Secţiunea i - Dispoziţii generale - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
SECŢIUNEA I:Dispoziţii generale
Art. 47: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezentul capitol stabileşte cerinţele minime privind desfăşurarea într-un stat membru a următoarelor activităţi de către o sucursală dintr-o ţară terţă:
a)oricare dintre activităţile menţionate la punctele 2 şi 6 din anexa I la prezenta directivă desfăşurate de o întreprindere stabilită într-o ţară terţă care s-ar califica drept instituţie de credit sau care ar îndeplini criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă ar fi stabilită în Uniune;
b)activitatea menţionată la punctul 1 din anexa I la prezenta directivă desfăşurată de o întreprindere stabilită într-o ţară terţă.
(2)În cazul în care o întreprindere stabilită într-o ţară terţă desfăşoară activităţi şi prestează servicii enumerate în secţiunea A din anexa I la Directiva 2014/65/UE şi servicii auxiliare, cum ar fi atragerea de depozite conexe sau acordarea de credite ori împrumuturi al căror scop este de a furniza servicii în temeiul directivei respective, întreprinderea respectivă nu este inclusă în domeniul de aplicare al alineatului (1) de la prezentul articol.
(3)În sensul prezentului titlu se aplică următoarele definiţii:
1.«sucursală dintr-o ţară terţă» înseamnă o sucursală înfiinţată într-un stat membru:
(a)fie de o întreprindere care îşi are sediul central într-o ţară terţă, în scopul desfăşurării oricăreia dintre activităţile menţionate la alineatul (1);
(b)fie de o instituţie de credit care îşi are sediul central într-o ţară terţă;
2.«întreprindere principală» înseamnă o întreprindere care îşi are sediul central într-o ţară terţă şi care a înfiinţat o sucursală în statul membru, precum şi întreprinderile-mamă intermediare sau de cel mai înalt rang ale întreprinderii respective, după caz.
Art. 48: Interzicerea discriminării
Statele membre nu aplică în cazul sucursalelor din ţări terţe, atunci când sucursalele respective îşi încep sau îşi continuă activitatea, dispoziţii care au ca rezultat un tratament mai favorabil decât cel acordat sucursalelor instituţiilor care îşi au sediul central într-un alt stat membru.
Art. 48a: Clasificarea sucursalelor din ţări terţe
(1)Statele membre clasifică sucursalele din ţări terţe în clasa 1 în cazul în care sucursalele respective îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii:
a)valoarea totală a activelor contabilizate sau iniţiate în statul membru de sucursala dintr-o ţară terţă este cel puţin egală cu 5 miliarde EUR, astfel cum a fost raportată pentru perioada de raportare anuală imediat precedentă în conformitate cu secţiunea II subsecţiunea 4;
b)activităţile autorizate ale sucursalei dintr-o ţară terţă includ atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la clienţii de retail, cu condiţia ca cuantumul acestor depozite şi al altor fonduri rambursabile să fie cel puţin egal cu 5 % din totalul pasivelor sucursalei din ţara terţă sau ca cuantumul acestor depozite şi al altor fonduri rambursabile să depăşească 50 de milioane EUR;
c)sucursala dintr-o ţară terţă nu este o sucursală calificată dintr-o ţară terţă în sensul articolului 48b.
(2)Statele membre clasifică sucursalele din ţări terţe care nu îndeplinesc niciuna dintre condiţiile prevăzute la alineatul (1) în clasa 2.
(3)Autorităţile competente actualizează clasificarea sucursalelor din ţări terţe după cum urmează:
a)în cazul în care o sucursală dintr-o ţară terţă din clasa 1 nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1), sucursala respectivă este considerată imediat ca fiind în clasa 2;
b)în cazul în care o sucursală dintr-o ţară terţă din clasa 2 începe să îndeplinească una dintre condiţiile prevăzute la alineatul (1), sucursala respectivă este considerată ca aparţinând clasei 1 numai după o perioadă de patru luni de la data la care a început să îndeplinească condiţiile respective.
(4)Statele membre pot aplica sucursalelor din ţări terţe autorizate pe teritoriul lor sau anumitor categorii ale acestora aceleaşi cerinţe care se aplică instituţiilor de credit autorizate în temeiul prezentei directive, în locul cerinţelor prevăzute în prezentul titlu. În cazul în care tratamentul prevăzut la prezentul alineat se aplică numai anumitor categorii de sucursale din ţări terţe, statele membre stabilesc criteriile de clasificare relevante în scopul tratamentului respectiv. Alineatele (1), (2) şi (3) de la prezentul articol nu se aplică respectivelor sucursale din ţări terţe, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 48p.
Art. 48b: Condiţii pentru sucursalele calificate din ţări terţe
(1)În cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii în legătură cu o sucursală dintr-o ţară terţă, sucursala respectivă este considerată sucursală calificată dintr-o ţară terţă în sensul prezentului titlu:
a)întreprinderea principală este stabilită într-o ţară care aplică standarde prudenţiale şi un regim de supraveghere în conformitate cu cadrul de reglementare bancară al ţării terţe care sunt cel puţin echivalente cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)autorităţile responsabile cu supravegherea întreprinderii principale fac obiectul unor cerinţe de confidenţialitate care sunt cel puţin echivalente cu cerinţele prevăzute în titlul VII capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă;
c)întreprinderea principală este stabilită într-o ţară care nu este considerată ţară terţă cu grad înalt de risc care are deficienţe strategice în regimul său privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849.
(2)Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, decizii prin care să stabilească dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la prezentul articol în ceea ce priveşte cadrul de reglementare bancară al unei ţări terţe. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 147 alineatul (2).
(3)Înainte de adoptarea deciziei menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia poate solicita asistenţa ABE în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a efectua o evaluare a cadrului de reglementare bancară şi a cerinţelor de confidenţialitate ale ţării terţe relevante şi pentru a emite un raport privind conformitatea cadrului respectiv şi a cerinţelor respective cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la prezentul articol. ABE publică rezultatele evaluării sale pe site-ul său web.
(4)ABE ţine un registru public al ţărilor terţe şi al autorităţilor din ţările terţe care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1).
(5)Atunci când primeşte o cerere de autorizare în conformitate cu articolul 48c, autoritatea competentă evaluează condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol şi la articolul 48a pentru a clasifica sucursala dintr-o ţară terţă în clasa 1 sau în clasa 2. În cazul în care ţara terţă relevantă nu este înscrisă în registrul public menţionat la alineatul (4) de la prezentul articol, autoritatea competentă solicită Comisiei să evalueze cadrul de reglementare bancară şi cerinţele de confidenţialitate ale ţării terţe în sensul alineatului (2) de la prezentul articol, sub rezerva îndeplinirii condiţiei menţionate la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol. Autoritatea competentă clasifică sucursala dintr-o ţară terţă în clasa 1 în aşteptarea adoptării de către Comisie a unei decizii în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.