Titlul v - DISPOZIŢII PRIVIND LIBERTATEA DE STABILIRE ŞI LIBERTATEA DE A PRESTA SERVICII - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
TITLUL V:DISPOZIŢII PRIVIND LIBERTATEA DE STABILIRE ŞI LIBERTATEA DE A PRESTA SERVICII
Art. 33: Instituţii de credit
Statele membre adoptă dispoziţii în conformitate cu care pot fi desfăşurate pe teritoriul lor activităţile prevăzute în anexa I, în conformitate cu articolul 35, articolul 36 alineatele (1)-(3), articolul 39 alineatele (1) şi (2) şi articolele 40-46, fie prin înfiinţarea unei sucursale, fie prin prestarea de servicii de către orice instituţie de credit autorizată şi supravegheată de către autorităţile competente dintr-un alt stat membru, cu condiţia ca activităţile respective să fie incluse în autorizaţie.
Art. 34: Instituţii financiare
(1)Statele membre adoptă dispoziţii în conformitate cu care pot fi desfăşurate pe teritoriul lor activităţile prevăzute de anexa I, în conformitate cu articolul 35, articolul 36 alineatele (1)-(3), articolul 39 alineatele (1) şi (2) şi articolele 40-46, fie prin înfiinţarea unei sucursale, fie prin prestarea de servicii de către orice instituţie financiară din alt stat membru, care poate fi fie filiala unei instituţii de credit, fie o filială deţinută în comun de două sau mai multe instituţii de credit, al cărei act constitutiv şi statut permit desfăşurarea acestor activităţi şi care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)întreprinderea sau întreprinderile-mamă sunt instituţii de credit autorizate în statele membre în temeiul legii care reglementează şi activitatea instituţiei financiare;
b)activităţile respective se desfăşoară efectiv pe teritoriul aceluiaşi stat membru;
c)întreprinderea sau întreprinderile-mamă deţin cel puţin 90 % din drepturile de vot aferente acţiunilor deţinute în capitalul social al instituţiei financiare;
d)întreprinderea sau întreprinderile-mamă îndeplinesc cerinţele autorităţilor competente în ceea ce priveşte administrarea prudentă a instituţiei financiare şi trebuie să fi declarat, cu consimţământul autorităţilor competente din statul membru de origine, că garantează în solidar angajamentele asumate de instituţia financiară;
e)instituţia financiară este inclusă efectiv, în special în ceea ce priveşte activităţile în cauză, în supravegherea consolidată a întreprinderii-mamă sau a fiecăreia dintre întreprinderile-mamă, în conformitate cu titlul VII capitolul 3 din prezenta directivă şi cu partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în special în sensul cerinţelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 din respectivul regulament, pentru controlul expunerilor mari prevăzute în partea a patra din regulamentul respectiv şi pentru limitarea participaţiilor prevăzute la articolele 89 şi 90 din regulamentul respectiv.
Autorităţile competente din statul membru de origine verifică respectarea condiţiilor prevăzute la primul paragraf şi eliberează instituţiei financiare un certificat de conformitate, care este parte integrantă din notificarea menţionată la articolele 35 şi 39.
(2)În cazul în care o instituţie financiară menţionată la alineatul (1) primul paragraf nu mai îndeplineşte toate condiţiile impuse, autoritatea competentă a statului membru de origine notifică autorităţile competente din statul membru gazdă, iar activităţile desfăşurate de instituţia respectivă în statul membru gazdă fac obiectul dreptului statului membru gazdă respectiv.
(3)Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) se aplică în consecinţă filialelor unei instituţii financiare menţionate la alineatul (1) primul paragraf.
Art. 35: Obligaţia de notificare şi interacţiunea dintre autorităţile competente
(1)Orice instituţie de credit care doreşte să îşi deschidă o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru notifică autorităţile competente din statul membru de origine.
(2)Statele membre cer fiecărei instituţii de credit care doreşte să îşi deschidă o sucursală într-un alt stat membru să furnizeze toate informaţiile specificate mai jos, la depunerea notificării menţionate la alineatul (1):
a)statul membru pe teritoriul căruia instituţia de credit respectivă intenţionează să îşi deschidă o sucursală;
b)un program de activitate care să specifice, printre altele, tipurile de activităţi anticipate şi organizarea structurală a sucursalei respective;
c)adresa la care pot fi solicitate documente în statul membru gazdă;
d)numele celor care răspund de administrarea sucursalei.
(3)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine nu au niciun motiv pentru a pune la îndoială caracterul adecvat al structurii administrative sau situaţia financiară a instituţiei de credit, având în vedere activităţile anticipate, autorităţile respective, în termen de trei luni de la primirea informaţiilor prevăzute la alineatul (2), comunică informaţiile respective autorităţilor competente din statul membru gazdă şi informează instituţia de credit în consecinţă.
Autorităţile competente ale statului membru de origine comunică, de asemenea, cuantumul şi structura fondurilor proprii, precum şi cuantumul cerinţelor de fonduri proprii ale instituţiei de credit, prevăzut la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Prin derogare de la paragraful al doilea, în cazul prevăzut la articolul 34, autorităţile competente din statul membru de origine comunică cuantumul şi structura fondurilor proprii ale instituţiei financiare şi valoarea totală a expunerilor la risc calculate în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ale instituţiei de credit care este întreprinderea-mamă.
