Capitolul i - Dispoziţii tranzitorii - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
CAPITOLUL I:Dispoziţii tranzitorii
Art. 152
(1)Instituţiile de credit care determină valorile expunerilor ponderate la risc în conformitate cu articolele 84-89 dispun, pe parcursul primei, celei de-a doua şi de-a treia perioade de douăsprezece luni după 31 decembrie 2006, de fonduri proprii care sunt în permanenţă mai mari sau egale cu valorile indicate la alineatele (3), (4) şi (5).
(2)Instituţiile de credit care utilizează abordarea de evaluare avansată în conformitate cu articolul 105 pentru calcularea cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional dispun, pe parcursul celei de-a doua şi de-a treia perioade de douăsprezece luni după 31 decembrie 2006, de fonduri proprii care sunt în permanenţă mai mari sau egale cu valorile indicate la alineatele (4) şi (5).
(3)Pentru prima perioadă de douăsprezece luni menţionată la alineatul (1), valoarea fondurilor proprii este de 95 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţia de credit ar trebui să dispună pe parcursul acestei perioade în temeiul articolului 4 din Directiva 93/6/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (2), în forma în care această directivă şi Directiva 2000/12/CE erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(2)JO L 141, 11.6.1993, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.
(4)Pentru a doua perioadă de douăsprezece luni menţionată la alineatul (1), valoarea fondurilor proprii este de 90 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţia de credit ar trebui să dispună pe parcursul acestei perioade în conformitate cu articolul 4 din Directiva 93/6/CEE, în forma în care această directivă şi Directiva 2000/12/CE erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(5)Pentru a treia perioadă de douăsprezece luni menţionată la alineatul (1), valoarea fondurilor proprii este de 80 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţia de credit ar trebui să dispună pe parcursul acestei perioade în conformitate cu articolul 4 din Directiva 93/6/CEE, în forma în care această directivă şi Directiva 2000/12/CE erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(5a) Instituţiile de credit care îşi calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu articolele 84-89 trebuie să dispună, până la 31 decembrie 2011, de fonduri proprii care să fie în permanenţă mai mari sau egale cu valorile indicate la alineatul (5c) sau (5d), dacă este cazul.
(5b) Instituţiile de credit care aplică abordări de evaluare avansate, astfel cum se menţionează la articolul 105, pentru a calcula cerinţele de capital pentru riscul operaţional trebuie să dispună, până la 31 decembrie 2011, de fonduri proprii care să fie în permanenţă mai mari sau egale cu valoarea indicată la alineatul (5c) sau (5d), dacă este cazul.
(5c) Valoarea menţionată la alineatele (5a) şi (5b) reprezintă 80 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţia de credit ar trebui să dispună în conformitate cu articolul 4 din Directiva 93/6/CEE şi cu Directiva 2000/12/CE, astfel cum se aplică anterior datei de 1 ianuarie 2007.
(5d) Sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, pentru instituţiile de credit menţionate la alineatul (5e), valoarea menţionată la alineatele (5a) şi (5b) se poate ridica până la 80 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţiile de credit respective ar trebui să dispună în conformitate cu oricare din articolele 78-83, 103 sau 104 şi Directiva 2006/49/CE, astfel cum se aplică anterior datei de 1 ianuarie 2011.
(5e) O instituţie de credit poate aplica alineatul (5d) numai dacă a început să utilizeze abordarea bazată pe ratinguri interne sau abordările de evaluare avansate pentru calcularea cerinţelor de capital la 1 ianuarie 2010 sau ulterior datei respective.
(6)Respectarea cerinţelor prevăzute la alineatele (1)-(5) se face pe baza valorilor fondurilor proprii ajustate complet pentru a reflecta diferenţele existente între calculul fondurilor proprii, în conformitate cu Directiva 2000/12/CE şi cu Directiva 93/6/CEE, aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007, şi calculul fondurilor proprii în conformitate cu prezenta directivă, diferenţe provenind din tratamentele distincte aplicate pierderilor anticipate şi pierderilor neaşteptate în conformitate cu articolele 84-89 din prezenta directivă.
(7)În sensul alineatelor (1)-(6) din prezentul articol, se aplică articolele 68-73.
