Directiva 2014/49/UE/16-apr-2014 privind schemele de garantare a depozitelor
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 30 Octombrie 2014
Directiva 2014/49/UE/16-apr-2014 privind schemele de garantare a depozitelor
Dată act: 16-apr-2014
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(reformare)
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1), având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale, având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1), hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(1)JO C 99, 31.3.2011, p. 1.
(2)Poziţia Parlamentului European din 16 februarie 2012 (JO C 249 E, 30.8.2013, p. 81) şi Decizia în primă lectură a Consiliului din 3 martie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziţia Parlamentului European din 16 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3) a fost modificată substanţial (4). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivei directive.
(3)Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (JO L 135, 31.5.1994, p. 5).
(4)A se vedea anexa III.
(2)Pentru a facilita iniţierea şi desfăşurarea activităţii instituţiilor de credit, este necesar să se elimine anumite diferenţe dintre legislaţiile statelor membre în ceea ce priveşte regulile în materie de scheme de garantare a depozitelor (SGD) aplicabile acestor instituţii de credit.
(3)Prezenta directivă reprezintă un instrument esenţial pentru realizarea pieţei interne din punctul de vedere al libertăţii de stabilire şi al libertăţii de a presta servicii financiare în domeniul instituţiilor de credit, sporind totodată stabilitatea sistemului bancar şi protecţia deponenţilor. Având în vedere costurile economice totale generate de falimentul unei instituţii de credit, precum şi impactul negativ asupra stabilităţii financiare şi încrederii deponenţilor, este indicat nu numai să se stabilească obligaţii de rambursare către deponenţi, ci şi să se permită statelor membre să aibă suficientă flexibilitate pentru a autoriza SGD-urile să pună în aplicare măsuri de diminuare a posibilităţii apariţiei unor creanţe viitoare împotriva SGD-urilor. Aceste măsuri ar trebui să respecte întotdeauna normele privind ajutoarele de stat.
(4)Pentru a ţine seama de integrarea crescândă pe piaţa internă, ar trebui să fie posibilă fuzionarea SGD-urilor din diferite state membre sau crearea unor scheme transfrontaliere separate pe bază de voluntariat. Statele membre ar trebui să asigure suficientă stabilitate şi o componenţă echilibrată a SGD-urilor noi şi a celor existente. Ar trebui evitate efectele negative asupra stabilităţii financiare, cum ar fi în cazul în care sunt transferate într-o SGD transfrontalieră doar instituţiile de credit cu un profil de risc ridicat.
(5)Directiva 94/19/CE impune Comisiei, atunci când este cazul, să prezinte propuneri de modificare a respectivei directive. Prezenta directivă include armonizarea mecanismelor de finanţare a SGD-urilor, introducerea contribuţiilor în funcţie de risc, precum şi armonizarea sferei de produse şi de deponenţi care beneficiază de acoperire.
(6)Directiva 94/19/CE se bazează pe principiul armonizării minime. În consecinţă, în prezent în Uniune există SGD-uri având caracteristici foarte diferite. Ca urmare a cerinţelor comune prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să se asigure deponenţilor un nivel uniform de protecţie în întreaga Uniune, concomitent cu acelaşi nivel de stabilitate a SGD-urilor. În acelaşi timp, aceste cerinţe comune sunt extrem de importante pentru a elimina denaturările pieţei. Prezenta directivă contribuie, prin urmare, la finalizarea pieţei interne.
(7)Drept consecinţă a prezentei directive, deponenţii vor beneficia de un acces mult îmbunătăţit la SGD-uri, graţie unui domeniu de aplicare lărgit şi clarificat, unor perioade de rambursare mai scurte, unor informaţii îmbunătăţite şi unor cerinţe de finanţare solidă. Acest lucru va spori încrederea consumatorilor în stabilitatea financiară pe întreaga piaţă internă.
(8)Statele membre ar trebui să se asigure că SGD-urile lor dispun de practici de guvernanţă solide şi că întocmesc rapoarte anuale de activitate.
(9)În eventualitatea închiderii unei instituţii de credit insolvabile, deponenţii la oricare dintre sucursalele situate într-un stat membru, altul decât cel în care instituţia de credit îşi are sediul, ar trebui să fie protejaţi prin aceeaşi SGD ca şi ceilalţi deponenţi la instituţia de credit respectivă.
(10)Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să includă în domeniul său de aplicare instituţiile de credit astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) care nu intră sub incidenţa Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (2) în temeiul articolului 2 alineatul (5) din respectiva directivă. Statele membre ar trebui să fie capabile să decidă că, în sensul prezentei directive, casa centrală şi toate instituţiile de credit afiliate casei centrale respective sunt tratate drept o singură instituţie de credit.
(1)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(2)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(11)În principiu, prezenta directivă impune fiecărei instituţii de credit să devină membră a unei SGD. Un stat membru care acceptă sucursale ale unei instituţii de credit care îşi are sediul într-o ţară terţă ar trebui să decidă cum să aplice prezenta directivă acestor sucursale şi să ţină cont de nevoia de protecţie a deponenţilor şi de păstrare a integrităţii sistemului financiar. Deponenţii la aceste sucursale ar trebui să fie pe deplin conştienţi de acordurile de garantare care îi afectează.
(12)Ar trebui să fie recunoscut faptul că există sisteme instituţionale de protecţie (SIP) care protejează instituţia de credit în sine şi care garantează, în special, lichiditatea şi solvabilitatea acesteia. Dacă o astfel de schemă este separată de SGD, rolul său de protecţie suplimentară ar trebui luat în considerare la stabilirea contribuţiilor membrilor săi la SGD-uri. Nivelul armonizat al acoperirii prevăzut de prezenta directivă nu ar trebui să afecteze schemele care protejează instituţiile de credit în sine, decât dacă acestea efectuează rambursări către deponenţi.
(13)Fiecare instituţie de credit ar trebui să participe la o SGD recunoscută în temeiul prezentei directive, asigurându-se astfel un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi condiţii de concurenţă echitabile între instituţiile de credit, precum şi prevenirea arbitrajului de reglementare. SGD ar trebui să fie în măsură să ofere această protecţie în permanenţă.
(14)Funcţia de bază a unei SGD este aceea de a proteja deponenţii de consecinţele insolvenţei unei instituţii de credit. SGD-urile ar trebui să fie în măsură să ofere această protecţie în mai multe moduri. SGD-urile ar trebui utilizate în special pentru a oferi rambursări deponenţilor în temeiul prezentei directive (o funcţie de "ghişeu de plăţi").
(15)SGD-urile ar trebui, de asemenea, să asiste în finanţarea rezoluţiei instituţiilor de credit în conformitate cu Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului(1).
(1)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (a se vedea pagina 190 din prezentul Jurnal Oficial).
(16)De asemenea, ar trebui să fie posibil, în limitele permise de dreptul intern, ca o SGD să depăşească simpla funcţie de rambursare şi să utilizeze resursele financiare disponibile pentru a preveni falimentul unei instituţii de credit, evitând astfel costurile pe care le implică rambursarea către deponenţi, precum şi alte efecte negative. Totuşi, aceste măsuri ar trebui puse în practică într-un cadru clar definit şi ar trebui să respecte în orice caz normele privind ajutoarele de stat. Printre altele, SGD-urile ar trebui să dispună de sisteme şi proceduri adecvate pentru selectarea şi punerea în aplicare a unor astfel de măsuri şi pentru monitorizarea riscurilor aferente. Punerea în aplicare a unor astfel de măsuri ar trebui să fie supusă impunerii de condiţii asupra instituţiei de credit, care să implice cel puţin monitorizarea mai strictă a riscurilor şi drepturi suplimentare de verificare pentru SGD-uri. Costurile măsurilor luate pentru a preveni falimentul unei instituţii de credit nu ar trebui să depăşească costurile de îndeplinire a obligaţiilor legale sau contractuale ale respectivei SGD în ceea ce priveşte protecţia depozitelor acoperite la instituţia de credit sau a instituţiei înseşi.
(17)SGD-urile ar trebui, de asemenea, să poată lua forma unui SIP. Autorităţile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a recunoaşte SIP-urile drept SGD-uri dacă îndeplinesc criteriile prevăzute în prezenta directivă.
(18)Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice schemelor contractuale sau SIP-urilor care nu sunt recunoscute oficial drept SGD-uri, exceptând în ceea ce priveşte cerinţele limitate privind publicitatea şi informarea deponenţilor în cazul excluderii sau retragerii unei instituţii de credit. În orice caz, schemele contractuale şi SIP-urile sunt supuse normelor privind ajutoarele de stat.
(19)Pe perioada crizei financiare recente, creşterile necoordonate ale acoperirii în Uniune a determinat deponenţii, în unele cazuri, să îşi transfere fondurile către instituţii de credit în ţări în care nivelul de garantare a depozitelor era mai ridicat. Astfel de creşteri necoordonate au dus la epuizarea lichidităţilor instituţiilor de credit în perioade de dificultăţi financiare. În perioadele de stabilitate este posibil ca acoperirea diferită să determine deponenţii să aleagă depozitele cel mai bine protejate în detrimentul produselor de depozit cel mai adecvate pentru aceştia. Este posibil ca o asemenea acoperire diferită să ducă la denaturarea concurenţei pe piaţa internă. Este aşadar necesară asigurarea unui nivel armonizat al protecţiei depozitelor de către toate SGD-urile recunoscute, indiferent de locul în care se află depozitele în cadrul Uniunii. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil pe o perioadă limitată de timp ca anumite depozite legate de situaţia personală a deponenţilor să fie acoperite la un nivel mai ridicat.
(20)Acelaşi nivel de acoperire ar trebui să se aplice tuturor deponenţilor, indiferent dacă moneda statului membru este euro sau nu. Statele membre a căror monedă nu este euro ar trebui să aibă posibilitatea de a rotunji sumele rezultate din conversie fără a compromite protecţia echivalentă a deponenţilor.
(21)Pe de o parte, nivelul de acoperire prevăzut de prezenta directivă nu ar trebui să lase o prea mare parte a depozitelor fără protecţie, atât în interesul protecţiei consumatorilor, cât şi în cel al stabilităţii sistemului financiar. Pe de altă parte, costul finanţării SGD-urilor ar trebui luat în considerare. Este indicat, aşadar, să se stabilească nivelul armonizat de acoperire la 100 000 EUR.
(22)Prezenta directivă reţine principiul unei limite armonizate pentru fiecare deponent, şi nu pentru fiecare depozit. Este aşadar adecvat să se ia în considerare depozitele plasate de deponenţi care nu sunt menţionaţi ca titulari ai unui cont sau care nu sunt titulari unici ai unui cont. Limita ar trebui aplicată fiecărui deponent care poate fi identificat. Principiul conform căruia limita se aplică fiecărui deponent care poate fi identificat nu ar trebui aplicat organismelor de plasament colectiv supuse unor norme speciale de protecţie care nu se aplică unor astfel de depozite.
