Secţiunea 3 - Planificarea rezoluţiei - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
SECŢIUNEA 3:Planificarea rezoluţiei
Art. 10: Planuri de rezoluţie
(1)Autoritatea de rezoluţie, după consultarea autorităţii competente, precum şi după consultarea cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative în măsura în care este relevant pentru sucursala semnificativă, elaborează un plan de rezoluţie pentru fiecare instituţie care nu face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate în conformitate cu articolele 111 şi 112 din Directiva 2013/36/UE. Planul de rezoluţie prevede măsurile de rezoluţie pe care autoritatea de rezoluţie ar putea să le întreprindă atunci când instituţia îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie. Informaţiile prevăzute la alineatul (7) litera (a) se comunică instituţiei în cauză.
(2)În elaborarea planului de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie identifică obstacolele majore în calea posibilităţii de soluţionare şi, dacă este necesar şi proporţionat, prevede măsuri relevante pentru soluţionarea respectivelor obstacole în conformitate cu capitolul II din prezentul titlu.
(3)Planul de rezoluţie ia în considerare scenarii relevante, prevăzând inclusiv posibilitatea ca intrarea în dificultate să se datoreze unor circumstanţe particulare şi individuale sau să survină pe fondul unei instabilităţi financiare extinse sau al unor evenimente sistemice. Planul de rezoluţie nu trebuie să se bazeze pe niciuna dintre următoarele:
a)orice sprijin financiar public extraordinar pe lângă utilizarea mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu articolul 100;
b)orice asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale; sau
c)orice asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate non-standard.
(4)Planul de rezoluţie include o analiză a modului şi a momentului în care instituţia poate solicita, în condiţiile prevăzute în plan, accesul la facilităţile oferite de banca centrală şi identifică acele active ce pot fi folosite drept garanţii.
(5)Autorităţile de rezoluţie pot solicita instituţiilor să le ofere asistenţă la elaborarea şi actualizarea planurilor.
(6)Planul de rezoluţie al instituţiei este reexaminat şi, după caz, actualizat cel puţin o dată pe an şi după orice modificare importantă a structurii organizaţionale sau juridice, a activităţii economice sau a poziţiei financiare a instituţiei care ar putea avea un efect semnificativ asupra eficacităţii respectivului plan sau care ar impune o modificare a planului de rezoluţie.
În scopul examinării sau actualizării planurilor de rezoluţie în conformitate cu primul paragraf, instituţiile şi autorităţile competente comunică prompt autorităţilor de rezoluţie orice modificare care impune o astfel de examinare sau actualizare a planului.
Reexaminarea menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat se realizează după punerea în aplicare a măsurilor de rezoluţie sau după exercitarea competenţelor menţionate la articolul 59.
La stabilirea termenelor menţionate la alineatul (7) literele (o) şi (p) din prezentul articol în circumstanţele menţionate la al treilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea de rezoluţie ia în considerare termenul pentru a se conforma cerinţei menţionate la articolul 104b din Directiva 2013/36/UE.

(7)Fără a aduce atingere articolului 4, planul de rezoluţie stabileşte opţiuni de aplicare asupra instituţiei a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie menţionate în titlul IV. Acesta cuprinde, cuantificat de câte ori este necesar şi posibil:
a)un rezumat al elementelor-cheie ale planului;
b)un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul instituţiei ulterior transmiterii ultimelor informaţii referitoare la rezoluţie;
c)o demonstraţie a modului în care funcţiile critice şi liniile de activitate esenţiale ar putea fi separate din punct de vedere juridic şi economic, în măsura necesară, de alte funcţii în vederea asigurării continuităţii şi a rezilienţei operaţionale digitale în cazul intrării în dificultate a instituţiei;