(8)Până la 1 ianuarie 2008, instituţiile de credit pot considera că articolele care stabilesc abordarea standardizată prevăzută la titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 1 sunt înlocuite cu articolele 42-46 din Directiva 2000/12/CE, aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(9)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), cu privire la dispoziţiile Directivei 2000/12/CE se aplică următoarele:
a)dispoziţiile respectivei directive, menţionate la articolele 42-46, se aplică în forma în care erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007;
b)"valoarea ponderată" menţionată la articolul 42 alineatul (1) din această directivă reprezintă "valoarea expunerii ponderate la risc";
c)rezultatele calculului prevăzut la articolul 42 alineatul (2) din respectiva directivă se consideră valori ale expunerilor ponderate la risc;
d)"instrumentele derivate de credit" se includ în lista elementelor cu "risc ridicat" din anexa II la respectiva directivă şi
e)tratamentul prevăzut la articolul 43 alineatul (3) din respectiva directivă se aplică în cazul instrumentelor derivate de credit menţionate de anexa IV la respectiva directivă, fie că este vorba de elemente bilanţiere sau extrabilanţiere, iar rezultatele tratamentului prevăzut de anexa III se consideră valori ale expunerilor ponderate la risc.
(10)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), cu privire la tratamentul expunerilor pentru care se foloseşte abordarea standardizată se aplică următoarele:
a)titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 3, cu privire la diminuarea riscului de credit, nu se aplică;
b)autorităţile competente pot să nu aplice titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 4 cu privire la tratamentul titlurizării.
(11)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), cerinţa de capital pentru riscul operaţional prevăzută la articolul 75 litera (d) se reduce cu procentajul corespunzător raportului între valoarea expunerilor instituţiei de credit pentru care se calculează valori ale expunerilor ponderate la risc în conformitate cu opţiunea prevăzută la alineatul (8) şi valoarea totală a expunerilor instituţiei de credit respective.
(12)În cazul în care o instituţie de credit calculează valorile expunerilor ponderate la risc pentru toate expunerile sale în conformitate cu opţiunea menţionată la alineatul (8), se pot aplica articolele 48-50 din Directiva 2000/12/CE în ceea ce priveşte expunerile maxime, în forma în care erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(13)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), trimiterile la articolele 78-83 din prezenta directivă se citesc ca trimiteri la articolele 42-46 din Directiva 2000/12/CE, în forma în care respectivele articole erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(14)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), articolele 123, 124,145 şi 149 nu se aplică înainte de data menţionată la respectivele articole.
Art. 153
Până la 31 decembrie 2012, autorităţile competente pot permite aplicarea unei ponderări a riscului de 50 %, fără aplicarea anexei VI partea 1 punctele 55 şi 56, pentru a determina valorile expunerilor ponderate la risc provenind din operaţiunile de închiriere de proprietăţi imobiliare sub forma unor birouri sau alte sedii comerciale situate pe teritoriul lor şi care îndeplinesc criteriile stabilite de anexa VI partea 1 punctul 54.
Până la 31 decembrie 2010, autorităţile competente pot recunoaşte alte garanţii decât garanţiile eligibile în conformitate cu articolele 90-93 pentru determinarea părţii garantate a unui împrumut scadent în sensul anexei VI.
Până la 31 decembrie 2015, pentru determinarea valorilor expunerilor ponderate la risc în sensul anexei VI partea 1 punctul 4, se aplică aceeaşi ponderare a riscului în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale sau băncile centrale din statele membre, denominate şi finanţate în moneda naţională a oricărui stat membru, ca şi ponderarea care s-ar aplica expunerilor denominate şi finanţate în moneda lor naţională.
Art. 154
(1)Până la 31 decembrie 2011, autorităţile competente din fiecare stat membru pot stabili, în sensul anexei VI partea 1 punctul 61, numărul de zile de întârziere, în limita a 180, pentru expunerile menţionate de anexa VI partea 1 punctele 12-17 şi 41-43 faţă de contrapartidele situate pe teritoriul lor, în cazul în care condiţiile locale justifică acest lucru. Numărul exact de zile poate să difere în funcţie de liniile de produse.
Autorităţile competente care nu îşi exercită opţiunea prevăzută la primul paragraf cu privire la expunerile faţă de contrapartidele situate pe teritoriul lor pot stabili un număr de zile mai mare în cazul expunerilor faţă de contrapartidele situate pe teritoriul altor state membre, ale căror autorităţi şi-au exercitat această opţiune.
Acest număr este cuprins între 90 de zile şi numărul de zile stabilit de autorităţile competente pentru expunerile faţă de contrapartidele de pe teritoriul lor.
(2)În cazul instituţiilor de credit care solicită aprobarea pentru utilizarea abordării RI înainte de 2010, cerinţa privind utilizarea pe o perioadă de trei ani, prevăzută la articolul 84 alineatul (3), poate fi redusă, cu aprobarea autorităţilor competente, la o perioadă care nu poate fi mai mică de un an, până la 31 decembrie 2009.
(3)În cazul instituţiilor de credit care solicită aprobarea pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi/sau proprii factori de conversie, cerinţa privind utilizarea pe o perioadă de trei ani, prevăzută la articolul 84 alineatul (4), poate fi redusă la o perioadă de doi ani, până la 31 decembrie 2008.
