Secţiunea iii - Dispoziţii generale - Directiva 2014/23/UE/26-feb-2014 privind atribuirea contractelor de concesiune

Acte UE

Jurnalul Oficial 94L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2024 până la: 31 Decembrie 2025
Secţiunea III:Dispoziţii generale
Art. 18: Durata concesiunii
(1)Durata concesiunilor este limitată. Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă estimează durata pe baza lucrărilor sau serviciilor solicitate.
(2)Pentru concesiunile cu o durată mai mare de cinci ani, durata maximă a concesiunii nu depăşeşte timpul preconizat a-i fi necesar în mod rezonabil concesionarului pentru a-şi recupera investiţiile efectuate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor şi a obţine o rentabilitate a capitalului investit ţinând seama de investiţiile necesare pentru atingerea obiectivelor contractuale specifice.
Investiţiile luate în considerare în vederea calculării includ atât investiţiile iniţiale, cât şi investiţiile pe întreaga durată a concesiunii.
Art. 19: Servicii sociale şi alte servicii specifice
Concesiunile pentru servicii sociale şi alte servicii specifice enumerate în anexa IV care intră sub incidenţa prezentei directive fac obiectul exclusiv al obligaţiilor care decurg din articolul 31 alineatul (3) şi articolele 32, 46 şi 47.
Art. 20: Contracte mixte
(1)Concesiunile care au ca obiect atât lucrări, cât şi servicii se atribuie în conformitate cu dispoziţiile aplicabile tipului de concesiune care caracterizează obiectul principal al contractului în cauză.
În cazul concesiunilor mixte constând parţial în servicii sociale sau alte servicii specifice enumerate în anexa IV şi parţial în alte servicii, obiectul principal se determină în funcţie de cea mai ridicată valoare estimată a serviciilor respective.
(2)În cazul în care diferitele părţi ale unui anumit contract pot fi separate în mod obiectiv, se aplică alineatele (3) şi (4). Dacă diferitele părţi ale unui anumit contract nu pot fi separate în mod obiectiv, se aplică alineatul (5).
În cazul în care o parte a unui anumit contract face obiectul articolul 346 din TFUE sau al Directivei 2009/81/CE, se aplică articolul 21 din prezenta directivă.
În cazul contractelor menite să acopere mai multe activităţi, dintre care una face fie obiectul anexei II la prezenta directivă, fie obiectul Directivei 2014/25/UE, dispoziţiile aplicabile se stabilesc în conformitate cu articolul 22 din prezenta directivă şi, respectiv, articolul 6 din Directiva 2014/25/UE.
(3)În cazul contractelor care au ca obiect atât elemente reglementate prin prezenta directivă, cât şi alte elemente, autorităţile contractante şi entităţile contractante pot alege să atribuie contracte separate pentru diferitele părţi. Dacă autorităţile contractante sau entităţile contractante aleg să atribuie contracte separate pentru diferitele părţi, decizia cu privire la regimul juridic care se aplică fiecăruia dintre contractele separate se ia în funcţie de caracteristicile fiecărei părţi avute în vedere.
Dacă autorităţile contractante sau entităţile contractante aleg să atribuie un singur contract, prezenta directivă se aplică contractului mixt aferent, cu excepţia unor dispoziţii contrare prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol sau la articolul 21, indiferent de valoarea părţilor care ar intra altfel sub incidenţa unui regim juridic diferit şi indiferent de regimul care ar fi fost aplicabil părţilor respective.
(4)În cazul contractelor mixte care conţin elemente de concesiuni, precum şi elemente de contracte publice reglementate de Directiva 2014/24/UE sau contracte reglementate de Directiva 2014/25/UE, contractul mixt se atribuie în conformitate cu Directiva 2014/24/UE, respectiv cu Directiva 2014/25/UE.
(5)În cazul în care diferitele părţi ale unui anumit contract nu pot fi separate în mod obiectiv, regimul juridic aplicabil se determină pe baza obiectului principal al contractului respectiv.
În cazul în care astfel de contracte implică atât elemente ale unei concesiuni de servicii, cât şi elemente ale contractelor de furnizare, obiectul principal se determină în funcţie de cea mai ridicată valoare estimată a serviciilor sau bunurilor respective.
Art. 21: Contracte de achiziţii mixte care implică aspecte legate de apărare sau securitate
(1)În cazul contractelor mixte care au ca obiect elemente ale unei concesiuni reglementate de prezenta directivă şi achiziţii sau alte elemente care fac obiectul articolului 346 din TFUE sau al Directivei 2009/81/CE, se aplică prezentul articol.
În cazul contractelor menite să acopere mai multe activităţi, dintre care una face fie obiectul anexei II din prezenta directivă, fie obiectul Directivei 2014/25/UE, iar alta face obiectul articolului 346 din TFUE sau al Directivei 2009/81/CE, dispoziţiile aplicabile se stabilesc în conformitate cu articolul 23 din prezenta directivă şi, respectiv, articolul 26 din Directiva 2014/25/UE.
(2)În cazul în care diferitele părţi ale unui anumit contract pot fi separate în mod obiectiv, autorităţile contractante sau entităţile contractante pot alege să atribuie contracte separate pentru diferitele părţi sau să atribuie un singur contract.
În cazul în care autorităţile contractante sau entităţile contractante aleg să atribuie contracte separate pentru diferitele părţi, decizia cu privire la regimul juridic care se aplică fiecăruia dintre contractele separate se ia în funcţie de caracteristicile fiecărei părţi avute în vedere.