(23)Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2) a introdus un nivel de acoperire fix stabilit la 100 000 EUR, care a pus unele state membre în situaţia de a fi nevoite să îşi micşoreze nivelul de acoperire, riscând să submineze încrederea deponenţilor. Deşi armonizarea este esenţială pentru a garanta condiţii de concurenţă echitabile şi o stabilitate financiară pe piaţa internă, ar trebui avute în vedere riscurile de subminare a încrederii deponenţilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie în măsură să aplice un nivel superior de acoperire dacă acestea au prevăzut un nivel de acoperire care era mai mare decât nivelul armonizat înainte de aplicarea Directivei 2009/14/CE. Un asemenea nivel superior de acoperire ar trebui să fie limitat în timp şi ca domeniu de aplicare, iar statele membre vizate ar trebui să adapteze în mod proporţional nivelul ţintă şi contribuţiile achitate către SGD-urile proprii. Întrucât nu este posibilă adaptarea nivelului ţintă atunci când nivelul de acoperire este nelimitat, este oportun ca opţiunea să fie limitată la statele membre care, la 1 ianuarie 2008, aplicau un nivel de acoperire într-un interval stabilit între 100 000 şi 300 000 EUR. Pentru a limita impactul diferenţei dintre nivelurile de acoperire şi având în vedere faptul că punerea în aplicare a prezentei directive va fi reexaminată de Comisie până la 31 decembrie 2018, este oportună oferirea acestei opţiuni cel târziu până la această dată.
(2)Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2009 de modificare a Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor, în ceea ce priveşte plafonul de garantare şi termenul de plată a compensaţiilor (JO L 68, 13.3.2009, p. 3).
(24)SGD-urile ar trebui să aibă permisiunea de a compensa datoriile unui deponent cu cererile de rambursare ale respectivului deponent doar dacă datoriile în cauză au devenit scadente la data sau înaintea datei indisponibilizării. O astfel de compensare nu ar trebui să afecteze capacitatea SGD-urilor de a rambursa depozitele în termenul stabilit de prezenta directivă. Statele membre nu ar trebui împiedicate să ia măsurile corespunzătoare privind drepturile SGD-urilor în cadrul unei proceduri de lichidare sau de reorganizare a unei instituţii de credit.
(25)Ar trebui să fie posibilă excluderea de la rambursare a depozitelor în care, în conformitate cu dreptul intern, fondurile depuse nu sunt la dispoziţia deponentului, deoarece deponentul şi instituţia de credit au convenit prin contract că depozitul va servi exclusiv rambursării unui împrumut contractat pentru achiziţionarea unui bun imobil. Astfel de depozite ar trebui să fie compensate cu suma nerambursată din împrumut.
(26)Statele membre ar trebui să garanteze că protecţia depozitelor care rezultă în urma anumitor tranzacţii sau care servesc anumitor scopuri sociale sau de alt tip este mai mare decât 100 000 EUR pe o perioadă dată. Statele membre ar trebui să decidă cu privire la un nivel maxim de acoperire temporară a acestor depozite, ţinând seama în acelaşi timp de însemnătatea protecţiei pentru deponenţi şi de condiţiile de trai din statele membre. În toate aceste cazuri, ar trebui respectate normele privind ajutoarele de stat.
(27)Este necesar să se armonizeze metodele de finanţare a SGD-urilor. Pe de o parte, costul finanţării SGD-urilor ar trebui suportat, în principiu, de instituţiile de credit în sine şi, pe de altă parte, capacitatea de finanţare a SGD-urilor ar trebui să fie proporţională cu datoriile acestora. Pentru a se asigura că deponenţii din toate statele membre se bucură de niveluri de protecţie similare, finanţarea SGD-urilor ar trebui să fie armonizată la un nivel înalt cu un nivel ţintă financiar ex ante care să fie uniform pentru toate SGD-urile.
(28)Totuşi, în anumite situaţii, instituţiile de credit pot funcţiona pe o piaţă extrem de concentrată, unde majoritatea instituţiilor de credit sunt atât de mari şi de interconectate, încât este puţin probabil să poată fi lichidate printr-o procedură de insolvabilitate normală fără a pune în pericol stabilitatea financiară şi, prin urmare, ar fi mai firesc să facă obiectul unei proceduri de rezoluţie ordonată. În astfel de situaţii, schemelor respective li s-ar putea aplica un nivel ţintă mai scăzut.
(29)În conformitate cu Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(1), moneda electronică şi fondurile încasate în schimbul monedei electronice nu ar trebui tratate drept depozite şi, prin urmare, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive.
(1)Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).
(30)Pentru a limita protecţia depozitelor în măsura necesară pentru a asigura securitatea juridică şi transparenţa în beneficiul deponenţilor, precum şi pentru a evita transferarea riscurilor investiţionale către SGD-uri, ar trebui ca instrumentele financiare să fie excluse din domeniul de aplicare, cu excepţia produselor de economisire existente, atestate prin intermediul unui certificat de depozit eliberat în numele unei persoane desemnate.
(31)Anumiţi deponenţi nu ar trebui să fie eligibili pentru protecţia depozitelor, în special autorităţile publice sau alte instituţii financiare. Numărul redus al acestora raportat la toţi ceilalţi deponenţi reduce la minimum impactul asupra stabilităţii financiare în cazul falimentului unei instituţii de credit. Totodată, autorităţile au acces la credit mult mai uşor decât cetăţenii. Cu toate acestea, ar trebui să li se permită statelor membre să decidă ca depozitele autorităţilor locale cu un buget anual de până la 500 000 EUR să fie acoperite. Întreprinderile nefinanciare ar trebui, în principiu, să fie acoperite, indiferent de dimensiunea lor.
(32)Deponenţii ale căror activităţi includ spălarea banilor în sensul articolului 1 alineatul (2) sau (3) din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) ar trebui excluşi de la rambursare de către o SGD.
(1)Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).
(33)Costurile pe care le suportă o instituţie de credit pentru a participa la o SGD nu au legătură cu costurile care ar putea apărea ca urmare a unei retrageri masive a depozitelor, nu numai de la instituţia de credit aflată în dificultate, ci şi de la instituţii sănătoase, din cauza faptului că deponenţii îşi pierd încrederea în soliditatea sistemului bancar.
(34)Este necesar ca resursele financiare disponibile ale SGD-urilor să atingă un anumit nivel ţintă şi să poată fi colectate contribuţii extraordinare. În orice caz, SGD-urile ar trebui să dispună de mecanisme de finanţare alternative adecvate care să le permită să obţină suficientă finanţare pe termen scurt pentru a plăti creanţele deţinute împotriva lor. Ar trebui ca resursele financiare aflate la dispoziţia SGD-urilor să poată include numerar, depozite, angajamente de plată şi active cu grad scăzut de risc, care pot fi lichidate într-un interval de timp scurt. Cuantumul contribuţiilor la SGD ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de ciclul economic, de stabilitatea sectorului atragerii de depozite şi de datoriile existente ale SGD.
(35)SGD-urile ar trebui să investească în active cu grad scăzut de risc.
(36)Contribuţiile la SGD-uri ar trebui să se bazeze pe cuantumul depozitelor acoperite şi pe gradul de risc prezentat de membrul respectiv. Acest lucru ar permite o imagine a profilelor de risc ale fiecărei instituţii de credit, inclusiv a modelelor lor diferite de afaceri. De asemenea, ar trebui să ducă la calcularea corectă a contribuţiilor şi să ofere stimulente pentru desfăşurarea activităţii după un model de afaceri mai puţin riscant. Pentru a adapta contribuţiile la specificul pieţei şi la profilurile de risc, SGD-urile ar trebui să poată utiliza metode proprii bazate pe risc. Pentru a ţine seama de sectoarele cu risc deosebit de scăzut, care sunt reglementate în temeiul dreptului intern, statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă reduceri corespunzătoare ale contribuţiilor, respectând în acelaşi timp nivelul ţintă al fiecărui SGD. În orice caz, metodele de calcul ar trebui să fie aprobate de autorităţile competente. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) ar trebui să emită orientări pentru a preciza metodele de calcul al contribuţiilor.
(2)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(37)Protecţia depozitelor este un element esenţial pentru finalizarea pieţei interne şi o completare indispensabilă pentru sistemul de supraveghere a instituţiilor de credit, datorită solidarităţii pe care o creează între toate instituţiile care operează în cadrul unei anumite pieţe financiare în cazul în care una dintre acestea se află în faliment. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată permite SGD-urilor să îşi acorde reciproc împrumuturi pe bază de voluntariat.
(38)Perioada de rambursare existentă este contrară nevoii de a păstra încrederea deponenţilor şi nu corespunde necesităţilor acestora. Prin urmare, perioada de rambursare ar trebui redusă la şapte zile lucrătoare.
(39)Cu toate acestea, adesea nu există încă procedurile necesare pentru un termen scurt de rambursare. Prin urmare, ar trebui ca statelor membre să li se acorde posibilitatea de a alege, pe o perioadă de tranziţie, să reducă treptat perioada de rambursare până la şapte zile lucrătoare. Termenul maxim de rambursare prevăzut în prezenta directivă nu ar trebui să împiedice SGD-urile să efectueze mai devreme rambursările către deponenţi. Totuşi, pentru a se asigura că, pe perioada de tranziţie, deponenţii nu vor întâmpina dificultăţi financiare în cazul falimentului instituţiei lor de credit, ar trebui ca deponenţii să poată avea acces, la cerere, la un cuantum corespunzător din depozitele lor acoperite, pentru a-şi acoperi costul vieţii. Acest acces ar trebui oferit doar pe baza datelor furnizate de instituţia de credit. Date fiind diferenţele între costul vieţii din diferite state membre, cuantumul respectiv ar trebui să fie stabilit de statele membre.
(40)Perioada necesară pentru rambursarea depozitelor ar trebui să ţină seama de cazurile în care schemele întâmpină dificultăţi în stabilirea cuantumului de rambursat şi a drepturilor deponenţilor, în special dacă depozitele sunt constituite în urma unor tranzacţii din domeniul locativ sau a anumitor evenimente din viaţa privată, dacă deponenţii nu au drepturi exclusive asupra sumelor aflate într-un cont, dacă depozitele fac obiectul unor litigii sau al unor revendicări concurente asupra sumelor aflate în cont sau dacă depozitele fac obiectul unor sancţiuni economice impuse de guvernele naţionale sau de organisme internaţionale.
(41)Pentru a garanta rambursarea, SGD-urile ar trebui să aibă dreptul de a se subroga în drepturile deponenţilor despăgubiţi împotriva instituţiei de credit falimentară. Statele membre ar trebui să poată limita perioada în care deponenţii ale căror depozite nu au fost rambursate sau recunoscute în termenul de rambursare pot solicita rambursarea depozitelor lor în scopul de a permite SGD-urilor să îşi exercite drepturile în care se subrogă până la data la care drepturile respective trebuie să fie înregistrate în cadrul procedurii de insolvenţă.
