Art. 12. - Art. 12: Planuri de rezoluţie a grupului - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 12: Planuri de rezoluţie a grupului
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie ale grupului, împreună cu autorităţile de rezoluţie ale filialelor şi în urma consultării autorităţilor de rezoluţie ale sucursalelor semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursala de importanţă semnificativă, elaborează planul de rezoluţie a grupului. Acest plan de rezoluţie a grupului identifică măsurile care se impun în ceea ce priveşte:
a)întreprinderea-mamă din Uniune;
b)filialele care fac parte din grup şi sunt stabilite în Uniune;
c)entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (c) şi (d); şi
d)sub rezerva titlului VI, filialele care fac parte din grup şi sunt situate în afara Uniunii.
În conformitate cu măsurile menţionate la primul paragraf, planul de rezoluţie identifică pentru fiecare grup entităţile de rezoluţie şi grupurile de rezoluţie.

(2)Planul de rezoluţie a grupului trebuie să fie elaborat pe baza informaţiilor furnizate în conformitate cu articolul 11.
(3)Planul de rezoluţie a grupului:
a)stabileşte măsurile de rezoluţie care urmează a fi luate de entităţile de rezoluţie în scenariile menţionate la articolul 10 alineatul (3) şi implicaţiile acestor măsuri de rezoluţie pentru celelalte entităţi din grup menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), întreprinderea-mamă şi instituţiile filiale;
a1)în cazul în care un grup este format din mai multe grupuri de rezoluţie, stabileşte măsurile de rezoluţie care urmează a fi luate în cazul entităţilor de rezoluţie din cadrul fiecărui grup de rezoluţie şi efectele acestor măsuri asupra:
(i)altor entităţi din grup care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie;
(ii)altor grupuri de rezoluţie;

b)examinează în ce măsură instrumentele de rezoluţie ar putea fi aplicate şi competenţele de rezoluţie exercitate, în ceea ce priveşte entităţile de rezoluţie stabilite în Uniune în mod coordonat, inclusiv măsurile care vizează facilitarea achiziţionării, de către un terţ din grup în ansamblul său, a unor linii de activitate separate sau a unor activităţi desfăşurate de mai multe entităţi din grup, sau în cazul anumitor entităţi din grup sau al anumitor grupuri de rezoluţie şi identifică eventualele obstacole din calea unei rezoluţii coordonate;

c)în cazul grupurilor care conţin entităţi constituite în ţări terţe, identifică modalităţile adecvate de cooperare şi de coordonare cu autorităţile relevante ale respectivelor ţări terţe şi implicaţiile pentru rezoluţia în cadrul Uniunii.
d)identifică măsurile necesare, inclusiv separarea din punct de vedere juridic şi economic a anumitor funcţii sau liniile de activitate, pentru a facilita rezoluţia grupului, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie;
e)stabileşte măsuri suplimentare, care nu sunt prevăzute în prezenta directivă, pe care autorităţile de rezoluţie relevante intenţionează să le ia în cazul entităţilor din cadrul fiecărui grup de rezoluţie;

f)identifică modul în care ar putea fi finanţate măsurile de rezoluţie a grupului şi în cazul în care ar fi necesare mecanisme de finanţare, defineşte principii de partajare a responsabilităţii pentru respectiva finanţare între surse de finanţare din diferite state membre. Planul nu trebuie să se bazeze pe niciuna dintre următoarele:
(i)orice fel de sprijin financiar public extraordinar, în afara utilizării mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu articolul 100;
(ii)orice asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale; sau
(iii)orice asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate non-standard.
Principiile respective sunt definite pe baza unor criterii echitabile şi echilibrate şi iau în considerare în special articolul 107 alineatul (5) şi impactul asupra stabilităţii financiare în toate statele membre vizate.
(4)Evaluarea posibilităţilor de soluţionare a grupului în temeiul articolului 16 se realizează concomitent cu elaborarea şi actualizarea planului de rezoluţie a grupului în conformitate cu prezentul articol. În planul de rezoluţie a grupului se include o descriere detaliată a evaluării posibilităţilor de soluţionare, efectuată în conformitate cu articolul 16.
(5)Planul de rezoluţie a grupului nu are un impact disproporţionat asupra niciunui stat membru.
(6)ABE, după consultarea cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, specificând conţinutul planului de rezoluţie, ţinând cont de diversitatea modelelor de afaceri ale grupurilor de pe piaţa internă.
ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.