d)o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;
e)o descriere detaliată a evaluării posibilităţilor de soluţionare, efectuată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol şi articolul 15;
f)o descriere a tuturor măsurilor necesare conform articolului 17 pentru a aborda sau înlătura obstacolele din calea posibilităţilor de soluţionare, identificate în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 15;
g)o descriere a proceselor de stabilire a valorii şi tranzacţionabilităţii funcţiilor critice, a liniilor de activitate esenţiale şi a activelor instituţiei;
h)o descriere detaliată a măsurilor destinate garantării faptului că informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 11 sunt actualizate şi puse la dispoziţia autorităţilor de rezoluţie în orice moment;
i)explicarea, de către autoritatea de rezoluţie, a modului în care pot fi finanţate opţiunile de rezoluţie fără recurgerea la oricare dintre următoarele:
(i)niciun fel de sprijin financiar public extraordinar, în afara utilizării mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu articolul 100;
(ii)asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale; sau
(iii)asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate non-standard;
j)o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluţie care ar putea fi aplicate, în funcţie de diferitele scenarii posibile şi termenele aplicabile;
k)o descriere a interdependenţelor critice;
l)o descriere a opţiunilor care ar permite menţinerea accesului la serviciile de plăţi şi de compensare şi o evaluare a portabilităţii poziţiilor clientului;
m)o analiză a impactului planului asupra angajaţilor instituţiei, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate şi o descriere a procedurilor vizate pentru consultarea personalului în cursul procesului de rezoluţie, ţinând seama de sistemele naţionale de dialog cu partenerii sociali, după caz;
n)un plan de comunicare cu mass-media şi cu publicul;
o)cerinţele menţionate la articolele 45e şi 45f, precum şi un termen pentru a ajunge la nivelul respectiv, în conformitate cu articolul 45m;

p)în cazul în care autoritatea de rezoluţie aplică articolul 45b alineatul (4), (5) sau (7), un calendar pentru asigurarea conformităţii de către entitatea de rezoluţie, în conformitate cu articolul 45m;

q)o descriere a operaţiunilor şi a sistemelor esenţiale pentru a menţine funcţionarea continuă a proceselor operaţionale ale instituţiei, inclusiv a reţelelor şi sistemelor informatice menţionate în Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (*5);
(*5)Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind rezilienţa operaţională digitală a sectorului financiar şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 şi (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, p. 1).

r)după caz, orice opinie exprimată de instituţie cu privire la planul de rezoluţie.
(8)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a solicita unei instituţii şi unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d) să păstreze o evidenţă detaliată a contractelor financiare la care aceasta este parte. Autoritatea de rezoluţie poate specifica un termen în care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d) trebuie să furnizeze respectivele evidenţe. Acelaşi termen se aplică tuturor instituţiilor şi tuturor entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) aflate sub jurisdicţia sa. Autoritatea de rezoluţie poate decide să stabilească termene diferite pentru diferitele tipuri de contracte financiare menţionate la articolul 2 punctul 100. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţelor de colectare a informaţiilor ale autorităţii competente.
(9)ABE, după consultarea cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare detaliate, specificând conţinutul planului de rezoluţie.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE examinează şi, după caz, actualizează standardele tehnice de reglementare în scopul, printre altele, de a ţine seama de dispoziţiile capitolului II din Regulamentul (UE) 2022/2554.

Art. 11: Informaţii de furnizat pentru planurile de rezoluţie şi cooperarea din partea instituţiei
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a solicita instituţiilor:
a)să coopereze atât cât este necesar la elaborarea planurilor de rezoluţie;
b)să furnizeze, fie direct, fie prin intermediul autorităţii competente, toate informaţiile necesare elaborării şi punerii în aplicare a planurilor de rezoluţie.
Mai exact, autorităţile de rezoluţie au competenţa de a solicita, printre altele, informaţiile şi analiza menţionate în secţiunea B din anexă.
(2)Autorităţile competente din statele membre relevante cooperează cu autorităţile de rezoluţie pentru a verifica în ce măsură informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt deja disponibile, în întregime sau în parte. În cazul în care ele sunt disponibile, autorităţile competente furnizează aceste informaţii autorităţilor de rezoluţie.
(3)ABE elaborează proiectele de standarde tehnice pentru a specifica procedurile de punere în aplicare referitoare la proceduri şi un set minim de formulare şi modele tip pentru furnizarea informaţiilor în temeiul prezentului articol.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 12: Planuri de rezoluţie a grupului
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie ale grupului, împreună cu autorităţile de rezoluţie ale filialelor şi în urma consultării autorităţilor de rezoluţie ale sucursalelor semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursala de importanţă semnificativă, elaborează planul de rezoluţie a grupului. Acest plan de rezoluţie a grupului identifică măsurile care se impun în ceea ce priveşte:
a)întreprinderea-mamă din Uniune;
b)filialele care fac parte din grup şi sunt stabilite în Uniune;
c)entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (c) şi (d); şi
d)sub rezerva titlului VI, filialele care fac parte din grup şi sunt situate în afara Uniunii.
În conformitate cu măsurile menţionate la primul paragraf, planul de rezoluţie identifică pentru fiecare grup entităţile de rezoluţie şi grupurile de rezoluţie.

