economisi o anumită sumă de bani care trebuie depusă într-un cont special.
2.Contractele de credit efectuate prin cărţi de credit:
(i)valoarea limitei creditului, în cazul în care există;
(ii)condiţiile de rambursare sau metodele de stabilire a acestora;
(iii)perioada de anulare cu recuperarea primelor, în cazul în care există.
3.Contractele de credit sub forma de credit cash, care nu sunt prevăzute la nici un alt punct din prezenta directivă:
(i)valoarea limitei creditului, în cazul în care există, şi metoda de determinare a acesteia;
(ii)condiţiile de utilizare şi de rambursare;
(iii)perioada de anulare cu recuperarea primelor, în cazul în care există.
4.Alte contracte de credit reglementate de prezenta directivă:
(i)valoarea limitei creditului, în cazul în care există;
(ii)precizarea garanţiei solicitate, în cazul în care există;
(iii)condiţiile de rambursare;
(iv)perioada de anulare cu recuperarea primelor, în cazul în care există;
(v)precizarea faptului că consumatorul va avea dreptul, în conformitate cu Articolul 8, la o reducere, în cazul în care rambursează suma creditului înaintea termenului stabilit.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007
ANEXA II:ECUAŢIA DE BAZĂ CARE EXPRIMĂ ECHIVALENŢA ÎMPRUMUTURILOR, PE DE O PARTE, ŞI RAMBURSĂRILE ŞI TAXELE, PE DE ALTĂ PARTE:
[POZA]- A se vedea actul modificator
Semnificaţia literelor şi simbolurilor:
K numărul împrumutului
K' numărul rambursării sau a plăţii taxelor
AK valoarea împrumutului cu numărul K
A'K' valoarea rambursării cu numărul K'
[POZA]- A se vedea actul modificator - reprezintă o sumă
m este numărul ultimului împrumut
m' este numărul ultimei rambursări sau al ultimei plăţi a taxelor
tK este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, între data împrumutului nr. 1 şi datele împrumuturilor ulterioare, de la 2 la m
tK' este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, între data împrumutului nr. 1 şi datele rambursărilor sau plăţilor taxelor, de la 1 la m'
i este rata procentuală care poate fi calculată (fie algebric, prin aproximări succesive sau cu ajutorul unui program de calculator) atunci când ceilalţi termeni ai ecuaţiei sunt cunoscuţi din contract sau din alte surse.
Observaţii:
(a)Sumele plătite de ambele părţi la momente diferite nu vor fi în mod necesar egale şi nu vor fi în mod obligatoriu plătite la intervale egale.
(b)Data iniţială este cea a primului împrumut.
(c)Intervalele între datele utilizate în calcule sunt exprimate în ani sau în fracţiuni de an. Se presupune că un an are 365 de zile, 365,25 zile sau, în cazul anilor bisecţi, 366 de zile, 52 de săptămâni sau 12 luni egale. O lună egală are 30,41666 de zile (i.e. 365/12).
(d)Rezultatul calculelor va fi exprimat cu o precizie de cel puţin o zecimală.
La rotunjirea ultimei cifre se aplică următoarea regulă: în cazul în care cifra zecimalei care urmează unei anumite zecimale este superioară sau egală cu 5, cifra acestei zecimale va fi crescută cu 1.
(e)Statele membre trebuie să prevadă ca metodele de rezolvare aplicabile să dea un rezultat egal cu acela al exemplelor prezentate de anexa III.
ANEXA III:EXEMPLE DE CALCULE
A.CALCULUL RATEI PROCENTUALE ANUALE PE BAZA ANULUI CALENDARISTIC [1 AN = 365 ZILE (SAU 366 ZILE PENTRU ANII BISECŢI]
Primul exemplu
Suma împrumutată: S = 1 000 ECU la 1 ianuarie 1994,
Suma se rambursează printr-o singură plată de 1 200 ECU la 1 iulie 1995, i.e. 1 an şi 1/2 sau în 546 zile (= 365 + 181) după data împrumutului.
Ecuaţia devine:[POZA]- A se vedea actul modificator
sau:
(1+i)546/365 = 1,2
1 +i = 1,1296204
i = 0,1296204
Această valoare se rotunjeşte la 13 % (sau 12,96 %, în cazul în care se preferă o precizie de două zecimale).
Al doilea exemplu
Suma împrumutată este S = 1 000 ECU, dar creditorul reţine 50 ECU pentru cheltuieli administrative, astfel încât împrumutul este de fapt de 950 ECU; suma rambursată este de 1 200 ECU, ca şi în primul exemplu, iar plata se face la 1 iulie 1995.
