Art. 7. - Art. 7: Stabilirea sumei rambursabile - Directiva 2014/49/UE/16-apr-2014 privind schemele de garantare a depozitelor
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 30 Octombrie 2014
Art. 7: Stabilirea sumei rambursabile
(1)Limita menţionată la articolul 6 alineatul (1) se aplică depozitelor agregate plasate la aceeaşi instituţie de credit, indiferent de numărul depozitelor, de monedă şi de situarea în interiorul Uniunii.
(2)Cota-parte a fiecărui deponent într-un cont comun este luată în considerare la calcularea limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
În absenţa unor prevederi speciale, un astfel de cont este împărţit în mod egal între deponenţi.
Statele membre pot prevedea posibilitatea ca depozitele într-un cont ai cărui beneficiari sunt două sau mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unui parteneriat de afaceri, ai unei asociaţii sau grupări de natură asemănătoare, fără personalitate juridică, să poată fi agregate şi tratate ca şi când ar fi fost plasate de un singur deponent, în scopul calculării limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
(3)În cazul în care deponentul nu este îndreptăţit la sumele aflate într-un cont, persoana îndreptăţită este acoperită de garantare, cu condiţia ca acea persoană să fi fost identificată sau să poată fi identificată înainte de data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). În cazul în care mai multe persoane sunt îndreptăţite, la calcularea limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1) se ia în considerare cota-parte a fiecăreia în temeiul acordurilor în conformitate cu care sunt gestionate sumele.
(4)Data de referinţă pentru calcularea sumei rambursabile este data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de la data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). Datoriile deponentului faţă de instituţia de credit nu se iau în calcul la calcularea sumei rambursabile.
(5)Statele membre pot decide ca datoriile deponentului către instituţia de credit să fie luate în considerare la calcularea sumei rambursabile, în cazul în care acestea au devenit scadente cel târziu la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau la data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b), în măsura în care este posibilă compensarea, în temeiul dispoziţiilor legale şi contractuale care reglementează contractul dintre instituţia de credit şi deponent.
Deponenţii sunt informaţi înainte de încheierea contractului de către instituţia de credit în cazurile în care datoriile pe care le au faţă de instituţia de credit sunt luate în considerare la calcularea sumei rambursabile.
(6)Statele membre se asigură că SGD-urile pot solicita în orice moment instituţiilor de credit informaţii privind suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent.
(7)Dobânda la depozite care a fost acumulată, dar nu a fost creditată la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau data la care autoritatea judiciară pronunţă o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b) este rambursată de către SGD. Limita menţionată la articolul 6 alineatul (1) nu poate fi depăşită.
(8)Statele membre pot decide ca anumite categorii de depozite care îndeplinesc un obiectiv social definit în dreptul intern, pentru care o terţă parte a oferit o garanţie ce îndeplineşte normele privind ajutoarele de stat, să nu fie luate în calcul la agregarea depozitelor deţinute de un deponent la aceeaşi instituţie de credit, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol. În aceste cazuri, garanţia oferită de partea terţă este limitată la nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1).
(9)În cazul în care dreptul intern permite instituţiilor de credit să funcţioneze cu utilizarea unor mărci diferite, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), statul membru se asigură că deponenţii sunt informaţi în mod clar cu privire la faptul că instituţia de credit funcţionează cu utilizarea unor mărci diferite şi că nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatele (1), (2) şi (3) din prezenta directivă se aplică depozitelor agregate deţinute de către deponent la instituţia de credit respectivă. Aceste informaţii sunt incluse în informaţiile oferite deponenţilor menţionate la articolul 16 din prezenta directivă şi în anexa I la aceasta.
(1)Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, 8.11.2008, p. 25).