(42)O SGD dintr-un stat membru în care o instituţie de credit şi-a deschis sucursale ar trebui să ofere informaţii şi să efectueze rambursări către deponenţi în numele SGD din statul membru în care instituţia de credit a fost autorizată. Sunt necesare mecanisme de siguranţă care să asigure faptul că o SGD care efectuează rambursări către deponenţi primeşte din partea SGD din statul membru de origine resursele financiare şi instrucţiunile necesare înaintea efectuării unor asemenea rambursări. SGD care ar putea fi vizată ar trebui să încheie în prealabil acorduri pentru a facilita aceste sarcini.
(43)Informaţia este un element esenţial pentru protejarea deponenţilor. Prin urmare, deponenţii ar trebui să fie informaţi, prin intermediul extraselor de cont, cu privire la acoperirea de care beneficiază şi la SGD responsabilă. Potenţialii deponenţi ar trebui să fie informaţi cu privire la aceleaşi aspecte prin intermediul unei fişe informative standardizate a cărei primire ar trebui să li se solicite să o confirme. Conţinutul acestor informaţii ar trebui să fie identic pentru toţi deponenţii. Utilizarea nereglementată, în scopuri publicitare, a datelor privind nivelul şi domeniul de acoperire a SGD ar putea afecta stabilitatea sistemului bancar sau încrederea deponenţilor. Prin urmare, menţionarea SGD-urilor în scopuri publicitare ar trebui să se limiteze la scurte declaraţii factuale.
(44)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în temeiul prezentei directive. SGD-urile şi autorităţile relevante ar trebui să prelucreze cu maximă atenţie datele referitoare la depozitele individuale şi să păstreze un înalt standard de protecţie a datelor, în conformitate cu directiva respectivă.
(1)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(45)Prezenta directivă nu ar trebui să aibă drept rezultat faptul că statele membre sau autorităţile relevante ale acestora sunt răspunzătoare faţă de deponenţi, în măsura în care au asigurat introducerea şi recunoaşterea oficială a uneia sau a mai multor scheme care garantează depozitele sau a instituţiilor de credit în sine care să asigure compensarea sau protejarea deponenţilor, potrivit condiţiilor prevăzute în prezenta directivă.
(46)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 a conferit ABE o serie de sarcini referitoare la Directiva 94/19/CE.
(47)Respectând supravegherea SGD-urilor de către statele membre, ABE ar trebui să contribuie la atingerea obiectivului de a facilita instituţiilor de credit iniţierea şi desfăşurarea activităţii, asigurând în acelaşi timp protecţia eficientă a deponenţilor şi reducând la minimum riscurile pentru contribuabili. Ar trebui ca statele membre să informeze Comisia şi ABE cu privire la identitatea autorităţii desemnate având în vedere cerinţa de cooperare între ABE şi autorităţile desemnate, prevăzută în prezenta directivă.
(48)Este necesară introducerea de orientări aplicabile serviciilor financiare, pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile şi protecţia adecvată a deponenţilor în întreaga Uniune. Astfel de orientări ar trebui emise pentru a preciza metoda de calculare a contribuţiilor bazate pe risc.
(49)Pentru a asigura funcţionarea eficientă şi eficace a SGD-urilor şi o evaluare echilibrată a poziţiilor lor în statele membre, ABE ar trebui să fie abilitată să dea soluţii cu efect obligatoriu în disputele dintre acestea.
(50)Date fiind diferenţele dintre practicile administrative privind SGD-urile din statele membre, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide care este autoritatea care stabileşte indisponibilitatea depozitelor.
(51)Autorităţile competente, autorităţile desemnate, autorităţile de rezoluţie, autorităţile administrative relevante şi SGD-urile ar trebui să coopereze între ele şi să îşi exercite competenţele în conformitate cu prezenta directivă. Acestea ar trebui să coopereze de la primele etape ale pregătirii şi ale punerii în aplicare a măsurilor de rezoluţie pentru a stabili cuantumul de care SGD se face răspunzătoare atunci când sunt utilizate resursele financiare pentru a finanţa rezoluţia instituţiilor de credit.
(52)Competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei cu scopul de a adapta nivelul de acoperire pentru totalul depozitelor aceluiaşi deponent astfel cum este prevăzut în prezenta directivă în funcţie de inflaţia din Uniune, pe baza modificărilor indicelui preţurilor de consum. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi către Consiliu.
(53)În conformitate cu Declaraţia politică comună a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (1), statele membre s-au angajat să însoţească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.
(1)Declaraţie politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (JO C 369, 17.12.2011, p. 14).
(54)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume armonizarea normelor privind funcţionarea SGD-urilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit la articolul menţionat, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menţionat.
(55)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispoziţiile care reprezintă o modificare de substanţă faţă de directivele anterioare. Transpunerea dispoziţiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivelor anterioare.
(56)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în anexa II,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă stabileşte norme şi proceduri privind instituirea şi funcţionarea schemelor de garantare a depozitelor (SGD-uri).
(2)Prezenta directivă se aplică:
a)SGD-urilor statutare;
b)SGD-urilor contractuale care sunt recunoscute oficial drept SGD-uri în conformitate cu articolul 4 alineatul (2);
c)sistemelor instituţionale de protecţie care sunt recunoscute oficial drept SGD-uri în conformitate cu articolul 4 alineatul (2);
d)instituţiilor de credit afiliate schemelor menţionate la litera (a), (b) sau (c) din prezentul alineat.
(3)Fără a aduce atingere articolului 16 alineatele (5) şi (7), prezenta directivă nu se aplică următoarelor scheme:
a)schemelor contractuale care nu sunt recunoscute oficial drept SGD-uri, inclusiv schemelor care oferă protecţie suplimentară faţă de nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1);
b)sistemelor instituţionale de protecţie (SIP-uri) care nu sunt recunoscute oficial drept SGD-uri.
Statele membre se asigură că schemele menţionate la literele (a) şi (b) din primul paragraf dispun de resursele financiare adecvate sau de mecanismele de finanţare relevante pentru a-şi îndeplini obligaţiile.
Art. 2: Definiţii
(1)În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."scheme de garantare a depozitelor" sau "SGD-uri" înseamnă schemele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (a), (b) sau (c);
2."sisteme instituţionale de protecţie" sau "SIP-uri" înseamnă sistemele instituţionale de protecţie menţionate la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
3."depozit" înseamnă un sold creditor rezultat din fondurile rămase într-un cont sau din situaţii temporare care derivă din tranzacţii bancare normale şi pe care o instituţie de credit are obligaţia să îl ramburseze în conformitate cu condiţiile legale şi contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen şi depozitele de economii, cu excepţia unui sold creditor în cazul în care:
a)existenţa sa poate fi dovedită doar printr-un instrument financiar definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), cu excepţia cazului în care este un produs de economisire atestat printr-un certificat de depozit eliberat pe numele unei anumite persoane şi care există într-un stat membru la 2 iulie 2014;
(1)Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).
b)principalul nu este rambursabil la valoarea nominală;
c)principalul poate fi rambursat la valoarea nominală numai în temeiul unei anumite garanţii sau al unui anumit acord furnizat de instituţia de credit sau de o terţă parte;
4."depozite eligibile" înseamnă depozitele care nu sunt excluse de la protecţie în temeiul articolului 5;
5."depozite acoperite" înseamnă acea parte din depozitele eligibile care nu depăşeşte nivelul de acoperire stabilit la articolul 6;
6."deponent" înseamnă titularul sau, în cazul unui cont comun, fiecare titular al unui depozit;
7."cont comun" înseamnă un cont deschis în numele a două sau mai multe persoane sau asupra căruia două sau mai multe persoane exercită drepturi pe baza semnăturii uneia sau a mai multora dintre aceste persoane;
8."depozit indisponibil" înseamnă un depozit datorat şi exigibil care nu a fost plătit de către o instituţie de credit în condiţiile legale sau contractuale care îi sunt aplicabile, dacă:
a)autorităţile administrative relevante au constatat că, din punctul lor de vedere, instituţia de credit în cauză pare să nu fie capabilă, pentru moment şi din motive legate direct de situaţia sa financiară, să ramburseze depozitul şi nu are perspective imediate de a putea să o facă; sau
b)o autoritate judiciară a dat o hotărâre, din motive direct legate de situaţia financiară a instituţiei de credit, care are efectul de a suspenda exercitarea dreptului deponenţilor de a-şi recupera creanţele;
9."instituţie de credit" înseamnă o instituţie de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
10."sucursală" înseamnă un punct de lucru dintr-un stat membru care, din punct de vedere juridic, este dependentă de o instituţie de credit şi care desfăşoară direct toate tranzacţiile sau o parte dintre tranzacţiile specifice activităţii instituţiilor de credit;
11."nivel ţintă" înseamnă cuantumul resurselor financiare disponibile la care SGD are obligaţia de a ajunge în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), exprimat ca procent din depozitele acoperite ale membrilor săi;
12."resurse financiare disponibile" înseamnă numerar, depozite şi active cu grad scăzut de risc care pot fi lichidate într-un termen care să nu depăşească termenul menţionat la articolul 8 alineatul (1) şi angajamente de plată în limita stabilită la articolul 10 alineatul (3);
13."angajamente de plată" înseamnă angajamente de plată ale unei instituţii de credit către un SGD care sunt integral garantate, cu condiţia ca garanţiile reale:
a)să constea în active cu grad scăzut de risc;
b)să nu fie grevate de sarcini/servituţi în favoarea terţilor şi să fie la dispoziţia SGD;
14."active cu grad scăzut de risc" înseamnă elementele care se încadrează în prima sau a doua categorie menţionată în tabelul 1 din articolul 336 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau orice active care sunt considerate la fel de sigure şi de lichide de către autoritatea competentă sau desemnată;
15."stat membru de origine" înseamnă stat membru de origine astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 43 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
16."stat membru gazdă" înseamnă stat membru gazdă astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
17."autoritate competentă" înseamnă o autoritate competentă naţională astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
18."autoritate desemnată" înseamnă un organism care administrează o SGD în temeiul prezentei directive sau, în cazul în care funcţionarea SGD este administrată de o entitate privată, autoritatea publică desemnată de statul membru în cauză pentru supravegherea respectivei scheme în temeiul prezentei directive.
(2)În cazul în care prezenta directivă face trimitere la Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, un organism care administrează o SGD sau, în cazul în care funcţionarea SGD este administrată de o entitate privată, autoritatea publică însărcinată cu supravegherea schemei respective este considerată, în sensul regulamentului respectiv, drept autoritate competentă conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul respectiv.
(3)Acţiunile la societăţile de credit ipotecar (de tip "building society") din Irlanda sau Regatul Unit, cu excepţia celor de tipul instituţiilor de credit cuprinse în articolul 5 alineatul (1) litera (b), sunt considerate depozite.
Art. 3: Autorităţi administrative relevante
(1)Statele membre identifică autoritatea administrativă relevantă de pe propriul teritoriu în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a).