(2)Planul de rezoluţie a grupului trebuie să fie elaborat pe baza informaţiilor furnizate în conformitate cu articolul 11.
(3)Planul de rezoluţie a grupului:
a)stabileşte măsurile de rezoluţie care urmează a fi luate de entităţile de rezoluţie în scenariile menţionate la articolul 10 alineatul (3) şi implicaţiile acestor măsuri de rezoluţie pentru celelalte entităţi din grup menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), întreprinderea-mamă şi instituţiile filiale;
a1)în cazul în care un grup este format din mai multe grupuri de rezoluţie, stabileşte măsurile de rezoluţie care urmează a fi luate în cazul entităţilor de rezoluţie din cadrul fiecărui grup de rezoluţie şi efectele acestor măsuri asupra:
(i)altor entităţi din grup care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie;
(ii)altor grupuri de rezoluţie;

b)examinează în ce măsură instrumentele de rezoluţie ar putea fi aplicate şi competenţele de rezoluţie exercitate, în ceea ce priveşte entităţile de rezoluţie stabilite în Uniune în mod coordonat, inclusiv măsurile care vizează facilitarea achiziţionării, de către un terţ din grup în ansamblul său, a unor linii de activitate separate sau a unor activităţi desfăşurate de mai multe entităţi din grup, sau în cazul anumitor entităţi din grup sau al anumitor grupuri de rezoluţie şi identifică eventualele obstacole din calea unei rezoluţii coordonate;

c)în cazul grupurilor care conţin entităţi constituite în ţări terţe, identifică modalităţile adecvate de cooperare şi de coordonare cu autorităţile relevante ale respectivelor ţări terţe şi implicaţiile pentru rezoluţia în cadrul Uniunii.
d)identifică măsurile necesare, inclusiv separarea din punct de vedere juridic şi economic a anumitor funcţii sau liniile de activitate, pentru a facilita rezoluţia grupului, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie;
e)stabileşte măsuri suplimentare, care nu sunt prevăzute în prezenta directivă, pe care autorităţile de rezoluţie relevante intenţionează să le ia în cazul entităţilor din cadrul fiecărui grup de rezoluţie;

