Art. 13. - Art. 13: Cerinţe şi proceduri pentru planurile de rezoluţie a grupurilor - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 13: Cerinţe şi proceduri pentru planurile de rezoluţie a grupurilor
(1)Întreprinderile-mamă din Uniune transmit informaţiile care pot fi solicitate în conformitate cu articolul 11 către autoritatea de rezoluţie a grupului. Aceste informaţii se referă la întreprinderea-mamă din Uniune, şi, conform solicitării, la fiecare dintre entităţile care fac parte din grup, inclusiv cele menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (c) şi (d).
Cu condiţia instituirii cerinţelor de confidenţialitate prevăzute de prezenta directivă, autoritatea de rezoluţie a grupului transmite informaţiile menţionate în prezentul alineat către:
a)ABE;
b)autorităţile de rezoluţie ale filialelor;
c)autorităţile de rezoluţie ale jurisdicţiilor în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursala semnificativă;
d)autorităţilor competente relevante menţionate la articolele 115 şi 116 din Directiva 2013/36/UE; şi
e)autorităţile de rezoluţie ale statelor membre în care sunt stabilite entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (c) şi (d).
Informaţiile furnizate de autoritatea de rezoluţie a grupului autorităţilor de rezoluţie şi autorităţilor competente ale filialelor, autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative şi autorităţilor competente relevante menţionate la articolele 115 şi 116 din Directiva 2013/36/UE, includ cel puţin toate informaţiile relevante pentru filială sau pentru sucursala semnificativă. Informaţiile furnizate ABE cuprind toate informaţiile relevante pentru rolul ABE referitor la planurile de rezoluţie a grupului. În cazul informaţiilor referitoare la filiale din ţări terţe, autoritatea de rezoluţie la nivel de grup nu are obligaţia de a le transmite fără consimţământul autorităţii de supraveghere sau al autorităţii de rezoluţie relevante din ţara terţă respectivă.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie a grupurilor, acţionând împreună cu autorităţile de rezoluţie menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol, elaborează şi actualizează planurile de rezoluţie a grupurilor, în cadrul colegiilor de rezoluţie şi după consultarea cu autorităţile competente relevante, inclusiv cu autorităţile competente din jurisdicţiile statelor membre în care sunt situate sucursale de importanţă semnificativă. Autorităţile de rezoluţie a grupului pot, cu condiţia să îndeplinească cerinţele de confidenţialitate stabilite la articolul 98 din prezenta directivă, să ia iniţiativa de a implica în elaborarea şi actualizarea planurilor de rezoluţie a grupului autorităţi de rezoluţie din ţări terţe în ale căror jurisdicţii grupul a înfiinţat filiale, holdinguri financiare sau sucursale semnificative în sensul articolului 51 din Directiva 2013/36/UE.
(3)Statele membre se asigură că planurile de rezoluţie a grupului sunt reexaminate şi, după caz, actualizate, cel puţin o dată pe an, precum şi după orice modificare a structurii juridice sau organizaţionale, a activităţii economice sau a poziţiei financiare a grupului, inclusiv a oricărei entităţi din grup, care ar putea avea un efect major asupra planului sau ar necesita modificarea sa.
(4)Adoptarea planului de rezoluţie a grupului ia forma unei decizii comune a autorităţii de rezoluţie a grupului şi a autorităţilor de rezoluţie ale filialelor.
În cazul în care un grup este format din mai multe grupuri de rezoluţie, planificarea măsurilor de rezoluţie menţionate la articolul 12 alineatul (3) litera (aa) se include într-o decizie comună, astfel cum se menţionează la primul paragraf de la prezentul alineat."
Aceste autorităţi de rezoluţie iau o decizie comună în termen de patru luni de la data transmiterii de către autoritatea de rezoluţie a grupului a informaţiilor menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf.
ABE poate, la cererea unei autorităţi competente, acorda asistenţă autorităţilor de rezoluţie, în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)În absenţa unei decizii comune a autorităţilor de rezoluţie în termen de patru luni, autoritatea de rezoluţie a grupului ia propria decizie cu privire la planul de rezoluţie a grupului. Decizia este temeinic motivată şi ia în considerare avizele şi rezervele altor autorităţi de rezoluţie. Decizia se transmite întreprinderii-mamă din Uniune de către autoritate de rezoluţie a grupului.
Sub rezerva alineatului (9) din prezentul articol, dacă până la finalul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile de rezoluţie aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea de rezoluţie a grupului îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie care poate fi luată de ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând ulterior propria sa decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni este considerată a fi perioada de conciliere în înţelesul regulamentului menţionat. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună. Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. În absenţa unei decizii a ABE în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii de rezoluţie a grupului.
(6)În absenţa unei decizii comune a autorităţilor de rezoluţie în termen de patru luni, fiecare autoritate de rezoluţie responsabilă pentru o filială care nu este de acord cu planul de rezoluţie a grupului ia propria sa decizie şi, după caz, identifică entitatea de rezoluţie şi elaborează şi păstrează la zi un plan de rezoluţie pentru grupul de rezoluţie format din entităţile aflate în jurisdicţia sa. Fiecare dintre deciziile individuale ale autorităţilor de rezoluţie care şi-au exprimat dezacordul este motivată temeinic, prezintă motivele dezacordului cu planul de rezoluţie a grupului care a fost propus şi ia în considerare avizele şi rezervele celorlalte autorităţi de rezoluţie şi ale autorităţilor competente. Fiecare autoritate de rezoluţie notifică decizia sa celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie.
Sub rezerva alineatului (9) din prezentul articol, dacă până la finalul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile de rezoluţie aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea de rezoluţie în cauză îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie care poate fi luată de ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând ulterior propria sa decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni este considerată a fi perioada de conciliere în înţelesul regulamentului menţionat. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună. Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. În absenţa unei decizii a ABE în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii de rezoluţie a filialei.
(7)Celelalte autorităţi de rezoluţie între care nu există un dezacord în conformitate cu alineatul (6) pot ajunge la o decizie comună privind planul de rezoluţie a grupului care acoperă entităţile din grup aflate sub jurisdicţiile lor.
(8)Deciziile comune menţionate la alineatele (4) şi (7), precum şi deciziile adoptate de autorităţile de rezoluţie în absenţa deciziei comune menţionate la alineatele (5) şi (6) sunt recunoscute ca fiind definitive şi sunt aplicate de către celelalte autorităţi de rezoluţie vizate.
(9)În conformitate cu alineatele (5) şi (6) din prezentul articol, la cererea unei autorităţi de rezoluţie, ABE poate acorda asistenţă autorităţilor de rezoluţie în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu excepţia cazului în care oricare dintre autorităţile de rezoluţie vizate evaluează că aspectul care face obiectul dezacordului poate afecta în orice mod responsabilităţile fiscale ale statului său membru.
(10)În cazul în care sunt luate decizii comune în temeiul alineatelor (4) şi (7) şi în cazul în care o autoritate de rezoluţie consideră, în temeiul alineatului (9), că motivul dezacordului privind planurile de rezoluţie a grupului aduce atingere responsabilităţilor fiscale ale statului său membru, aceasta procedează la o reevaluare a planului de rezoluţie a grupului, inclusiv cerinţa minimă privind fondurile proprii şi pasivele eligibile.