Ecuaţia devine:[POZA]- A se vedea actul modificator
sau
(1 + i)546/365 = 1,263157
1 +i = 1,169026
i =0,169026
Această valoare se rotunjeşte la 16,9 %.
Al treilea exemplu
Suma împrumutată este de 1 000 ECU la 1 ianuarie 1994, rambursabilă în două tranşe, fiecare de 600 ECU, plătite după un an şi respectiv, după doi ani.
Ecuaţia devine:
[POZA]- A se vedea actul modificator
Ecuaţia este rezolvată algebric şi rezultatul este i = 0,1306623, rotunjit la 13,1 % (sau 13,07 %, în cazul în care este preferat un calcul cu două zecimale).
Al patrulea exemplu
Suma împrumutată este de S = 1 000 ECU la 1 ianuarie 1994, iar sumele care urmează să fie rambursate de către împrumutat sunt următoarele:
După 3 luni (0,25 ani/90 de zile): | 272 ECU |
După 6 luni (0,5 ani/181 de zile): | 272 ECU |
După 12 luni (1 an/365 de zile): | 544 ECU |
Total: | 1 088 ECU |
Ecuaţia devine:
[POZA]- A se vedea actul modificator
Ecuaţia permite calcularea lui i prin aproximări succesive care pot fi programate pe un calculator de buzunar.
Se obţine astfel i = 0,13226, rotunjit la 13,2 % (sau 13,23 %, în cazul în care se preferă o precizie de două zecimale).
B.CALCULAREA RATEI PROCENTUALE ANUALE PE BAZA UNUI AN STANDARD (UN AN = 365 DE ZILE, SAU 365,25 DE ZILE SAU 52 DE SĂPTĂMÂNI SAU 12 LUNI STANDARD)
Primul exemplu
Suma împrumutată: S = 1 000 ECU
Se rambursează într-o singură tranşă de 1 200 ECU, într-un interval de 1,5 ani (respectiv 1,5 × 365 = 547,5 de zile, 1,5 × 365,25 = 547,875 de zile, 1,5 × 366 = 549 de zile, 1,5 × 12= 18 luni sau 1,5 × 52 = 78 de săptămâni) după data împrumutului.
Ecuaţia devine:
[POZA]- A se vedea actul modificator
sau
(1+i)1,5 = 1,2
1 +i = 1,129243
i = 0,129243
Această valoare va fi rotunjită la 12,9 % (sau 12,92 %, în cazul în care se preferă o precizie de două zecimale).
Al doilea exemplu
Suma împrumutată este de S = 1 000 ECU, dar creditorul reţine 50 ECU pentru cheltuieli administrative, astfel că împrumutul este de fapt de 950 ECU; rambursarea este de 1 200 ECU, ca şi în primul exemplu, şi se face după 1,5 ani de la data împrumutului.
Ecuaţia devine:
[POZA]- A se vedea actul modificator
sau
(1 + i)1,5 = 1200/950 = 1,263157
1+i = 1,168526
i = 0,168526
Această valoare va fi rotunjită la 16,9 % (sau la 16,85 %, în cazul în care se preferă o precizie de două zecimale).
Al treilea exemplu
Suma împrumutată este de 1 000 ECU, rambursabilă în două rate, fiecare de 600 ECU, plătite după un an şi respectiv, după doi ani.
Ecuaţia devine:
[POZA]- A se vedea actul modificator
Ecuaţia se rezolvă algebric şi are ca rezultat i = 0,13066 care va fi rotunjit la 13,1 % (sau la 13,07 %, în cazul în care se preferă o precizie de două zecimale).
Al patrulea exemplu
Suma împrumutată este de S = 1 000 ECU, iar sumele care urmează să fie plătite de către împrumutat sunt următoarele:
După 3 luni (0,25 ani/13 săptămâni/91,25 zile/91,3125 zile) | 272 ECU |
După 6 luni (0,5 ani/26 săptămâni/182,5 zile/182,625 zile) | 272 ECU |
După 12 luni (1 an/52 săptămâni/365 zile/365,25 zile) | 544 ECU |
Total | 1 088 ECU |
Ecuaţia devine:
[POZA]- A se vedea actul modificator
Această ecuaţie permite determinarea lui i prin aproximări succesive care pot fi programate pe un calculator de buzunar.
Rezultatul este i = 0,13185 care va fi rotunjit la 13,2 % (sau 13,19 %, în cazul în care se preferă o precizie de două zecimale).