(4)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine refuză să comunice informaţiile prevăzute la alineatul (2) autorităţilor competente din statul membru gazdă, refuzul este motivat în faţa instituţiei de credit în cauză în termen de trei luni de la primirea tuturor informaţiilor.
Refuzul de a răspunde sau absenţa unui astfel de răspuns pot fi atacate într-o instanţă din statul membru de origine.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile de notificat în conformitate cu prezentul articol.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare, modele şi proceduri standard pentru transmiterea acestor informaţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatele (5) şi (6) până la 1 ianuarie 2014.
Art. 36: Începerea activităţilor
(1)Înainte ca sucursala unei instituţii de credit să îşi înceapă activitatea, autorităţile competente din statul membru gazdă, în termen de două luni de la primirea informaţiilor menţionate la articolul 35, organizează supravegherea instituţiei de credit în conformitate cu capitolul 4 indicând, în cazul în care este necesar, şi condiţiile în care, din motive de interes general, pot fi desfăşurate activităţile respective în statul membru gazdă.
(2)La primirea unei comunicări din partea autorităţilor competente din statul membru gazdă sau în cazul în care perioada menţionată la alineatul (1) expiră fără a se primi nicio comunicare din partea statului membru gazdă, sucursala poate fi înfiinţată şi îşi poate începe activitatea.
(3)În cazul modificării oricăreia dintre informaţiile comunicate în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) literele (b), (c) sau (d), instituţia de credit notifică în scris autorităţile competente din statul membru de origine şi statul membru gazdă, cu cel puţin o lună înainte de modificarea respectivă, pentru a permite autorităţilor competente din statul membru de origine să ia o decizie în urma unei notificări în temeiul articolului 35 şi, de asemenea, pentru a permite autorităţilor competente din statul membru gazdă să ia o decizie de stabilire a condiţiilor pentru efectuarea modificării, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1) din prezentul articol.
(4)Se consideră că sucursalele care şi-au început deja activitatea, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statele membre gazdă, înainte de 1 ianuarie 1993, au făcut deja obiectul procedurilor prevăzute la articolul 35 şi la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol. Începând cu 1 ianuarie 1993, sucursalele respective intră sub incidenţa alineatului (3) din prezentul articol, a articolelor 33 şi 52, precum şi a capitolului 4.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile de notificat în conformitate cu prezentul articol.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare, modele şi proceduri standard pentru transmiterea acestor informaţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatele (5) şi (6) până la 1 ianuarie 2014.
Art. 37: Informaţii cu privire la refuzuri
Statele membre informează Comisia şi ABE cu privire la numărul şi tipul cazurilor în care s-a refuzat acordarea unei autorizaţii în conformitate cu articolul 35 şi cu articolul 36 alineatul (3).
Art. 38: Agregarea sucursalelor
Mai multe sedii secundare înfiinţate în acelaşi stat membru de o instituţie de credit cu sediul central în alt stat membru sunt considerate o singură sucursală.
Art. 39: Procedura de notificare
(1)Orice instituţie de credit care doreşte să îşi exercite pentru prima dată libertatea de a presta servicii pe teritoriul unui alt stat membru notifică în acest sens autorităţile competente din statul membru de origine în legătură cu activităţile menţionate în anexa I pe care doreşte să le desfăşoare.
(2)În termen de o lună de la primirea notificării menţionate la alineatul (1), autorităţile competente din statul membru de origine trimit notificarea respectivă autorităţilor competente din statul membru gazdă.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere în niciun fel drepturilor dobândite de instituţiile de credit prestatoare de servicii înainte de 1 ianuarie 1993.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile de notificat în conformitate cu prezentul articol.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare, modele şi proceduri standard pentru transmiterea acestor informaţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatele (4) şi (5) până la 1 ianuarie 2014.
Art. 40: Cerinţe de raportare
Autorităţile competente ale statelor membre gazdă pot solicita tuturor instituţiilor de credit care au sucursale pe teritoriul lor să le transmită rapoarte periodice cu privire la activitatea lor din statele membre gazdă respective.
Astfel de rapoarte sunt cerute numai în scop informativ sau statistic, pentru aplicarea articolului 51 alineatul (1) sau în scopuri de supraveghere în conformitate cu prezentul capitol. Acestea fac obiectul cerinţelor privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 53 alineatul (1).
Autorităţile competente ale statului membru gazdă pot, în special, solicita informaţii de la instituţiile de credit menţionate la primul paragraf cu scopul de a permite autorităţilor competente să evalueze dacă o sucursală este semnificativă în conformitate cu articolul 51 alineatul (1).