În cazul în care autorităţile contractante sau entităţile contractante aleg să atribuie un singur contract, pentru determinarea regimului juridic aplicabil se aplică următoarele criterii:
a)în cazul în care o parte a unui anumit contract este reglementată de articolul 346 din TFUE sau diferite părţi sunt reglementate de articolul 346 din TFUE şi, respectiv, de Directiva 2009/81/CE, contractul poate fi atribuit fără aplicarea prezentei directive, cu condiţia ca atribuirea unui singur contract să fie justificată de motive obiective;
b)în cazul în care o parte a unui anumit contract este reglementată de Directiva 2009/81/CE, contractul poate fi atribuit în conformitate cu prezenta directivă sau în conformitate cu Directiva 2009/81/CE, cu condiţia ca atribuirea unui singur contract să fie justificată de motive obiective.
Decizia de a atribui un singur contract nu poate fi luată, totuşi, în scopul excluderii unor contracte de la aplicarea fie a prezentei directive, fie a Directivei 2009/81/CE.
(3)Dacă diferitele părţi ale unui anumit contract nu pot fi separate în mod obiectiv, contractul poate fi atribuit fără aplicarea prezentei directive în cazul în care include elemente cărora li se aplică articolul 346 din TFUE. În caz contrar, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate alege să atribuie un contract în conformitate cu prezenta directivă sau în conformitate cu prezenta directivă sau în conformitate cu Directiva 2009/81/CE.
Art. 22: Contracte care acoperă atât activităţile menţionate în anexa II, cât şi alte activităţi
(1)Prin derogare de la articolul 20, în cazul contractelor destinate să acopere mai multe activităţi, entităţile contractante pot alege să atribuie contracte separate destinate fiecărei activităţi în parte sau să atribuie un singur contract. În cazul în care entităţile contractante aleg să atribuie un contract separat, decizia cu privire la normele care se aplică fiecăruia dintre contractele separate se ia în funcţie de caracteristicile fiecărei activităţi avute în vedere.
În pofida articolului 20, în cazul în care entităţile contractante aleg să atribuie un singur contract, se aplică alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol. Totuşi, dacă una dintre activităţile vizate face obiectul articolului 346 din TFUE sau al Directivei 2009/81/CE, se aplică articolul 23 din prezenta directivă.
Alegerea între atribuirea unui singur contract sau atribuirea mai multor contracte separate nu poate fi făcută în scopul excluderii contractului sau contractelor din domeniul de aplicare al prezentei directive sau, după caz, al Directivei 2014/24/UE sau al Directivei 2014/25/UE.
(2)Un contract care vizează acoperirea mai multor activităţi face obiectul normelor aplicabile activităţii vizate în principal.
(3)În cazul contractelor pentru care este în mod obiectiv imposibil să se stabilească pentru care activitate este vizat contractul în principal, normele aplicabile se stabilesc în conformitate cu:
a)concesiunea este atribuită în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de autorităţi contractante, dacă una dintre activităţile pentru care este vizat contractul face obiectul dispoziţiilor prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de autorităţi contractante, iar cealaltă activitate face obiectul dispoziţiilor prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de entităţi contractante;
b)contractul este atribuit în conformitate cu Directiva 2014/24/UE, dacă una dintre activităţile pentru care este vizat contractul face obiectul prezentei directive, iar cealaltă activitate face obiectul Directivei 2014/24/UE;
c)contractul se atribuie în conformitate cu prezenta directivă, dacă una dintre activităţile pe care le vizează contractul intră sub incidenţa prezentei directive, iar cealaltă activitate nu intră sub incidenţa prezentei directive şi nici a Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/25/UE.
Art. 23: Concesiuni care acoperă atât activităţile menţionate în anexa II, cât şi activităţile care implică aspecte legate de apărare sau securitate
(1)În cazul contractelor care vizează acoperirea mai multor activităţi, entităţile contractante pot alege să atribuie contracte separate destinate fiecărei activităţi în parte sau să atribuie un singur contract. În cazul în care entităţile contractante aleg să atribuie contracte separate pentru diferitele părţi, decizia cu privire la regimul juridic care se aplică fiecăruia dintre contractele separate se ia în funcţie de caracteristicile fiecărei activităţi avute în vedere.
În pofida articolului 21, în cazul în care entităţile contractante aleg să atribuie un singur contract, se aplică alineatul (2) de la prezentul articol.
Decizia între atribuirea unui singur contract şi atribuirea mai multor contracte separate nu poate fi luată în scopul excluderii contractului sau contractelor din domeniul de aplicare fie al prezentei directive, fie al Directivei 2009/81/CE.
(2)În cazul contractelor care vizează o activitate care face obiectul prezentei directive şi o altă activitate care:
a)face obiectul articolului 346 din TFUE; sau
b)face obiectul Directivei 2009/81/CE, entitatea contractantă poate:
(i)să atribuie un contract fără aplicarea prezentei directive în cazurile prevăzute la litera (a); sau
(ii)să atribuie un contract fie în conformitate cu prezenta directivă, fie în conformitate cu Directiva 2009/81/CE, în cazurile prevăzute la litera (b). Primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere pragurilor şi excluderilor prevăzute de Directiva 2009/81/CE.
Contractele prevăzute la litera (b), care de asemenea includ achiziţii sau alte elemente care sunt reglementate de articolul 346 din TFUE, pot fi atribuite fără aplicarea prezentei directive.
Totuşi, faptul că atribuirea unui singur contract este justificată de motive obiective, iar decizia de atribuire a unui singur contract nu este luată în scopul excluderii unor contracte de la aplicarea prezentei directive, reprezintă o condiţie pentru aplicarea prezentului alineat.