(4)Până la 31 decembrie 2012, autorităţile competente din fiecare stat membru pot permite instituţiilor de credit să continue aplicarea tratamentului stabilit la articolul 38 din Directiva 2000/12/CE, în forma în care articolul menţionat era aplicabil înainte de 1 ianuarie 2007, în cazul participaţiilor de tipul celor specificate la articolul 57 litera (o), achiziţionate înainte de 20 iulie 2006.
(5)Până la 31 decembrie 2012, media pierderilor datorate nerambursării, ponderată la valoarea expunerii, pentru toate expunerile faţă de clienţii cu amănuntul garantate cu proprietăţi rezidenţiale şi care nu beneficiază de garanţii din partea administraţiilor centrale, nu poate fi mai mică de 10 %.
(6)Până la 31 decembrie 2017, autorităţile competente din statele membre pot excepta de la tratamentul RI anumite expuneri pe acţiuni deţinute de instituţiile de credit şi de filialele din UE ale instituţiilor de credit din statul membru respectiv la 31 decembrie 2007.
Poziţia care face obiectul derogării se măsoară în număr de acţiuni deţinute la 31 decembrie 2007, la care se adaugă orice acţiune suplimentară ca rezultat direct al deţinerii participaţiilor respective, cu condiţia ca aceste acţiuni să nu mărească cota parte de proprietate dintr-o societate de portofoliu.
În cazul în care o achiziţie măreşte cota parte de proprietate dintr-o anumită participaţie, partea în exces nu beneficiază de derogarea în cauză. Derogarea nu se aplică nici în cazul participaţiilor care au făcut iniţial obiectul derogării, dar care au fost vândute şi apoi răscumpărate.
Expunerile pe acţiuni care intră sub incidenţa prezentei dispoziţii tranzitorii fac obiectul cerinţelor de capital calculate în conformitate cu titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 1.
(7)Până la 31 decembrie 2011, pentru expunerile faţă de întreprinderi, autorităţile competente din fiecare stat membru pot stabili numărul de zile de întârziere pe care toate instituţiile de credit aflate sub jurisdicţia sa trebuie să le respecte în conformitate cu definiţia "neplăţii" enunţate de anexa VII partea 4 punctul 44, în cazul în care contrapartidele sunt, de asemenea, situate în statul membru respectiv. Acest număr este de cel puţin 90 de zile şi poate ajunge până la 180 de zile, în cazul în care condiţiile locale justifică acest lucru. Pentru expunerile faţă de astfel de contrapartide situate pe teritoriile altor state membre, autorităţile competente stabilesc un număr de zile de întârziere care nu poate fi mai mare decât numărul stabilit de autoritatea competentă din statul membru respectiv.
(8)Instituţiile de credit care, până la 31 decembrie 2010, nu respectă limitele stabilite la articolul 66 alineatul (1a) elaborează strategii şi procese cu privire la măsurile necesare pentru rezolvarea situaţiei înainte de datele stabilite la alineatul (9) din prezentul articol.
Măsurile respective se revizuiesc în temeiul articolului 124.
(9)Instrumentele care, până la 31 decembrie 2010, în conformitate cu dreptul naţional au fost considerate echivalente cu elementele menţionate la articolul 57 literele (a), (b) şi (c), însă nu intră sub incidenţa articolului 57 litera (a) sau nu întrunesc criteriile stabilite la articolul 63a sunt considerate că intră sub incidenţa articolului 57 litera (ca) până la 31 decembrie 2040, sub rezerva următoarelor limitări:
a)până la 20 % din suma de la articolul 57 literele (a)-(ca), minus suma de la articolul 57 literele (i), (j) şi (k), între 10 şi 20 de ani după 31 decembrie 2010;
b)până la 10 % din suma de la articolul 57 literele (a)-(ca), minus suma de la articolul 57 literele (i), (j) şi (k), între 20 şi 30 de ani după 31 decembrie 2010.
Comitetul supraveghetorilor bancari europeni monitorizează, până la 31 decembrie 2010, emiterea instrumentelor respective.
(10)În sensul secţiunii 5, activele care constituie creanţe şi alte expuneri faţă de instituţiile de credit asumate înainte de 31 decembrie 2009 continuă să facă obiectul tratamentului aplicat în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) şi cu articolul 116, astfel cum acestea se aplicau înainte de 7 decembrie 2009, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012.
(11)Până la 31 decembrie 2012, perioada menţionată la articolul 129 alineatul (3) este de şase luni.
Art. 155
Până la 31 decembrie 2012, în cazul instituţiilor de credit al căror indicator relevant pentru linia de activitate "comerţ şi vânzări" reprezintă cel puţin 50 % din totalul indicatorilor relevanţi pentru toate liniile sale de activitate în conformitate cu anexa X partea 2 punctele 1-4, statele membre pot aplica liniei de activitate "comerţ şi vânzări" un procent de 15 %.