(2)Autorităţile competente, autorităţile desemnate, autorităţile de rezoluţie şi autorităţile administrative relevante cooperează între ele şi îşi exercită competenţele în conformitate cu prezenta directivă.
Autoritatea administrativă relevantă face constatarea menţionată la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (i) cât mai curând posibil şi în orice caz nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la data la care a stabilit pentru prima oară că acea instituţie de credit nu a rambursat depozitele datorate şi exigibile.
Art. 4: Recunoaşterea oficială, aderarea la sistem şi supravegherea
(1)Fiecare stat membru se asigură că pe teritoriul său sunt constituite şi recunoscute oficial una sau mai multe SGD-uri.
Acest lucru nu împiedică fuziunea SGD-urilor din state membre diferite sau constituirea unor SGD-uri transfrontaliere. Aprobarea unor astfel de SGD-uri transfrontaliere sau fuzionate se obţine de la statele membre în care sunt stabilite SGD-urile în cauză.
(2)O schemă contractuală astfel cum este menţionată la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din prezenta directivă poate fi recunoscută oficial drept SGD dacă respectă prezenta directivă.
Un SIP poate fi recunoscut oficial drept SGD dacă îndeplineşte criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi respectă prezenta directivă.
(3)O instituţie de credit autorizată într-un stat membru în temeiul articolului 8 din Directiva 2013/36/UE nu acceptă depozite decât dacă este membră a unei scheme recunoscute oficial în statul membru de origine în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
(4)În cazul în care o instituţie de credit nu respectă obligaţiile care îi revin în calitate de membră a unei SGD, sunt notificate imediat autorităţile competente care, în cooperare cu SGD, adoptă prompt toate măsurile necesare, inclusiv, dacă este necesar, impunerea de sancţiuni, pentru a se asigura că instituţia de credit îşi respectă obligaţiile.
(5)În cazul în care măsurile luate în temeiul alineatului (4) nu reuşesc să asigure respectarea obligaţiilor din partea instituţiei de credit, sub rezerva dreptului intern şi cu acordul expres al autorităţilor competente, SGD poate notifica, cu un preaviz de cel puţin o lună, intenţia sa de a exclude instituţia de credit din SGD. Depozitele plasate înainte de expirarea preavizului respectiv continuă să fie acoperite în întregime de SGD. În cazul în care, la data expirării preavizului respectiv, instituţia de credit nu şi-a respectat obligaţiile, SGD exclude respectiva instituţie de credit.
(6)Depozitele deţinute la data la care o instituţie de credit este exclusă din rândurile membrilor unei SGD continuă să fie acoperite de respectiva SGD.
(7)Autorităţile desemnate supraveghează permanent toate SGD-urile menţionate la articolul 1 în ceea ce priveşte respectarea prezentei directive.
SGD-urile transfrontaliere sunt supravegheate de reprezentanţi ai autorităţilor desemnate de statele membre în care instituţiile de credit afiliate sunt autorizate.
(8)Statele membre se asigură că o SGD primeşte de la membrii ei, în orice moment şi la cererea SGD, toate informaţiile necesare pentru a pregăti rambursările către deponenţi, inclusiv marcajele de la articolul 5 alineatul (4).
(9)SGD-urile asigură confidenţialitatea şi protecţia datelor aferente conturilor deponenţilor. Prelucrarea acestor date se efectuează în conformitate cu Directiva 95/46/CE.
(10)Statele membre se asigură că SGD-urile efectuează simulări de criză ale propriilor sisteme şi că SGD-urile sunt informate cât mai curând posibil în cazul în care autorităţile competente identifică, la nivelul unei instituţii de credit, probleme care pot determina intervenţia unei SGD.
Aceste simulări au loc cel puţin o dată la trei ani sau mai frecvent, atunci când este oportun. Prima simulare are loc până la 3 iulie 2017.
Pe baza rezultatelor simulărilor de criză, ABE efectuează cel puţin o dată la cinci ani evaluări inter pares în temeiul articolului 30 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în scopul de a evalua rezilienţa SGD-urilor. SGD-urile sunt supuse obligaţiilor privind secretul profesional în conformitate cu articolul 70 din regulamentul respectiv atunci când fac schimb de informaţii cu ABE.
(11)SGD-urile utilizează informaţiile necesare pentru efectuarea simulărilor de criză ale sistemelor lor numai pentru realizarea simulărilor respective şi nu păstrează astfel de informaţii mai mult decât este necesar în acest scop.
(12)Statele membre se asigură că SGD-urile lor dispun de practici de guvernanţă solide şi transparente. SGD-urile elaborează un raport anual cu privire la activităţile lor.
Art. 5: Eligibilitatea depozitelor
(1)Sunt excluse de la rambursare de către SGD:
a)sub rezerva articolului 7 alineatul (3) din prezenta directivă, depozitele plasate de alte instituţii de credit în nume şi cont propriu;
b)fondurile proprii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
c)depozitele rezultate din operaţiuni în legătură cu care a existat o condamnare penală pentru spălarea banilor astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2005/60/CE;
d)depozitele plasate de către instituţii financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
e)depozitele plasate de către întreprinderi de investiţii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE;
f)depozitele al căror titular nu a fost niciodată identificat în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2005/60/CE, atunci când devin indisponibile;
g)depozitele plasate de întreprinderile de asigurare şi întreprinderile de reasigurare menţionate la articolul 13 punctele 16 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
h)depozite plasate de către organismele de plasament colectiv;
i)depozitele plasate de către fondurile de pensii;
j)depozitele plasate de către autorităţile publice;
k)titlurile de datorie emise de către o instituţie de credit şi datoriile care decurg din acceptări proprii şi bilete la ordin.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot asigura includerea următoarelor depozite în limita nivelului de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1):
a)depozitele deţinute de sisteme de pensii personale şi sisteme de pensii ocupaţionale ale întreprinderilor mici sau mijlocii;
b)depozitele deţinute de către autorităţile locale cu un buget anual de până la 500 000 EUR.
(3)Statele membre pot prevedea exceptarea de la rambursare de către o SGD pentru depozitele care pot fi deblocate în conformitate cu dreptul intern exclusiv pentru a achita un împrumut contractat pentru un bun imobil, fie că a fost contractat cu instituţia de credit sau cu o altă instituţie care deţine depozitul.
(4)Statele membre se asigură că instituţiile de credit marchează depozitele eligibile într-un mod care să permită identificarea lor imediată ca atare.
Art. 6: Nivelul de acoperire
(1)Statele membre se asigură că nivelul de acoperire pentru depozitele agregate ale fiecărui deponent este de 100 000 EUR în caz de indisponibilitate a depozitelor.
(2)În plus faţă de alineatul (1), statele membre se asigură că următoarele depozite sunt protejate peste plafonul de 100 000 EUR timp de minimum 3 luni, dar nu mai mult de 12 luni de la data la care suma a fost creditată sau de la data la care depozitele respective pot fi transferate legal:
a)depozitele care rezultă în urma tranzacţiilor imobiliare referitoare la bunuri imobile locative private;
b)depozitele care servesc unor scopuri sociale stabilite în dreptul intern şi care sunt legate de anumite evenimente din viaţa a unui deponent, cum ar fi căsătoria, divorţul, pensionarea, concedierea, disponibilizarea, invaliditatea sau decesul;
c)depozitele care servesc unor scopuri stabilite în dreptul intern şi care se bazează pe plata unor indemnizaţii de asigurare sau a unor compensaţii pentru daune penale sau pentru condamnări pe nedrept.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă scheme de protecţie a produselor de asigurare de bătrâneţe şi a pensiilor, cu condiţia ca aceste scheme să nu acopere doar depozitele, ci să ofere o acoperire integrală pentru toate produsele şi situaţiile relevante în acest sens.
(4)Statele membre se asigură că rambursările se efectuează în oricare dintre următoarele monede:
a)moneda statului membru în care se află SGD;
b)moneda statului membru în care este rezident titularul contului;
c)euro;
d)moneda contului;
e)moneda statului membru în care se află contul. Deponenţii sunt informaţi cu privire la moneda rambursării.
În cazul în care contul respectiv este deţinut într-o monedă diferită de cea a rambursării, se utilizează cursul de schimb de la data la care autoritatea relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau la care o autoritate judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).
(5)Statele membre care convertesc în propria monedă naţională suma menţionată la alineatul (1) utilizează iniţial pentru conversie cursul de schimb la 3 iulie 2015.
Statele membre pot rotunji sumele care rezultă în urma conversiei, cu condiţia ca această rotunjire să nu depăşească 5 000 EUR.
Fără a aduce atingere paragrafului al doilea, statele membre ajustează nivelurile de acoperire convertite într-o altă monedă la suma menţionată la alineatul (1) din prezentul articol o dată la cinci ani. Statele membre pot ajusta mai devreme nivelurile de acoperire, după consultarea Comisiei, în cazul unor evenimente neprevăzute precum fluctuaţiile valutare.
(6)Suma menţionată la alineatul (1) face obiectul unei reexaminări periodice de către Comisie şi cel puţin o dată la cinci ani. Dacă este cazul, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere de directivă pentru modificarea sumei menţionate la alineatul (1), luând în considerare, în special, evoluţiile din sectorul bancar şi situaţia economică şi monetară din Uniune. Prima examinare nu are loc înainte de 3 iulie 2020, cu excepţia cazului în care evenimente neprevăzute impun o examinare înaintea acestei date.
(7)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 în ceea ce priveşte modificarea sumei menţionate la alineatul (6) cel puţin o dată la cinci ani, în funcţie de inflaţia din Uniune, pe baza modificărilor indicelui armonizat al preţurilor de consum publicat de Comisie de la ultima ajustare.
Art. 7: Stabilirea sumei rambursabile
(1)Limita menţionată la articolul 6 alineatul (1) se aplică depozitelor agregate plasate la aceeaşi instituţie de credit, indiferent de numărul depozitelor, de monedă şi de situarea în interiorul Uniunii.
(2)Cota-parte a fiecărui deponent într-un cont comun este luată în considerare la calcularea limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
În absenţa unor prevederi speciale, un astfel de cont este împărţit în mod egal între deponenţi.
Statele membre pot prevedea posibilitatea ca depozitele într-un cont ai cărui beneficiari sunt două sau mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unui parteneriat de afaceri, ai unei asociaţii sau grupări de natură asemănătoare, fără personalitate juridică, să poată fi agregate şi tratate ca şi când ar fi fost plasate de un singur deponent, în scopul calculării limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
(3)În cazul în care deponentul nu este îndreptăţit la sumele aflate într-un cont, persoana îndreptăţită este acoperită de garantare, cu condiţia ca acea persoană să fi fost identificată sau să poată fi identificată înainte de data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). În cazul în care mai multe persoane sunt îndreptăţite, la calcularea limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1) se ia în considerare cota-parte a fiecăreia în temeiul acordurilor în conformitate cu care sunt gestionate sumele.