f)identifică modul în care ar putea fi finanţate măsurile de rezoluţie a grupului şi în cazul în care ar fi necesare mecanisme de finanţare, defineşte principii de partajare a responsabilităţii pentru respectiva finanţare între surse de finanţare din diferite state membre. Planul nu trebuie să se bazeze pe niciuna dintre următoarele:
(i)orice fel de sprijin financiar public extraordinar, în afara utilizării mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu articolul 100;
(ii)orice asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale; sau
(iii)orice asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate non-standard.
Principiile respective sunt definite pe baza unor criterii echitabile şi echilibrate şi iau în considerare în special articolul 107 alineatul (5) şi impactul asupra stabilităţii financiare în toate statele membre vizate.
(4)Evaluarea posibilităţilor de soluţionare a grupului în temeiul articolului 16 se realizează concomitent cu elaborarea şi actualizarea planului de rezoluţie a grupului în conformitate cu prezentul articol. În planul de rezoluţie a grupului se include o descriere detaliată a evaluării posibilităţilor de soluţionare, efectuată în conformitate cu articolul 16.
(5)Planul de rezoluţie a grupului nu are un impact disproporţionat asupra niciunui stat membru.
(6)ABE, după consultarea cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, specificând conţinutul planului de rezoluţie, ţinând cont de diversitatea modelelor de afaceri ale grupurilor de pe piaţa internă.
ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 13: Cerinţe şi proceduri pentru planurile de rezoluţie a grupurilor
(1)Întreprinderile-mamă din Uniune transmit informaţiile care pot fi solicitate în conformitate cu articolul 11 către autoritatea de rezoluţie a grupului. Aceste informaţii se referă la întreprinderea-mamă din Uniune, şi, conform solicitării, la fiecare dintre entităţile care fac parte din grup, inclusiv cele menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (c) şi (d).
Cu condiţia instituirii cerinţelor de confidenţialitate prevăzute de prezenta directivă, autoritatea de rezoluţie a grupului transmite informaţiile menţionate în prezentul alineat către:
a)ABE;
b)autorităţile de rezoluţie ale filialelor;
c)autorităţile de rezoluţie ale jurisdicţiilor în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursala semnificativă;
d)autorităţilor competente relevante menţionate la articolele 115 şi 116 din Directiva 2013/36/UE; şi
e)autorităţile de rezoluţie ale statelor membre în care sunt stabilite entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (c) şi (d).
Informaţiile furnizate de autoritatea de rezoluţie a grupului autorităţilor de rezoluţie şi autorităţilor competente ale filialelor, autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative şi autorităţilor competente relevante menţionate la articolele 115 şi 116 din Directiva 2013/36/UE, includ cel puţin toate informaţiile relevante pentru filială sau pentru sucursala semnificativă. Informaţiile furnizate ABE cuprind toate informaţiile relevante pentru rolul ABE referitor la planurile de rezoluţie a grupului. În cazul informaţiilor referitoare la filiale din ţări terţe, autoritatea de rezoluţie la nivel de grup nu are obligaţia de a le transmite fără consimţământul autorităţii de supraveghere sau al autorităţii de rezoluţie relevante din ţara terţă respectivă.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie a grupurilor, acţionând împreună cu autorităţile de rezoluţie menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol, elaborează şi actualizează planurile de rezoluţie a grupurilor, în cadrul colegiilor de rezoluţie şi după consultarea cu autorităţile competente relevante, inclusiv cu autorităţile competente din jurisdicţiile statelor membre în care sunt situate sucursale de importanţă semnificativă. Autorităţile de rezoluţie a grupului pot, cu condiţia să îndeplinească cerinţele de confidenţialitate stabilite la articolul 98 din prezenta directivă, să ia iniţiativa de a implica în elaborarea şi actualizarea planurilor de rezoluţie a grupului autorităţi de rezoluţie din ţări terţe în ale căror jurisdicţii grupul a înfiinţat filiale, holdinguri financiare sau sucursale semnificative în sensul articolului 51 din Directiva 2013/36/UE.
(3)Statele membre se asigură că planurile de rezoluţie a grupului sunt reexaminate şi, după caz, actualizate, cel puţin o dată pe an, precum şi după orice modificare a structurii juridice sau organizaţionale, a activităţii economice sau a poziţiei financiare a grupului, inclusiv a oricărei entităţi din grup, care ar putea avea un efect major asupra planului sau ar necesita modificarea sa.
(4)Adoptarea planului de rezoluţie a grupului ia forma unei decizii comune a autorităţii de rezoluţie a grupului şi a autorităţilor de rezoluţie ale filialelor.
În cazul în care un grup este format din mai multe grupuri de rezoluţie, planificarea măsurilor de rezoluţie menţionate la articolul 12 alineatul (3) litera (aa) se include într-o decizie comună, astfel cum se menţionează la primul paragraf de la prezentul alineat."
Aceste autorităţi de rezoluţie iau o decizie comună în termen de patru luni de la data transmiterii de către autoritatea de rezoluţie a grupului a informaţiilor menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf.