Art. 41: Măsurile luate de autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la activităţile desfăşurate în statul membru gazdă
(1)În cazul în care autorităţile competente din statul membru gazdă constată, pe baza informaţiilor primite din partea autorităţilor competente din statul membru gazdă în temeiul articolului 50, că o instituţie de credit care are o sucursală sau prestează servicii pe teritoriul statului respectiv se regăseşte în una dintre situaţiile de mai jos în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în respectivul stat membru gazdă, acestea informează autorităţile competente din statul membru de origine:
a)instituţia de credit nu respectă dispoziţiile naţionale de transpunere a prezentei directive sau Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)există un risc semnificativ ca instituţia de credit să nu respecte dispoziţiile naţionale de transpunere a prezentei directive sau Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Autorităţile competente din statul membru de origine iau fără întârziere toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituţia de credit în cauză remediază situaţia de nerespectare sau ia măsurile necesare pentru a evita riscul de nerespectare. Autorităţile competente ale statului membru de origine comunică fără întârziere respectivele măsuri autorităţilor competente din statul membru gazdă.
(2)În cazul în care autorităţile competente din statul membru gazdă consideră că autorităţile competente din statul membru de origine nu şi-au îndeplinit sau nu îşi vor îndeplini obligaţiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf, pot să sesizeze ABE şi să îi solicite asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Atunci când ABE acţionează în conformitate cu articolul menţionat, aceasta ia orice decizie în temeiul articolului 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat în termen de 24 de ore. ABE poate de asemenea să acorde asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în vederea ajungerii la un acord, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul menţionat.
Art. 42: Motivare şi comunicare
Orice măsură luată în temeiul articolului 41 alineatul (1), sau al articolului 43 sau al articolului 44, care implică sancţiuni sau restricţii în exercitarea libertăţii de a presta servicii ori a libertăţii de stabilire, se motivează în mod corespunzător şi se comunică instituţiei de credit în cauză.
Art. 43: Măsuri preventive
(1)Înainte de a urma procedura prevăzută la articolul 41, autorităţile competente din statul membru gazdă, în situaţii de urgenţă, până când autorităţile competente din statul membru de origine adoptă măsuri sau până când se aplică măsuri de reorganizare conform articolului 3 din Directiva 2001/24/CE, pot să ia toate măsurile preventive necesare pentru a asigura o protecţie împotriva instabilităţii financiare care ar ameninţa grav interesele colective ale deponenţilor, investitorilor şi clienţilor în statul membru gazdă.
(2)Orice măsură preventiv în temeiul alineatului (1) este proporţională cu scopul său, care este acela de a proteja împotriva instabilităţii financiare care ar ameninţa grav interesele colective ale deponenţilor, investitorilor şi clienţilor din statul membru gazdă. Astfel de măsuri preventive pot include suspendarea plăţii. Acestea nu au ca rezultat favorizarea creditorilor instituţiei de credit din statul membru gazdă faţă de creditorii din alte state membre.
(3)Orice măsură preventivă în temeiul alineatului (1) îşi încetează efectul atunci când autorităţile administrative sau judiciare din statul membru de origine iau măsuri de reorganizare în temeiul articolului 3 din Directiva 2001/24/CE.
(4)Autorităţile competente din statul membru gazdă dispun încetarea măsurilor preventive în cazul în care consideră că măsurile respective au devenit caduce în temeiul articolului 41, cu excepţia cazului în care acestea îşi încetează efectul în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol.
(5)Comisia, ABE şi autorităţile competente din celelalte state membre implicate sunt informate fără întârziere cu privire la măsurile preventive adoptate în temeiul alineatului (1).
În cazul în care autorităţile competente ale statului membru de origine sau ale altor state membre afectate au obiecţii faţă de măsurile luate de autorităţile competente ale statului membru gazdă, pot să sesizeze ABE în acest sens şi să îi solicite asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Atunci când ABE acţionează în conformitate cu articolul menţionat, aceasta ia orice decizie în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul respectiv în termen de 24 de ore. ABE poate de asemenea să acorde asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în vederea ajungerii la un acord, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.
Art. 44: Competenţele statelor membre gazdă
Statele membre gazdă pot, în pofida articolelor 40 şi 41, să îşi exercite competenţele acordate în temeiul prezentei directive pentru a lua măsurile adecvate în scopul prevenirii sau sancţionării încălcărilor comise pe teritoriul lor dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive sau din motive de interes general. Aceste măsuri includ şi posibilitatea de a împiedica instituţiile de credit care au comis nereguli să efectueze noi tranzacţii pe teritoriile lor.
Art. 45: Măsuri după retragerea autorizaţiei
În cazul retragerii autorizaţiei, autorităţile competente din statul membru de origine informează autorităţile competente din statul membru gazdă fără întârziere. Autorităţile competente din statul membru gazdă adoptă măsurile necesare pentru a împiedica instituţia de credit în cauză să iniţieze noi tranzacţii pe teritoriul acestuia şi pentru a proteja interesele deponenţilor.
Art. 46: Publicitate
Niciuna dintre dispoziţiile prezentului capitol nu împiedică instituţiile de credit cu sediul central în alte state membre să facă publicitate serviciilor lor prin toate mijloacele de comunicare disponibile în statul membru gazdă, sub rezerva respectării normelor privind forma şi conţinutul acestei publicităţi, adoptate din motive de interes general.