(4)Data de referinţă pentru calcularea sumei rambursabile este data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de la data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). Datoriile deponentului faţă de instituţia de credit nu se iau în calcul la calcularea sumei rambursabile.
(5)Statele membre pot decide ca datoriile deponentului către instituţia de credit să fie luate în considerare la calcularea sumei rambursabile, în cazul în care acestea au devenit scadente cel târziu la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau la data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b), în măsura în care este posibilă compensarea, în temeiul dispoziţiilor legale şi contractuale care reglementează contractul dintre instituţia de credit şi deponent.
Deponenţii sunt informaţi înainte de încheierea contractului de către instituţia de credit în cazurile în care datoriile pe care le au faţă de instituţia de credit sunt luate în considerare la calcularea sumei rambursabile.
(6)Statele membre se asigură că SGD-urile pot solicita în orice moment instituţiilor de credit informaţii privind suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent.
(7)Dobânda la depozite care a fost acumulată, dar nu a fost creditată la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b) este rambursată de către SGD. Limita menţionată la articolul 6 alineatul (1) nu poate fi depăşită.
(8)Statele membre pot decide ca anumite categorii de depozite care îndeplinesc un obiectiv social definit în dreptul intern, pentru care o terţă parte a oferit o garanţie ce îndeplineşte normele privind ajutoarele de stat, să nu fie luate în calcul la agregarea depozitelor deţinute de un deponent la aceeaşi instituţie de credit, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol. În aceste cazuri, garanţia oferită de partea terţă este limitată la nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1).
(9)În cazul în care dreptul intern permite instituţiilor de credit să funcţioneze cu utilizarea unor mărci diferite, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), statul membru se asigură că deponenţii sunt informaţi în mod clar cu privire la faptul că instituţia de credit funcţionează cu utilizarea unor mărci diferite şi că nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatele (1), (2) şi (3) din prezenta directivă se aplică depozitelor agregate deţinute de către deponent la instituţia de credit respectivă. Aceste informaţii sunt incluse în informaţiile oferite deponenţilor menţionate la articolul 16 din prezenta directivă şi în anexa I la aceasta.
(1)Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, 8.11.2008, p. 25).
Art. 8: Rambursarea
(1)SGD-urile se asigură că suma rambursabilă este disponibilă în termen de şapte zile lucrătoare de la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de la data la care o autoritate judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).
(2)Cu toate acestea, statele membre pot institui, pentru o perioadă de tranziţie până la 31 decembrie 2023, următoarele perioade maxime de rambursare:
a)20 de zile lucrătoare, până la 31 decembrie 2018;
b)15 zile lucrătoare, începând de la 1 ianuarie 2019 până la 31 decembrie 2020;
c)10 zile lucrătoare, începând de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2023.
(3)Statele membre pot decide că pentru depozitele menţionate la articolul 7 alineatul (3) se aplică o perioadă de rambursare mai lungă care nu poate depăşi trei luni de la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de la data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).
(4)Pe parcursul perioadei de tranziţie, până la 31 decembrie 2023, în cazul în care nu pot face disponibil cuantumul rambursabil în termen de şapte zile lucrătoare, SGD-urile asigură accesul deponenţilor în termen de cinci zile lucrătoare de la o cerere în acest sens, la un cuantum adecvat din depozitele lor acoperite pentru acoperirea costului vieţii.
SGD-urile acordă accesul la cuantumul adecvat astfel cum este menţionat la primul paragraf numai pe baza datelor furnizate de SGD sau de instituţia de credit.
Cuantumul adecvat, astfel cum este menţionat la primul paragraf, se deduce din cuantumul rambursabil menţionat la articolul 7.
(5)Rambursarea menţionată la alineatele (1) şi (4) poate fi amânată atunci când:
a)nu este clar dacă o persoană are dreptul de a primi rambursări sau depozitul face obiectul unui litigiu;
b)depozitul face obiectul unor măsuri restrictive impuse de guvernele naţionale sau de organismele internaţionale;
c)prin derogare de la alineatul (9) din prezentul articol, nu au avut loc tranzacţii legate de depozit în ultimele 24 de luni (contul este inactiv);
d)cuantumul care urmează să fie rambursat este considerat a face parte dintr-un sold temporar ridicat, conform definiţiei de la articolul 6 alineatul (2); sau
e)cuantumul care urmează să fie rambursat urmează să fie plătit de SGD din statul membru gazdă în conformitate cu articolul 14 alineatul (2).
(6)Cuantumul rambursabil este făcut disponibil fără a fi necesară o cerere către SGD. În acest scop, instituţiile de credit transmit imediat informaţiile necesare asupra depozitelor şi a deponenţilor la cererea SGD.
(7)Corespondenţa dintre SGD şi deponent se redactează:
a)în limba oficială a instituţiilor Uniunii utilizată de instituţia de credit la care se află depozitul acoperit, pentru a comunica cu deponentul; sau
b)în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este plasat depozitul acoperit.
Dacă o instituţie de credit îşi desfăşoară activitatea direct într-un alt stat membru fără a avea deschise sucursale, informaţiile se furnizează în limba aleasă de deponent la deschiderea contului.
(8)În pofida termenului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care un deponent sau orice persoană care este beneficiarul sumelor aflate într-un cont sau deţine un interes asupra acestora a fost acuzată de o infracţiune decurgând din sau având legătură cu spălarea banilor, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2005/60/CE, SGD poate suspenda orice plată legată de deponentul în cauză până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti.
(9)Nu se efectuează nicio rambursare dacă nu a avut loc nicio tranzacţie legată de depozit în ultimele 24 de luni şi valoarea depozitului este inferioară costurilor administrative care ar fi suportate de SGD pentru efectuarea unei astfel de rambursări.
Art. 9: Creanţe asupra SGD-urilor
(1)Statele membre se asigură că drepturile deponenţilor la compensaţie pot face obiectul unei acţiuni împotriva SGD.
(2)Fără a aduce atingere drepturilor pe care le poate avea în conformitate cu dreptul intern, SGD care efectuează plăţi garantate într-un cadru naţional au dreptul de subrogare în drepturile deponenţilor în cadrul procedurii de lichidare sau de reorganizare, până la concurenţa unei sume egale cu plata acestora către deponenţi. În cazul în care o SGD efectuează plăţi în contextul unei proceduri de rezoluţie, inclusiv al aplicării unor instrumente de rezoluţie sau al exercitării competenţelor de rezoluţie în conformitate cu articolul 11, SGD are o creanţă împotriva instituţiei de credit relevante corespunzătoare unei sume egale cu plăţile efectuate. Creanţa respectivă este de acelaşi rang ca şi depozitele acoperite în temeiul dreptului intern care reglementează procedurile obişnuite de insolvenţă astfel cum sunt definite în Directiva 2014/59/UE.
(3)Statele membre pot limita perioada în care deponenţii ale căror depozite nu au fost rambursate sau recunoscute de către SGD în termenele prevăzute la articolul 8 alineatele (1) şi (3) pot pretinde rambursarea depozitelor lor.
Art. 10: Finanţarea SGD-urilor
(1)Statele membre se asigură că SGD-urile dispun de sisteme adecvate pentru stabilirea datoriilor lor potenţiale. Resursele financiare disponibile ale SGD-urilor trebuie să fie proporţionale cu aceste datorii.
SGD-urile obţin resursele financiare disponibile prin contribuţiile care trebuie efectuate de membrii lor cel puţin anual. Acest lucru nu împiedică obţinerea unei finanţări suplimentare din alte surse.
(2)Statele membre se asigură că, până la 3 iulie 2024, resursele financiare disponibile ale SGD ating cel puţin un nivel ţintă de 0,8 % din cuantumul depozitelor acoperite ale membrilor lor.
Atunci când capacitatea de finanţare nu atinge nivelul ţintă, plata contribuţiilor se reia cel puţin până la atingerea nivelului ţintă.
În cazul în care, după ce a fost atins nivelul ţintă pentru prima dată, resursele financiare disponibile au fost reduse la o valoare mai mică de două treimi din nivelul ţintă, contribuţia periodică se stabileşte la un plafon care să permită atingerea nivelului ţintă în termen de şase ani.
Contribuţia periodică ţine seama în mod corespunzător de etapa din ciclul economic, precum şi de impactul pe care îl pot avea contribuţiile prociclice atunci când se stabilesc contribuţiile anuale în contextul acestui articol.
Statele membre pot prelungi perioada iniţială menţionată la primul paragraf cu maximum patru ani, în cazul în care SGD a efectuat plăţi cumulate care depăşesc 0,8 % din depozitele acoperite.
(3)Resursele financiare disponibile care urmează să fie luate în considerare în vederea atingerii nivelului ţintă pot include angajamentele de plată. Totalul angajamentelor de plată nu depăşeşte 30 % din cuantumul total al resurselor financiare disponibile obţinute în conformitate cu prezentul articol.
Pentru a asigura aplicarea coerentă a prezentei directive, ABE emite orientări cu privire la angajamentele de plată.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, un stat membru poate, cu scopul de a îndeplini obligaţiile care îi revin, să obţină resursele financiare disponibile prin contribuţiile obligatorii plătite de instituţiile de credit la schemele existente de contribuţii obligatorii instituite de un stat membru pe teritoriul său cu scopul de a acoperi costurile legate de riscul sistemic, de faliment şi de rezoluţia instituţiilor.
SGD-urile au dreptul la un cuantum egal cu cel al contribuţiilor respective, până la nivelul ţintă stabilit la alineatul (2) din prezentul articol, pe care statul membru îl va pune de îndată la dispoziţia SGD-urilor respective, la cerere, pentru a fi folosit exclusiv în scopurile prevăzute la articolul 11.
SGD-urile au dreptul la acest cuantum numai dacă autoritatea competentă consideră că SGD-urile nu sunt în măsură să colecteze contribuţii extraordinare din partea membrilor acestora. SGD-urile rambursează suma respectivă din contribuţiile membrilor săi, în conformitate cu articolul 10 alineatele (1) şi (2).
(5)Contribuţiile la mecanismele de finanţare a rezoluţiei în temeiul titlului VII din Directiva 2014/59/UE, inclusiv resursele financiare disponibile care urmează a fi luate în considerare în vederea atingerii nivelului ţintă pentru mecanismele de finanţare a rezoluţiei în temeiul articolului 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, nu sunt luate în considerare în vederea atingerii nivelului ţintă.
(6)Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot autoriza, în cazuri justificate şi cu aprobarea Comisiei, un nivel ţintă minim mai scăzut decât nivelul ţintă specificat la alineatul (2), cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)reducerea se bazează pe ipoteza că este puţin probabil ca o parte semnificativă a resurselor financiare disponibile să fie utilizată pentru măsuri de protecţie a deponenţilor care beneficiază de acoperire, altele decât cele prevăzute la articolul 11 alineatele (2) şi (6); şi
b)sectorul bancar în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea instituţiile de credit afiliate la SGD este foarte concentrat, cu un volum mare de active fiind deţinut de un număr redus de instituţii de credit sau grupuri bancare, supuse supravegherii pe bază consolidată, care, având în vedere dimensiunile lor, este posibil să fie supuse unor proceduri de rezoluţie în caz de faliment.