ABE poate, la cererea unei autorităţi competente, acorda asistenţă autorităţilor de rezoluţie, în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)În absenţa unei decizii comune a autorităţilor de rezoluţie în termen de patru luni, autoritatea de rezoluţie a grupului ia propria decizie cu privire la planul de rezoluţie a grupului. Decizia este temeinic motivată şi ia în considerare avizele şi rezervele altor autorităţi de rezoluţie. Decizia se transmite întreprinderii-mamă din Uniune de către autoritate de rezoluţie a grupului.
Sub rezerva alineatului (9) din prezentul articol, dacă până la finalul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile de rezoluţie aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea de rezoluţie a grupului îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie care poate fi luată de ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând ulterior propria sa decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni este considerată a fi perioada de conciliere în înţelesul regulamentului menţionat. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună. Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. În absenţa unei decizii a ABE în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii de rezoluţie a grupului.
(6)În absenţa unei decizii comune a autorităţilor de rezoluţie în termen de patru luni, fiecare autoritate de rezoluţie responsabilă pentru o filială care nu este de acord cu planul de rezoluţie a grupului ia propria sa decizie şi, după caz, identifică entitatea de rezoluţie şi elaborează şi păstrează la zi un plan de rezoluţie pentru grupul de rezoluţie format din entităţile aflate în jurisdicţia sa. Fiecare dintre deciziile individuale ale autorităţilor de rezoluţie care şi-au exprimat dezacordul este motivată temeinic, prezintă motivele dezacordului cu planul de rezoluţie a grupului care a fost propus şi ia în considerare avizele şi rezervele celorlalte autorităţi de rezoluţie şi ale autorităţilor competente. Fiecare autoritate de rezoluţie notifică decizia sa celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie.
Sub rezerva alineatului (9) din prezentul articol, dacă până la finalul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile de rezoluţie aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea de rezoluţie în cauză îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie care poate fi luată de ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând ulterior propria sa decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni este considerată a fi perioada de conciliere în înţelesul regulamentului menţionat. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună. Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. În absenţa unei decizii a ABE în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii de rezoluţie a filialei.
(7)Celelalte autorităţi de rezoluţie între care nu există un dezacord în conformitate cu alineatul (6) pot ajunge la o decizie comună privind planul de rezoluţie a grupului care acoperă entităţile din grup aflate sub jurisdicţiile lor.
(8)Deciziile comune menţionate la alineatele (4) şi (7), precum şi deciziile adoptate de autorităţile de rezoluţie în absenţa deciziei comune menţionate la alineatele (5) şi (6) sunt recunoscute ca fiind definitive şi sunt aplicate de către celelalte autorităţi de rezoluţie vizate.
(9)În conformitate cu alineatele (5) şi (6) din prezentul articol, la cererea unei autorităţi de rezoluţie, ABE poate acorda asistenţă autorităţilor de rezoluţie în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu excepţia cazului în care oricare dintre autorităţile de rezoluţie vizate evaluează că aspectul care face obiectul dezacordului poate afecta în orice mod responsabilităţile fiscale ale statului său membru.
(10)În cazul în care sunt luate decizii comune în temeiul alineatelor (4) şi (7) şi în cazul în care o autoritate de rezoluţie consideră, în temeiul alineatului (9), că motivul dezacordului privind planurile de rezoluţie a grupului aduce atingere responsabilităţilor fiscale ale statului său membru, aceasta procedează la o reevaluare a planului de rezoluţie a grupului, inclusiv cerinţa minimă privind fondurile proprii şi pasivele eligibile.
Art. 14: Transmiterea planurilor de rezoluţie către autorităţile competente
(1)Autoritatea de rezoluţie transmite autorităţilor competente relevante planurile de rezoluţie şi orice modificări aduse acestora.
(2)Autoritatea de rezoluţie a grupului transmite autorităţilor competente relevante planurile de rezoluţie a grupurilor şi orice modificări aduse acestora.
(3)În cazul în care instituţia, entitatea sau grupul este un conglomerat financiar sau face parte dintr-un conglomerat financiar, autoritatea de rezoluţie sau autoritatea de rezoluţie de la nivelul grupului transmite, de asemenea, planurile de rezoluţie sau planurile de rezoluţie a grupului autorităţii de rezoluţie în domeniul asigurărilor şi autorităţii de supraveghere în domeniul asigurărilor în cauză.