Respectivul nivel ţintă redus nu poate fi mai mic de 0,5 % din depozitele acoperite.
(7)Resursele financiare disponibile ale SGD-urilor fac obiectul unor investiţii cu grad scăzut de risc şi suficient de diversificate.
(8)În cazul în care resursele financiare disponibile ale unei SGD sunt insuficiente pentru a plăti rambursări deponenţilor atunci când depozitele devin indisponibile, membrii acestuia plătesc contribuţii extraordinare care nu pot depăşi 0,5 % din depozitele lor acoperite pe an calendaristic. În situaţii excepţionale şi cu acordul autorităţii competente, SGD-urile pot solicita contribuţii mai mari.
Autoritatea competentă poate amâna, integral sau parţial, obligaţia unei instituţii de credit de a plăti contribuţiile ex-post extraordinare la SGD-uri în cazul în care contribuţiile ar periclita lichiditatea sau solvabilitatea instituţiei de credit.
O astfel de amânare nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de şase luni, dar poate fi reînnoită la cererea instituţiei de credit.
Contribuţiile amânate în temeiul prezentului paragraf sunt achitate atunci când plata nu mai periclitează lichiditatea sau solvabilitatea instituţiei de credit.
(9)Statele membre se asigură că SGD-urile dispun de mecanisme de finanţare alternative adecvate, care le permit să obţină finanţare pe termen scurt pentru a satisface creanţele împotriva respectivelor SGD-uri.
(10)Statele membre informează ABE anual, până la 31 martie, cu privire la cuantumul depozitelor acoperite de pe teritoriul lor şi cu privire la cuantumul resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor proprii la data de 31 decembrie a anului precedent.
Art. 11: Utilizarea fondurilor
(1)Resursele financiare menţionate la articolul 10 sunt utilizate în principal pentru plata rambursărilor către deponenţi în temeiul prezentei directive.
(2)Resursele financiare ale unei SGD sunt utilizate pentru a finanţa rezoluţia instituţiilor de credit în conformitate cu articolul 109 din Directiva 2014/59/UE. Autoritatea de rezoluţie stabileşte, după consultarea SGD, suma pentru care SGD este răspunzătoare.
(3)Statele membre pot permite unei SGD să utilizeze resursele financiare disponibile pentru măsuri alternative în vederea evitării falimentului unei instituţii de credit, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)autoritatea de rezoluţie nu a luat nicio măsură de rezoluţie în temeiul articolului 32 din Directiva 2014/59/UE;
b)SGD dispune de sisteme şi proceduri adecvate pentru selectarea şi punerea în aplicare a unor măsuri alternative şi pentru monitorizarea riscurilor aferente;
c)costurile măsurilor nu depăşesc costurile pentru îndeplinirea obligaţiilor legale sau contractuale ale SGD;
d)utilizarea unor măsuri alternative de către SGD este legată de condiţii impuse instituţiei de credit sprijinite, care includ cel puţin monitorizarea mai strictă a riscurilor şi drepturi suplimentare de verificare pentru SGD;
e)utilizarea unor măsuri alternative de către SGD este legată de angajamente asumate de instituţia de credit sprijinită, în vederea garantării accesului la depozitele acoperite;
f)capacitatea instituţiilor de credit afiliate de a plăti contribuţiile extraordinare în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol este confirmată de evaluarea autorităţii competente.
SGD se consultă cu autoritatea de rezoluţie şi autoritatea competentă cu privire la măsurile şi condiţiile impuse instituţiei de credit.
(4)Măsurile alternative menţionate la alineatul (3) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care autoritatea competentă, după consultarea în prealabil a autorităţii de rezoluţie, consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru măsura de rezoluţie, în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE.
(5)În cazul utilizării resurselor financiare disponibile, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, instituţiile de credit afiliate furnizează imediat SGD resursele folosite pentru măsuri alternative, dacă este necesar, sub formă de contribuţii extraordinare, atunci când:
a)apare necesitatea de rambursare către deponenţi, iar resursele financiare disponibile ale SGD se ridică la mai puţin de două treimi din nivelul ţintă;
b)resursele financiare disponibile se situează sub 25 % din nivelul ţintă.
(6)Statele membre pot decide ca resursele financiare disponibile să poată fi, de asemenea, utilizate pentru a finanţa măsuri care să menţină accesul deponenţilor la depozitele acoperite, inclusiv la transferul activelor şi datoriilor şi la transferul depozitelor dintr-un cont în altul, în contextul unor proceduri naţionale de insolvenţă, cu condiţia ca costurile suportate de SGD să nu depăşească valoarea netă a compensaţiei deponenţilor care beneficiază de acoperire în cadrul instituţiei de credit în cauză.
Art. 12: Împrumuturi între SGD-uri
(1)Statele membre pot permite SGD-urilor să acorde împrumuturi altor SGD-uri de pe teritoriul Uniunii, pe bază de voluntariat, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)SGD împrumutată nu îşi poate onora obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 9 alineatul (1) din cauza lipsei de resurse financiare disponibile astfel cum sunt menţionate la articolul 10;
b)SGD împrumutată a apelat la contribuţiile extraordinare menţionate la articolul 10 alineatul (8);
c)SGD împrumutată îşi ia angajamentul legal de a utiliza fondurile împrumutate pentru a plăti creanţele în conformitate cu articolul 9 alineatul (1);
d)SGD împrumutată nu are deja obligaţia de a rambursa un împrumut altor SGD-uri în temeiul prezentului articol;
e)SGD împrumutată declară suma de bani solicitată;
f)suma totală împrumutată nu depăşeşte 0,5 % din depozitele acoperite ale SGD împrumutată;
g)SGD împrumutată informează fără întârziere ABE şi declară motivele pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul alineat şi suma de bani solicitată.
(2)Împrumutul este supus următoarelor condiţii:
a)SGD împrumutată trebuie să ramburseze împrumutul într-un termen de maximum cinci ani. Împrumutul poate fi rambursat în tranşe anuale. Dobânda este scadentă numai la data rambursării;
b)rata stabilită a dobânzii trebuie să fie cel puţin echivalentă cu rata marginală a dobânzii la împrumuturi a Băncii Centrale Europene din perioada de creditare;
c)SGD împrumutătoare trebuie să informeze ABE cu privire la rata iniţială a dobânzii şi la durata împrumutului.
(3)Statele membre se asigură că SGD împrumutată percepe contribuţii suficiente pentru a rambursa suma împrumutată şi pentru a restabili nivelul ţintă cât mai curând posibil.
Art. 13: Calcularea contribuţiilor la SGD-uri
(1)Contribuţiile la SGD-urile menţionate la articolul 10 se stabilesc pe baza cuantumului depozitelor acoperite şi al gradului de risc asumat de către membrul respectiv.
Statele membre pot să prevadă contribuţii mai mici din partea sectoarelor cu grad scăzut de risc reglementate prin dreptul intern.
Statele membre pot decide dacă membrii unui SIP plătesc contribuţii mai mici la SGD.
Statele membre pot permite ca pentru casa centrală şi toate instituţiile de credit afiliate în mod permanent unei case centrale, astfel cum este menţionat la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să se aplice în bloc ponderea la risc determinată pentru casa centrală şi instituţiile sale afiliate, pe bază consolidată.
Statele membre pot decide ca instituţiile de credit să plătească o contribuţie minimă, indiferent de valoarea depozitelor lor acoperite.
(2)SGD-urile îşi pot utiliza propriile lor metode bazate pe profilul de risc pentru stabilirea şi calcularea contribuţiilor în funcţie de riscuri ale membrilor lor. Calcularea contribuţiilor se face în mod proporţional cu riscul prezentat de membri şi reflectă în mod corespunzător profilul de risc al diferitelor modele economice. Aceste metode pot, de asemenea, să ia în considerare activele din bilanţ şi anumiţi indicatori de risc, precum adecvarea capitalului, calitatea activelor şi lichiditatea.
Fiecare metodă este aprobată de către autoritatea competentă, în cooperare cu autoritatea desemnată. ABE este informată cu privire la metodele aprobate.
(3)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentei directive, până la data de 3 iulie 2015 ABE emite orientări în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza metodele de calculare a contribuţiilor la SGD-uri, în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
În special, sunt incluse o formulă de calcul, indicatori specifici, clase de risc pentru membri, praguri pentru ponderi ale riscurilor alocate anumitor clase de risc şi alte elemente necesare.
Până la 3 iulie 2017 şi, ulterior, cel puţin la fiecare cinci ani, ABE efectuează o revizuire a orientărilor privind metodele bazate pe profilul de risc sau metodele alternative bazate pe profilul de risc propriu aplicate de către SGD-uri.
Art. 14: Cooperarea în cadrul Uniunii
(1)SGD-urile acoperă deponenţii de la sucursalele înfiinţate în alte state membre de instituţiile de credit membre.
(2)Rambursarea către deponenţii de la sucursalele înfiinţate de instituţiile de credit într-un alt stat membru se efectuează prin intermediul unei SGD din statul membru gazdă în numele SGD din statul membru de origine. SGD din statul membru-gazdă efectuează rambursări în conformitate cu instrucţiunile din partea SGD din statul membru de origine. SGD din statul membru gazdă nu este în niciun fel responsabilă pentru actele îndeplinite în conformitate cu instrucţiunile din partea SGD din statul membru de origine. SGD din statul membru de origine furnizează finanţarea necesară înainte de plata compensaţiei şi restituie SGD din statul membru gazdă contravaloarea tuturor cheltuielilor efectuate.
SGD din statul membru gazdă îi informează totodată pe deponenţii interesaţi în numele SGD din statul membru de origine şi are dreptul de a primi corespondenţă de la deponenţi în numele SGD din statul membru de origine.
(3)Dacă o instituţie de credit încetează să mai fie membră a unei SGD şi se alătură unei alte SGD, contribuţiile plătite în cele 12 luni care precedă încetarea afilierii la sistem, cu excepţia contribuţiilor extraordinare în conformitate cu articolul 10 alineatul (8), sunt transferate celeilalte SGD. Această dispoziţie nu se aplică dacă instituţia de credit a fost exclusă dintr-o SGD în temeiul articolului 4 alineatul (5).
Dacă o parte din activităţile unei instituţii de credit sunt transferate în alt stat membru şi, prin urmare, se afiliază unei alte SGD, contribuţiile plătite de instituţia de credit respectivă în cele 12 luni care precedă transferul, cu excepţia contribuţiilor extraordinare prevăzute la articolul 10 alineatul (8), sunt transferate celeilalte SGD proporţional cu cuantumul depozitelor acoperite transferate.
(4)Statele membre se asigură că SGD din statul membru de origine fac schimb de informaţii menţionate la articolul 4 alineatul (7) sau alineatele (8) şi (10) cu SGD din statele membre gazdă. Sunt aplicabile restricţiile prevăzute la articolul respectiv.
În cazul în care intenţionează să se transfere de la o SGD către o alta, în conformitate cu prezenta directivă, instituţiile de credit dau un preaviz de cel puţin şase luni cu privire la intenţia lor în acest sens. În perioada respectivă, instituţiile de credit au în continuare obligaţia de a contribui la SGD la care erau afiliate iniţial, în conformitate cu articolul 10, în ceea ce priveşte finanţarea ex ante şi finanţarea ex post.
(5)Pentru a facilita cooperarea eficientă dintre SGD-uri, în special în ceea ce priveşte prezentul articol şi articolul 12, SGD-urile sau, dacă este cazul, autorităţile desemnate trebuie să încheie acorduri scrise de cooperare. Aceste acorduri trebuie să ţină seama de cerinţele prevăzute la articolul 4 alineatul (9).
Autoritatea desemnată notifică ABE cu privire la existenţa şi conţinutul unor astfel de acorduri şi ABE poate emite avize în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În cazul în care autorităţile desemnate sau SGD-urile nu pot ajunge la un acord sau dacă există un litigiu cu privire la interpretarea unui acord, oricare dintre părţi poate înainta cazul către ABE, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar ABE acţionează în conformitate cu articolul menţionat.
Absenţa unor astfel de acorduri nu afectează creanţele deponenţilor prevăzute la articolul 9 alineatul (1) sau ale instituţiilor de credit prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.
(6)Statele membre se asigură că se aplică proceduri adecvate pentru a permite SGD-urilor să facă schimb de informaţii şi să comunice în mod eficace cu alte SGD-uri, cu instituţiile de credit afiliate, cu autorităţile competente relevante şi cu autorităţile desemnate din jurisdicţia lor şi cu alte agenţii la nivel transfrontalier, după caz.
(7)ABE şi autorităţile competente şi autorităţile desemnate cooperează reciproc şi îşi exercită competenţele în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive şi cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Statele membre informează Comisia şi ABE cu privire la identitatea autorităţii desemnate de acestea până la 3 iulie 2015.
(8)ABE cooperează cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) la analiza riscului sistemic privind SGD-urile.
(1)Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).
Art. 15: Sucursale ale instituţiilor de credit înfiinţate în ţări terţe
(1)Statele membre verifică dacă sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor de instituţiile de credit care îşi au sediul în afara Uniunii dispun de o protecţie echivalentă celei prevăzute de prezenta directivă.
În cazul în care protecţia nu este echivalentă, statele membre pot prevedea, sub rezerva articolului 47 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, ca sucursalele înfiinţate de instituţiile de credit care au sediul în afara Uniunii să adere la o SGD care funcţionează pe teritoriul lor.
La efectuarea verificării prevăzute la primul paragraf din prezentul articol, statele membre verifică cel puţin dacă deponenţii beneficiază de acelaşi nivel de acoperire şi domeniu de aplicare a protecţiei precum cel prevăzut în prezenta directivă.
(2)Fiecare sucursală înfiinţată de o instituţie de credit care îşi are sediul în afara Uniunii şi care nu este afiliată unei SGD care funcţionează într-un stat membru furnizează toate informaţiile relevante privind acordurile de garantare pentru depozitele deponenţilor existenţi şi potenţiali la sucursala respectivă.
(3)Informaţiile menţionate la alineatul (2) sunt puse la dispoziţie în limba asupra căreia deponentul şi instituţia de credit au convenit la deschiderea contului sau în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este înfiinţată o sucursală, în modalitatea prevăzută de dreptul intern, şi sunt clare şi inteligibile.
Art. 16: Informaţii oferite deponenţilor
(1)Statele membre se asigură că instituţiile de credit pun la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali informaţiile necesare pentru identificarea SGD-urilor la care participă instituţia şi sucursalele sale din interiorul Uniunii. Statele membre se asigură că instituţiile de credit informează deponenţii existenţi şi potenţiali asupra excluderilor de la protecţia SGD aplicabile.
(2)Înainte de încheierea unui contract de depozit, se furnizează deponenţilor informaţiile menţionate la alineatul (1). Aceştia confirmă primirea informaţiilor respective. Se utilizează în acest scop modelul care figurează în anexa I.
(3)Confirmarea faptului că depozitele sunt eligibile este furnizată deponenţilor în extrasele de cont, alături de o trimitere la fişa informativă care figurează în anexa I. Pe fişa informativă se indică site-ul web al SGD relevante. Fişa informativă care figurează în anexa I este furnizată deponentului cel puţin o dată pe an.
Site-ul web al SGD conţine informaţiile necesare pentru deponenţi, în special informaţiile referitoare la dispoziţiile privind procesul şi condiţiile de garantare a depozitelor, astfel cum sunt prevăzute de prezenta directivă.
(4)Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt puse la dispoziţie în modalitatea indicată de dreptul intern, în limba asupra căreia deponentul şi instituţia de credit au convenit la deschiderea contului sau în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este înfiinţată sucursala.
(5)Statele membre limitează utilizarea în scopuri publicitare a informaţiilor menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) la o simplă menţionare a SGD care garantează produsul la care se referă materialul publicitar şi la orice informaţii suplimentare necesare în temeiul dreptului intern.
Astfel de informaţii pot cuprinde descrierea faptică a funcţionării SGD, dar nu conţin referiri la acoperirea nelimitată a depozitelor.
(6)În caz de fuziune, de conversie a filialelor în sucursale sau de operaţiuni similare, deponenţii sunt informaţi cu cel puţin o lună înainte ca operaţiunea să producă efecte juridice, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă permite un termen mai scurt, din motive de secret comercial sau de stabilitate financiară.
Se acordă deponenţilor un termen de trei luni de la notificarea fuziunii sau conversiei sau a operaţiunilor similare pentru a-şi retrage sau transfera la o altă instituţie de credit, fără a-şi atrage penalităţi, depozitele eligibile, inclusiv toate dobânzile şi beneficiile acumulate, în măsura în care acestea depăşesc nivelul de acoperire în temeiul articolului 6 la momentul operaţiunii.
(7)Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituţie de credit se retrage sau este exclusă din cadrul unei SGD, instituţia de credit îşi informează deponenţii în termen de o lună de la retragerea sau excluderea respectivă.
(8)În cazul în care un deponent efectuează operaţiuni bancare pe internet, informaţiile care trebuie furnizate în temeiul prezentei directive îi pot fi comunicate pe cale electronică. În cazul în care deponentul solicită acest lucru, informaţiile îi sunt comunicate pe suport de hârtie.
Art. 17: Lista instituţiilor de credit autorizate
(1)Statele membre se asigură că atunci când notifică ABE cu privire la autorizaţii în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, autorităţile competente indică SGD la care este membră fiecare instituţie de credit.
(2)Atunci când publică şi actualizează lista instituţiilor de credit autorizate în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, ABE indică SGD la care este membră fiecare instituţie de credit.
Art. 18: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 6 alineatul (7) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 6 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 19: Dispoziţii tranzitorii
(1)Atunci când anumite depozite sau categorii de depozite sau alte instrumente încetează să mai fie acoperite, integral sau parţial, de SGD-uri după transpunerea prezentei directive sau a Directivei 2009/14/CE în dreptul intern, statele membre pot permite ca depozitele şi alte instrumente care au o scadenţă iniţială să fie acoperite până la data scadenţei iniţiale, în cazul în care acestea au fost constituite sau emise înainte de 2 iulie 2014.
(2)Statele membre se asigură că deponenţii sunt informaţi cu privire la depozitele sau categoriile de depozite sau celelalte instrumente care nu vor mai fi acoperite de o SGD începând cu 3 iulie 2015.
(3)Până la atingerea pentru prima dată a nivelului ţintă, statele membre pot aplica pragurile de la articolul 11 alineatul (5) în legătură cu resursele financiare disponibile.
(4)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1), statele membre care, la 1 ianuarie 2008, au prevăzut un nivel de acoperire între 100 000 EUR şi 300 000 EUR pot decide să aplice din nou respectivul nivel de acoperire mai ridicat până la 31 decembrie 2018. În acest caz, nivelul ţintă şi contribuţiile instituţiilor de credit se ajustează în mod corespunzător.
(5)Până la 3 iulie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport şi, dacă este necesar, o propunere legislativă care să prevadă modalitatea prin care SGD-urile care desfăşoară operaţiuni în Uniune pot coopera prin intermediul unei scheme europene pentru a preveni riscurile generate de activităţile transfrontaliere şi a proteja depozitele împotriva acestor riscuri.
(6)Până la 3 iulie 2019, Comisia, sprijinită de ABE, prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind progresele realizate în punerea în aplicare a prezentei directive. Acest raport examinează în special:
a)nivelul ţintă pe baza depozitelor acoperite, cu o evaluare a adecvării procentului fixat, luând în considerare falimentul instituţiilor de credit din Uniune înregistrat în trecut;
b)impactul măsurilor alternative utilizate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) privind protecţia deponenţilor şi consecvenţa faţă de procedurile de lichidare ordonată în sectorul bancar;
c)impactul asupra diverselor modele bancare;
d)gradul de adecvare a nivelului actual de acoperire pentru deponenţi; şi
e)dacă activităţile menţionate la prezentul paragraf au fost realizate într-un mod care permite menţinerea protecţiei acordate deponenţilor.
Până la 3 iulie 2019, ABE prezintă Comisiei un raport privind modelele de calcul şi relevanţa acestora pentru riscul comercial al membrilor. În cadrul raportului, ABE ţine seama în mod corespunzător de profilurile de risc ale diverselor modele de afaceri.
Art. 20: Transpunere
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1-4, articolului 5 alineatul (1) literele (d)-(k), articolului 5 alineatele (2), (3) şi (4) articolului 6 alineatele (2)-(7), articolului 7 alineatele (4)-(9), articolului 8 alineatele (1), (2), (3), (5), (6), (7) şi (9), articolului 9 alineatele (2) şi (3), articolelor 10-16, 18 şi 19 şi anexei I până la 3 iulie 2015. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziţii.
Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 8 alineatul (4) până la 31 mai 2016.
În cazul în care, după o examinare amănunţită, autorităţile corespunzătoare stabilesc faptul că o SGD nu este încă în măsură să respecte articolul 13 până la 3 iulie 2015, actele cu putere de lege şi actele administrative relevante intră în vigoare până la 31 mai 2016.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, acestea conţin o menţiune care precizează că trimiterile în actele cu putere de lege şi în actele administrative în vigoare la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri şi formularea acestei menţiuni.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 21: Abrogare
Directiva 94/19/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa II, este abrogată de la 4 iulie 2015, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenul de transpunere în dreptul intern şi datele de aplicare a directivelor menţionate în anexa II.
Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa III.
Art. 22: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
- Articolul 5 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 8 alineatul (8), articolul 9 alineatul (1) şi articolul 17 se aplică începând de la 4 iulie 2015.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 16 aprilie 2014.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele D. KOURKOULAS |
ANEXA I:FORMULAR PENTRU INFORMAŢIILE OFERITE DEPONENŢILOR
Informaţii de bază referitoare la protecţia depozitului
Depozitele de la (a se insera denumirea instituţiei de credit) sunt protejate prin: | [a se insera denumirea SGD relevantă] (1) |
Limita protecţiei: | 100 000 EUR per deponent per instituţie de credit (2) [a se înlocui cu cuantumul corespunzător dacă moneda este alta decât EUR] [după caz:] Următoarele mărci aparţin instituţiei dumneavoastră de credit [a se insera toate mărcile care funcţionează pe baza aceleiaşi licenţe] |
Dacă aveţi mai multe depozite plasate la aceeaşi instituţie de credit: | Toate depozitele plasate la aceeaşi instituţie de credit sunt "agregate" şi totalul este supus limitei de 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător dacă moneda este alta decât EUR] (2) |
Dacă aveţi un cont comun cu altă persoană (alte persoane): | Se aplică limita de 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător dacă moneda este alta decât EUR] separat, pentru fiecare deponent (3) |
Perioada de rambursare în caz de faliment al instituţiei de credit: | 7 zile lucrătoare (4) [a se înlocui cu un alt termen, dacă este cazul] |
Moneda de rambursare: | euro [a se înlocui cu o altă monedă, dacă este cazul] |
Date de contact: | [a se insera datele de contact ale SGD relevante (adresă, telefon, e-mail etc.)] |
Informaţii suplimentare: | [a se insera site-ul web al SGD relevante] |
Confirmarea deponentului: | |
Informaţii suplimentare (toate informaţiile de mai jos sau o parte dintre acestea) (1)Schema responsabilă de protecţia depozitului dumneavoastră [numai dacă este cazul:] Depozitul dumneavoastră este acoperit de o schemă contractuală recunoscută în mod oficial ca schemă de garantare a depozitelor. În caz de insolvenţă a instituţiei dumneavoastră de credit, depozitele vă vor fi rambursate până la un cuantum de 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător, dacă moneda este alta decât EUR]. [numai dacă este cazul:] Instituţia dumneavoastră de credit participă la o schemă instituţională de protecţie recunoscută în mod oficial ca schemă de garantare a depozitelor. Acest lucru înseamnă că toate instituţiile care participă la această schemă îşi acordă sprijin reciproc pentru a evita situaţia de insolvenţă. În caz de insolvenţă, depozitele vă vor fi rambursate până la un cuantum de 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător, dacă moneda este alta decât EUR]. [numai dacă este cazul:] Depozitul dumneavoastră este acoperit de o schemă de garantare a depozitelor legală şi de o schemă de garantare a depozitelor contractuală. În caz de insolvenţă a instituţiei dumneavoastră de credit, depozitele vă vor fi rambursate, în orice caz, până la 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător, dacă moneda este alta decât EUR]. [numai dacă este cazul:] Depozitul dumneavoastră este acoperit de o schemă de garantare a depozitelor legală. În plus, instituţia dumneavoastră de credit participă la un sistem instituţional de protecţie ai cărui membri îşi acordă sprijin reciproc pentru a evita situaţia de insolvenţă. În caz de insolvenţă, depozitele vă vor fi rambursate până la un cuantum de 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător, dacă moneda este alta decât EUR] de către sistem de garantare a depozitelor. (2)Limita generală a protecţiei În cazul în care un depozit nu este disponibil deoarece o instituţie de credit nu este în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile financiare, deponenţii primesc rambursări din partea unui sistem de garantare a depozitelor. Fiecare rambursare are un plafon maxim de 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător, dacă moneda este alta decât EUR] per instituţie de credit. Acest lucru înseamnă că toate depozitele de la aceeaşi instituţie de credit sunt agregate pentru a stabili nivelul de acoperire. De exemplu, dacă un deponent deţine un cont de economii în valoare de 90 000 EUR şi un cont curent în care are 20 000 EUR, acestuia i se vor rambursa doar 100 000 EUR. [numai dacă este cazul:] Această metodă va fi aplicată şi dacă o instituţie de credit funcţionează sub mai multe mărci. [a se insera denumirea instituţiei de credit la care este deschis contul] desfăşoară activităţi şi sub următoarele mărci [a se insera toate celelalte mărci ale aceleiaşi instituţii de credit]. Acest lucru înseamnă că toate depozitele la una sau mai multe entităţi cu aceste mărci sunt acoperite până la un cuantum maxim de 100 000 EUR. (3)Limita protecţiei pentru conturile comune În cazul conturilor comune, limita de 100 000 EUR se aplică fiecărui deponent. [numai dacă este cazul:] Cu toate acestea, depozitele într-un cont ai cărui beneficiari sunt două sau mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unui parteneriat de afaceri, asociaţii sau grupări de natură asemănătoare, fără personalitate juridică, sunt agregate şi tratate ca şi când ar fi fost plasate de un singur deponent, pentru calculul limitei de 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător, dacă moneda este alta decât EUR]. În anumite cazuri [a se insera cazurile definite în legislaţia naţională], depozitele sunt garantate până la un cuantum de peste 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător, dacă moneda este alta decât EUR]. Informaţii suplimentare sunt disponibile la [a se insera adresa site-ului web al SGD relevant]. (4)Rambursarea Schema de garantare a depozitelor responsabilă este [a se insera denumirea şi adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail şi adresa site-ului web]. Aceasta vă va rambursa depozitele (până la un cuantum de 100 000 EUR [a se înlocui cu cuantumul corespunzător, dacă moneda este alta decât EUR]) în termen de [a se insera perioada de rambursare în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale] cel târziu, iar de la [31 decembrie 2023] în termen de [7 zile lucrătoare]. [A se adăuga informaţii cu privire la plăţile în condiţii de urgenţă/plăţile intermediare în cazul în care cuantumul rambursabil (cuantumurile rambursabile) nu poate fi disponibilizat (nu pot fi disponibilizate) în termen de 7 zile lucrătoare.] Dacă nu aţi primit o rambursare în acest termen, vă recomandăm să contactaţi schema de garantare a depozitelor, întrucât termenul în care puteţi pretinde rambursarea poate fi limitat. Informaţii suplimentare sunt disponibile la [a se insera adresa site-ului web al SGD responsabile]. Alte informaţii importante În general, toţi deponenţii, persoane fizice sau societăţi, sunt acoperiţi de scheme de garantare a depozitelor. Excepţiile pentru anumite depozite sunt indicate pe site-ul web al schemei de garantare a depozitelor responsabilă. Instituţia dumneavoastră de credit vă va informa, de asemenea, la cerere, dacă anumite produse sunt sau nu acoperite. Dacă depozitele sunt acoperite, banca vă confirmă acest lucru şi în extrasul de cont. | |
ANEXA II:
PARTEA A:Directive abrogate împreună cu modificările lor succesive (menţionate la articolul 21
Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
PARTEA B:Termene de transpunere (menţionate la articolul 21
Directiva | Termenul de transpunere |
94/19/CE | 1.7.1995 |
2009/14/CE | 30.6.2009 |
2009/14/CE [articolul 1 punctul 3 litera (i) al doilea paragraf, articolul 7 alineatele (1a) şi (3) şi articolul 10 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14/CE] | 31.12.2010 |
ANEXA III:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Directiva 94/19/CE | Directiva 2009/14/CE | Prezenta directivă |
- | - | Articolul 1 |
Articolul 2 alineatul (1) punctul 1 | ||
Articolul 1 punctul 1 | Articolul 2 alineatul (1) punctul 3 | |
Articolul 2 alineatul (1) punctul 4 | ||
Articolul 1 punctul 2 | Articolul 2 alineatul (1) punctul 7 | |
Articolul 1 punctul 3 | Articolul 1 punctul 1 | Articolul 2 alineatul (1) punctul 8 |
Articolul 1 punctul 4 | Articolul 2 alineatul (1) punctul 9 | |
Articolul 1 punctul 5 | Articolul 2 alineatul (1) punctul 10 | |
Articolul 2 alineatul (1) punctele 11-18 | ||
Articolul 2 alineatul (2) | ||
Articolul 1 punctul 1 | Articolul 2 alineatul (3) | |
Articolul 3 | ||
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 4 alineatul (1) | |
Articolul 4 alineatul (2) | ||
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 4 alineatul (3) | |
Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 4 alineatul (4) | |
Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 4 alineatele (5) şi (6) | |
Articolul 4 alineatul (9) | ||
Articolul 4 alineatele (10) şi (11) | ||
Articolul 2 | Articolul 5 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) | |
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul 1 | Articolul 5 alineatul (1) litera (d) | |
Articolul 5 alineatul (1) litera (e) | ||
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul 10 | Articolul 5 alineatul (1) litera (f) | |
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul 2 | Articolul 5 alineatul (1) litera (g) | |
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul 5 | Articolul 5 alineatul (1) litera (h) | |
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul 6 | Articolul 5 alineatul (1) litera (i) | |
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctele 3 şi 4 | Articolul 5 alineatul (1) litera (j) | |
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul 12 | Articolul 5 alineatul (1) litera (k) | |
Articolul 7 alineatul (1) | Articolul 1 punctul 3 litera (a) | Articolul 6 alineatul (1) |
Articolul 6 alineatele (2) şi (3) | ||
Articolul 6 alineatul (4) | ||
Articolul 1 punctul 3 litera (a) | Articolul 6 alineatul (5) | |
Articolul 7 alineatul (5) | Articolul 6 alineatul (6) | |
Articolul 1 punctul 3 litera (d) | Articolul 6 alineatul (7) | |
Articolul 8 | Articolul 7 alineatele (1), (2) şi (3) | |
Articolul 7 alineatele (4)-(9) | ||
Articolul 10 alineatul (1) | Articolul 1 punctul 6 litera (a) | Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 8 alineatele (2)-(6) | ||
Articolul 10 alineatul (4) | Articolul 8 alineatul (7) | |
Articolul 10 alineatul (5) | Articolul 8 alineatul (8) | |
Articolul 8 alineatul (9) | ||
Articolul 7 alineatul (6) | Articolul 9 alineatul (1) | |
Articolul 11 | Articolul 9 alineatul (2) | |
Articolul 9 alineatul (3) | ||
Articolele 10-13 | ||
Articolul 4 alineatul (1) | Articolul 14 alineatul (1) | |
Articolul 14 alineatele (2)-(8) | ||
Articolul 6 | Articolul 15 | |
Articolul 9 alineatul (1) | Articolul 1 punctul 5 | Articolul 16 alineatele (1), (2) şi (3) |
Articolul 9 alineatul (2) | Articolul 16 alineatul (4) | |
Articolul 16 alineatul (5) | ||
Articolul 13 | Articolul 17 | |
Articolul 1 punctul 4 | Articolul 18 |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 173L din data de 12 iunie 2014